marți, iunie 18, 2024

Omul politic al anului 2019

Dl. Klaus Iohannis a câștigat cel de-al doilea mandat constituțional de președinte al României cu un scor care ar putea fi calificat drept istoric doar dacă am face complet abstracție de cât de slabi, de nesemnificativi, de fără importanță politică reală i-au fost contracandidații.
De fapt, încă din momentul în care și-a anunțat candidatura, dl. Iohannis era socotit de marea majoritate a analiștilor politici câștigător sigur. Reușita summit-ului european de la Sibiu, rezultatele proaste ale PSD la alegerile europarlamentare, condamnarea la trei ani și jumătate de închisoare a fostului președinte al PSD, banditul Liviu Nicolae Dragnea, substituirea acestuia cu insignifianta Viorica Vasilica Dăncilă au întărit convingerea că dl. Klaus Iohannis nu va avea nici cea mai mică problemă în a deveni pentru încă cinci ani președintele României.
Toate aceste observații nu intenționează cu nici un chip să diminueze nici meritele, nici proporțiile succesului d-lui Iohannis. Ele nu vor decât să servească drept introducere unui editorial al cărui scop este acela de a argumenta că adevăratul om politic al anului 2019 nu este dl. Iohannis, ci dl. Ludovic Orban. Președintele PNL și actualul premier al României.
Dl. Ludovic Orban a preluat șefia PNL într-un moment critic pentru partid. PNL devenise șters, nesemnificativ încă înainte de întâmplările cu tâlc din anul electoral 2016. Gafele în cascadă comise de atât de decorativa și de fără substanță președintă din acea a vreme a PNL, d-na Alina Gorghiu, impusă la șefia PNL de nimeni altul decât președintele Klaus Iohannis, bâlbâielile copilărești în stabilirea candidatului partidului la Primăria Capitalei (să ne amintim de mega-prostia reprezentată de nominalizarea pentru o scurtă perioada a d-lui Marian Munteanu) au fragilizat încă și mai mult PNL care, practic, a fost un biet iepuraș în bătaia puștii PSD la alegerile parlamentare din decembrie 2016.
Practic, atunci când dl. Orban a preluat conducerea PNL, în primăvara anului 2017, acesta aproape că ajunsese în pragul destructurării. Putea candida cu succes la condiția de fantomă politică și nu erau deloc puțini aceia care credeau că PNL va repeta trista soartă a PNȚCD. Cu atât mai mult cu cât fuziunea dintre mai vechiul PNL și atât de șifonatul PDL era departe de a fi dat rezultatele așteptate, iar în multe organizații județene mocneau conflicte. Se dădeau lupte de orgolii, pentru ciolan și pentru funcții.
Dl. Orban s-a dovedit în timp un bun negociator și un și mai bun pacificator. A probat un remarcabil , și pentru mine neașteptat, simț al măsurii. A știut și să nu mizeze pe exacerbarea unei relații concurențiale prea apăsate cu USR, a fost cumpănit în formularea de replici, a lăsat deschisă calea dialogului, a știut cum să răspundă iacobinismului care, după cum se vede, îi costă din ce în ce mai mult pe tinerii și atât de vocalii politicieni din partidul condus de dl. Dan Barna.
Succesul moțiunii de cenzură din toamnă în reușita căreia foarte puțini credeau, abila folosire a strategiilor specifice compromisului politic care nu a depășit nici un moment marginile iertate, abilitatea mersului pe sârmă grație căruia formula de guvern monocolor a obținut validarea parlamentară sunt tot atâtea succese în primul rând ale d-lui Ludovic Orban.
Indiscutabil, noua formulă de guvern este tare, aș zice chiar că mult prea departe de perfecțiune. Sunt deja câteva ministere-cheie unde sunt semne mai mult decât evidente că alegerea titularului nu a fost tocmai foarte inspirată și unde se impun remanieri. Care ar trebui operate cel mai târziu în primele zile ale anului 2020. Indiferent dacă vor fi sau nu alegeri anticipate. PNL vorbește în continuare pe mult prea multe voci, în partiturile acestea adesea false își face loc discursul populist ori antagonizarea dintre angajații la Stat și cei de la privat, apar reminiscențe din vorbele de clacă dar primejdioase ale pedelismului, iar canonul nu e semn nici de coeziune și nici de seriozitate, egolatria și supra-evaluarea pe care le probează prim-vicepreședintele Rareș Bogdan, un fals produs politic ieșit din jobenul președintelui Iohannis, nu inspiră deloc credibilitate. Ci doar cațavencianism în stare pură. Cred, de asemenea, că atât dl. Orban cât și colaboratorii lui cei mai apropiați, în frunte cu doamna vice-premier Raluca Turcan, dar și doamnele Anisie de la Educație și atât de prolixa Violeta Alexandru de la Muncă și Salarii ar trebui să fie mai cumpăniți, mai scumpi la vorbă atunci când tot emit panseuri și fac planuri despre asumarea răspunderii guvernamentale și unde trebuie, și unde nu, și unde este constituțional, și unde și-ar putea face simțită intruziunea toxică atât de pesedizata Curte Constituțională. O veste cum nu se poate mai îngrijorătoare este aceea că în cursul săptămânii conducerea PNL ar putea da ok unui necugetat și pernicios import de traseiști politici. Nu știu cât de inspirată este și decizia luată din arsenalul de tristă amintire al PDL și al guvernului condus de marioneta politică Emil Boc referitoare la interzicerea cumulului pensiei cu salariul, mai ales în sectoare bugetare unde se resimte o acută lipsă de personal calificat. Sănătate și educație.
Cu toate acestea, cu toate reproșurile ce i se pot aduce, dl. Ludovic Orban este, detașat, omul politic al anului 2019. Să vedem cum va evolua în anul ce urmează.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. „Omul politic al anului 2019”

    Cu îngăduința autorului, aș începe comentariul cu observația că textul este unul de promovare a PNL. Desigur, fiecare poate avea diverse opțiuni politice și-mi place atunci când văd că jurnaliștii, analiștii, formatorii de opinie șamd. și le asumă.

    Dl Iohannis ar fi câștigat oricum al doilea mandat, dacă nu făcea greșeli grave. Prin urmare, este absurd efortul de a sprijini accederea d-nei V Dăncilă în turul al doilea, inclusiv prin participarea la campania negativă împotriva USR/PLUS/Barna/Cioloș. Argumentul că membrii forurilor de conducere ale PNL nu au marșat explicit pe un discurs anti-USR/PLUS/Barna/Cioloș este invalid. Iar Președintele Iohannis a remarcat și s-a exprimat ferm chiar în BPN-ul lor: „ PSD este adversarul, nu USR”.

    Membrii BPN nu se manifestă explicit împotriva USR, dar susținătorii PNL o fac. De asemenea, jurnaliștii, analiștii, formatorii de opinie șamd. apropiați de PNL. Lor li se adaugă, așa cum este de așteptat, PSD și toți apropiații cleptocrației. De ce sunt în continuare atacați USR/PLUS/Barna/Cioloș?! Pentru că până acum s-a dovedit că-și respectă principiile în favoarea statului de drept, democrației și independenței justiției. Iar grupul infracțional de tip mafiot care a capturat statul de 30 de ani este transpartinic, cuprinzând nu doar PSD, ProRomânia, PMP etc., ci și o parte însemnată din PNL.

    În context, întrucât este greu de crezut că „iacobinismul” USR se referă la evlavia membrilor săi, se înțelege că se referă la o atitudine presupus radicală a acestora. Radicală față de ce? De jaful din averea publică? De încălcarea principiilor statului de drept semnalate de Comisia Veneția, GRECO, sau MCV? Ori, pentru că n-au participat la guvernare, deși n-au fost invitați? La ce se referă „iacobinismul” lor? La faptul că n-au participat la rețelele de crimă organizată constituite de PSD, precum la Arad, Timiș și Caraș Severin?!

    Este iată, doar încă un exemplu de atac aparent nejustificat la adresa USR/PLUS/Barna/Cioloș.

    Omul politic al anului 2019, cel care cu ceva timp în urmă, ușor abțiguit, se urca cu mașina pe pietonii aflați pe trotuar pe Dealul Cotrocenilor, a fost „implementat” în funcție, la fel ca d-na Gorghiu, NU pentru merite proprii, deși a muncit în sprijinul partidului, ci pentru că dl Iohannis a presupus că este ușor de influențat și, ajuns prim-ministru, va putea fi lesne demis pentru declanșarea procedurii alegerilor parlamentare anticipate. Înlocuirea sa a fost dorită de membrii partidului încă din momentul instalării.

    De asemenea, propunerea d-lui Munteanu la Primăria Capitalei arată rupturile din PNL. Coeziunea cu PDL nu s-a desăvârșit, iar extremiștii nu lipsesc. O parte importantă este apropiată de cleptocrație. Faptul că se află la guvernare îi unește, este factorul de coeziune, iar numărul mare de primari, unii veniți de la PDL, în primul rând pe fondurile guvernamentale se bazează când susțin PNL.

    • Felicitari, o analiza mai obiectiva decat a autorului.
      Asa adauga ca fuziunea cu PDL, fost PD, fost FSN, a facut ca actualul PNL sa fie in fapt PNL aripa tanara + FSN aripa tanara.
      De ambele parti grupuri de oportunisti flamanzi. Mai lispseste ca domnul Tariceanu sa revina la matca. Pentru mine momentul cand Petre Roman a reprezentat PNL in Senatul Romaniei a fost punctul cel mai de jos al decaderii acestui partid, de altefel cu o istorie foarte meritorie.
      Romania nu poate scapa de marasmul actual decat cu partidele politice noi , formate cu oameni care in 1989 aveau maximum 14 ani.

  2. PDL-ul nu are de ce sa fie mai sifonat decat psd si pnl, PDL-ul nu este de loc de trista amintire, ci dimpotriva.
    Emil Boc a fost un premier foarte bun, nu a fost o marioneta, ci doar a avut aceleasi vederi cu presedintele de atunci, cu care a facut o echipa foarte buna.
    PDL-ul a salvat tara de la faliment, de la dezastru, de la colaps financiar, de la incetare de plati, intr-o perioada extrem de grea de criza economica mondiala.
    Si in PDL au fost corupti, dar de cateva sute de ori mai putini decat in psd si pnl si care au furat de cateva mii de ori mai putin decat cei din psd si pnl.

  3. Spre surprinderea tuturor domnul Orban ne aduce in fata imaginea unui premier . Reusita domnului Orban nu sta nici intr-o carisma deosebita ,nici intr-o putere data de partidul din care face parte(mai degraba invers ) . Doua sunt calitatile ce l-au transformat din Sica Mandolina (fostul presedinte Basescu a observat primul si la numit DOMUL ORBAN ,acum deja domnul ORBAN cel bun ),una dintre calitati este cunoasterea in intregime a tuturor formelor ce determina functionarea statului si a doua, sistemul de relatii facute in timp cu multii dintre reprezentantii politici de seama (cine dintre ei nu ar fi dorit sa stea si sa se destanuie la un pahar de vorba cu Sica Mandolina ).Totusi ceea ce aduce nou este onestitatea combinata cu transparenta si aducerea tuturor lucrurilor la suprafata si aratate astfel cetatenilor . In acelasi timp jovialitatea ca argument pozitiv ,ce il caracterizeza , are in spate o natura umana de fermitate . Este foarte constient ca nu trebuie sa dea nici cel mai mic pas inapoi . Despre presedintele Iohannis putem zice , timp un mandat a cumulat experienta , a constatat tot ceea ce era de constatat , a reusit sa minimizeze eforturile PSD si ale aliatilor in ceea ce priveste multe (un procent de 70%)din legile dorite , a declansat referendumul pe justitie , a reusit sa schimbe guvernarea PSD si nu in ultimul rind acum loveste decisiv urmare a unui plan indelung pregatit si acum aplicat exact la momentul potrivit . Indiferent cine era contracandidat presedintele nu putea fi depasit si nici invins in vreo forma de confruntare . Se vede clar nivelul superior de exprimare (cu unele mici scapari )raportat la oricare dintre candidati .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro