joi, martie 28, 2024

Onoarea la romani: Universitatea din Bucuresti si plagiatul lui Victor Ponta

Salut aici decizia Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti, o institutie care, in pofida enormelor presiuni vizibile si invizibile, a ales onoarea impotriva infamiei. Orice ar spune din acest moment premierul Victor Ponta, stigmatul unui plagiat demascat dupa toate regulile academice, recunoscute si codificate international, il va urmari intreaga viata. Fofilarea dupa penibile „argumente” de genul ca ar fi o „decizie politica” nu face decat sa probeze faptul ca Victor Ponta nu cunoaste sensul cuvantului cinste. Universitatea nu s-a implicat in niciun fel in dezbaterile politice. Comisa de Etica, perfect legitima, este formata din universitari de prim rang, intre care, cel putin unul, s-a manifestat constant ca un critic al lui Traian Basescu (ma refer la profesorul Adrian-Paul Iliescu de la Facultatea de Filosofie).

In urma acestei decizii, transanta, ne-echivoca si irevocabila, Victor Ponta ar trebui sa-si dea neintarziat demisia. Un plagiator dovedit nu are ce cauta in fruntea Guvernului Romaniei. A promis acest lucru in interviul cu ziarul „El Pais”, este cazul sa se tina de cuvant, sa-si onoreze angajamentul. Fiecare zi de amanare a demisiei este o proba in plus ca omul acesta nu are respect pentru nici o valoare morala, ca respira prin minciuna si ca dispretuieste statul de drept.

Rectorul Universitatii din Bucuresti, profesorul Mircea Dumitru, a aratat ca „pentru ca UB sa emita o diploma de doctorat e nevoie de un ordin de ministru. Pentru a putea retrage diploma, e nevoie de retragerea acelui ordin de ministru. Pe acel ordin de ministru sunt mai multe nume de persoane care si-au luat titlul de doctor.” Mingea a ajuns acum pe terenul Ecaterinei Andronescu, deci pe un teren hiper-politic si prea putin obiectiv. Sugerez aici ideea unei petitii online care sa-i ceara doamnei Andronescu sa semneze cu maxima celeritate retragerea titlului de doctor premierului plagiator. Ce putem astepta de la doamna Andronescu nu este un mister. Iata o declaratie a celei care ar trebui sa-si faca datoria si sa aprobe imediat retragerea titlului de doctor al lui Ponta de catre chiar insitutia care i l-a oferit in 2003: „Sincera sa fiu, daca as fi in locul domnului Ponta, eu l-as da in judecata pe cel care ma calomniaza. Aceasta este, insa, pana la urma, decizia domniei sale”, a conchis Andronescu…

Nu Comisia de Etica a UB este politizata, ci aceea creata intr-adevar ad hoc, prin dictatul fostului ministru interimar Liviu Pop, pentru a-l salva pe premierul plagiator. Pana acum am scris despre presupusul plagiat al lui Victor Ponta, intrucat am asteptat verdictul forului competent de la o Universitate pe care o respect. De azi incepand, pot si putem vorbi despre un plagiat dovedit. Victor Ponta a sfidat o intreaga traditie a integritatii academice, a lucrului bine facut, a straduintei de a excela in plan intelectual. Generatii de doctori in stiinte s-au format prin truda, onestitate, acuratete si creativitate. Nu insa si Victor Ponta. Generatii au lucrat asiduu pentru tezele doctorale, respectand munca altora, citand si discutand critic alte opinii, deci nu preluindu-le ca si cum le-ar fi apartinut. Nu insa si Victor Ponta. Rusinea sa, trebuie adaugat, este si a conducatorului stiintific al tezei, Adrian Nastase, care a inchis ochii la aceasta grava frauda. Comisia care i-a acordat, in 2003, titlul de doctor lui Victor Ponta a cautionat, prin neglijenta ori complicitate activa, aceasta imensa frauda. „Dupa fapta si rasplata” suna un proverb intelept. Victor Ponta a comis o fapta abominabila, rasplata trebuie sa fie pe masura.

