joi, martie 28, 2024

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării la ”exotismul” cotei unice. Sau să-i spunem mai bine renunțarea la ”perfuzia de bani pentru cei cu limuzine”?

Evident nu agreez această taxonomie care trimite cota unică în clasa speciilor de impozitare destinate exclusiv bogaților. Poziția mea este: ”acum nu e momentul de astfel de loterii fiscale”, la fel ca acum patru ani, când se vehicula revenirea la sistemul impozitării progresive, pe venitul global (vă aduceți aminte, cel unde se cereau angajați zeci de mii de consultanți, plătiți cu minimum 2.000 de euro) . Vorbesc de argumente pragmatice, care țin în primul rând de costurile de gestionare ale unui sistem progresiv eficient, un sistem care trebuie să vină la pachet și cu deduceri, credite fiscale care să merite efortul contribuabilului de a munci mai mult.

Nu vorbesc de argumente emoționale de genul ”este o lovitură adusă spiritului antreprenorial al acestei țări”. Sunt antreprenor de peste 12 ani, am 21 de ani de experiență în consultanță fiscală de afaceri: pot să spun că ar fi bine ca lucrurile să fie atât de simple și spiritul antreprenorial să fie corelat semnificativ cu o banală cotă unică!

Așa cum lucrurile nu sunt simple nici atunci când vrem să dăm vina pe cota unică pentru inegalitatea socială flagrantă de la noi. Și nu cred că putem găsi un caz mai notoriu decât SUA pentru a vedea cum un autentic sistem fiscal progresiv coincide cu un spirit antreprenorial legendar, dar și cu o inegalitatea socială de notorietate. Nu vreau să aduc acum în discuție dezbaterile vechi care se poartă peste Ocean privind o aerisire a Codului Fiscal incredibil de aglomerat (iată aici o propunere de combinație cotă unică – venit de bază universal) sau acele foarte proaspete dezbateri privind dacă și mai ales cum să se introducă o taxă pe marile averi.

Să venim mai aproape, în zona noastră de comparabilitate. A fost invocat cazul Poloniei, care a rezistat, într-adevăr, tentației de a se alătura clubului exotic al cotei unice. Polonia este, în continuare, printre țările europene cu o pondere ridicată a angajaților cu salarii mici (21,9%) înaintea Bulgariei (21,4%), Germaniei (20,7%), României (20%). Inutil să spunem că fiecare din această țară are o proprie înțelegere a noțiunii de salarii mici. (raport ”Earnings Statistics” Eurostat, martie 2021)

Poate că polonezii nu stau chiar atât de rău ca noi la raportul între cei cu salarii mari față de cei cu salarii mici, dar tot sunt departe de un model al echilibrului social așa cum este Cehia [1]. Cehia care, apropo, de anul acesta a renunțat la cota unică de 15% pentru a adăuga o cotă de 23% pe tranșa de venituri anuale peste (echivalent) 68.000 de euro (deci sensibil peste 3.000 de euro lunar, acel standard atât de invocat la noi! [2]). Și dacă tot suntem aici, Cehia a abolit de anul acesta taxa de solidaritate de 7% pe veniturile mari. In Polonia, taxa de solidaritate există de doi si este de 4% pe sumele care trec de pragul de 200.000 de euro venituri anuale. Dar ne așteptăm si aici la schimbări – vezi programul Polish Deal propus în vară.

Am făcut acest scurt slalom printre statistici pentru a vedea că se poate merge, politic, pe orice sistem, nu există un sistem unitar de cotă unică, așa cum și un sistem progresiv poate îmbrăca diverse forme… Bază de impozitare să fie! Și politică economică!

Ce punem în locul mesajului ”… Și avem și cotă unică” ?

Că noi nu am avut și nu avem un model real de cotă unică contează mai puțin acum. Aceasta a fost o direcție asumată acum mai bine de 15 ani, ca măsură a unui guvern liberal, dar, pentru corectitudine, era o propunere încă de pe vremea precedentului guvern PSD. Un mesaj care, mai ales pe fondul efervescenței aderării, vorbea de o deschidere spre simplitate fiscală, o invitație pentru investitorii de oriunde de a se concentra aici pe creșterea afacerilor, dacă se poate cele cu valoare adăugată și forță de muncă bine plătită, fără grija unui hățiș fiscal constrângător.

”… Și avem și cotă unică!”, anunță invariabil, de 15 ani, broșurile de promovare a destinației investiționale România. Că acest mesaj nu s-a transformat într-o reală politică de atragere a investitorilor, una pe măsura potențialului, un adevărat Romanian Deal în primul rând pentru oamenii acestei țări, asta nu mai e vina cotei unice. Nu din cauza cotei unice și încă uneia relativ mici suntem campionii paradoxului, țara europeană cu unul din cele mai complexe sisteme fiscale (vezi Index Tax Complexity) și una din cele mai reduse rate de fiscalizare. Să ne uităm poate și în curtea administrației noastre, cu proverbialele ei proceduri. Apoi să ne uităm și la cheltuielile sociale care, oricât le-ai plimba de la angajator la angajat, tot de 40% trec.

Să ne întrebăm și de ce nu am ajuns unde am fi putut ajunge? De ce, spre exemplu, această statistică prea puțin invocată:  suntem, după Grecia, a doua țară europeană cu cea mai mică pondere a salariaților din ICT (tehnologia informației și comunicații) în total angajați! Cea mai mică pondere a salariaților cel mai bine plătiți în noua economie! Și asta în sectorul care a beneficiat de cea mai cunoscută facilitate pro-business din economia noastră – neimpozitarea angajaților din IT, măsură introdusă, spre laudă, chiar de un guvern PSD.

De ce? Pentru că nu e suficient să dăm mesaje! Pentru că nu e suficient că suntem stat UE, cu o poziție excelentă, cu salariați educați, vorbitori de limbi străine etc. Pentru că în acel mix numit politică economică mai e nevoie și de norocul de a avea o viziune pe termen mai lung de ziua de mâine, un curaj al alocărilor poate nepopulare, dar care să încurajeze domenii de viitor, investiții cu valoare adăugată mare, proiecte de țară etc. etc.

Chiar și un document recent al Joint Research Centre, serviciul de cercetare din cadrul Comisiei Europene, care analizează potențialele efecte pozitive ale creșterii progresivității în țările cu cotă unică [3] se încheie astfel – ”Creșterea progresivității sistemului fiscal poate duce la reducerea investițiilor în capitalul uman și astfel să pună în pericol creșterea economică. În compensare, reformele fiscale privind progresivitatea se cer însoțite de politici publice complementare în alte domenii, cum ar fi educația și pregătirea forței de muncă”.                                                                                                                                               

Închei și eu cu această întrebare – avem astfel de politici publice? M-aș bucura sincer să avem acest noroc odată cu intrarea în noua etapă politică! În lipsa lui, spectrul de a rămâne ultima țară din UE având cota unică e cea mai mică problemă reală a României în acest moment. (Cel puțin poate fi folosit ca brand de țară exotică!)

PS.  Dacă a venit vorba de probleme urgentissime, cred că o reevaluare a PNRR-ului românesc actual poate fi binevenită dacă duce la creșterea punctajului actual, mai ales în cazul tranziției digitale (avem acum un punctaj de trecere de 20,5%, pragul oficial fiind de 20%.). Acestea sunt, până una-alta proiectele de viitor, care ne dau șansa de a spune că lăsăm ceva generațiilor următoare, nu doar datoriile pe care le facem azi.

Dacă e nevoie, nu ezitați să apelați și la Instrumentul de sprijin tehnic al Comisiei, special creat pentru a ajuta statele membre în a face reforme. Și să nu uităm că este vitală concentrarea pe proiectele care au șanse reale să fie finalizate în următorii cinci ani, pentru a putea primi finanțare!

Folosesc acum această ocazie de a aduce aminte de existența măsurii C- 8I2 – ”Îmbunătățirea proceselor administrativ fiscale, inclusiv prin implementarea unui management de risc integrat”.

Aparent, nu e ceva care să sune atractiv pentru electorat. Dar … vin vremuri complicate, e clar că o să vină taxe peste taxe, la nivel european, național, ba chiar local, de ce să nu-i dai contribuabilului, votantului, măcar satisfacția că va plăti altfel: mai ușor, într-un sistem mai puțin rigid, ușor de înțeles și de aplicat, în care contribuabilul bun-platnic să nu se simtă hăituit, pentru că, nu-i așa, Fiscul se duce unde e riscul fiscal mai mare, acolo pune tunurile etc. Scrie în PNRR – până în trimestrul al patrulea din 2025, 60% din total controale se fac pe bază de date, documente aflate în posesia Fiscului. Investiții de aproape 200 de milioane, pe granturi.

Dar de ce să mai așteptăm 4 ani pe o măsură de care clar e nevoie, de care se vorbește de ani și ani (deci ar însemna că procesul e deja pornit) și care odată și-odată, că vrem noi, că vrea Europa, tot trebuie să se întâmple! Plus că, natural, cu cât ne mișcăm mai repede, cu atât vin mai repede și banii. Dar asta nu e tot – dacă și investitorii află că se transformă radical partea de procedură fiscală, poate capătă mai multă încredere, vin cu proiecte noi, deci mai mulți bani la buget, mai mulți angajați bine plăți, electorat mai mulțumit …  Și poate atunci altfel se va pune problema reexaminării exoticei cote unice!

Note

[1] Prin definiție, sunt considerați angajați cu salarii mici cei care câștigă mai puțin de două treimi din salariul brut median (adică salariul sub care se găsesc 50% din total angajați). Pentru o analiză a disparității salariale se folosește raportul interdecile D9/D1, D1 fiind nivelul maxim brut primit de 10% din angajații care câștigă cel mai puțin, iar D9 – minimul brut primit de 10% din salariații care câștigă cel mai mult. La acest raport, România și Bulgaria trec de 4, Polonia este la 3,5, dar Cehia ajunge la 3 (cel mai mic raport în UE fiind de 2, în Suedia)

[2]  Dl. Grindeanu face referire la 10.000 de salariați cu venituri lunare de peste 3.000 de euro. Cu câteva luni în urmă, dl Cîțu lăuda „aceleași date interesante”. M-am referit la ele în comentariul ”De la ”interesanta” cifră de 1% (salariile de 3.000 de euro) la ”noua și complexa” D406 (zisă și SAF-T)

[3] Remarc printre autori și un român, mă gândesc că poate fi adus într-un cerc de specialiști care să analizeze pe toate fețele implicațiile unei modificări atât de radicale

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. Sunt uimit ca putini inteleg logica impozitului progresiv.
    Acesta trebuie privit impreuna cu intregul sistem de impozitare, nu numai legat de impozitarea salariului.
    Cum se face pe aci:
    1. Se considera tottalitatea veniturilor, nu numai salarii ci si chirii, dobinzi, etc.
    2. Se scad din acestea, dupa un algoritm destul de complicat, cheltuielile, nu toate, ci cele legate de ex. de munca, transport, haine de munca, scolarizare etc. Se considera chiar si cheltuielile cu sanatatea, sau ajutoare trimise ici-colo. Deci un sistem de impozite fara a socoti si deductibilitatile nu e rotund.
    3. Scopul intregului sistem este stimularea investitiilor. Daca se cumpara o casa pt a fi inchiriata, pretul casei se scade din venit, deci se scade impozitul. Orice consultant financiar care te ajuta la declaratia de impozit, daca vede ca ai cistigat prea multi bani, imediat te sfatuieste sa investesti in ceva.
    4. In felul asta, tocmai ca e progresiv, reusesti sa platesti impozit mai mic. Sunt cazuri in care oameni f bogati platesc un impozit infim tocmai prin aceasta smecherie. Dar si statul e in cistig, desi la prima impresie primest emai üputini bani, totusi profita de investitiile facute prin locuri d emunca. Daca nu ar exist aacest impozit progresiv bogatasii ar fi tentati mai degraba sa bage bani in excursii in Maldive, sau sa cumpere case in Monaco.

    • @neamtu tiganu:
      1. Scopul intregului sistem NU e stimularea innvestitiilor, ci promovarea politicilor statului. De exemplu: vrei sa cresti populatia?, Atunci acorzi stimulente celor care vor sa-si intemeieze o familie si apoi deduceri din impozit pentru cheltuielile cu cresterea copiilor. Sau, poti acorda deduceri fiscale la impozit pentru cei proveniti din alte tari, care vor sa munceasca in Romania (Asta presupune ca statul sa aiba o viziune, o strategie). Nu e cazul aici.
      2. Nu toate investitiile creeaza plus-valoare pentru tara. Sunt investitii care produc valoare numai pentru investitori, care aleg sa externalizeze munca si sa pastreze profiturile. De exemplu: industria de lohn, unde se plateste strict forta de munca si costul fix. Acolo nu exista nici o parghie sa creasca salariul pe seama productivitatii. Nu tot ce zboara sa mananca….
      3. Ca sa poti opera un impozit progresiv, bazat pe cote diferite de impozitare si deduceri, e necesar ca venitul realizat sa depaseasca nevoile de baza (cosul minim, cum se zice). Ce depaseste nivelul cheltuielilor de baza, poate fi cheltuit sau investit, putand fi influientat de acordarea deducerilor. La o populatie ca a noastra, unde peste 1/3 din salariati abia reusesc sa traiasca de pe o luna pe alta, nu prea mai ramane spatiu de manevra pentru a fi stimulat prin impozitul progresiv. Ala e pentru bogati care traiesc in Germania, Elvetia, etc.

    • Bine punctat! Problema la noi e ca, politicienii se cearta pe pozitia de premier iar slujbasii din esalonul 2 si 3 din administratie se bat de musca , asteptand sa vina 30 noiembrie si 1 decembrie cu puntea…dulcea punte, dintre marti si duminica. Ideea e ca nu avem si nu vom avea conducatori de calitate. Din cateva motive.

    • Eu nu înțeleg deloc „logica” impozitului progresiv și de fapt nu înțelg de niciun fel „logica! taxării procentuale în general :)

      X care câștigă 1000 plătește un impozit de 10%, adică 100. Iar Y care câștigă 10000 plătește un impozit de 10% adică 1000 deci cât 10 X-și. Problema e că statul nu alocă de 10 ori mai mulți soldați și polițai ca să-l parere pe Y. De regulă treaba stă exact invers. X care plătește mai puțin are nevoie de mai multe sevricii ale statului.

      Vi se pare atunci echitabil Y să plătească mai mult ca X?

      Vi se pare echitabil ca dacă vă duceți să luați o sticlă de vin să o plătiți de 3 ori mai scump ca ăla care are un venit de 3 ori mai mic ca dumneavoastră? Întreb și eu, nu dau cu parul…

      În logica globalizării nar fi exclus ca într-o zi să vă spunpă că de fapt trebuie să decartați 90% haraci din cauză că oricum aveți un venit de măcar 10 ori mai mare că ăla din Ciad… O fi echitabil? N-o fi? unde-i limita?

      • De acord, domnule. Exact aceeasi logica in privinta contributiilor procentuale la asigurari de sanatate si de ce-or mai fi. X cu venituri mai mici face boli altfel decit Y cu venituri mai mari? Eventual boli mai „ieftine”? Nu, nici pomeneala, ba unii ar spune ca dimpotriva,
        Insa egalitarismul aplicat unde nu e cazul si mai ales stingismul caviar asa zic, ia septe piei de pe Y ca da-l dreq, are de unde, inchipuindu-si ei, care deseori n-au facut altceva decit sa „mute o teava prin curtea intreprinderii” (vechea Academie Catavencu dixit :) ) ca banii vin din ceruri nu din munca, idei, nopti nedormite, riscuri si toate cele. Uneori chiar scoala. Zau :))
        Nu-i vorba, la unii banii vin din „afaceri cu statul” insa nu despre ei vorbesc eu aici, aia e/ar fi in primul rind treaba Procuraturii si abia apoi a colectorilor de haraci.

        • Asta e una din chestiile rezolvate de sistemul american. Asiguările de sănătate private sunt în sumă fixă, nu în procente. Altfel spus CEO-ul cu leafă de +$20 milioane/an plătește aceeași asigurare ca ăla de pe linia de asamblare cu $20/oră și sunt și aceleași servicii de banii ăia….

        • N-are nicio legătură egalitarismul cu impozitarea progresiva. Cei cu venituri mari sunt cei care își vând rezultatele muncii lor câtor mai mulți cumpărători. Fie ca e vreun inginer și a proiectat eșapamentului unui autoturism, ca e actor cu o mulțime de fani, avocat cu zeci de clienți pe an sau medic cu sute de pacienți, ei nu ar putea prospera dacă pentru cei cu venituri mici produsele sau serviciile oferite ar fi prohibitive ca preț. Soluția este impozitarea progresiva și etapizata a muncii acestora din urma: mai întâi impozitul direct pe venit, apoi impozitul pe profit sau pe valoarea adăugată. Și astfel un impozit mic celor de la baza piramidei ajută mai ales vârfului acesteia. In zonele cu multe și sănătoase crustacee se găsesc și balenele mari. Iar impozitul mic le permite săracilor accesarea , dacă nu a tuturor serviciilor oferite de bogați, măcar a celor de care au mai multă nevoie. Deci autoreglare economică și diminuarea intervenționismului de stat.

          Pe de alta parte, cei aflați mai sus in piramida socială au nevoie de mai multă protecție. Încă din paleolitic. Vânătorii erau vedetele tribului și își luau partea leilor din pradă. Dar oricât de mică ar fi fost aceasta, toți membrii tribului aveau partea lor. Chiar și “asistații”. Altfel aceștia s-ar fi putut coaliza împotriva șefului și l-ar fi înlocuit cu un altul mai darnic. Cu diviziunile sociale ale muncii și instituționalizarea treptata acum exista Dorobanți sau gărzi elvețiene, polițiști și intelligence, dar principiul a rămas același. Hoții trag “de regula” la cei cu venituri, Pramatiile lor au “de regula” probleme cu substanțe ilegale, curse ilegale de mașini, petreceri dubioase șamd. Cu cât polarizarea este mai accentuată, cu atât sunt și tensiunile sociale mai mari. Și nimeni nu râvnește să-i ia locul unuia mai puțin influent. Deci nu aceștia accesează “de regula” servicii ale statului.

          • Domnu’ Hantzy, vă luarăți cu vorba și ați uitat esențialul: Susținătorii impozitării progresive nu intențonează nicio clipă să reducă impozitele pentru cei de la baza piramidei. Ei vor doar să-i taxeze mai mult pe cei ce fac mai mulți bani.

            Altfel spus să ia bani de la inginer, avocat și medic ca să-i dea funcționarului ce ciordește când nu doarme la secretariatul general al guvernului. Nu vă facți iluzii. De pe uma acestei manevre mojicimmea nu va primi nimic afară de obișnuitele promisiuni. Rămâneți iar cu buza umflată :) Părerea mea…

      • Eu nu înțeleg deloc „logica” impozitului progresiv și de fapt nu înțelg de niciun fel „logica! taxării procentuale în general :)

        Aici te-am prins, „logica” impozitului progresiv e ca cei care au venituri mari sa plateasca mai putin, desi aparent s-ar vedea altfel.
        In primul rind exemplul cu sticla e gresit. Cine are venituri mici nu-si poate permite sa scada din impozit sticla de vin, in schimb cel instarit poate. Exxista o mie de smecherii prin care poti dovedi ca sticla e pt reteaua ta profesionala.
        Concret, am fost spitalizat, cind eram in cimpia muncii si cistigam bani buni, am vrut sa stau singur in camera si am platit ca. 100 pe zi, suplimentar, care nu era acoperit de asigurare. Acesti bani mi-au fost recunoscuti la deductibilitati. Ca pensionar, cu venituri mult mai mici, in aceeasi situatie, nu mi s-a recunoscut cheltuiala, pt ca depasea un anumit procent din total venituri. Adica deductibilitatiile pot fi doar un anumit procent din total venituri.
        Imi ajutam familia din Ro. Cuantumul ajutorului nu trebuia sa depaseasca un anumit procent din venit, chiar daca puteam dovedi ca am cheltuit o anumita suma pt ei.

        • Da e adevărat că sistemul de taxe progreesiv cuplat cu deduceri fiscale îi avantajează pe cei cu foarte muți bani. De aici și insistența aparent paradoxală a oamenilor foarte bogați pentru mărirea taxelor. Nu e niciun fel de generozitate la mijloc ci doar rapacitate feroce: Ei știu că un sitem fiscal opresiv îl cocoșează pe amărât și are suficiente portițe pentru omul bogat.

          Însă întrebarea de principiu rămâne: De ce să plătești un procent din venituri petru un produs cu preț fix. ordine publică, apărarea, etc sunt serivcii oferiote egal celor bogați și celor săraci. Chestia cu sănătatea e cel mai bun exemplu. În America CEO-ul companiei la care lucrez are undeva la +$20 milioane/an. Un băiat de pe linia de asamblare are $20/oră. Asigurarea medicală e aceeași pentru CEO și pentru asambleur și amândoi beneficiează de aceleași servicii. Vi s-ar părea normal ca CEO-ul să dea să decarteze un CAS de 10% cum e în România adică de $2milioane, air bietul asamblor să fie jumulit cu doar $4100 pentru exact același servicii?! De aici și exemplul cu sticla de vin.

          De ce sunt atunci taxele altfel? De ce suma plătită de CEO trebuie să fie oricum mult mai mare ca cea plătită de asambleur în valoare absolută? Aici e chestie pe care n-o înețeleg deloc.

          Taxa pe venit e o noțiune relativ recentă adoptată în momente de mare restiște. În SUA a trecut acum vreo 100 de ani. În UK, un pic mai devreme în timpul primului război mondial. În ambele cazuri era orecum o chestie temporară pentru a mai acoperti ceva din gaura provocată de primul război mondial. Ca orice măsură temporară a devnit apoi permanentă și mai grav de cât atât: majorității oamenilor l-i se pare azi firească…

          • De ce să plătești un procent din venituri petru un produs cu preț fix. ordine publică, apărarea, etc sunt serivcii oferiote egal celor bogați și celor săraci. Chestia cu sănătatea e cel mai bun exemplu.

            Pentru că nu e o tranzacție comerciala, ci asigurare. Altfel as putea întreba de ce să plătească cel sănătos, care nu trece decât pentru control pe la medic, la fel de mult precum cel cu mai multe boli cronice? Adică de ce să fie obligat să plătească același preț pentru sticla dumitale, dacă el nici nu are nevoie sau nu vrea să o cumpere?
            În realitate, cei cu venituri excepționale beneficiază de asigurări de sănătate facultative, putând chiar negocia pachetele de asigurare și costul acestora. Vrei rezervă și diagnosticul medicului șef? Banu’ jos! Vrei medic personal? Îi plătești salariu pe bază de contract de muncă și renunți la asigurare. Nu vrei nimic din toate astea, poți plăti procentual precum sculerul. Și chiar și în acest caz poți negocia cu casa de sănătate anumite deduceri dacă nu ai nevoie de medicamente sau tratamente într-un anumit interval de timp.

            • Aha! Deci după mintea dumneavoasră și la asigurarea pentru mașină ar trebui ca cineva care are un venit mai amre să plăteascță o asigurare mai mare pentru aceeași mașină?!

              Aiai ce e? „Asigurare” sau „tanzacție comercială”? :)

  2. – Nu a emigrat în Romania nici un milionar, miliardar occidental . Chiar daca oferim un impozit unic de 10 % pe venitul anual.
    – O fi un motiv care ne scapă din moment ce acești bogați rămân în țările lor cu impozit progresiv ? ( Cota aplicata la peste 75.000 – 100.000 euro / an = 35 % in USA , 46- 47 % în țările dezvoltate din UE )
    – Cât de important e impozitul unic de 10 % pentru bugetarii care prin cumularea pensiei cu salariul bat peste echivalentul de 200.000 euro / an ?

    Problema incepe de aici. De la taxarea ridicolă care a împins societatea românească în săraci taxați și bogați favorizați. Iar dacă majoritatea bogaților români e in randul masei bugetare sau a „capitaliștilor” cu client unic statul, problema devine mult mai complicata. Adică clientelară fiscal.

    Renegociere PNRR ?
    Vise. Plățile UE se fac in rate in baza avansării proiectelor agreate.
    Ce sa renegociem ? Faptul că nici un proiect agreat nu e in lucru ? Timpul strânge. Numărătoarea inversă pina la sfârșitul finanțării UE pe programele naționale a început.
    Și se termină în 2026. Peste 5 ani.

    • Stefan gresesti. In Ge impozitul pt un tata cu copil, care cistiga in jur de 100000 e de ca. 20%. Faci confuzia intre impozit si totalul taxelor, incl asigurare sanatate, somaj, pensie etc.
      Mama poate plati mai mult.

      • Dumneavoastră confundați impozitul progresiv individual ( persoane singure ) cu impozitul progresiv pe familie.
        ( Un tata cu un copil e o familie )
        Aceiași confuzie o face și
        @ Josef Svejk mai jos.
        Impozitul progresiv pe persoana singura e una.

        Impozitul progresiv pe familie e alta logica.

        E si normal.
        Exemplu : soț – sotie cu 2 copii minori în care doar soțul lucrează câștigând 100.000 euro / an e din punct de vedere fiscal total divers de Hans sau Ion care e singur , farà nevasta , fara copii și câștigă tot 100.000 euro / an.
        Mai corect ar fi spus câștigul BRUT anual.
        E o necunoscuta TOTALA in Romania impozitatea fiscală a veniturilor unei familii.
        ( Oriunde in lume exista deduceri fiscale sau excepții fiscale ca cheltuieli obligatorii tip viitoare pensie sau asistenta sanitara ( de stat sau privată ) ( CAS și CASS in RO. )
        In Romania pensionatii nu se îmbolnăvesc , nu au nevoie de medic de familie , nu se internează și deci CASS nu se aplica pe pensile lor brute. 😀

        Oricum , pentru a explica mai bine :
        In Italia la 100.000 euro / an și fiind singur , scazi 33% contribuție CAS ( in caz de angajat ) sau 24 % CAS în caz de PFA .
        Ce rămâne , respectiv 67.000 euro sau 76.000 euro , se impozitează progresiv.
        A . Zero impozit pe primii 8.174 euro.
        B. 23 % pe diferența 15.000 – 8. 174.
        C. 27% impozit pe diferența între 28.000 – 15.001 euro .
        D. 38% pe diferența între 55.000 – 28.001
        E. 41 % pe diferența între 75.000 – 55.001 euro.
        F. 43 % pe sumele care depășesc 75.000 euro.

        Ca urmare , nimeni nu plătește 43 % impozit pe venit datorita matematicii impozitării progresive.
        In cazul unei familii ( modelul francez sau tari nordice ) aceiași suma are o grămadă de reduceri datorita împărțirii sumei pe număr membri familie, deduceri in sumă fixă pe fiecare membru , etc.
        Tot ce am scris e o necunoscută în România.
        Aici cineva a vehiculat
        cu ani în urmă taxarea pe gospodărie.
        Destul că citeau DEX. să descopere definiția gospodăriei și implicit imposibilitatea de impozitare. 😀
        Romania sta mizerabil la nivel fiscal. Exista o elită privilegiată care la paritate de venit cu occidentalii e scutita de CASS, nu se impozitează toate veniturile anuale realizate , basca pot cumula salariul cu pensia specială / de servici fara riscul unei impozitări progresive.
        Iar impozitul progresiv ( la bugetari ca exemplu) nu mărește fondul de salarii. Rămâne același dar da mai putini bani in mâna lui Dorneanu, Pivniceru, Ciuca și restul privilegiaților care cumulează venituri exclusiv de la stat și impozitate ridicol.
        De ce nu impozitează guvernul american sau german , sau din oricare alta tara dezvoltata , poporul cu cota unică ?
        Sunt prosti sau NU sunt la mana unor privilegiați și cleptomani pe banii altora ?

        • Păi tocmai că diferențele fiscale contează… Nu am făcut nicio confuzie. Am socotit venitul pe familie pentru că ăsta e cazul cel mai răspândit. În cercul meu de prieteni, colegi și cunoscuți toți suntem căsătoriți. Tinerii se căsătoresc aici de asemenea foarte devreme spre deosebire de Europa, și au copii de mult mai tineri, deci calculele fiscale pe familie sunt cele mai reprezentative.

          Exempul pe care-l dați pentru Italia e cumplit și explică veniturle mici din Europa. În America cineva cu pregătire superioară (medic, inginer, IT-st economist, etc.) care mai e și competent în meseria lui face de regulă peste $200000/an după vârsta de 30 de ani. Dacă soția sa are un venit comparabil înseamnă că cu CAS-uri cu tot la un venit de hai să zicem $300000/an rămâne (dacă n-am greșit undeva aritmetica) pe la $75000 bani în mână!!! Nu vi se pare odios?! Mie da. Comparând cu sistemul american în care la un venit similar rămâi totuși cu peste $260000 în mână după toate hangaralele…

          „De ce nu impozitează guvernul american sau german , sau din oricare alta tara dezvoltata , poporul cu cota unică ?”

          În cazul american cred că știu răspunsul. În primul rând că nu guvernul stabilește ratele de impozitare ci Congress-ul. Oamenii din Congress (ca și cei din guvern de altfel) trebuie să facă față alegerilor la fiecare 2 ani deci sunt foarte sensibili la idiosincraziile alegătorilor.

          Orice reformă fiscală trebuie de asenena să obțină 2/3 din voturile din Senat. Majoritatea aleșilor sunt oamenii cu averi și venituri binișor peste medie. Deci ei trebuie pe de o parte să-și protejeze averile, și pe de altă parte să creeze impresia că oamenii bogați vor fi forțați să plătească mai mult. Asta e ceva fals și demagoicic, dar e foarte greu de înțeles de către omul simplu care nu poate citi miile de pagini ale legislației fiscale. În sistemul american volumul imens de deduceri foarte sofisicate ăi avantajează pe cei bogați ce ajung astfel să plătească rate de impunere mai mici ca oamenii săraci.

          Oamenii foarte bogați sunt cei mai mari inamici ai cotei unice de impozitare tocmai din cauză că simplificarea sistemului fiscal ar face practic inutile orice optimizări fiscale. Asta explică de ce refoma fiscală a lui Trump din 2017 ce a redus taxele pe venirturile mari + corporații. și a redus treptele de impozitare, dar a simplificat și sistemul fiscal a fost dușmănită cu atâta isterie și furie tocmai de către cei mai bogați oameni din țară ceau cheltuit miliarde de USD în propaganda împotriva ei și mai cheltuie și azi sume colosale spre a-i convinge pe oameni că reducerile de taxe le daună :)

          Dacă în România se va ajunge la impozitarea progresivă, rezultatul va fi devastator. Oamenii săraci vor fi cocoșați și mai tare, iar cei bogați vor reuși să plăteacă mult mai puțin decât puținul de acum. De ce credeți că tocmai PSD, partidul milioanrilor și miliardarilor români dorește cu atâta ardoare introducerea impozitării progresive?!

          Eu le doresc ca ei să reușescă și atunci când vă vor jupui de cea de a 8-piele să ajungeți la proverbiala „minte a românului de pe urmă” :)

    • Cifrele dumenavoastră sunt de fapt eronate.

      https://www.bankrate.com/taxes/tax-brackets/

      După cum vedeți veniturile pe familie de până la $83500/an sunt impozitate cu 12%. iar cele de până la $178150/familie sunt impozitate cu 22%, iar cele de până la $340000/an cu 24%.

      Hai să luăm exemplul unei familii cu un venit de $83500/an. Primii $24000/an sunt deductibili. Acolo e pragul de sărăcie stabilit reforma fiscală a lui Trump în 2017. Cei ce nu sunt clamați ca dependenți de nimeni au acel venit scăzut din venitul impozabil de $83000-$24000=$59000. Deci rămân de impozitat $59000 cu 12% asta înseamnă un impozit de $7080/an. Care raportat la $83500 înseamnă o rată reală de impunere de 8.5%. Mai mică ca cea din România…

      Hai să luăm acum exemplul unei familii ce face $100000/an. Venitul până la $83500/an e impozitat cu rata de 8.5% socotită mai sus. Venitul de la $100000/an la $83500/an e impozitat cu 22%. Deci $100000-$83500=$16500 din care se plătesc 22% adică $3630. Ăștia se adună la cei $7080 (impozitul pe primii $83500 din venit) și rezultă $10710. Care înseamnă o rată de impozitate de exact 10.71% un pic mai mare ca-n România și nicidecum de 35% cum ați scris dumneavoastră.

      Peste toate astea mai trebuie luat în calcul faptul că apar deduceri de impozite pentru copii, pentru plata casei și a dobânzilor la ea, pentru educație, sănătate, pensii private, investiții donații, taxe locale. inclusiv zielele de voluntariat la biserică se pot deduce la impozite cu venitul orar median :) În realitate o familie cu venit de $100000 ce nu stă în chirie și are copii ajunge să plătească undeva spre 4%-5%, sau nimic dacă are de la 3 copii în sus.

      La venituri pe familie de peste $150000/an majoritatea angajatorilor oferă așa numitele ESPP adică plata în acțiuni pentru o parte semnificativă a veniturilor. Aceste plăți sunt scutite de taxe până la vânzarea acțiunilor. Taxarea câștigurilor din dividente e de 15% până la $445000/an și la 20% peste. Dividendele reinvestite sunt taxtate cu 0%, la fel ca acțiunile nevândute. În acest fel o familie cu venituri anuale de în jur de $0.5 milioane/an plătește peste 8%-12% doar dacă și-a pierdut mințile cu totul sau nu-i pasă de propriile finanțe… De menționat că nu există CAS, CASS-uri, etc. Plătile pentru Medicare, Medicaid sau SSN (pensia socială) nu sunt taxate la veniturile de peste $142800/an. Acea limită de taxare de 35%-37% îi afectează doar pe bugetarii de lux ce fac peste $431000/an. Nu cred că-i pare nimănui rău de ei :) Statul nu poate plăti în acțiuni și atunci ei sunt jumuliți la nivelul maxim.

      La asta să adăugăm faptul că nu există TVA ca-n România. Sunt unele produse supuse la „sales tax” de 4%-8%, exceptând alimente și medicamente. Sunt destul state care nu niciun fel de taxe pe vânzări sau venit, sau altele ce NY și California ce taxează totul ce mișcă:) De aia și pierd populație. Produsele taxate însă se pot cumpăra online din alte state și atunci taxele sunt 0%. Benzina, electricitatea și gazele naturale și electronicele sunt mult mai ieftine ca-n România. Alimentele, îmbrăcămintea, automobilele și transportul aerian sunt de asemena mai ieftine ca-n România. Casele sunt într-adevăr mult mai scumpe, dar și mai mari și mai confortabile.

      Deci taxa aia unică de 10% din România plus toate gloabele sociale adiționaale + TVA + celalate haraciuri fac povara fiscală România chiar foarte mare comparativ cu SUA. Orice taxă suplimentară nu va face decât să otrăvească și mai tare mediul economic oricum toxic in România și să stimuleze și mai mult plecarea oamenilor creativi și productivi.

      • Nu sint un adepta al taxarii progresive din aceleasi motive ca cele date de dv mai sus.

        Am insa o problema cu datele cu privire la taxele din SUA. Cei 22% nu constituie taxele finale. La taxele guvernamentale se adauga si cele statale. Corect ar fi sa spuneti cit se plateste cumulat la un salariu de, sa zicem, 100.000 dolari (sa fie mai rotund). Diferentele sint destul de mari intre state, vezi Texas vs California.

        Altfel, daca nu e vorba de exceptii de la contributii, taxele romanesti sint enorme.

        La discutiile despre taxare se vorbeste intotdeauna si de „Laffer curve”:
        https://en.wikipedia.org/wiki/Laffer_curve

        Eu, ca economist amator si doar practicant si neteoretician as zice ca scopul nu trebuie sa fie maximizarea colectarii, ca degeaba stringi banii daca acestia sint irositi pe proiecte inutile. Intr-o tara normala poate ca majoritatea bugetului e folosita in mod util si rational dar in Romania se vede cu ochiul liber ca nu prea e cazul.

        • La taxele federale se mai adaugă într-adevăr cele de stat. Astea diferă însă foarte mult. Txele pe venit ale statelor merg de la 0% în Florida, Texas, Nevada, Alaska, etc. până la peste 13% în California. Aveți lista:

          https://www.investopedia.com/financial-edge/0210/7-states-with-no-income-tax.aspx

          De aia și lumea fuge unde vede cu ochii din California și NY . :) și cu toate eforturile lor să primească imigranți ilegali pierd populație și locuri în Congress.

          În statul în care locuiesc eu taxele de stat există dar deducțiile la ele sunt mult mai generoase ca cele de la federali, Cred că nu au depășit niciodată 2%.

          La asta se mai adaugă SSN – contribuția la pensia socială și șomaj, ce de 6.2%, (CAS-ul românesc) dar nu se percepe pentru veniturle de peste 148000/familie/an. E drept că și venitul social e limitată la vreo $3800/lună și se acordă doar după 65 de ani sau în caz de invaliditate. Deci cine vrea o pensie bună trebuie să investeacă într-un privată – contrbuție care e însă deductibilă fiscal.

          Mai există de asemenea pentru asigurările medicale de stat pentru vârstinici – Medicare., de 1.45%. Ăsta cred că ar fi CASS-ul românesc,

          De aici cred că puteți compara destul de usor povara fiscală americană față de cea românească…

          Pentru mine, la începutul anilor 2000, diferența a fost gigantică. Înainte de plecarea din România aveam acolo un venit considerat foarte mare , pentru standardele vremii. Să nu uităm că venitul mediu pe atunci în România era de vreo $150/lună :). Însă patria recunoscătoare îmi umfla cam 75% din venit fără a mai considera TVA și taxa pe mașină, etc.

          Costul primei mele slujbe în America a fost cu ceva mai mult ca dublul al celei din România însă îmi rămâneau în mână de vreo 8 ori mai mulți bani. Trăiam mult mai bine chiar dacă soția mea lucra în România, în timp ce în America n-a lucrat ani buni.

          • Eu am avut rara placere de a plati 64% marginal tax. Din fericire mai erau si deducerile si asa ajungeam la doar 58%:) Cunosc destul de bine sistemul american, de aceea am si pomenit de felul in care se acumuleaza taxele acolo. Cunosc si oameni altfel foarte inimosi si rezonabili care l-au votat pe Trump si am inteles argumentele lor cu privire la avantajele financiare in cazul unei victorii republicane.
            Inainte de a trece la taxarea progresiva in Romania ar trebui mai intii controlul averilor. Cred ca sint mult mai multi bani de scos din confiscarea sau macar taxarea averilor ilicite decit din taxarea progresiva.
            Si mai important e ca nimeni sa nu ia o pensie pentru care nu a contribuit, vezi judecatorii plus toti cei care au piggybacked pe drepturile acordate lor.
            Dar cu nu sint eu cel care face legile iar de zilele urmatoare vom avea din nou USL nu cred ca vor fi si schimbari pozitive …

      • Nu mi-am batut capul cu sistemul de impozitare din SUA, fiind el grefat pe o societate mult prea indepartata de ce romaneasca.

        Dar am totusi o curiozitate, v-as fi recunoscator daca m-ati lumina: care este situatia taxelor si impozitelor la nivel de stat in SUA? Conteaza ele suficient pentru a determina, la limita, stabilirea intr-un anumit stat?
        Multumesc!

        • Taxele de stat pe venit variază foarte mult. De la 13.3 % în California la 0% în Texas, Florida, Nevada, etc. Sunt și situațiicîn care teaxele de start sunt mai degrabă o taxă pe celibat. Taxele pe venit ale statului sunt mari (7%-8%), dar ele scad la 0% îndiferent de venit dacă ești căsătorit și ai copii.

          În orice caz oamenii și afacerile migrează din statele cu taxe spre cel fără taxe. Cazul poate cel mai celebru e a lui Elon Musk ce și-a mutat taraba din California în Texas. State ce acum 20 de ani erau inima industrială a Americii ca NY sau Illinois au ajuns practic fără industrie , ea migrând în statele așa numt libere – unde stângacii nu sjutn la putere și taxele sunt scăzute..

          Aceeași chestie și în privița populației ce părăsește statele de stânga cu reglementări aiurea și taxe oneroase pentru statele cu guvernări de dreapta ce au reglementări lejere și taxe mici sau 0. După recensământul din 2020, cu tot efortul lor de a primi cât mai mulți imigranți ilegali și de a scoate de pe formularul de recensământ datele despre cetățenie California, Illinois și NY au pierdut locuri în Congress datorită scăderii populației lor în timp ce Florida, Carolina de Nord și Texas au obținut locuri în plus în Congres datorită creșterii populației lor.

          Sigur că asta inmplică și unele riscuri. Oamenii ce votează stânga și ajung la disperare din cazua politicilor demențiale ale propriilor aleși, pleacă apoi în statele libere unde o bună paerte din ei ajung să voteze exact aceleși gunoaie care le-au ruinat stetele de origine.

          https://a57.foxnews.com/static.foxnews.com/foxnews.com/content/uploads/2021/05/918/516/2cartoon-5.11.jpg?ve=1&tl=1

  3. Nu e nicio problema cu impozitarea progresiva, se practica in multe tari, este perfect democratic, ba chiar poate fi benefic in corelatie cu un sistem inteligent de deduceri (cheltuieli medicale, scolare, reabilitare cladiri, investitii verzi, donatii, etc).
    Problema e la contributiile sociale. Nu te imbolnavesti mai des daca ai salariul mai mare. Si atunci care e motivatia ca sa platesti mai mult? In plus exista si reversul medaliei, cei care fraudeaza sistemul (salarii marite strategic pentru a creste artificial idemnizatii maternale, pensii, etc). Solutia echitabila este plafonarea atat a contributiilor cat si a idemnizatiilor. Cine isi permite poate completa cu asigurari private, cine nu are asigurat un minim de servicii.

  4. impozitul si povara fiscala nu au fost inventate de noi,
    totusi, in decursul timpului tara noastra a scos la iveala ilustrii descoperitori ai apei calde, sau ai caloriferului,
    acesti ilustrii descoperitori ai avantajelor cotei unice sunt fara doar si poate demni urmasi ai tovarashului ion iliescu: descoperitorul democratiei orginale,
    asa putem si noi sa descoperim avantajele cotei unice originale, sistem ce nu exista in tarile evropene dezvoltate, inseamna cumva ca aia nu se pricep,

    la epoca iliescu s-a produs pe scena si abramburica, cea care in postura de ministres al invatamantului a descoperit expertiza in afara sensului din DEX,
    si admiterea la facultate fara bacalureat,
    iar infractorii au inceput sa descopere ca pot avea expertiza si drepturi,

    sistemul cotei progresive este de bun simt intr-o tara in care autoritatea judecatorasca este incapabila sa isi realizeze menirea constitutionala si in care mai toate licitatiile publice sunt aranjate, in care se fura mai mult decat se produce,

    nu poti sa vii sa spui: stii io am castigat nu stiu cate milioane profit din contracte cu statu si merit o cota unica,
    tu care ai facut profit de milioane, l-ai facuit ca ti-a permis legea, autoritatile, etc,
    ca altfel daca fiecare care face profit un milion de euro ai fi un Einstein, Tesla sau alt mare inventator ar trebui sa vedem ceva efecte in tara,

    am sa inchei reamintind pt. cine a uitat ca la ultima mare criza economica Bill Gates si alte personae foarte bogate au solicitat presedintelui american sa creasca impozitele marilor averi pt ca tara lor sa iasa din criza,

    tarile nordice, ce au cam cele mai mari impozite progresive si au invatamant la alt nivel si cu alte rezultate fata de ce avem noi, normal nu se pricep
    ne pricepem noi cu cota unica,
    ca noi am inventat apa calda si caloriferu

    • Tarile scandinave au trecut la cote progresive cand au ajung bogate sub presiune sociala de a „lua mai mult de la bogati” si a ne da „noua”, ca „noi” suntem mai multi si votam. Diferenta de motivatie intre votul din tarile scandinave si Romania nu e chiar asa de mare.
      E stupid sa astepti ca altii sa munceasca pentru tine, e impotriva firii umane si toti vor incerca sa evite impozitarea peste ce considera o cota de bun simt. Restul sunt palavre si wishfull thinking. Nimeni nu vrea sa plateasca 40-45% ca sa aiba ce fura politicienii si golanimea din jurul lor.
      Abia dupa ce o tara depaseste un anumit nivel de dezvoltare economica, e industrializata, poti veni cu cote dintr-astea progresive peste o populatie majoritar prospera cu orice motiv vrei sa vanturi: invatamant, sanatate, salvat planeta, salvat stratul de ozon etc …
      Lumea tot uita ca invatamantul si sanatatea costa bani si cu cat calitatea creste, cu atat e mai scumpa. In tari bananiere nu exista Harvard si nu exista nu pentru ca nu au pamant liber ca sa construiasca cladirile ci pentru c anu au bani care sa cladeasca sandramaua, sa angajeze profesori buni si sa-i mentina nivelul sau sa-l creasca.

      • Asta cu povestea aplicării cotei progresiva când ai bogați e folclor
        Cota progresiva exista la nemți si la americani de mult
        Sistemul cotei unice nu a fost aplicat la nemti si americani si cam in nici o tara dezvoltată
        Sigur astia nu se pricep
        N-au economiști ca noi

        Asta cu așteptarea când vor fi averi la noi ca sa putem aplica cota progresiva e o poveste fără sfârșit
        La fel ca și aia ca infractorii tb sa aibă drepturi
        Noi niciodată no sa-i ajungem pe aia din vest
        Roma antica a cucerit lumea cu arma si cu legea
        Ori legea cotei fixe de impozitare e o himera si o prostie

        Sunt de acord cu impozitul fix si cu cota unica atunci când pt fapte contravenționale si penale ăla care câștiga 10 milioane plătește pt contravenție sau fapta penală același procent fix din avere ca si cel amărât
        Procent fix, ca in Finlanda

        Dar la noi, cine câștiga mult vrea sa plătească pt contravenție si fapta penală la fel ca un amărât

        S -o luam altfel ca poate autorul nu înțelege
        Știe autorul câți din populatia angajata are salariul minim pe economie – si ma refer la aia din privat, nu la aia de la stat cărora pesede le-a mărit salariile ca sa tacă din gura la câte hotii văd in fiecare zi
        Asa s-a inventat pt autoritatea judecătorească si miliție pensia înainte de vreme

        Poate ma exprim mai greu
        Cota unica, pt ce si pt cine ?
        Avem cel mai mare deficit al balantei de plăti fata de toate tarile din zona
        Copii si urmasi nostrii sunt deja pana in gât in datorii
        Datoria publica creste cu sume astronomice de la an la an
        Cineva va plății
        Si sigur nu vor fi cei care au azi scutiri de impozit sau visează cote unice încă câteva zeci de ani sau care isi închipuie ca așa o se îngrașe mai bine sau o sa-si satisfacă nu știu ce placeri

        O tara distrusă din interior e foarte ușor de cucerit din exterior – iar asta e o chestie descoperită de mult
        Dar noi stam cu ochii larg închiși si nu vedem unde se duce tara
        Visam reduceri de taxe ca sa mai punem câteva kilograme pe moi sau sa trăim nu știu ce placeri
        In timp ce nu vrem sa vedem înspre ce orizont sau apus se îndreaptă tara

        • Cota progresiva nu rezolva problema coruptiei endemice si scutirile de tot felul acordate pentru tot feluld e categorii sociale.
          Romania ar trebui sa rezolve intai problema exceptiilor acordate unora, sa rezolve problema colectarii taxelor asa cum sunt acum, sa micsoreze drastic procentul banilor furati din bugete (public si local) si a coruptiei in general, sa rezolve problemele legilor proaste sau de-a dreptul obscene.
          Apoi poti veni cu exemplul impozitarii in Germania sau SUA.
          Germania si SUA nu sunt tari prospere pentru ca aplica cota unica. E taman invers. E adevarat, ele sunt tari prospere de mult timp.
          Cote de impozitare crescute in tari ca Romania nu fac decat sa creasca evaziunea. Si e si normal sa fie asa. Dupa cum constatati si d-voastra, in Romania sunt mituite categorii intregi ca sa inchida ochii si chiar sa sustina hotia.

          • Cota progresiva e o măsura morala fata de grosul angajaților din privat care lucrează pe salaru minim
            Si fata de aia care vin după noi
            Cota unica e o prostie atâta timp cât mărește decalajele între paturile societății

            Tara e o natiune
            Iar legea ar trebui, inclusiv in domeniu impozitării, sa ii unească pe cetățeni, pe aia care formează națiunea

            Atunci când nu avem Einstein in tara care sa merite tratament preferențiale, ca se vede unde merge tara, nu exista nici o justificare pt cota unica

            Ma mir ca la noi se lansează in. continuare aberații legate de cota unica – care n-a avut niciodată nici o justificare

            După adoptarea cotei unice gradul de încasare a crescut ca efect al globalizării, al creșterii investițiilor străine ( investiții care presupun o fiscalizare totala a fluxurilor financiare) si al odaptarii unor reglementări legate de aderarea la UE
            Investițiile străine au însemnat creșterea veniturilor bugetare cau au presupus taxe si impozite

            N-are nici o legătura cota unica cu creșterea încasării
            E sifon cu apa rece

            Sigur, pt cine beneficiază azi de pe urma cotei unice, este logic, cota progresiva nu este de dorit
            Ca omu s-a obișnuit sa plătească impozit mic si sa câștige mult

            Numai ca avem cheltuieli bugetare mari
            Trebuie sa încerci sa citești bugetu,
            Iar incasarile sunt praf
            Tara se imprumuta mult
            Cineva va plati
            Iar cine va plătii nu sunt cei care aplauda azi cota unica

            Dar ce mai contează un împrumut
            Bine ca beneficiază câțiva cu venituri mari de pe urnă cotei unice, ce mai contează p…mea cum zicea cel mai infractor prim ministru al Evropei – ăla condamnat pt 3 tablouri si trofeu calității, dar care n-a ajuns in instanța pt fregatele ruginite si microsoft

            Ca așa merge sistemu de partid si de stat pesede, penele, usere, ude mereu
            O șleahtă pt cumetrie cu scopu mulgerii bugetului de stat
            Stabilitate prin hoție – dar asta e alta discuție

        • Biata cota unica nu are nicio vina ca romanii nu vor capitalism.

          Pentru ca de asta e vorba, nu o spun dar o doresc: un comunism cu mancare ieftina, locuinte si servici la stat pentru tot poporul.

          In aceasta logica, apetenta pentru cota progresiva este doar o particularizare a nostalgiei comuniste, nicidecum o incercare de conturare a vreunei politici de vreun fel.

        • Așa ca să ne amuzăm un pic, taxele pe venit ale diferitelor state americane diferă foarte mult. Taxele federale sunt la fel peste tot, dar diferența o fac taxele pe venit ale statelor. Cele mai mari taxe sunt în California 13.3% urmate de HawaiI, New Jersey, New York, etc. La capătul celălat al clasamentului statele cu taxe pe venit 0% sunt Texas, Florida, Alaska, Nevada, etc.

          Gici cum arată dezvoltarea economică? California, New Jersey și NY sunt în cădere liberă. pierd populație și afaceri care fug ghici unde? Păi fug exact în stalele cu taxe pe venit 0% unde economia înflorește. E o realitate pe care nici statistica oficială violent de stânga nu o mai poate ascunde. California și NY au pierdut locuri în Congress datorită faptului că pierd populație. Florida și Texas au primit locuri în Congress din cauză că lor le crește populația tocmai cu numărul celor fugiți exact din statele cu taxe mari pe venit.

          În ce privește România gradul ei de îndatorare e (încă) rezobabil de 47% sub media UE de 75% sau sub media țărilor din zona Euro de 85%. Mai mare ce-i drept ca a Bulgariei de 25% sau al Cehiei de 38%, dar mai mic ca cel al Slovaciei de 60%, al Poloniei de 57% sau a Ungariei de 80%.

          https://www.statista.com/statistics/269684/national-debt-in-eu-countries-in-relation-to-gross-domestic-product-gdp/

          După mintea mea problema României nu sunt taxele prea mici ci tocmai faptul că ele sunt de fapt mult prea mari, Sunt multe și instabile. Iar problema cea mai mare a României e aceea că cheltuie mult peste posiblități și se împrumută pentru asta. Un articol de pe acestă palformă afirma nu demult că 83% din veniturile țării se duc pe pensii și salarii. Asta e ceva cumplit. Deci eu zic că de fapt la cheltuieli trebuie umblat… România nu-și permite giganticul aparat bugetar pe care-l are acum și nici pensiile plătite la 5 milioane de oameni + lefuri de stat la 1.3 milioane de bugetari.

    • Fpoarte frumos spus!

      Să nu uităm un lucru important Bunul Bill Gates sau moș Warren Buffet, ce au fost tare vocali în privința necesistății impozitării marilor averi plătesc fiecare oștiri de avocați și contabili ce-i costă cam cât bugetul ministerului de finanțe ai unei țări mai amărâte. În sistemul american poți plăti impozite cât vrea mușciul tău. Ca Berilă. Nu se suprăr nimeni. Ca să plătești puțin trebuie să muncești din greu să aplici toate deducerile imaginabile și să faci aranajemnte din timp să ai cât mai puține venituri impozabile,

      N-am auzti ca vreunul din marii miliardari ce se plâng de impozite prea mici și de necesitate taxării marilor averi să fi plătit vreodată fie și un cent mai mult decat minimul posibil după toate scamatoriile imaginabile. Nu vi se pare o oarecare contradicție?!

      În România e aceeași chestie. PSD, partidul cu cei mai mulți milionari din țară e cel mai harnic la mărirea impizitelor pentru „bogați”. Nu vă pute un pic chestia asta?!

      Șmecheria e și unii și alții știu foarte bine că sub o formă sau alta nu vor plăti NIMIC în plus, ic de regulă vor plăti mai puțin. Însă cu ocazia giuțului fiuribund despre „solidaritatea socială” de fapt vor pune și mai mult gloabe în cârca amărâților ce fac un ban cât de cât cinstit și cât de cât muncit, pe care-i elevează astfel al demnitate de „bogați” numai buni de jumulit…

      Când copii mei erau pe la vreo 1-2 ani le luam brusc jucăriile și le ascundeam în spate. După un moment de confuzie și nedumerire căutau cu disperare, se înfuriau și se agitau, Figura mergea de destule ori însă până la urmă se prindeau. Dumneavoastră nu mai aveți 1-2 ani de ceva vreme, dar bag seama că asta nu vă împiedică să cădeți victimă acelorași scamatorii ieftine la nesfârșit :)

      • N-am auzti ca vreunul din marii miliardari ce se plâng de impozite prea mici și de necesitate taxării marilor averi să fi plătit vreodată fie și un cent mai mult decat minimul posibil după toate scamatoriile imaginabile. Nu vi se pare o oarecare contradicție?!

        Exact asta am vrut sa scot in evidenta. Nu conceptul de impozit unic sau progresiv conteaza, ci intreaga opera, cu deductibilitati, nr. de copii, societati caritabile, mai nou, „investitii” in mediu, suma exceptiilor, care exceptii devin mai mari decit normalul.

    • @capatu satului _ „sistemul cotei progresive este de bun simt intr-o tara in care autoritatea judecatorasca este incapabila sa isi realizeze menirea constitutionala si in care mai toate licitatiile publice sunt aranjate, in care se fura mai mult decat se produce,”

      Este fix așa precum spuneți, doar că invers.

      Un sistem fiscal suplu/simplu face mai ușor de colectat veniturile la Buget. Acesta este și motivul pentru care de fapt NU avem cotă unică, excepiile și diversele discriminări reprezintă tot atâtea pozibilități pentru evaziunea fiscală. Iar cleptocrația din patria noastră iubește la culme evaziunea fiscală!

      Nu mai revin asupra argumentelor favorabile cotei unice enunțate în text.

  5. Impozitul progresiv are sens in contextul in care statul isi poate impune/promova politicile sale prin utilizarea fiscalitatii, ca instrument economic. NU e cazul nostru! Statul roman nu are politici deloc! Nu are proiect de tara, nu are strategie, nimic. „Programele de guvernare” sunt un fel de liste de deziderate, construite in scop strict electoral. Are niste „politicieni” specializati in politica propriilor interese.

    Nu sunt de acord nici cu „cota unica”.
    De fapt, nu sunt de acord sa platesc nici un fel de taxe sau impozite sau „contributii”. Sunt bani aruncati pe fereastra, sau ajutoare de lux pentru bugetari/pensionari, in cel mai bun caz.

    • „nu sunt de acord sa platesc nici un fel de taxe sau impozite”

      Probabil că mulţi români sunt de acord cu dvs., nimeni nu vrea să plătească impozite.
      Pe de altă parte majoritatea românilor vor pensii de stat, spitale de stat, alocaţii pt. copii, şcoli şi universităţi de stat, drumuri construite de stat, concedii medicale şi de maternitate plătite de stat, ajutoare de şomaj etc.

      • Vezi ca pentru alea platim in afara de impozite, alte taxe, in diverse procente. cam 170% salariul net reprezinta brutul deci…

      • Cred ca @Doru vrea sa spuna ca nu vede de ce plateste impozite daca veniturile astfel colectate sunt dijmuite si canalizate spre buzunare private.

        Dupa parerea mea, statul roman a fost capturat de o clica de jigodii, puse pe capatuiala, care schimba legile si procedurile administrative practic doar dupa interesele lor.

        Captura statului, nu coruptie! Asta inseamna ca justitia este legata de maini si de picioare, pentru ca ea actioneaza numai dupa lege, iar legea o fac aceste bande de hoti pentru ele.

        In aceasta logica, impozitele in Romania sunt un fel de „taxa de protectie”, cam cum o practica victorios Cosa Nostra de decenii.

  6. Cind vine vorba despre digitalizare si alte asemenea imi vine-n cap ce mi-a povestit recent o amica, functionar de Primarie de oras. I-a cerut unei zuze, pardon, subalterne sa trimita un mail catre mai multe adrese si i-a scris pe o hirtie adresele :). Fie si asa.
    Peste vreo ora o intreaba daca a trimis e-mail-urile.
    – Nu merge, doamna!
    – Cum nu merge? Ia arata-mi ce faci.
    – Pai uitati-va aici. Si s-a apucat sa scrie adresele de e-mail in browser :)))
    Pariem ca in specificatia postului la „competente digitale” sau cum s-or fi numind, respectiva functionara stie de toate?

  7. Ok, impozitul progresiv, dar corect în ambele laturi ale curbei lui Gauss privind castigurile.
    1. Evaluarea corectă a „asistaților sociali”
    2. Remunerarea pentru pozițiile administrativ-bugetare sa se facă în urma MUNCII clar definită, cu obiective și responsabilități clare.
    3. Introducerea răspunderii penale pentru toate funcțiile bugetar-administrative.
    4. Impozitare progresiva (și) a pensiilor speciale.
    5. Contribuții fixe la sistemul de sănătate de la toată lumea.
    6. Transparentizarea totala a bugetului de încasări și evidențierea detaliata a cheltuielilor publice.
    7. Ne-executia bugetară sa atragă după sine demisia și răspunderea penală.

    • apropo de punctul 5, noi avem acum niste anomalii prin care unii nu platesc nimic si altii platesc mai mult de 10%. Daca esti salariat si mai ai si venituri din investitii, tre sa platesti asigurari de sanatate si la alea ca doar te imbolnavesti de doua ori…

  8. „”… Și avem și cotă unică!”, anunță invariabil, de 15 ani, broșurile de promovare a destinației investiționale România.”

    Înseamnă că există argumente că prin menținerea cotei unice (care nu este chiar unică de fapt, după cum bine observă autorul) sunt încurajate investițiile.

    Faptul că în patria noastră instabilitatea politică, instabilitatea legislayivă (peste 300 de modificări ale legislației fiscale într-un an), lipsa infrastructurii, corupția, subordonarea politică a justiției șamd. sunt factori pentru descurajarea investițiilor mai puternici decât cota unică este altă mâncare de pește. Dar, cu aceleași in grediente.

    Pe de altă parte, dacă autorul articolului caută o comparație cu alte state europene în privința salariilor mici în termeni relativi, nu cred că o comparație a salariilor mediane este relevant (ca argument în favoarea României), pentru că în Bulgaria, bunăoară, venitul median pe gospodărie este mai mare (Eurostat). Româniai este ultima, ultima, ultima în clasament.

    În acest context, mai interesant cred că este faptul că în România, din puțin peste 5 milioane de angajați, 1,6 milioane lucrează pe salariul minim pe economie!

  9. In Romania este chiar nevoie de impozitul progresiv. Exista foarte multi care au alte venituri nedeclarate din chirii, consultanta, meditatii, constructii, agricultura, etc. Apoi este nevoie sa existe calculat pe fiecare an, cosul mediu de cheltuieli per pers ori gospodarie ce se scad din venituri. Dar la noi nu mai face demult pt.ca statul ar trebui sa recunoasca ca 50% din salariati primesc in privat salariul minim pe economie si 2/3 din pensionari au pensii cu mult sub 2000 de lei. Apoi multi nu ar avea cum sa isi justifice averile facute in 20 de ani, cand acestea se fac in 2-3 generatii. Toti baronii din partide si administratie s-ar trezi ca li se confisca ce nu pot justifica. Prin urmare, statul prefera sa impoziteze forta de munca cu 47% caci este la indemana colectarea decat sa incurajeze mediul de afaceri si noi locuri de munca. Cu regret, dar suntem condusi in continuare de hoti, corupti si mincinosi.

    • Nu trebuie să vă sfiiți! Nimeni nu vă oprește să plătiti patriei recunoscătoare chiar dublul sau tripul impozitelor pe care le plătiți acum. Bănuiesc că țărișoara noastră nu se va supăra.

      După convingerea cu care vorbiți despre necesitatea măririi haraiurilor și peșcheșuriulor bănuiesc că o și faceți deja. Nu ne mai țineți în suspans! Spuneți-ne cât plățiți în plus?! 100%? 200%: Cum?! Nimic?!

      Ah, am înțeles… Impozitele trebuie desigur mărite și sunt OK, dar de plătit trebuie să plătească doar ăilalți nu dumneavoastră…

      • Stimate Sveik, comentariul dv. este deplasat si neavenit. Aveti demulte ori un stil care va scoate din sfera bunului simt. Se vede ca nu mai traiti din Romania. Multi sunt in conflict de interese tocmai pentru ca au activitati la negru. Din veniturile corect impozitate se aduna venituri pentru sanatate, educatie, cercetare, infrastructura publica, se aloca ajutoare sociale, se reduce saracia si analfabetismul. La capitolul economie mai aveti de citit.

        • Am înțeles, am înțeles. Sunt obraznic și nu pricep ieconomia românească. Mi-am însușit criticile și mă angajez să lucrez neabătut pentru lichidarea cestor najunsuri.

          Însă dacă nu mă înșel întrebarea mea era alta: Dumneavoastă dacă tot lăudați atît de mult impozitarea progresivă, cât anume plățiți în mod voluntar în plus peste cota unică?

          Iar dacă nu plătiți, vă rog să ne luminați de ce nu o faceți?! Că doar ați explicat cu atâta talent și dăurire binefacerile jumulirii progresive…

        • „Din veniturile corect impozitate se aduna venituri pentru sanatate, educatie, cercetare, infrastructura publica, se aloca ajutoare sociale, se reduce saracia si analfabetismul.”
          Desigur, de asta e Romania un paradis de care fug si refugiatii din Siria sau Afganistan.
          Iar salariul minim la „privat” e de cele mai multe ori o forma de evaziune. Parca am auzit de curand de un director de clinica privata care era platit cu salariul minim…

    • si n-ar fi mai bine sa avem o colectare mai buna? Ca daca argumentul e ca sunt venituri nedeclarate si acum avem impozit mic, cand o sa avem progresiv, brusc o sa le declare sau cum?
      Intai sa ajungem cu colectarea unde trebuie abia dupa aia e fezabil sa ne gandim la impozit progresiv si deductibilitati.

  10. O cota progresiva mai inseamna ceva – oamenii incearca sa diminueze venitul impozabil. Daca repar casa si pot sa scad suma platita mesterilor o sa le cer si factura. Acum prefer sa-i platesc la negru. Un sistem progresiv reduce si economia gri/neagra.

  11. Avantajele impozitarii progresive – „RAPORT TEHNIC”, Decembrie 2018

    «Această publicație este un raport tehnic realizat de Centrul Comun de Cercetare (JRC), serviciul de știință și cunoaștere al Comisiei Europene. Scopul său este de a oferi SPRIJIN ŞTIINŢIFIC BAZAT PE DOVEZI pentru procesul de elaborare a politicilor europene.»

    «Pagina 8: În prezent, în UE, țările baltice, România, Bulgaria și Ungaria au o cotă unică de impozit pe venitul persoanelor fizice (n.m. DOAR aceste tari au cota unica – NICIUNA dintre tarile din vestul Europei).

    Pagina 6: Tendința globală de creștere a inegalităților de venituri în interiorul țărilor a fost, de asemenea, deosebit de pronunțată în țările ECE (Europa Centrală și de Est) (mai ales în țările baltice, Bulgaria și România), ca urmare a tranziției către economia de piață, a se vedea Lakner și Milanovic (2016). Acest lucru ridică îngrijorări cu privire la rolul jucat de sistemele cu o rată unică de impozitare în reducerea inegalităților sau în atenuarea șocurilor economice prin stabilizare automată, a se vedea Fuest et al. (2008), Tóth (2013) și Comisia Europeană (2017).

    Pagina 11: Țările UE cu impozit cu o rată unică au tendința de a redistribui mai puțin decât alte țări din UE, dacă luăm în considerare impozitele și prestațiile sociale în ansamblu. Acest lucru este evidențiat de rezultatele raportate în tabelul 3, care arată diferența dintre indicele Gini care utilizează venitul brut și indicele Gini calculat utilizând venitul disponibil (adică după impozitare și prestații sociale). Doar Ungaria pare să prezinte un nivel de redistribuire comparabil cu media UE. Toate celelalte țări par să se situeze printre țările cu sistemele de redistribuire cele mai scăzute din UE.

    Pagina 12: Prin urmare, deși există un anumit nivel de progresivitate prin intermediul cheltuielilor fiscale și al prestațiilor sociale din țările luate în considerare aici, gradul de progresivitate al țărilor cu impozit unic rămâne semnificativ sub cel al altor țări din UE care dispun de un sistem de impozitare progresivă.

    Pagina 25-26: Concluzii:

    Din câte știm, LUCRAREA NOASTRĂ ESTE PRIMA CARE ANALIZEAZĂ ÎN ACELAŞI CADRU ATÂT IMPACTUL MACROECONOMIC CÂT ŞI CEL REDISTRIBUTIV AL REFORMELOR FISCALE PROGRESIVE în țările cu rată unică de impozitare.

    Analizăm impactul fiscal, REDISTRIBUTIV și MACROECONOMIC al (re)introducerii progresivității în țările din Europa Centrală și de Est cu regimuri fiscale unice, și anume Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria și România. În acest scop, folosim și combinăm microsimularea și macromodelele. Rezultatele noastre sugerează că SPORIREA ELEMENTELOR PROGRESIVE din sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice în cadrul unor scenarii alternative și plauzibile de reformă fiscală ar avea EFECTE POZITIVE SEMNIFICATIVE ASUPRA REDISTRIBUIRII ŞI ECHITĂŢII ŞI AR GENERA VENITURI FISCALE SUPLIMENTARE.»

    https://bit.ly/3cuwmih

    https://ec.europa.eu/jrc/sites/default/files/jrc115044.pdf

    ***

    P.S. Trebuie sa avem in vedere si faptul ca in Romania (si Bulgaria) inegalitatea veniturilor este cea mai mare din UE, situatie agravata si de faptul ca Romania (si Bulgaria) au cele mai mici venituri din UE.

    • Ce ar fi să vă uitați un pic care e ritmul de creștere economică al țărilor cu cotă unică de impozitare comparat cu ritmul de creștee al țărilor cu cote progersive de impozitare? Păi vedeți?! Vă imaginați cumva că alde România, țările baltice sau Ungaria își permit rimuri de creștere eeconomică așa de scăzute ca cele ale Germaniei sau Franței?! Asta ar însemna să rămână veșnic subdezvoltate.

      Dumneavoastră personal putei plăti impozite mult mai mari decât cele de acum în mod voluntar. Adică puteți redistribui după pofta inimii. O faceți?! Sunt sigur că nu. Sunteți ca preșdintele de CAP dintr-un sketch Diverits de odinioară: „Eu am intrat primul din satul nostru în gospodăria colectivă cu nimic – că eram țăran sărac” :)

      • @Josef Svejk

        Ca de obicei (de-a lungul timpului), comentariul tau reprezinta o manipulare.

        I. Sa vedem ce scrie pe site-ul Guvernului Romaniei – Departamentul pentru Dezvoltare Durabila:

        «Egalitatea de șanse este unul dintre pilonii sociali ai dezvoltării durabile. Creșterea economică nu este suficientă dacă bunăstarea nu este distribuită în mod echitabil către toate segmentele sociale. Cu cât se adâncesc inegalitățile, cu atât persoanele vulnerabile au mai puține șanse la o viață decentă. Ne dorim o societate în care, indiferent de limitările fizice, sociale sau economice cu care un individ pornește în viață, acesta să aibă oportunitatea de a se dezvolta. Pe lângă valoarea morală a acestei abordări, EXPERIENŢA NE ARATĂ CĂ SOCIETĂŢILE CU UN NIVEL RIDICAT AL EGALITĂŢII DE ŞANSE SUNT MAI PROSPERE, întrucât fiecare individ are posibilitatea de a-și valorifica la maximum potențialul. În acest spirit, prin ODD 10, Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 susține reducerea decalajelor, eliminarea discriminărilor de orice fel și promovează politici de realizare progresivă a unei egalități sporite, în special fiscale, salariale, educaționale și de protecție socială.

        Decalajele între cei mai bogați 20% dintre cetățeni (chintila superioară) și cei mai săraci 20% dintre cetățeni (chintila inferioară) se află într-o creștere ușor mai accentuată în România față de Uniunea Europeană. De asemenea, nu se observă o îmbunătățire în ceea ce privește numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie după transferurile sociale. Cifrele ne arată că AVEM NEVOIE DE POLITICI CARE SĂ CREASCĂ ECHITATEA SOCIALĂ astfel încât persoanele aflate într-o situație materială dificilă să aibă șansa să iasă din zona sărăciei.

        ESTE NEVOIE ŞI DE CONTRIBUŢIE ŞTIINŢIFICĂ. Astfel, prin proiectul România Durabilă, confinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă înființează Consiliul consultativ pentru dezvoltare durabilă care va reuni profesioniști cu rolul de a oferi expertiză pentru implementarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030.»

        Pentru combaterea inegalităților sunt necesare planuri de relansare economică și politici publice bine direcționate care să aibă un impact benefic asupra categoriilor sociale dezavantajate. În viziunea Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, acestea pot fi puse în operă prin IMPLICAREA TUTUROR ORGANIZAŢIILOR ACTIVE.

        http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/2020/09/09/odd-10-inegalitati-reduse-analiza-progresului-romaniei/

        „RAPORTUL TEHNIC” din care am citat in primul meu comentariu reprezinta o „CONTRIBUŢIE ŞTIINŢIFICĂ” si o „IMPLICARE” a Centrului Comun de Cercetare (JRC), serviciul de știință și cunoaștere al Comisiei Europene in „punerea in opera” a „POLITICILOR CARE SĂ CREASCĂ ECHITATEA SOCIALĂ”:

        «Această publicație este un raport tehnic realizat de Centrul Comun de Cercetare (JRC), serviciul de știință și cunoaștere al Comisiei Europene. Scopul său este de a oferi SPRIJIN ŞTIINŢIFIC BAZAT PE DOVEZI pentru procesul de elaborare a politicilor europene.

        Din câte știm, LUCRAREA NOASTRĂ ESTE PRIMA CARE ANALIZEAZĂ ÎN ACELAŞI CADRU ATÂT IMPACTUL MACROECONOMIC CÂT ŞI CEL REDISTRIBUTIV AL REFORMELOR FISCALE PROGRESIVE în țările cu rată unică de impozitare.

        Analizăm impactul fiscal, REDISTRIBUTIV și MACROECONOMIC al (re)introducerii progresivității în țările din Europa Centrală și de Est cu regimuri fiscale unice, și anume Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria și România. În acest scop, folosim și combinăm microsimularea și macromodelele. Rezultatele noastre sugerează că SPORIREA ELEMENTELOR PROGRESIVE din sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice în cadrul unor scenarii alternative și plauzibile de reformă fiscală ar avea EFECTE POZITIVE SEMNIFICATIVE ASUPRA REDISTRIBUIRII ŞI ECHITĂŢII ŞI AR GENERA VENITURI FISCALE SUPLIMENTARE.»

        https://ec.europa.eu/jrc/sites/default/files/jrc115044.pdf

        ***

        II. „Trei motive pentru revenirea la impozitarea progresivă” – Valentin Lazea, Economist șef al BNR – iulie 2020.

        În ultimele decenii, cota unică (atât pentru impozitarea veniturilor, cât și pentru impozitarea consumului – Taxa pe Valoarea Adăugată) a fost încercată de opt state din centrul și estul Europei, membre ale UE. Între timp, patru din aceste state au RENUNŢAT LA COTA UNICĂ și au revenit la impozitarea progresivă: Cehia (din 2013), Letonia (din 2018), Lituania (din 2019) și Slovacia (din 2013). Au rămas să practice cota unică Bulgaria, Estonia, România și Ungaria.

        În acest articol, vom analiza performanța României în raport cu aceste alte șapte state cu care se poate compara, dat fiind nivelul relativ similar de dezvoltate. Astfel, vom înlătura posibila obiecție de a ne compara cu state situate pe un alt nivel al dezvoltării. Vom vedea că, chiar în interiorul acestui peer group, PERFORMANŢA ROMÂNIEI ESTE MAI SLABĂ decât a statelor similare cu care ne comparăm.

        Există trei motive pentru care un stat ar dori să revină la impozitarea progresivă: economic, socio-politic, cultural.

        https://bit.ly/3HKfF0r

        ***

        III. Sa vedem acum ce spunea economistul american Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Stiinte Economice (2001), intr-un articol din 2012 intitulat „Cercul vicios al inegalitatii economice”:

        Cercul vicios al inegalitatii economice

        Inegalitatea este acum mult mai mare decat era in urma cu 30 de ani. Unui procent de 1% din populatia SUA ii revine aproximativ 20% din venitul natiunii – de doua ori mai mult decat acum doua decenii. Cota celor 0,1% din varf s-a triplat. Disparitatile in bogatie sunt si mai mari (n.m. „83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie”).

        Unii din dreapta sustin ca aceasta este politica invidiei. Ei spun ca ceea ce conteaza nu este cota-parte din placinta (procentul) – ci dimensiunea feliei. Dar INEGALITATEA, in special cea de tipul celei din SUA, ESTE REA PENTRU CRESTERE. Tara a crescut mai repede in deceniile de dupa al doilea razboi mondial – cand a existat o crestere concomitenta, toate grupurile inregistrand cresteri ale veniturilor. Dar cele din partea de jos au crescut cel mai mult.

        Prin comparatie, cresterea din 1980 a fost mai lenta, concomitent cu diminuarea cotelor pentru cei din clasele de jos si de mijloc. Asta inseamna ca cei din clasa de mijloc, americanii obisnuiti care lucreaza pentru a isi asigura traiul, ca sa nu mai vorbim de cei din clasa de jos, primesc o felie mai mica de placinta, mai mica decat daca continuam sa crestem asa cum am facut-o dupa razboi. Rezultatul net este deprimant: majoritatea americanilor traiesc mai rau astazi decat acum 15 ani.

        Unii din dreapta sustin, de asemenea, ca cei de sus merita veniturile lor mai mari. Au castigat pe merit, spun conservatorii. Bogatiile lor se datoreaza contributiei lor mai mari la societate, cu beneficii pentru toti.

        As fi vrut sa fie adevarat – dar nu este. Cei cu veniturile cele mai mari nu sunt adevaratii inovatori – oameni care au oferit, de exemplu, fundamentele intelectuale ale calculatorului sau Internetul. Sau cei care au inventat tranzistorul sau laserul; sau, ca James Watson si Francis Crick, care au descoperit structura codului genetic care pune bazele unei mari parti a medicinii moderne.

        https://tinyurl.com/yb2j75h2

        „Joseph Stiglitz este un economist american, analist de politici publice și profesor la Universitatea Columbia. Este laureat al Premiului Nobel pentru Științe Economice (2001) și al Medaliei John Bates Clark. Este fost vicepreședinte și economist-șef al Băncii Mondiale și este fost membru și președinte al Consiliului Consilierilor Economici (al președintelui SUA). Este cunoscut pentru … viziunea sa critică față de gestionarea globalizării, față de economiștii laissez-faire (pe care îi numește „fundamentaliști ai pieței libere”) și față de instituții internaționale precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

        Stiglitz a primit mai mult de 40 de diplome de onoare, inclusiv de la Cambridge și Harvard …

        În 2011, Stiglitz a fost desemnat de revista Time ca fiind unul dintre cei mai influenți 100 de oameni din lume.”

        https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Stiglitz

        ***

        IV. Studiu al unor universităţi britanice: Reducerea taxelor pentru cei mai bogaţi nu ajută economia.

        Reformele care reduc impozitele pentru cei mai bogaţi au ca rezultat o CREŞTERE A INEGALITĂŢILOR FĂRĂ A STIMULA ECONOMIA, arată un studiu al universităţilor britanice LSE şi King’s College London.

        REDUCEREA TAXELOR PENTRU BOGAŢI, o măsură tradiţională în programele de guvernare ale conservatorilor sau partidelor de dreapta, se inspiră din TEORIILE NEOLIBERALE potrivit cărora ajutarea celor bogaţi îi va simula să muncească mai mult, să consume sau să investească, ceea ce va avea efecte pozitive asupra întregii economii (”trickle down economics”).

        În studiul intitulat „Consecinţele economice ale principalelor scăderi de impozite pentru bogaţi”, cercetătorii David Hope de la London School of Economics şi Julian Limberg de la King’s College London arată că reducerile de taxe pentru bogaţi adoptate în ultimii 50 de ani, în special în anii’ 80, au fost doar în beneficiul persoanelor direct afectate, dar NU AU PROMOVAT CREAREA DE LOCURI DE MUNCĂ SAU CREŞTEREA ECONOMICĂ.

        „Rezultatele studiului nostru au implicaţii importante asupra dezbaterilor actuale cu privire la consecinţele economice ale taxării celor mai bogaţi şi demonstrează că argumentele pentru a menţine un nivel redus al taxelor pentru cei bogaţi sunt slabe”, insistă autorii.

        https://bit.ly/3nHZJ6M

        • Toată poliloghia dumneavoastră e lipsită de sens. Țările cu rate de impunere mici și cotă unică de impozitare din UE au ritmuri de creștere mult mai ridicate ca țările foarte dezvoltate din vest ce au taxare oneroasă și „progresivă”. Astea sunt faptele. Taxarea masivă și oneroasă merge pentru o vreme într-o societate foarte bogată care are bani de risipit dar nu într-una e în curs de dezvoltare.

          De altfel nici în țările dezvoltate din vestul Eurppeo trebuirle nu mai merg. Averile lor se scurg în afară în „paradisuri fiscale” în loc să stea să fie jumulite. La fel se întâmplă și cu creierele Europei care fug unde văd cu ochii, motiv pentru care Europa, odinioară centrul dezvoltării și inovării ștințifice și tehnice, e anchilozată azi și nu a mai inventat NIMIC de peste 20 de ani…

          Ce înseamnă „studii științifice”?! Vorbim aici de aberațiile scoase de niște indivizi ce se dau mari „experți” în economie și afaceri dar care trăiesc dintr-o leafă penibilă. Care nu au făcut NIMIC productiv de-a lungul vieților lor, sunt puternic dogmatici și care dacă ar trebui să administreze mâine o covrigărie de pe Magheru ar duce-o la faliment în timp record.

          Cred că am mai zis povestsea asta pe aici. Între 2005-2007 angajatorul meu de atunci mi-a plătit un MBA University of Chicago, Booth School of Business. Chestia asta nu mi-a folosit niciodată la nimic (și nici lui; la scurt timp după absolvire am plecat la o altă companie), dar școala a fost foarte interesantă și am legat câgteva prietenii ce țin până azi. Am avut o serie de profesori itineranți de mare calitate ca Lee Iacocca de la Chrysler, Bob Lutz de la GM (a fost la un monent dat șeful șefului meu), Don Western de la Caterpillar sau Chad Holliday de la DuPont.

          Afară de ăștia au fost și personaje de comedie bufă precum Joe Stiglitz. „Gândirea” sa economică e undeva între cea alui Pingelică și a lui Orlando, PSD-istul de la finanțe :). Stiglitz e un comunist docgmatic. În primele minute după intrarea în amfiteatru a spus pe un ton teatral că el mare profesor mare de 60 de ani, laureat de Nobel în economie e cel mai prost plătit om din acea sală. Foart probabil că era adevărat :) Și că există chiar chelneri și barmani la câteva mile mai încolo pe Michigan Avenue ce sunt plătiți mai bine ca el. După care a postulat cu o voce gravă cam ceea ce spunea și Pingelică cu vreo lună înaite de a fi pus la zid: Că societatea capitalităp e la margine prăpastiei și că-i mai daă maximum 5-10 ani. Care de altfel între timp au cam trecut :)

          Eram la cârciumă cu câțiva colegi și cineva a remarcat că dacă Stiglitz chiar ar avea un pic de creier pentru afaceri, ar lăsa naibii profesoria și s-ar face chelner la unul din resturantele de lux de pe Micihgan Avenue. Cârciumarii s-ar sfâșia între ei pentru un chelner cu Nobel în economie, iar clienții ar trebui să se programeze cu săptămâni înainte pentru a fi serviți la una din mesele lui Stiglitz și pentru privilegiul de a-i a da bacșișuri boierești :) Am râs cu lacrimi…

          Ultima oară l-am văzut la TV prin 2009 su 2010 când vitupera că criza financiară e o sminteală totală ce nu se supune „regulilor științifice” ale economiei stabilite de iexperții ca el și că inclusiv pe el, mare economist l-a chelit cu totul și i-a făcut praf investițiile. Pentru noi ăștia cu mai uțin ștaif a fost de fapt o epocă foarte fastă când care neștiind atâta amar de știință economică ca el am făcut bani frumoși :) Nu i-a trecut desigur nicio clipă prin cap că „regulile” alea „științifice” nu valorează nici cât o ceapă degerată…

          Una e să râzi cu poiftă de asemenea personaje și cu totul altceva e să-ți pui economia în mâinile unor astfel de păcălici…

          • S-a intimplat sa fiu vinat de o companie cu centrala in Luzern si atunci m-am uitat atent la salariile oferite. Cele mai mici (CHF 80 000+ pe an) erau oferite la Banca Mondiala, ONU si alte astfel de institutii. Pentru banii astia nu se duce nimeni care stie carte acolo, oferta salariala in privat pleca pentru specialisti de la CHF 120000-140000+, asta ca nivel de intrare si putea merge lejer si mai sus.

          • @Josef Svejk

            Ca de obicei (de-a lungul timpului), SI acest comentariu al tau reprezinta o manipulare. Sa vedem care este, de fapt, realitatea:

            I. „Epoca de Aur a Capitalismului„:

            «Expansiunea economică de după cel de-al Doilea Război Mondial, cunoscută și sub numele de boom economic postbelic sau EPOCA DE AUR A CAPITALISMULUI, a fost o perioadă amplă de expansiune economică mondială care a început după cel de-al Doilea Război Mondial și s-a încheiat cu recesiunea din 1973-1975. Statele Unite, Uniunea Sovietică și țările din Europa de Vest și din Asia de Est, în special, au înregistrat O CREŞTERE ECONOMICA NEOBIŞNUIT DE RIDICATĂ ŞI SUSŢINUTĂ, alături de ocuparea deplină a forței de muncă. Contrar previziunilor timpurii, această creștere ridicată a inclus și multe țări care fuseseră devastate de război, cum ar fi Japonia (miracolul economic japonez), Germania de Vest și Austria (Wirtschaftswunder), Coreea de Sud (Miracolul de pe râul Han), Belgia (miracolul economic belgian), Franța (Trente Glorieuses), Italia (miracolul economic italian) și Grecia (miracolul economic grec). Chiar și țările care au fost relativ neafectate de război, cum ar fi Suedia (Anii record), au cunoscut o creștere economică considerabilă.

            Economistul Roger Middleton afirmă că istoricii economici sunt în general de acord asupra anului 1950 ca dată de început a epocii de aur

            https://bit.ly/2ZjcgUX

            ***

            II. Extrase din cartea „O istorie economică a Europei secolului al XX-lea: Regimuri economice de la Laissez-Faire la globalizare” de Ivan T. Berend.

            https://amzn.to/3FOSYXj

            Autorul cartii, Ivan T. Berend, este Profesor la UCLA (Universitatea din California, Los Angeles) din anul 1990.

            Ivan Berend a venit la Departamentul de Istorie al UCLA în 1990. În 1993, a preluat conducerea Centrului, cunoscut atunci sub numele de Centrul de Studii Ruse și Est-Europene, și a întreprins sarcina de reorganizare a acestuia. Transformarea Europei și deschiderea unui nou capitol în relațiile internaționale au creat o nouă sarcină pentru cercetarea și educația americană. Cea mai imediată măsură luată de Berend a fost aceea de a începe reorientarea misiunii de cercetare și predare a Centrului către o perspectivă paneuropeană.

            Profesorul Berend este un specialist în istoria socială și economică a Europei secolelor XIX-XX, cu un mare interes pentru Europa Centrală și de Est modernă. Și-a obținut doctoratul în istorie la Academia Maghiară de Științe și doctoratul în economie la Universitatea de Economie din Budapesta. A primit mai multe diplome de onoare din partea unor universități britanice, americane și maghiare, este membru al Academiei de Științe britanice și maghiare și este fostul director al Academiei de Științe din Ungaria.

            https://international.ucla.edu/euro/person/24

            Pag. 226 – Nașterea statului social

            «Una dintre cele mai importante activități noi ale statului intervenționist, politica sa de asistență socială, a fost, de asemenea, înrădăcinată în conceptul postbelic de solidaritate socială:

            „În multe țări au fost elaborate programe de sănătate, șomaj, pensionare și formare profesională. Guvernele și-au urmărit mai agresiv angajamentul față de politica de ocupare deplină a forței de muncă.” (Eichengreen, 1994: 52)

            Chiar și Ordoliberalii de la Freiburger Schule din Germania au combinat economia de piață liberă neoliberală cu conceptul de reglementare de stat. Alfred Müller-Armack de la Kölner Schule a inventat termenul de „Sozial- Marktwirtschaft” („economie socială de piață”), concept care a fost adoptat și realizat de Ludwig Erhard … ministru al economiei, apoi cancelar al Republicii Federale Germania și arhitect al Wirtschaftswunder-ului german postbelic. (n.m. vezi mai jos [1] „Wirtschaftswunder”) În 1957, Erhard a scris despre o „cerere copleșitoare pentru securitate socială colectivă” și A RESPINS CONCEPTUL că în sistemul de asistență socială „der jeder die Hand in der Tasche des anderen hat” („toată lumea are mâna în poșeta altora”). El a pledat pentru cea mai strânsă interrelație între politicile economice și sociale și a susținut că o piață liberă competitivă și eficientă, combinată cu măsuri de politică socială, trebuie să creeze „Wohlstand für Alle” („bunăstare pentru toți”) (Erhard, 1990: 246-9).

            Pentru a realiza aceste angajamente, statele vest-europene au introdus o politică puternică de REDISTRIBUIRE a veniturilor. Impozitarea ridicată, concentrarea unei părți din ce în ce mai mari a PIB-ului în bugetul de stat și utilizată pentru cheltuieli publice a devenit cea mai caracteristică trăsătură a statelor vest-europene după cel de-al Doilea Război Mondial. Ratele de IMPOZITARE PROGRESIVĂ au depășit ADESEA 50% din venitul personal, iar în unele cazuri au depășit 70% în categoria celor mai mari venituri. Până în 1970, impozitele administrației publice generale reprezentau în medie 20-30% din PIB. Ratele medii de impozitare erau în general ridicate – în Marea Britanie și Danemarca în jur de 30%; în Germania, Franța, Belgia și Suedia, acestea variau între 20% și 25% (Flora și Heidenheimer, 1981: 262).

            O parte din ce în ce mai mare a cheltuielilor de stat era reprezentată de cheltuielile sociale. În 1950, transferurile sociale, în medie, reprezentau doar 6-10% din PNB (Produsul Național Brut) al țărilor din Europa de Vest; în 1975, această pondere era de 15-20%. În Franța și în Țările de Jos, a ajuns la 20% și, respectiv, 26%. În Norvegia și Danemarca, cheltuielile pentru programe sociale în acești ani s-au triplat. Rolul din ce în ce mai redistributiv al statului a fost o consecință a apariției statului social occidental.

            Conform definiției lui Asa Briggs:

            „un stat social este un stat în care puterea organizată este folosită în mod deliberat … în efortul de a modifica jocul forțelor pieței în cel puțin trei direcții – în primul rând, prin garantarea unui venit minim indivizilor și familiilor, indiferent de valoarea de piață a proprietății lor; în al doilea rând, prin restrângerea gradului de insecuritate prin … [asigurarea in cazul] anumitor „situații sociale neprevăzute” (de exemplu, boală, bătrânețe și șomaj) … și în al treilea rând, prin asigurarea faptului că tuturor cetățenilor … li se oferă … o anumită gamă convenită de servicii sociale.” (Briggs, 1961: 228)»

            https://amzn.to/3FOSYXj

            In concluzie, politicile descrise mai sus – in care „ratele de IMPOZITARE PROGRESIVĂ au depășit ADESEA 50% din venitul personal, iar în unele cazuri au depășit 70% în categoria celor mai mari venituri” – au dus la „O CREŞTERE ECONOMICA NEOBIŞNUIT DE RIDICATĂ ŞI SUSŢINUTĂ, o expansiunea economică cunoscută și sub numele de boom economic postbelic sau EPOCA DE AUR A CAPITALISMULUI” (care a inceput in anul 1950), „epoca” ce A DURAT IN JUR DE 25 DE ANI („s-a încheiat cu recesiunea din 1973-1975”).

            https://bit.ly/2ZjcgUX

            ***

            [1] Wirtschaftswunder

            «Termenul Wirtschaftswunder, cunoscut și sub numele de Miracolul de pe Rin, descrie reconstrucția și dezvoltarea rapidă a economiilor Germaniei de Vest și Austriei după cel de-al Doilea Război Mondial (adoptând o economie socială de piață bazată pe Ordoliberalism – n.m. vezi mai jos [2] Ordoliberalism).

            Începând cu înlocuirea Reichsmark-ului cu Deutsche Mark în 1948 ca mijloc legal de plată (Schilling-ul a fost restabilit în mod similar în Austria), o epocă durabilă de inflație scăzută și creștere industrială rapidă a fost supravegheată de guvernul condus de cancelarul vest-german Konrad Adenauer și de ministrul său al economiei, Ludwig Erhard, care a rămas în istorie ca „părintele miracolului economic german”. În Austria, practicile de muncă eficiente au dus la o perioadă similară de creștere economică.

            Epoca de creștere economică a ridicat Germania de Vest și Austria de la devastarea totală din timpul războiului la națiuni dezvoltate în Europa modernă. La înființarea Pieței Comune Europene în 1957, creșterea economică a Germaniei de Vest a contrastat cu condițiile dificile de la acea vreme din Regatul Unit.»

            https://en.wikipedia.org/wiki/Wirtschaftswunder

            Iti reamintesc faptul ca «Erhard („părintele miracolului economic german”) a scris despre o „cerere copleșitoare pentru securitate socială colectivă” și A RESPINS CONCEPTUL că în sistemul de asistență socială „der jeder die Hand in der Tasche des anderen hat” („toată lumea are mâna în poșeta altora”)».

            ***

            [2] Ordoliberalism

            «Ordoliberalismul este varianta germană a liberalismului economic care subliniază necesitatea ca statul să se asigure că piața liberă produce rezultate apropiate de potențialul său teoretic.

            Idealurile ordoliberale au devenit fundamentul creării economiei sociale de piață germane de după cel de-al Doilea Război Mondial și a Wirtschaftswunder-ului aferent.

            Ordoliberali sunt, de asemenea, cunoscuți pentru că urmăresc … o IMPOZITARE PROGRESIVĂ.»

            https://en.wikipedia.org/wiki/Ordoliberalism

      • Din când in când trebuie sa recurgem la date si nu doar la lozinci. In România avem degeaba creștere economica daca ne împrumutam pentru pensii si creștem deficitul bugetar.
        Impozitul progresiv a fost introdus in USA de președintele Lincoln, un republican. In USA cea mai mare creștere economica a fost pana prin anii 70 (in 1960 impozitul ajungea si la 91%) cat a exista un impozit progresiv foarte dur. In 1970 americanii erau taxați mai tare decât francezii si doar un pic mai puțin decât britanicii. Asta n-a împiedecat economia americana sa crească mai raid decât in Franta. In USA renunțarea la impozitul progresiv a fost urmata de o creștere economica mai puțin rapida si deficite bugetare crescânde.
        In ultimii 40 ani singurul președinte care a produs un buget pe plus a fost Clinton, un democrat. Asta pentru ca a reintrodus un pic de impozit progresiv. După creșterea taxelor din 1993 șomajul a scăzut in USA iar după scăderea taxelor din 2001 sub republicani șomajul a crescut.
        In final o fraza dintr-un studie de la dvs din curte: „The argument that income tax cuts raise growth is repeated so often that it is sometimes taken as gospel. However, theory, evidence, and simulation studies tell a different and more complicated story.”

        • Au exista încerări de taxare a veniturilor cu 1% în vreme de război ca măsuri temporare. Prima taxă pe venit constantă din SUA a fost adoptată abia acum vreo 100 de ani (amendamentul al XVI-lea al constituției) la mai bine de o jumătate de secol după moartea lui Lincoln. Și era o taxă de maximum 7% din veniturile mari. Marea Britanie a adoptat taxa pe venituri cam în aceeași epocă pentru a evita falimentul de pe urma primului război mondial.

          Taxele de 90% introduse de socialistul F.D. Roosvelt au aviut efecte devastatoare. Ee nu au atins cu nimic marile averi, ale magnaților epocii ca Ford, Guggneheim, Rockefeller, Hearst, etc. ce au fost neatiși si au propserat în epoca sa. în schimb au sărăcit grosul populației. New Deal-ul și taxele mari lui Roosvelt au ținut economia americană scufundată până prin 1943. Abia tunci a scăzut șomajul sub 10%. În Anglia ce avea taxe mici, nu a avut New Deal și care avea o economia comparabilă ca mărime și structură cu cea americană, refacerea după marea clirză se încheiase în 1934 – cu aproape 10 ani înaintea celei din America.

          Buba taxelor mari s-a aprat prin 1978-1980 când economia ameriană a ajuns la „stagflație”. Combinașie ucigașă dintre inflație i stagnare economică. Situație din care a ieșit abia după schimbarea dramatică a sistemului fiscal reușit de Reagan. Reformp ce a produs 92 de luni consecutive de creștere economică – fără egal în istoria Americii.

          Aceeași chesrtie și în UK. Țara a fost devastată pe decenii de politicile economice catastrofale lae laburiștilor cu taxe mari sindicate puternice și reglemntări stricte ce au prăbușit economia, lira sterlină și standardul de viață. Politicile fiscalității reduse promovate de Margaret Thatcher au transfmorat UK dintr-o țară săracă și epuizată în ceea ce e azi: Țara în care după Brexit își găsesc adăpost peste 6 milioane de cetățeni UE ca să câștige o pâine…

          • Vad ca eludati problema: taxele de 91% au fost menținute până în anii 70 timp im care economia americana a crescut mai repede decat in orice perioada ulterioară. Taxele mai mari introduse de Clinton au reparat gaura bugetară uriașă lăsată de Reagan-Bush sr. Reducerea tsxelor si cresterea deficitului bugetar este un smen prin cate cei de azi, in special baby boomers pasează pisica moartă copiii lor și nepoților lor.

  12. Romania de abia isi tine nadragii cu mana in sistemul sau fiscal.

    Habar nu are ce vrea si incotro se indreapta, politicienii vorbesc in dodii si lozinici, „specialistii” se informeaza de pe Wikipedia.

    Romania de abia e in stare sa calculeze pensiile, sistemul de taxare a muncii este superimbarligat.

    Impozit progresiv mai lipseste.

    „Vai de biet roman saracul…”

  13. România are o capacitate extrem de redusă de concepție, dezvoltare și de întreținere a unor modele complexe de microsimulare cum este EUROMOD. Astfel de modele oferă posibilitatea de a testa efectele politicilor publice asupra firmelor sau populației cu un grad mai mare de plauzibilitate în comparație cu tipologiile clasice (persoană singură, familie monoparentală, familie cu unul sau doi copii, pensionari etc.). Efortul nu este unul redus, ci, tocmai, necesită investiții în echipe multidisciplinare. În plus, ar mai fi nevoie de politicieni care să înțeleagă de ce și la ce sunt necesare și, mai ales, să își fundamenteze deciziile pe baza rezultatelor acestor modele.

    • @Dan Ghergut

      In studiul din care am citat in primul meu comentariu:

      „Reformarea sistemelor cu cotă unică de impozitare prin trecerea la impozitarea progresivă” – Un raport tehnic elaborat de Centrul Comun de Cercetare (JRC), serviciul de știință și cunoaștere al Comisiei Europene, 2018

      se spune:

      În această lucrare ne propunem să furnizăm noi dovezi transnaționale cu privire la aceste întrebări (n.m. expuse mai sus – vezi fisierul PDF), luând în considerare reformele ipotetice care introduc progresivitatea în țările cu sisteme fiscale cu rată unică de impozitare. Analizăm impactul FISCAL, REDISTRIBUTIV și MACROECONOMIC al unor astfel de reforme în Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria și ROMÂNIA. Abordarea noastră este pragmatică și pornește de la structurile fiscale reale ale țărilor menționate mai sus. În acest scop, utilizăm EUROMOD, modelul european de microsimulare pentru UE, exploatând două caracteristici importante ale acestui model. În primul rând, EUROMOD modelează sistemele de impozitare și de prestații sociale ale țărilor într-un mod coerent, mai ales în raport cu definiția venitului brut. Acest lucru aduce un avantaj clar pentru analiza impactului redistributiv al reformelor fiscale în mod comparabil între țări, a se vedea Sutherland și Figari (2013). În al doilea rând, EUROMOD integrează deduceri fiscale și credite fiscale în determinarea venitului disponibil final. Acest lucru este deosebit de relevant atunci când se evaluează sistemele fiscale reale care, ca și în cazurile luate în considerare aici, prezintă adesea astfel de dispoziții fiscale speciale și excepții.

      De asemenea, combinăm EUROMOD cu modelul macroeconomic QUEST pentru a oferi o analiză combinată a impactului redistributiv și de creștere al reformelor fiscale progresive în țările cu sisteme fiscale cu rată unică de impozitare. Urmăm în special abordarea dezvoltată de Barrios et al. (2018), prin care ambele modele sunt combinate prin calibrarea modelului QUEST cu parametrii derivați din EUROMOD pentru ceea ce privește venitul personal și structurile de impozitare, ratele de participare și elasticitatea ofertei de forță de muncă. În urma acestei abordări, proiectarea precisă a reformelor de politică este mai întâi simulată în EUROMOD și apoi încorporată în QUEST pentru a obține efectele macroeconomice de runda a doua (inclusiv asupra ocupării forței de muncă, PIB-ului și prețurilor). Efectele de runda a doua (în special în ceea ce privește efectele asupra prețurilor, salariilor și ocupării forței de muncă) sunt apoi încorporate în modelul de microsimulare pentru a evalua proiecțiile pe termen mediu în ceea ce privește veniturile din impozitul pe venitul persoanelor fizice (PIT).

      Concluzii:

      Din câte știm, LUCRAREA NOASTRĂ ESTE PRIMA CARE ANALIZEAZĂ ÎN ACELAŞI CADRU ATÂT IMPACTUL MACROECONOMIC CÂT ŞI CEL REDISTRIBUTIV AL REFORMELOR FISCALE PROGRESIVE în țările cu rată unică de impozitare.

      Analizăm impactul fiscal, REDISTRIBUTIV și MACROECONOMIC al (re)introducerii progresivității în țările din Europa Centrală și de Est cu regimuri fiscale unice, și anume Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria și România. În acest scop, folosim și combinăm microsimularea și macromodelele. Rezultatele noastre sugerează că SPORIREA ELEMENTELOR PROGRESIVE din sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice în cadrul unor scenarii alternative și plauzibile de reformă fiscală ar avea EFECTE POZITIVE SEMNIFICATIVE ASUPRA REDISTRIBUIRII ŞI ECHITĂŢII ŞI AR GENERA VENITURI FISCALE SUPLIMENTARE.»

      https://bit.ly/3cuwmih

      https://ec.europa.eu/jrc/sites/default/files/jrc115044.pdf

  14. Faceti o greseala: plecati de la premiza ca decidentii cauta solutii, alternative, au o balanta etc.

    Subiectul impozitarii progresive este unul pur electoral. Ca majoritatea deciziilor care se iau in ultima vreme, doar cu ochii pe sondaje nu cu ochii pe buget.

    Tot ceea ce faceti este sa gasiti argumente rationale economic la niste masuri si cancanuri irationale economic, de propaganda si voturi la partid.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro