Din anii ’80 o nouă stafie bântuie planeta, ca să îl parafrazez pe tătuca Marx. Mișcarea GNU, care a generat avalanșa de software OpenSource pe care o avem la dispoziție astăzi, ar fi fost cu siguranță pe placul ideologul comunismului. Totuși, se pare că societatea capitaliștilor veroși îi priește chiar mai mult și a reușit să își găsească un loc solid în lumea IT globală .
Proiectul GNU a fost inițiat de Richard Stallman în 1983, dar în momentul de față miscarea OpenSource a depășit cu mult cadrele acestui proiect. La origine manifestul lui Stallman dădea glas unei frustrări comune în lumea IT-ului: pasionații domeniului doreau să poată avea control asupra software-ului pe care îl rulează, pentru a-l putea analiza, modifica, îmbunătăți. Ori, distribuit în formă de executabil, software-ul este extrem de dificil de analizat ( la nivelul actual, aproape imposibil). Si bineînțeles era și scump, ceea ce în atmosfera de efervescență a anilor ’80 era un impediment major în dezvoltarea sa de către entuziaști.
Totuși, partizanii OpenSource au făcut mereu distincția între “free as in free speech” și “free as in free beer”. Cu alte cuvinte, deși nu ignoră avantajul de a fi gratis, ceea ce e important este accesul la conținut, respectiv accesul la surse. Astfel au apărut licențele GPL , care permit distribuirea software-ului doar împreună cu codul sursă. Ideea de bază este că software-ul poate fi modificat și distribuit în această formă, cu condiția ca modificările să fie distribuite și ele sub formă de cod sursă.
Oamenii scriind cod disponibil gratuit, asta chiar arată ca o idee comunistă, iar Balmer chiar a declarat la un moment dat că “Linux is a cancer that attaches itself in an intellectual property sense to everything it touches” ( de fapt licența nu obligă la distribuirea gratuită, însă permițînd redistribuirea, e cam greu să obții mulți bani din vânzarea software-ului). Și totuși…
Secretul succesului constă tocmai în coexistența elementelor opensource cu cele proprietar.
Un producător de routere, de exemplu, ar trebui să scrie un minisistem de operare pentru echipamentele pe care le produce ( și unii chiar aașa procedează). Insă mai ușor este să preia un kernel OpenSource ( de obicei un Linux sau FreeBSD) și să scrie doar părțile specifice hardware-ului pe care îl produc. Respectivul soft poate fi sau nu proprietar, nu prea contează, interesul e să obții un router funcțional în timp scurt și să îl pui pe piață înaintea concurenței. Această abordare funcționează pentru majoritatea produselor hardware; dacă produsul conține un modul care trebuie protejat de ochii concurenței, acesta va fi acționat de un modul software closed source.
Bineînțeles, există scenariul normal, în care banii vin din suportul tehnic. Lucrurile sunt simple; dacă nu vă ocupați cu IT-ul, încercați să porniți un server de mail sau de web mai întâi pe Windows, apoi pe Linux. E probabil că nu veți reuși să le faceți să meargă pe niciunul. Deci va trebui să apelați oricum la cineva. Doar că în cazul în care optați pentru Microsoft, veți plăti consultanță+ licență.
Mișcarea OpenSource este însă mult mai importantă pe un plan mult mai subtil, de aceea asocierea cu paradigma comunistă a fost mai mult o glumă. Lumea academică are nevoie ca de aer de schimbul de informații; de aceea contractul universităților americane cu DARPA s-a transformat atât de repede și atât de fundamental în Internetul de astăzi. Software-ul este o ocupație inginerească în plină dezvoltare, programatorii în devenire trebuie să învețe de la cei mai buni, programatorii buni trebuie să schimbe între ei idei și soluții pentru ca domeniul să progreseze. Nu în ultimul rând, programatorii trebuie să mai dea câte un copy/paste din software-ul anterior, pentru a nu inventa din nou roata la fiecare proiect; pentru a depana cu eficiență trebuie să poată verifica dacă API-ul cu care comunică se comportă într-adevăr ca în manual. Ori pentru asta, e nevoie de acces la surse și de o licențiere care să te asigure că dacă ai copiat o porțiune de soft fără importanță nu ajungi în fața judecătorului. ( vezi recentul proces referitor la Java, în care Google a fost acuzat de Oracle că a preluat din Java câteva linii de cod…. care fuseseră scrise de aceeași persoană, plecată de la Sun la Google. Cum altfel am proceda dacă ar trebui să scriem de doua ori același cod?).
Există deci o nevoie naturală de cât mai mult software OpenSource, și pe cât se poate din cel “călit” pe servere și stații reale, nu din cel scris în laboratorul de informatică. Sigur că nu e nevoie ca tot software-ul să fie Open Source, asta chiar ar fi extremism, așa cum sunt toate ideile duse la limită.
Dar există o bază pe care se poate dezvolta; dacă cineva vrea să dezvolte o facilitate anume, nu trebuie să pornească de la zero, ci o poate adăuga la un software existent.
Se pare că totuși nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să facem lucrurile să se întămple.
Reinterpretarile astea a cuvantului libertate date de avocatii licentelor GNU, sunt a mare prostie; ne miram ca nimeni nu intelege? De fapt problema este limba engleza, daca ar fi in romana ar fi mai clar; oricum licentele GNU sunt gratuite dar nu sunt „libere” de sarcini. Singurele licente cat de cat libere si gratuite sunt licentele BSD, restul vin cu tot felul de limitari care obliga lumea sa tot reintepreteze cuvantul libertate, caci este greu sa accepte ca de fapt nu sunt „free”.
Gratuitatea trebuie să aibă niște limite. Nu poți să-i lași pe Google sau pe Samsung să profite (la cel mai propriu mod) de codul scris gratis de alții. L-ai obținut gratis, ești obligat să-l dai gratis mai departe. Simplu.
Ma bucur ca ati adus in discutie acest subiect!
Vin cu cateva precizari importante! Trebuie sa se faca distinctia intre OpenSource si licenta sub care e licentiat codul OpenSource. Exista mai multe tipuri de licente OpenSource: GPL, BSD, Apache ar trei dintre ele. Cea care garanteaza libertatea perpetua a software-ului scris este cea facuta de initiatorul miscarii GNU, Richard Stallman si anune GPL sau Gnu Public License.
Pentru o independenta de sistemul economic corporatist si mentinerea colaborarii si libertatii naturale a oamenilor este important sa se promoveze si la nivel national in vederea asigurarii securitatii si suveranitatii nationale, precum si la nivelul fiecarui individ in parte care iubeste libertatea software cu licenta GNU, de exemplu GNU Linux.
Mai ușor cu corporatismul pe scări :P
Știu câțiva linuxiști de marcă, despre care e adevărat că scriu și cod gratis, dar lucrează și pe salarii adevărate la corporații adevărate, iar codul acela oferit gratis îl scriu adesea chiar în timpul programului. De la un anumit nivel în sus, în corporații nu te mai întreabă nimeni ce activități desfășori în timpul programului de lucru, dar trebuie să fii la adăpost de grija zilei de mâine ca să ai timp pentru scris cod gratis.
Pe de altă, mentalitatea corporatistă este într-adevăr de criticat, chiar dacă fără corporații ca Intel sau IBM n-am avea cu ce să scriem mesajele astea pe forumuri. Pe vremea când eram în RO, am avut ocazia să înțeleg dintr-o discuție oarecare că un profesor de informatică aduna bani de la elevi ca să plătească abonamentul de Internet al școlii, pentru că nu se găsise altă soluție. Și cum noi oricum aduceam Internet cu cisterna, am zis că putem să-l dăm și școlii respective gratis, cu găleata. O săptămână mai târziu, asta devenise realitate. Însă un tip de la Vodafone, în cea mai pură atitudine corporatistă, mi-a explicat că e profund greșit să dai gratis, chiar și unei școli, ceva ce altfel ar trebui cumpărat pe bani, fiindcă lași impresia că acel ceva nu valorează nimic.
În câteva luni s-a dovedit că tipul de la Vodafone avea într-o oarecare măsură dreptate. Primarul din acel orășel l-a sfătuit ”prietenește” pe directorul școlii să facă din nou abonament de Internet la acel apropiat al lui. Și când au început iar să adune bani de la elevi pentru abonamentul de Internet, s-a terminat și cu accesul Internet gratis furnizat de noi. Pentru că gratuitatea trebuie să aibă niște limite, exact cum explicam mai sus :)
Mulțumesc pentru completări. Am intenționat în prima fază să intru în amănunte, dar mi s-a părut că textul devine prea lung. DIversele forme ale licențelor sunt de fapt încercări de a adapta ideea de OpenSource cu realitatea din industrie. Au existat nenumărate discuții de exemplu dacă modulele de kernel ar trebui să intre obligatoriu sub incidența GPL; evident asta nu ar fi putut proteja eventuala proprietate intelectuală pentru anumite dispozitive hardware. Nu am zis nimic despre licentele Creative Commons, acolo unde notiunea de OpenSource nu functionează… subiectul e destul de vast.
Într-o lume normală, este loc pentru ambele abordări. Un software de firmă va avea o coerență și o simplitate în utilizare pe care un software free nu le va avea niciodată. Și pentru acea coerență și simplitate în utilizare, unii utilizatori vor fi dispuși să plătească, inclusiv licențe.
Un software free va fi sau nu disponibil pentru aceleași sarcini în funcție de tot felul de factori, inclusiv cheful unui linux guru de a scrie sau nu cod. Pentru că nu o face pe bani, ci pentru ”recunoaștere academică”, așa că va scrie doar cod de care ori are nevoie personal, ori îi va aduce această ”recunoaștere academică” din partea egalilor.
Dacă ar fi să facem o paralelă cu lumea de zi cu zi, cățiva inși s-ar putea aduna ca să proiecteze și să construiască free o barcă sau un avion ultraușor. Însă o navă transatlantică de croazieră sau un Boeing 747 vor fi proiectate și construite numai pe bani și numai de firme.
Da, aveti dreptate: Un software complet ae părți captivante și părți plicticoase. In general părțile plicticoase, cum ar fi alinierea corectă a ferestrelor, sunt mai puțin abordate intr-un context Open Source.( cam asa era si cu comunismul, intr-o ipotetică societate comunistă aș putea vedea ingineri construind avioane fără a fi recompensați pentru asta, dar nu prea văd cine și-ar dori să fie om de serviciu din pasiune :) ) Problema pe care o văd este însă că în general software-ul este construit pe o structură piramidală; am dat exemplul cu producătorul de routere low-cost. Un producător de routere ar trebui să scrie nu numai algoritmii specifici, ci practic un minisistem de operare. Ori asta e o operatie destul de complexă, rezultatul final va fi mai degrabă un produs prost, chiar dacă să zicem că proiecantul a avut o idee genială la nivel de hardware. Intr-o asfel de situație, un sistem de operare open source ( pentru că în acest caz e mai greu de presupus că te poți baza pe API-ul unui sistem closed source) e mană cerească.
Nu e chiar asa: sunt multe programe software open-source care sunt mult mai bune (si scrise curat/logic) decat cele „de firma” e.g. Apache (cel mai folosit web server), PHP, Python, Perl (da-mi mie un exemplu de limbaj de scripting closed-source mai bun decat astea), MySQL (nu e cea mai buna de baza de date, dar e foarte rapida, mai ales ptr servere web), Postfix, C/C++, si multe altele. La fel, pot sa-ti dau exemplu „n” programe de firma ptr care-ti trebuie o armata de sysadmini ca sa le faci sa mearga (eventual sa suni si la firma producatoare sa faca un „fix”).
In general programele importante din open-source sunt net superioare celor de firma, dar intr-adevar trebuie sa fie sprijinite de o comunitate de dezvoltatori.
Si open-source e diferit de gratis, chiar se pot castiga bani si din open-source.
Sunt perfect de acord ca exista software opensource de calitate excelenta. Dar in zona „plicticoasa” e mai greu: comunitatea a putut scrie OpenOffice/Libreoffice care pe alocuri e mai complex si complet chiar decat suita Office ( de exemplu avea export to pdf de mai bine de zece ani) insă nu reușește de loc să facă să se alinieze ca lumea .doc-urile si nici macar docx-urile care sunt open standard… e de fapt principala problema care blochează adopția lui pe scară și mai largă. Nu cred ca e rocket science, pur si simplu e muncă de Sisif si nu o vrea nimeni … Sau, am folosit Netscape încă vreo doi ani după ce a murit, deși era tot Mozilla, arăta „cumva” spre deosebire de acesta.
Da, nu stiu daca expresia cu „zona plicticoasa” e cea mai potrivita. Sunt de acord ca multe programe open-source, desi f. bune, nu au o interfata f. atragatoare comparativ cu multe programe comerciale (care multe au mai putine facilitati; desi sunt si exceptii). Dar aici, e logic din principiu, cei care lucreaza in open-source vor sa demonstreze ca fac un program de calitate, pe cand cei din comercial vor sa vanda programul respectiv (care de multe ori tine mult de marketing si de atractivitatea produsului ptr un manager care vrea grafice frumoase sa le prezinte pe la o sedinta).
Si exista in open-source si GUI programmers. Practic multe programe de succes din aceasta arie sunt scrise de o echipa de dezvoltatori, unde pe langa programatori/arhitects software mai sunt chiar technical writers, designeri, uneori si din marketing (postaci de ex. :) ).
Iar OpenOffice si suita, era chiar culmea sa-i ajunga pe MS, punctul lor forte. De fapt MS a fost f. abil aici si s-a concentrat pe esential: firme, unde a pus la punct o solutie combinata ptr firme (suita Office, AD, Exchange, s.a.), si utilizatorii casnici care instaleaza Windows mai mult ptr. jocuri si obisnuinta/usurinta. Dar MS nu ofera totul (cel putin nu la un nivel calitativ superior), si aici intra in actiune open-source si/sau alte firme concurente.
Oricum la partea de internet (servere conectate la internet), open-source-ul e net superior (de fapt are cota de piata net superioara, si s-a dovedit de obicei cu mai putine bug-uri).
Sa vedem cum o va mai duce MS in timp tinand cond ca Bill Gates s-a retras. Nici pe Apple nu ii vad cu ochi prea buni, ca nu mai e Steve Jobs. Acestia mi s-au parut genii in strategii de business. Bine, probabail ca vor aparea altii, dar sa vedem la ce firme :) Sau poate vor fi in open-source… desi pare la prima vedere contradictoriu.
vezi recentul proces referitor la Java, în care Google a fost acuzat de Oracle că a preluat din Java câteva linii de cod…. care fuseseră scrise de aceeași persoană, plecată de la Sun la Google. Cum altfel am proceda dacă ar trebui să scriem de doua ori același cod?
Foarte simplu… altfel. În Statele Unite orice lucru pe care îl produci în cadrul unei organizații -în cazul de față o companie din domeniul tehnologiei IT- este automat proprietatea acelei organizații. NU a persoanei creative din spatele acelui produs. Se aplică și în cazul câtorva linii de cod, în aria software. În domeniul artistic lucrurile sunt un pic mai complicate, ține de natura domeniului dar în general regulamentele sunt similare. Diferențele apar în modul în care artistul este remunerat – a se vedea sistemul de royalties. Universal valabil, există reguli clare și stricte privitoare la „intellectual property” pe care fiecare angajat trebuie să le respecte. Anual angajații trec prin sesiuni de training în timpul cărora li se reîmprospătează memoria despre aceste lucruri, iar în final sunt rugați să dea cu semnătura (electronică, de cele mai multe ori) confirmând astfel angajamentul în fața organizației pe care o reprezintă.
Proiectul GNU a fost inițiat de Richard Stallman în 1983, dar în momentul de față miscarea OpenSource a depășit cu mult cadrele acestui proiect. La origine manifestul lui Stallman dădea glas unei frustrări comune în lumea IT-ului: pasionații domeniului doreau să poată avea control asupra software-ului pe care îl rulează, pentru a-l putea analiza, modifica, îmbunătăți. Ori, distribuit în formă de executabil, software-ul este extrem de dificil de analizat (la nivelul actual, aproape imposibil). Si bineînțeles era și scump, ceea ce în atmosfera de efervescență a anilor ’80 era un impediment major în dezvoltarea sa de către entuziaști.
Stallman a vizitat România la începutul anilor ’90. S-a oprit și la Politehnica din București și a ținut o prelegere despre proiectul OpenSource. Ne-am strâns cu toții în cel mai mare amfiteatru de la Automatică și am asistat la dizertația lui Stallman. Ni se părea destul de bizar ce vrea să facă, la acea vreme resursele IT în România era relativ modeste, Internetul făcea primii pași. Erau alte vremuri, eram cu toții prospeți ieșiți din închisoarea erei Ceaușescu și nu prea știam pe ce lume suntem. Stallman era tipul de nerd excentric, a venit îmbrăcat într-o geacă de fâș albastră pe care a ținut-o în permanență pe el, încălțat cu sandale, cu toate că era foarte frig afară. S-a suit cu fundul pe catedră (nimeni nu făcea așa ceva pe vremea aceea în România, gestul era tabu) și a început să vrobească despre software development, etc. Ne-a șocat în multe privințe, plăcut și nu numai… a vorbit foarte clar, a articulat foarte bine ideile (o minte strălucită), a răspuns la toate întrebările audienței.Toate contrastau cu aspectul general neîngrijit (de guru yoga în distress) și momentele în care se mai scărpina la părțile private. Un tip inteligent, fără îndoială, dar cu care nu am conectat. Not necessarily my favorite crowd.
Dacă ați urmărit procesul, ați văzut probabil că porțiunea de cod incriminată nu era vreo secvență cu rol major, ci o definiție a unei clase, dacă îmi amintsc bine. Ori un software complex conține foarte multe secvențe fără rol funcțional major care sunt oarecum la fel oricum ai aborda problema; initializări de funcții, definiții de clase, parsări de variabile etc. După părerea mea este destul de dificil să separi aceste aceste zone de restul codului iar excesul de licențiere nu face decât să împiedice progresul. In câte feluri poți proiecta un reductor cu roți dințate, de exemplu? In final o secvență de cod devine limbaj mașină, nu știu să se fi dovedit matematic dar să presupunem că am putea inventa un optimizator de cod mașină care să genereze codul mașînă optimal și acesta să fie unic. În acest caz oricum am scrie această secvență am putea să o optimizăm iar secvența de cod rezultată să fie aceeași ( presupunând că ar exista un singur optim șî că l-am putea calcula) Ce s-ar mai alege atunci din această licență? Evident că optimizările reale nu ajung la un cod optimal și nici nu știm dacă acesta există, dar pentru secvențe simple de cod e destul de posibil. Adică aș fi de acord cu licențierea unor metode de a obține ceva ( prin separarea respectivei secvente de cod) inclusiv cu ajutorul softului, dar nu cu protejarea întregului cod, care conține o grămadă de lucruri care aparțin cunoașterii universale pe care un inginer le-a aplicat pe când lucra la firma X.
Dacă ați urmărit procesul, ați văzut probabil că porțiunea de cod incriminată nu era vreo secvență cu rol major, ci o definiție a unei clase, dacă îmi amintsc bine.
Dl. Badici, cred că este vorba de mai mult de o secvență de cod… din câte înțeleg controversa privește utilizarea a 37 Java APIs sub umbrela legii de copyright. Decizia este favorabilă Oracle și înclin să cred că este cea corectă. Mai multe detalii puteți găsi aici:
http://www.cnet.com/news/court-sides-with-oracle-over-android-in-java-patent-appeal/
Mediul universitar diferă radical de mediul de afaceri. Orice organizație are un nucleu de resurse creative pe care vrea să-l protejeze. Investesște în oameni de valoare și aceștia livrează un produs sau serviciu care se vinde. E absolut firesc să existe legi de copyright și software-ul să fie protejat. Nu știu ce organizație serioasă, agenție guvernamentală, etc. își permite să opereze într-o lume gândită după filosofia lui Stallman. Cu bine.
De acord cu dumneavoastra, trebuie sa existe legi de copyright. Problema e unde trasam linia.
@ Mihai Bădici – aici ar fi de discutat. Nu e OK ca un autor să-și repete fragmente din propriile texte în alte volume, așa că nu văd de ce ar fi OK să-și repete propriile secvențe de cod în alte aplicații, atât timp cât nu sunt free. A fost plătit de o firmă să scrie acea secvență de cod, așa că data următoare, când îl plătește altă firmă, n-are decât să scrie altă secvență, chiar dacă s-ar potrivi și cea veche. Altfel e ca și cum și-ar repeta fragmente de articole în mai multe ziare și ar vrea să fie plătit pentru fiecare repetare de parcă ar fi scris text original.
Pentru ideea de reductor cu roți dințate nu se poate obține copyright, dar implementarea practică se poate breveta. Asta însemnând că o firmă care folosește unul cu raportul 9 la 37 și a plătit pentru proiectarea și realizarea lui, poate pretinde că alte firme n-au decât să-și facă propriile versiuni, cu rapoarte de 10 la 41 sau 11 la 45, dar nu să folosească exact aceeași soluție 9 la 37 și cu aceleași dimensiuni fizice ale roților dințate, pentru care proiectantul și/sau executantul încasează alți bani, de la alt client, deși nu mai face nimic nou.
Si aici suntem de acord, doar ca poate nu am fost clar: in general un automobil are tot felul de subansamble, printre care si celebrul reductor din exemplu. Evident ca daca inventez motorul cu zeamă de varză e normal să patentez motorul, dar nu mașina ca ansamblu. Adică eu construiesc un reductor cu un anumit raport pentru că am nevoie de o anumită viteză, s-ar putea ca legile fizicii sa ma constrângă să folosesc raportul 9:37. Deci dacă eu pe masina mea cu benzină am acelasi reductor, nu inseamnă că am incălcat patentul celui cu zeama de varză.
Mai e și un alt aspect. Dacă, să zicem un fotbalist devine celebru la Rapid, pentru șutul lui fulgerător cu latul, exersat îndelung la antrenamente, (pe banii Rapidului deci) ar însemna că atunci când se transferă la Manchester să suteze numai cu călcâiul? :) . Limita între pricepere/meserie și inovație ( care zic eu că e singura patentabilă) e destul de subtilă ; la un moment dat dacă ducem lucrurile la absurd ajungem la încălcarea dreptului la muncă.
Nu, nu! :P
Aici e exact distincția între competența personală și opera realizată. Competența nu poate fi supusă copyright-ului, ci doar opera. Adică acel jucător, dacă a dobândit la Rapid competența sau abilitatea de a șuta cu latul, poate să și-o exercite după aceea oriunde, fără ca rapidul să poată avea vreo pretenție.
Dar un pasaj dintr-un articol este subiectul copyright-ului, iar dacă ziarul unde ați publicat primul articol se consideră lezat, poate emite pretenții de la ziarul unde l-ați publicat a doua oară. Să nu uităm că disputa este totuși între firme, adică programatorul nu a fost acuzat de nimic, nu-i contestă nimeni codul scris chiar de el.
Paralela cu reductorul e totuși forțată. Ar putea fi brevetat de producătorul lui, caz în care trebuie să plătiți royalties dacă vi l-ați instalat pe mașină. Asta dacă producătorul poate să facă dovada existenței brevetului. Dar în privința codului scris de un programator, similaritatea juridică este apropiată de cea a unui text publicat, nu de a unui brevet pentru un dispozitiv sau aparat construit fizic.
Tocmai aici nu vad o abordare inteligenta din partea societatii romanesti. Ar trebui regandit scopul pentru care este necesar sa ai un soft proprietar si cand este arhisuficient un soft opensource.
Spre exemplu mediul universitar, poate si procente mari din administrattia publica ar trebui sa pluses puternic pentru open source.
In mediul universitar e chiar de dorit sa existe un schimb de idei accelerat cum numai comunitatile open source il ofera.
Pentru administratie e vorba de costuri.
Pe de alta parte cand ai o companie care produce si are nevoie de eficienta de la masinarie la aplicatii atunci da, probabil obtine valoare adaugata folosind soft proprietar.
E vorba de masina potrivita pentru drumul ce il ai de facut.
Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.
În universități, licențele de tip ”academic” sunt disponibile în alte condiții. În plus, cei mai mulți studenți nu au propriu-zis treabă cu IT-ul, ar fi deplasat să se chinuie cu tot felul de chestii Open Source, când mai târziu tot cu Windows își vor duce viața. Mai există și probleme de hardware – chestiile Open Source merg nemaipomenit pe hardware mainstream (procesor Intel, cu chipset Intel pe placă de bază Intel) dar dacă ai hardware un pic mai exotic e crimă și pedeapsă să faci să meargă ceva Open Source pe el. Un simplu driver de imprimantă laser, de exemplu. Dacă producătorul imprimantei nu-l oferă și pentru Linux, ce faci, îl scrii singur?
Administrația publică e plină de dinozauri care se uită în dușmănie la tastatură, încă nefiind convinși că sunt toate literele pe ea. Administrația publică e un loc foarte bun pentru contracte pe bani publici, iar ăsta e scopul principal al politicienilor, ar fi chiar culmea să treacă pe Open Source. Atunci la ce-au mai dat șpagă pentru o angajare la stat? :P
Există destui care își duc viața șî mai târziu tot cu Open Source. Pe de altă parte, programarea e programare indiferent de platformă. Se poate învăța mult din codul opensource cu aplicabilitate la orice fel de alt fel de licentiere, si aici vorbesc de invățare, nu de copiere. Programarea nu este o știință, e o meserie, și ca orice meserie, „se fură”
Meseria ”se fură” ca să-ți formezi propria competență, dar nu ca să prezinți soluțiile maeștrilor ca fiind ale tale. Dvs. vorbiți de cei care au treabă cu programarea și care știu ei și singuri că există Open Source. Interocutorul de mai sus se referea în general la universități. Ori, ”în general” în universități, studenții nu sunt programatori, ba chiar IT-iștii cu totul sunt o minoritate, comparativ cu marea masă de viitori medici, economiști, profesori de limba română etc. Toți aceștia sunt vrând-nevrând prizonierii Windows-ului pentru tot restul vieții lor.
A, da, eu ma refeream exact la cei care vor lucra in programare, pentru ceilalti aceste aspect enu sunt importante.
Tu ai legatura cu IT-ul? (scuza-ma daca sunt deplasat). La faza cu imprimantele (care de obicei folosesc un open-standard, PCL, automat suportat de Linux) o sa pretind de dragul argumentului ca vorbesti de placi de retea :)) Pai iei o placa de retea care e suportata de Linux (majoritatea sunt, marii vendori de chipseturi oferind azi si suport ptr Linux, Mac… nepermitandu-si sa ignore un „public tinta”).
Ziceai ca Windows-ul merge instalat (spre deosebire de Linux) pe hardware mai non-standard? Da? Ia instaleaza-mi si mie Windows pe un server Sun sau pe un router (opa, Linux chiar merge).
Iar la faza cu ce-si vor duce zilele, nu stii tu exact cu ce (poate vor folosi Mac, sau de ce nu chiar Linux).
Cred că te plasezi în postura nepotrivită, cu acest ”ia instalează-mi și mie”. Am și am mai avut angajați ca tine, dar reciproca nu cred că e valabilă. Nu am spus hardware ”non-standard”, iar simplul fapt că folosești o asemenea sintagmă dovedește cam cât înțelegi tu din sistemele de operare. Windows-ul nu a fost scris pentru Sun și nu are de ce să meargă pe Sun.
Și nu, nu spuneam nimic despre hardware-ul pe care merge Windows. O să te rog să recitești pasajul respectiv. Mulțumesc.
Nu ca vreau sa intru intr-o polemica oarecum inutila, dar: „Open Source merg nemaipomenit pe hardware mainstream (procesor Intel, cu chipset Intel pe placă de bază Intel) dar dacă ai hardware un pic mai exotic e crimă și pedeapsă să faci să meargă ceva Open Source pe el”. Presupun ca rezulta ca „reciproca” e valabila (ca vorbeati de Windows un pic mai sus), daca nu puteti sa ma corectati (cu argumente), poate n-am inteles bine…
Ce, vroiati sa va argumentez ca Linux merge bine si pe procesoare/chipseturi AMD si placi de baza Asus??? Asta sa fi fost ideea?
Oricum am „demonstrat” ca Linux merge si pe un hardware „un pic mai exotic” spre deosebire de unele solutii closed-source.
Angajati si reciprocitate: nu inteleg f. bine, cum sunt eu si cum sunteti dvs.? Macar sa stiu daca reciproca e valabila… (ca de aici pe forum nu v-am „citit” f. bine si reciproca cred ca e valabila).
Apropos, am fost si manager IT (peste 8-9 persoane la un moment dat, intr-o multinationala), patron nu.
Nici partea cu „non-standard” n-am inteles-o prea bine (poate n-am folosit termenul potrivit ptr dvs. sau altii ???). Sunteti f. neclar :)) La OS-uri va asigur ca le cam stiu pe din-afara (fie ele Windows sau Linux) :))
Presupui greșit. Aș vrea să te rog să comentezi ce am scris eu, nu ce presupui tu că aș fi scris eu. În IT (ca și în engleză, for that matter) exprimarea riguroasă este importantă. Tocmai ca să nu înțeleagă interlocutorul altceva decât intenția vorbitorului.
OpenSource si licentele BSD, Apache deci tot ce e „liber” au fost introduse ca o reactie a mediului comercial la miscarea GNU pentru a profita de pe urma contributiilor oamenilor care nu faceau distinctia intre GPL si celelalte licente.
De ce e importanta libertatea codului ? Dan Bernstein are un site cr.yp.to in care descrie pe larg procesul pe care l-a avut cu Guvernul SUA pe niste bucati de cod scrise de el implementand algoritmi de criptare si care datorita restrictiilor de export impuse de America pentru software de criptare ii limitau dreptul la libera exprimare. In cele din urma s-a ajuns la un fel de compromis legal dar America are in continuare restrictii la export de software criptografic, motiv pentru care proiectul OpenBSD s-a mutat in Canada.
@Mihai Badici
Puteti sa va castigati painea si fara sa patentati motorul. Si e mai frumos asa. Tocmai patentele, protectionismul ne arunca intr-o competitie nebuna.
Sigur, se poate si așa, dar lumea nu e compusă din altruiști. In definitiv banii pot fi folositi și pentru continuarea cercetărilor, nu doar pentru o vacanță perpetuă la Miami Beach :)
Ideea e că impresia mea e că se cam face abuz, dar nici măcar asta nu era tema articolului. Mai degrabă faptul că domeniul calculatoarelor e cumva piramidal și există zone ( sistemul de operare de exemplu) în care doctina Open Source funcțîonează mai bine pentru că le permite celorlalți să se dezvolte. Sunt însă mai multe discuții în paralel, probabil era mai bine să le separ, dar deja ieșea roman: patentele, patentele software, licențierea, closed source versus OpenSource.
distanta intre laboratorul de informatica si softul calit pe servere este de ani lumina. nu se pot pune in acceasi propozitie. omiti vreo 20 de pasi intre cele 2 etape. un soft ce ruleaza pe un server are cel putin 20 de ani de cand se testeaza si imbunatateste, te rog, nu il prezenta ca pe ceva apropiat de ceea ce se scrie intr-un laborator de info.
eu tare am impresia ca nu faci mare diferenta intre nivelul academic si nivelul profesional. in mediul academic faci un proof of concept, si punct. nu faci aproape niciodata o solutie finita, capabila sa faca ceva concret, cu dedicare, zeci de ani. e doar o teorie a ceea ce poti face. nivelul profesional este ceea ce vine peste nivelul academic, si acolo poti efectiv sa te afirmi, sa iti arati talentul, maiestria, si sa arati ca stii meserie, pe care nu o furi, ci o inveti.
nu furi documentatie, citesti si inveti documentatie. de api, de limbaj, de orice.
nu lucrezi la strung sa inveti in 2 saptamani cum se face, sau la banda de asamblare. te rog sa nu prezinti programarea asa. poate citeste cineva care vede in programare singura sansa in viata (asa a fost pentru mine) de a iesi din mediul toxic proprietar romanesc. si acea persoana care citeste trebuie sa stie ca ai nevoie de ani si ani de munca, nopti nedormite, cu ochii cat cepele in monitoare urmarind console. nu furi meseria, o inveti.
sper ca nu am fost prea direct, dar mi se pare ca ai supra-simplificat lucrurile
Faptul ca sunteți direct nu mă deranjează; am o mică problemă cu persoana a doau singular, dar poate sunt eu de modă veche. Eu personal nu mă consider ca aparținând mediului universitar, chiar dacă mă străduiesc să pregătesc un doctorat, lucrez „in industrie” cu mașini reale ( sau virtuale) în mediu real… Deși nu scriu software în mod obișnuit, uneori nu am încotro șî pot să spun că am învățat multe urmărind cod OpenSource, sigur mai multe decât am invățat în scoală; Da, în programare sunt lucruri care „se fură” în sensul că se învață prin similaritate, nu pe baza unor algoritmi. Vezi cum au rezolvat unii o problemă, te gândesti de ce au făcut așa și nu altfel, de obicei vezi că au făcut mai bine decât ai fi făcut tu la primul impuls .. asta numesc „furat meserie”.
Folosirea Mozilla firefox este o chestiune comunista? Apropo, eu zic sa vedem si ce are de spus impricinatul….
http://www.nasul.tv/2013/02/26/richard-stallman-parintele-gnu-trebuie-sa-abolim-razboiul-impotriva-sharing-ului-sa-il-legalizam/
E privesc putin altfel lucrurile: toate aceste ideologii au putere limitata in timp si spatiu, la fiecare x ani vine o noua teorie, ideologie, etc care promite sa „salveze omenirea” dar sfirseste doar prin a produce doar unele schimbari, ceea ce pina la urma este mai de dorit.
Pina la urma cine se aseamana se aduna si oamenii de acelasi tip vor sa fie impreuna si nimic nu se aseamana cu comunitatea Open Source. Se poate argumenta in multe moduri dar pina la urma fiecare companie poate angaja un numar limitata de talente si are o capacitate limitata de a coagula echipe legate, in lumea Open Source multe lucruri decurg natural, normal a nu toate merge perfect dar nici viata reala nu este perfecta.
Nu sunt de accord cu exemplul dat referitor la Open Source vs Microsoft care implica cumva ca platind licenta+consultanta ajungi mai rau/pret mai mare. Un consultant bun costa, nu conteaza care este platforma. Companiile care platesc, platesc pentru ca au bani de cheltuit. In lumea reala, daca cineva plateste 10 milioane $ pe o solutie nu o face pt ca dispretuieste Open Source-ul ci o face pt prestigiu, asociere de imagine si pentru ca are bani. Pe deasupra, as adauga din experienta proprie si faptul ca au fost prost sfatuiti sau vor sa mute responsabilitatea in alta parte ( este vina Microsoft, Oracle etc ca nu merge programul X)
A crede/afirma ca cu Open Source iesi mai ieftin este la fel de fals ca si afirmatia inversa ca doar cu solutii comerciale o afacere devine mai eficienta. Daca ai oameni buni care te pot sfatui competent atunci faci success cu ambele, dar din experienta proprie as indrazni sa afirm ca parca in lumea Open Souce onestitatea este mai prezenta (parere pur personala). Sa nu uitam si de miscarea Open Hardware, Open Design, etc.
Personal cred ca Open Source este atit de aproape de modul nostru natural de comportament incit inclin sa cred ca fiecare din noi ar trebui sa incerce sa contribuie cu cit de putin si asta o sa ne faca niste oameni mai buni pentru ca vom intelege puterea echipei, a colaborarii libere si cum putem modifica societatea/lumea in care traim.
De-acord cu dvs.că onestitatea este mult mai prezentă în lumea Open Source, plus că se pot realiza lucruri cu totul deosebite, pentru care nicio firmă n-ar fi dispusă să plătească. Ori nu s-ar justifica banii respectivi, ori cei capabili să le realizeze nu ar fi ei dispuși să se angajeze, chiar dacă s-ar găsi o firmă dispusă să-i plătească.
Însă așa cum am scris și într-un alt comentariu, nu totul este disponibil Open Source, unele chestii de care în viața reală e nevoie sunt pur și simplu ignorate de pasionații care le-ar putea scrie. O firmă vede altfel lucrurile, de exemplu înțelege că trebuie să-ți poți factura într-un anumit mod clienții sau să-ți poți urmări coletele cu produselel expediate, pentru că totuși ai de plătit niște salarii. În timp ce pasionații din domeniu nu sunt tocmai interesați de asemenea aspecte prozaice. Așa cum spunea și autorul, ”nu prea văd cine și-ar dori să fie om de serviciu din pasiune”. Așa că pentru asemenea roluri e neapărată nevoie de o firmă care să-l plătească.
Asta cu asocierea open-source cu comunismul mi se pare foarte deplasata. Chiar nu vad nici o asemanare. Comunismul in sine era o ingradire a libertatii de exprimare (si a altor libertati), o ingradire a accesului la informatii, o sablonizare a mentalitatilor. Care e contrar chiar conceptului de open-source, care mie mi se pare mult mai apropiat de dictonul „Liberte, egalite, fraternite”, din revolutia „burgheza” franceza, deci promotorul democratiei de azi. Chiar as pune o egalitate intre open source si democratie.
In aceiasi logica, am putea sa spunem ca lui Marx i-ar fi placut si democratia. Nu? Democratie = puterea poporului, q.e.d.
Si inca ceva, open-source nu e gratis. Pentru programe mai complexe iti trebuie un specialist (de obicei sysadmin) care sa ti le instaleze si administreze. Deci asta cu comunismul pica din start (bine si in comunism bunurile/serviciile erau pe bani).
Avantajul principal al open-source (indiferent de licenta) este faptul ca se scriu programe de calitate (f. multe mai bune decat cele comerciale), codul fiind accesibil cui vrea sa-l revizuiasca sau chiar modifice (intr-adevar trebuie si sa stie). Bug-urile sund depistate rapid, facilitati noi sunt adaugate tot rapid. Plus e o scoala pentru dezvoltatorii incepatori (si nu numai), care vad care e procesul cap-coada de a scrie un program functional. Dezavantajul e ca unele sunt mai greu de administrat (necesita skill-uri), desi cum ati spus in articol, cine nu se pricepe, nu poate instala un server de mail nici pe Linux, nici pe Windows. Plus deseori interfata grafica.
Avantajul unui soft comercial e ca e sustinut de o firma si de interesele din spatele ei, deci in principiu se „moduleaza” mai bine pe nevoile clientului/userului. Tot in principiu ar trebui sa fie testat mai bine inainte de release (open-source mai mult reactioneaza, dupa ce un bug e descoperit), si de regula are interfata mai atragatoare. Fiind closed-source, bug-urile se depisteaza mai greu (asta poate fi si avantaj si dezavantaj, mai mult inclin spre ultimul). Dezavantaje sunt: costul firesc, imposibilitatea de a-l modifica sau chiar de a face unele configurari mai ne-standard. Probabil ca mai sunt de spus.
Pot fi date exemple de „succese si insuccese” :)) din ambele parti.
Mentionez totusi un caz destul de interesant: MySQL. Initial dezvoltat relativ independent, a fost cumparat de Sun, ulterior de Oracle (pe bani grei presupun), dar pastrat in regim open-source. Nu e ciudat? Daca e open-source, de ce a fost cumparat pe bani grei? De ce investesc firme serioase in proiecte care „nu aduc bani”?
Si apropos, open-source nu e gratis, ma repet aici, (necesita investitii in inteligenta), si in nici un caz nu e „free beer” :))
Intru apărarea lui Marx, precizez că noi nu am trait in comunism ci în socialism, care era in teorie un fel de antecameră a acestuia, o sală de așteptare în care pacienții nu erau prea bine tratați :) Să zicem că personal am folosit această analogie în scop jurnalistic :) Mysql nu e singurul exemplu, ba poate nici măcar cel mai relevant, RedHat menține si Fedora, ca produs test pentru noile tehnologii, driverele pentru imprimantele HP sunt mentinute de o comunitate care e promovată și sponsorizată parțial de HP , până și Microsoft scrie soft pentru kernelul de linux, ca să meargă bine linuxul pe HyperV. Ideea e că acest curent si-a găsit un drum in societatea actuală.
P.S. Eu, fără să îi cunosc biografia prea bine, sunt convins că lui Marx i-a plăcut democrația. Din păcate, soluția tehnică a fost proastă :)
Absolut de acord, si ai scris bine si in articol (desi cu unele rezonante cam neplacute ptr fenomenul open source) si in reply-uri.
Dar (scuza-ma dar azi sunt intr-una din zilele in care criticismul mi-e la maxim): am cautat pe dexonline antecamera si uite ce-am gasit: „Compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul și începe arderea; cameră de precombustie”. Si chiar nu fac legatura intre comunism si socialism :)
Oricum sunt f. critic azi si ma leg de cuvinte, cred ca trebuie sa invat sa ma abtin :)
Si parca Marx era si socialist :) Lenin era mai mult cu comunismul (astea nu le stiu sigur).
?? Antecamera este o camera de intrare/asteptare, ca atunci cand intri in audienta la vreo oficialitate. Iata ca dexonline mai greseste. Dar in general sensul cuvintelor nu se afla din dexonline, ci din literatura.
Nu e bun Dex online. DEX, DLR etc. Dar pentru a afla ce e antecamera, e suficient să aveți o pricină pe la vreo firmă din asta mare „de stat” sau pe la primărie ; o să aflați cu siguranță :)
Chiar era o gluma :) si sper ca n-am fost prea rautacios sau nepotrivit. Faceam o aluzie ca de fapt termenul corect din cate stiu eu (nu sunt specialist in litere) e „anticamera”, care apare in dexonline :)
Si cu explicatii (de pe site-ul respectiv):
”
Comentariu: Chiar dacă în limba română prefixul logic ar fi ante- – „înainte”, și nu anti-, cuvîntul a fost preluat așa din italiană. (Pt. autorul comentariului, vezi def. din DEX ’98). – LauraGellner
”
Dar nu e asa important. Am vazut ca de multe ori se foloseste si „antecamera”, deci probabil e o variatie.
@ Mihai Bădici – sper că apreciați la justa valoare lauda ”ai scris bine în articol”.
Nu vedem așa ceva în fiecare zi! :P :P
Vad din discutiile de aici ca majoritatea a ramas la conceptiile inguste legate de proprietate care erau valabile in secolul XIX. Oameni buni nu se poate patenta o idee. Daca ar fi asa nu ar exista decit un producator de tranzistori si toate derivatele (inclusiv circuite integrate). Se poate patenta un procedeu de productie, o tehnologie etc. S-a ajuns sa fie patentate substante (de ex medicamente) pentru ca exista niste costuri uriase cu punerea lor in uz dar patentele sint limitate strict in timp. Sa ajungi sa patentezi doua linii de cod fara de care nu poti scrie nici un program este chiar aberant ca si cum ai patenta ecuatia de gradul doi! In ce proveste softul trebuie alte reglementari decit cele legate de operele literare. Sint multe obiecte care daca s-ar supune acestui tip de regementare nu ar exista (motorul cu ardere interna, motorul cu reactie, telefonul si lista poate continua la infinit).