Mi-am sustinut teza la Universitatea din Bucuresti in 1980, intre membrii Comisiei de Etica se numara si un fost coleg (mai mare) de la Sociologie. Stiu ce eforturi a facut Dumitru Sandu pentru a-si scrie si sustine teza, mai ales in conditiile unui dosar de cadre care nu-l favoriza in acei ani intunecati. Nici in ruptul capului nu cred ca profesorul Sandu, unul dintre cei mai competenti sociologi ai Romaniei, a fost motivat de ratiuni politice ca membru al Comisiei de Etica a UB. Asemeni colegilor si colegelor din Comisie, a sanctionat, cu deplina responsabilitate, o abatere extrem de grava de la etica cercetarii academice. Despre acest lucru este vorba in propozitie, domnule Victor Ponta, despre onoare, bun simt si responsabilitate intelectuala.

Vocile societatii civile trebuie auzite. Pentru cei care socotesc ca este imperativa retragerea titlul de doctor premierului plagiator, iata linkul la petitia online:

http://www.petitieonline.com/retragei_titlul_de_doctor_al_prim-ministrului_plagiator

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

    • Eu as fi mai putin generos cu lauda. Stau sa ma intreb de ce a durat atata un verdict. Stau sa ma intreb daca verdictul nu a fost dat la presiunea strazii (sa zicem asa) pentru ceva oricum deja dovedit (nu trebuie sa ajungi doctor docent in drept ca sa iti dai seama de plagiat).

        • Nu gandesc deloc vulgar. Sunt doar pragmatic. In plus, nu sunt genul care sa se lase impresionat (in general). Daca stam sa gandim corect, cand a aparut articolul cu plagiatul lui ponta? Acum cate saptamani? Dupa cate articole, luari de pozitie (in special din afara tarii) si tergiversari penibile ale lui ponta si acolitii pusi prin minister au decis sa dea un verdict? Nu intelegeti presiunea strazii? Eu sunt convins ca, daca nu se facea asa mare scandal nici macar nu se deranjau cu problema asta.
          Pe de alta parte, cum zicea cineva mai jos, sunt oameni slabi si le-a fost frica…sa inteleg ca cei care conduc universitatea sunt recunoscuti ca si intelectuali doar in Romania in cercurile de partid? Nimeni in strainatate nu ii recunoaste ca si intelectuali de marca, cercetatori valorosi care oricand pot gasi sustinere din partea comunitatii internationale? Asta vreti sa spune-ti? Ca scaunul prin politic ii singura lor realizare in viata si le este teama ca da ponta o ordonanta si le inchide afacerea?
          Imi cer scuze, sunt pragmatic dar asa este realitatea. Si nu pot sa ma extaziez ca, dupa atatea saptamani au binevoit sa dea un verdict de plagiat daca oricum era clar pentru oricine. Si nu trebuie sa fie „dottore” in nici un domeniu pentru a putea vedea ca respectivele pasaje (zeci de pagini) erau copiate la xerox.
          Oricum, dupa declaratiile multora din presa (oficiali si universitari), se pare ca furtul era perfect legal acum 9 ani cu girul universitatii, acum 9 ani nu aveau nici o problema cu furtul intelectual. Acum este alta poveste. Dar si atunci si acum tot acei universitari au fost. Aceia cu verticalitatea de care pomenea cineva mai jos.
          Poate ca nu ar trebui sa fim asa indulgenti cu hotii si smecherii indiferent de motive pentru ca exact aceasta atitudine ne-a facut de rusine atatia ani peste tot in vest.

      • @cristi,
        si eu am indoielile mele
        dar trebuie sa acceptam ca oamenii sunt slabi
        in aceste conditii cu atat mai mult ma bucur ca au gasit taria de a sta verticali
        tocmai slabiciunea lor e dovada importantei momentului
        stiti cum e… un erou care nu stie ce e frica e mai putin erou si mai mult un personaj de film daca nu pur si simplu un nebun.
        Asa si aici!
        Ii aplaud sincer pe membrii comisiei!

      • Domnule Cristi, nu fiti generos cu lauda, Fiti ponderat, fiti aproape obiectiv: laudati-i din toata inima, pentru ca aveti de ce.

    • A durat mult pentru că sunt mulți profi cu plagiat în Universitatea din București. Unii decani. N-ați observat că unele facultăți s-au retras din comisie? Fiecare avea un om trimis acolo. Biologia de exemplu, dar nu numai.

      Meritul aparține lui Andruh, care a deschis cutia Pandorei, apoi lui Mircea Dumitru, care ca rector a mers până la capăt și a creat condițiile pentru decizia instituțională cu privire la ce vedea tot omul. Dar refuzau să spună prea mulți din interese meschine.

  1. Domnul Ponta se puna pe dumnealui mai presus de orice principiu. Cu acest om nu se poate comunica. E „my way or the highway” in versiunea domnului Prim-Ministru. Nu il pot considera un intelectual, pentru ca acestia au principii. 5umnealui e mai degraba o bruta. Distrugerea educatiei romanasti para sa serveasca foarte bine platforma „devide and conquer” a uniunii politice din care face parte. Cu totii suntem egali in Romania, dar unii dintre noi sunt mai egali decat altii. (Orwell J.)

  2. Ma bucur ca decizia Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti, a concluzionat (referitor la doctoratul Domnului Ponta) fara drept de apel, PLAGIAT. Toti romanii din tara sau strainatate ar trebui sa ia atitudine in apararea valorilor democratice amenintate acum in Romania. Apreciez pozitia Dvs. de veghe permanenta asupra corectitudinii vietii politice din Romania si nu numai.

  3. Pentru moderator! Nu inteleg de ce nu ati postat comentariul! Era vorba despre onoare!

    Nota Moderator: nu am gasit comentariul dvs. nicaieri, probabil o eroare tehnica.

    • Domnule Moderator,

      Domnul Tismaneanu in acest articol vorbeste despre: „onoare, bun simt si responsabilitate intelectuala.”

      In ziarul Cotidianul au aparut informatii privind banii publici cheltuiti de Dl Tismaneanu.

      In numele onoarei l-am intrebat pe Dl. Tismaneanu prin intermediul comentariilor de pe aceasta platforma (comentarii pe care Dvs. nu ati binevoit a le publica) daca aceste informatii sunt adevarate sau nu!

      Pentru ca daca sunt adevarate, atunci nu stiu daca eu cetatean de rand al acestei tari mai pot lua de bune ideile de formator de opinie ale Domniei sale!

      Va rog din nou, pentru a treia oara sa-i dati posibilitatea sa-mi raspunda la intrebarea daca aceste informatii sunt sau nu adevarate! Si va solicit aceasta favoare in numele onoarei invocate prin acest articol!

      Multumesc!

      O zi buna in continuare!

      • Observ ca perseverati in a incerca sa deturnati discutia de la subiectul articolului. Mai mult, credeti ca este rolul acestei platforme sa faca publicitate calomniilor proferate constant in imunda publicatie online condusa de Nistorescu, Romosan si alte asemenea figuri. Nu avem niciun motiv sa dam aici linkuri la acest gen de mizerii. Nu ma voi angaja intr-o discutie pe tema absurditatilor proferate acolo. Toate cheltuielile legate de reuniunile Consiliului Stiintific al IICCMER si de vizitele mele in tara, ca presedinte al CS numit prin decizie a primului ministru, functie neremunerata, au fost verificate de organele abilitate ale statului de drept. Hotelul la care am locuit este unul absolut normal, tariful este de circa 100 euro pe noapte, deci sub baremul oficial. Am locuit si anul acesta la acelasi hotel, am acoperit din propriile fonduri de cercetare (de la universitatea unde predau) costurile. Din acest moment nu voi mai raspunde la aceste intrebari tendentioase. Puteti interveni cat doriti pe forumul „cotidianului”.

  4. Inveti cit traiesti: sint absolut uluit de faptul ca un doctorat depinde de ordinul unui ministru. Ce mai inseamna atunci autonomia universitara ?

    • Exact. Daca si acum, dupa mai bine de 20 de ani de asa zisa democratizare si, respectiv, dezetatizare, sa vezi Universitatile care, ca si Institutii de educatie publica, legal abilitate si imputernicite sa emita diplome autentice sa mai aiba nevoie de supervizarea statului pentru anularea unei diplome asupra careia Universitatea respectiva este singura indreptatita sa decida.
      Societatea comunista a lasat urme adanci pe trupul tarii dar si in mentalitatea oamenilor. Era o dreptate ce trebuia demult facuta.

  5. Mii de doctori ai Universităţii Bucureşti, ale caror doctorate au fost obtinute prin efort autentic, munca grea si daruire fata de ideea de cercetare onesta pot acum rasufla usurati: asupra lor nu mai pluteste infamanta suspiciune a provenientei academice dubioase. Nu ma numar printre acestia, mi-am obtinut gradele academice superioare într-un mediu universitar neromânesc, printre cele mai exigente din lume şi deasupra oricaror suspiciuni, îmi pot însa imagina ce înseamna sa suporti pe nedrept stigmatul provenienţei dubioase.

    Universitatea Bucuresti a îndepartat azi de la sine orice umbra de suspiciune în ce priveste integritatea ei academica. Este o zi mare pentru învatamântului superior. Mai nasc si la România oameni !

    În dezbaterea publica deja foarte ampla pe marginea plagiatului d-lui Ponta, s-a trecut cu vederea aspectul cel mai grav, pentru că penal, al tărăşeniei: nu avem de-a face cu un simplu plagiat, ci cu unul care a servit infracţiunii de înşelăciune, prin care dl. Ponta a obţinut prin fraudă titlul de doctor.

    În privinţa comisiei de doctorat, aş pleda totuşi pentru clemenţă. Chiar dacă împărtăşesc intima convingere că membrii comisiei (de altfel, cadre universitare de bază ale Facultăţii de Drept din Bucureşti) nu şi-au luat în serios atribuţiile în cazul doctorandului V. Ponta, cred că în principiu comisia de doctorat nu poate fi ţinută responsabilă de conduita candidatului necinstit.

    Comisia de doctorat nu poate face poliţia tezelor de doctorat: în această lume funcţionează, chiar mai puternic decât în lumea obişnuită, prezumţia de bună credinţă şi onestitate, la acest înalt nivel presupunându-se că ajung persoane cu un nivel moral deasupra mediei. (Când îţi aterizează pe masă lucrarea de doctorat a cuiva, pentru a-i face un referat, ultimul lucru la care te gândeşti, este că ar fi plagiat. Cel puţin aşa procedez eu şi toţi cei pe care-i cunosc şi cu care am colaborat.) Cu atât mai condamnabil este comportamentul unui plagiator, atunci când îşi desfăşoară activitatea infracţională într-un mediu mai puţin suspicios şi mai blând, cum este cel academic.

    • Clementa pentru comisia de doctorat? Imi puteti indica dv. care sint articolele de cercetare pe baza carora domnul Ponta si-a elaborat teza de doctorat? Unde sint? Am cautat de zeci de ori pe google scholar si n-am gasit nimic!

      Ca apare atunci a doua intrebare, fara legatura cu plagiatul: ce e un doctorat la universitatea Bucuresti? Cercetare sau o simpla compilatie de texte?

  6. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/90/Caran-d-ache-dreyfus-supper.jpg

    Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Dreyfus_affair

    Cam asa suntem si noi acum. Orice amintire a unui subiect destul de grav dar care poate fi deraiat in politica deraiaza intr-un scandal in care se pierd motive si argumente bune, fara a se realiza nici un fel de progres.

    De asta incercarile de a acuza plagiatul nu vor avea mare impact acum, vor fi inghitite de lupta intre cele 2 tabere. La fel si cu apararea statului de drept, cu democratia, cu interesele straine in zona (SUA, UE, Rusia).

    Pana la „J’accuse” al nostru mai este extrem de mult. Sper sa vina candva. Momentan tot ce ar putea realiza ar fi sa mai starneasca putina agitatie, fara nici un fel de rezultat.

    Trebuie sa treaca mai repede luna asta, sa se termine lupta politica (sper) si apoi vor putea fi tratate toate subiectele, cate unul pe rand. Daca ne vom focusa asa probabil vom avea mai multe sanse de succes.

    Oricum, gestul UB este demn de apreciat si ar trebui ca universitatile sa decida daca se ataseaza deciziei CNE sau deciziei UB

  7. Am asteptat cu mare interes decizia Universitatii din Bucuresti, cea mai interesata institutie in limpezirea apelor in acest caz.

    Nu ma astept insa ca Ponta sa demisioneze. Ziaristului „El Pais” a avut grija sa-i promita ca va demisiona daca va fi gasit vinovat de plagiat de catre Comisia de Etica a Ministerului Educatiei, exact comisia care nu l-a gasit vinovat. Nu va asteptati la mai mult de la Ponta, ca nu aveti de la cine. A dovedit nu doar o data ca nu are onoare.

    Mai trist e ca de cand a inceput acest scandal nu am auzit nici o voce critica din PSD la adresa plagiatului, si nici macar din PNL. Nimeni nu a avut cel mai mic dubiu, nimeni nu a indraznit sa se intrebe macar ce va fi de facut cand Ponta se va umple de ridicol. N-au avut si nu au un plan B, nu si-au pregatit o alta persoana pregatita sa ia carma. Intr-o alta tara cu o cultura politica si o democratie bine fundamentate Ponta ar fi fost demult debarcat de catre chiar partidul sau, si izolat precum un soarece care intra in stupul de miere. Faptul ca in Romania partidul sau si celelalte din alianta politica il sustin pana in pazele albe, frizand bunul simt si chiar ridicolul, e inca o dovada despre cat de rudimentara este realitatea politica romaneasca.

    • Ba da! Razvan Theodorescu, aflat la Paris a descris scarba starnita in societatea franceza inalta de gunoiul romanesc. Strigatul sau de deznadejde: „ne-am facut de ras”…
      Pe de alta parte, a afirmat ca acuzatia adusa UB de „decizie politica” este total nefondata.
      Personal, sincer, nu ma asteptam de la RT. In ultimul timp, ne-am obisnuit sa observam limbajul dublu, de lemn al tuturor pesedestilor. Chiar ma intrebam: cum este cu putinta sa fim atat de diferiti in mentalitate? Inca mai sper ca nu sunt chiar toti lipsiti de caracter..

  8. A-l asocia pe Victor Ponta cu cinstea cred ca este pierdere de timp. A-i cere demisia pentru plagiat este frectie la picior de lemn. Consider ca orice incercare de a-i sensibiliza vreo virtute este de prisos. Si vreau sa motivez DE CE? Nivelul de infestare imorala este atat de critic la Ponta, incat cred ca sadismul si sarcamsul care-l caraterizeaza, au devenit imperceptibile de sistemul cognitiv de aparare, cu alte cuvinte si-a atrofiat lobul frontal, constiinta, pana la un nivel ireversibil, si asemenea problema nu poate fi rezolvata nici macar chirurgical. Foloseste batjocura doar pentru a-si satisface apetitul, si suferinta oamenilor pentru a-si provoaca placere. Disperarea si totul pe o singura carte ar putea sa fie o explicatie. Sunt insa curios care este parerea specialistilor despre un dignostic de paranoia.

    • Au as zice altfel: ponta nu a ajuns in postul de premier prin forte proprii (sa fim seriosi, nu are nici o realizare in viata, nu are nici o calitate, ca lider ii praf iar ca si caracter…well, am vazut cum a reactionat in urma deciziei universitatii care i-a dat diploma de doctorat). Asa cum nu a ajuns prin propriile puteri (el nu ii ca nastase sau tariceanu – spre exemplu – care au si carisma, si personalitatea si caracterul unor lideri autentici), nici nu poate sa isi dea demisia singur dupa cum il taie capul. Sunt altii care trag sforile in spate, altii care au asteptat 8 ani flamanzi in opozitie ca sa ajunga la ciolan si la butoane, care nu vor accepta in ruptul capului ca niste chestii marunte gen furt intelectual, legi si constitutie sau prabusirea (atata cat se mai poate) economiei sa ii incurce.

  9. Domnule Tismaneanu,

    Intr-o prima instanta am fost foarte determinat sa semnez aceasta petitie, din moment ce eu unul m-am simtit scuipat in fata prin atitudinea afisata si sustinuta in mod constant de actualul Prim Ministru vis-à-vis de acest plagiat evident pentru orice persoana cu un dram de constiinta, dovedit stiintific in plus.

    La o lectura a petitiei am observat chiar prima fraza din corpul acesteia ce consider ca nu isi are locul aici, legata de reverificarea tuturor tezelor de doctorat de dupa revolutie. Chiar dumneavoastra ati considerat intr-un articol anterior ca o astfel de actiune nu isi are justificare, ba mai mult chiar, e menita sa arunce in indoiala munca atator cercetatori ce strict pe merit si-au castigat acest titlu!

    Aceasta petitie contine doua subiecte! Primul est retragerea titlului lui Viorel V.P., iar cel de-al doilea, reverificarea tuturor tezelor de doctorat de dupa revolutie. Parerea mea este ca o petitie = un subiect!

    Acum ma aflu prins intr-o dilema: semnez petitia, deci implicit sunt de acord cu acest al doilea subiect. Nu semnez, atunci cum altfel ma pot manifesta fata de atitudinea sfidatoare a lui Viorel, cel ce considera ca totul i se cuvine prin orice mijloc?

    Dumneavoastra ce ma sfatuiti?

    • Petitia are un scop precis, retragerea titlul de doctor al premierului Ponta. Putem discuta separat chestiunea verificiarii tuturor titlurilor de doctor. Deci, in aceste conditii, eu am semnat petitia. Dvs decideti daca veti dori sa faceti acest lucru. Cred ca exista un loc ptr comentarii in care va puteti exprima in legatura cu a doua chestiune. Ganduri bune.

      • Va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra!
        Intr-adevar, motivatia principala a acestei petitii este mult prea importanta, cruciala as spune, in acest moment.
        Cu rezerva mentionata, voi semna aceasta petitie. Sper ca vom reusi sa tragem un puternic semnal de alarma, inainte ca neregula sa devina obisnuinta, iar pierderea de imagine atat interna, cat si internationala a sistemului de educatie si implicit a Romaniei sa devina iremediabila.
        La cat mai multe semnaturi!
        Cu deosebita stima,
        A.B.

  10. „Un plagiator dovedit nu are ce cauta in fruntea Guvernului Romaniei.”

    Ce prostie!! Un om cinstit nu are ce cauta in Guvernul Romaniei, in rest …

    Scuzati, fac si eu haz de necaz. Ponta nu isi va da demisia niciodata. Asta e, hoti ca el mai rar, ii prinzi asupra faptului, se uita la tine si spune ca ti s-a parut. E vina societatii ca astfel de oameni sint lasati liberi.

  11. Eu mi-am sustinut teza in aceiasi perioada cu Ponta (alta universitate). DAR mie mi s-a cerut o declaratie ca NU am plagiat. Aceea declaratie am editat-o si semnat-o, DAR la depunerea lucrarii a trebuit SA O RESCRIU DE MINA, nu s-a acceptat editata la PC.

    Asa ceva trebuie sa existe si la dosarul lui Ponta, deci ideea ca, vezi doamne, atunci nu erau reguli antiplagiat este o gogorita. Erau reguli de citare emise, probabil, de fiecare universitate cu scoala doctorala. Deci trebuie gasite acele reguli din 2003 si la Univ. Bucuresti. Dar prin absurd daca n-ar fi existat, oricum lucrarea este plagiata intr-o proportie prea evidenta.

    O alta problema este daca comisia de sustinere poate sesiza plagiatul. Depinde! Azi mai simplu ca urmare a reglementarilor „balaurului Funeriu” (inca un motiv pentru ca cei neimplicati in activ. univ. sa inteleaga URA IMPOTRIVA LUI), a softurilor etc.
    Dar inainte se putea trece neobservata plagierea:
    1. cartile plagiate cind au fost pe piata? au avut timp cei interesati sa le parcurga?
    2. toti din comisia de doctorat aveau ca domeniu de interes exact tema lucrarii? Poate ca nu, citeodata este dificil de facut comisii.
    3. pe multi nu ii intereseaza decit sa fie in astfel de comisii. Cind conducatorul este prim ministru este evident ca alegerea comisiei se face cu multa grija pentru a se putea pune „batista pe tambal”, pentru controlul riscurilor.

    Cinste comisiei de la Univ. Bucuresti!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro