joi, martie 27, 2025

Omul cu cartea în mână

Într-o Românie în care transfugii politici şi penali sunt subiectele predilecte ale comentatorilor, o carte de dialoguri între Gabriel Liiceanu şi Mircea Ivănescu nu pare să fie destinată a trezi pasiuni şi emoţii publice.  Din ea nu se revarsă miasmele de hazna ale imprecaţiei de presă, ci se distinge sunetul, ironic şi melancolic, al unui  destin care se lasă citit, cu puţină vreme înainte de a fi istorie.

“ Măştile lui M . I” este omagiul pe care prozatorul şi moralistul îl aduc unui om – monument: în ceea ce are mai profund şi nespectaculos, sugerează Gabriel Liiceanu în portretul memorabil pe care îl dedică lui Mircea  Ivănescu , poetul şi  traducătorul prezintă aura celui care a trecut prin istorie atent la jocul spiritului, indiferent la gloria vană pe care o căuta contemporanii săi. În conversaţia care se ţese în jurul patului modest în care este imobilizat Mircea  Ivănescu ,se poate discerne nu doar autobiografia unui artist,  ci şi  biografia unui secol pe care  Mircea Ivănescu şi  Gabriel Liiceanu  îl  revizitează, împreună. Muzica care se naşte este asemănătoare, prin graţie contrapunctică,armoniei delicate şi sobre a unui cvartet. Din ea lipseşte  infatuarea mediatică- dialogul dintre cei doi nu este doar  un testament intelectual al lui Mircea Ivănescu, ci şi o lecţie, discretă, de stil în această vreme accidentată şi vulgară.[1]

“Măştile lui M. I” expune întreaga complexitate interioară a unei fiinţe retractile. Miracolul reuşit de Gabriel Liiceanu este acela de a fi fost interlocutorul rafinat şi empatic ce  trezeşte în Mircea  Ivănescu un gust al  confesiunii. Poetul care se priveşte pe sine drept simplu versificator priveşte posteritatea care îi este mai aproape ca niciodată.  Judecăţile despre sine şi despre ceilalţi au tăietura definitivă care nu lasă loc ambiguităţilor. Mircea Ivănescu şi  Gabriel Liiceanu compun, împreună, partitura unei proze ce fascinează, educă şi iniţiază în tainele unei existenţe.

Într–unul dintre  acele instantanee fotografice ce revelă adâncimea  parcursului biografic, Mircea Ivănescu este surprins în postura, excentrică,  a celui care străbate strada , absorbit în lectura unei cărţi. Întregul univers care îl înconjoară este abolit, o dată cu această întoarcere către sine şi către lectură. Este această fotografie o fereastră către o  viaţă ce stă sub semnul  marginalităţii asumate: poetul refuză mantia poetului, în vreme ce omul este mulţumit să treacă, aparent  nebăgat  în seamă de nimeni,  pe drumurile unui secol de care se desparte, în mod deliberat. Strategia lui Mircea  Ivănescu, deconstruită dialogic de Gabriel Liiceanu, este aceea de a se ascunde în mantia gogoliană a personajului umil, care se dă la o  parte în faţa celor care întruchipează miracolul îndoielnic al Gloriei, de la Marin Sorescu la Marin Preda.

Această camuflare în peisajul  kafkian al  epocii  postbelice  îl aduce pe Mircea  Ivănescu în situaţia de a fi protagonistul unei vieţi desfăşurate  ca roman picaresc. Traducător şi autor de ştiri la “Agerpres”,  autor de  închipuite corespondenţe italiene în paginile revistei “ Lumea”,   creator, sub pseudonim, de texte encomiastice în coloanele de la “ Transilvania”, Mircea Ivănescu este cel care subminează, cu modestie jucată, ordinea poeziei  postbelice,mergând în contra curentului cu aceeaşi determinare stranie pe care o restituie  fotografia evocată.

“ Măştile lui M. I” sunt una dintre acele rare cărţi al căror timbru îl  urmăreşte, obsesiv, pe cititor. În lungile conversaţii cu un poet care îşi presimte moartea şi evocă umbra fratelui sinucis, Emil Ivănescu, se  articulează un teritoriu al întrebărilor şi reflecţiilor ce  te atrage ca într-un maelström.  Carte inclasabilă, poematică,ludică şi  visătoare, “ Măştile  lui M.I “   îşi conservă graţia specială,  aşteptând  relectura.


[1] “Măştile lui M. I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu”, editura Humanitas, Bucureşti,2012.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Mircea Ivanescu – Dar sunt si amintiri adevarate

    „Si eu am umblat odata cu o amintire
    în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
    (îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
    pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
    nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
    nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
    din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
    si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
    sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
    din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
    îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
    si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
    în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
    rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
    umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
    drumul). si parca nu e tot una?”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro