vineri, martie 29, 2024

Opinie separată la concluziile Domnului Tapalagă. De Un avocat fără ţară.

Hotnews a publicat (18.04.2013) un articol scris de Domnul Tapalagă relativ la modalitatea în care Comisia Juridică din Camera Deputaţilor s-a raportat la Cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României cu privire la modificarea art. 82 (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Articolul îl puteţi găsi aici http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-14640328-tara-avocatilor-doua-minute-niste-smecheri.htm

Beneficiind de îngăduinţa dlui. Tapalagă încerc prin acest punct de vedere să-mi articulez opinia separată cu privire la articolul de mai sus. Precizez ab initio că prin opinie separată înţeleg acel demers care este concordant cu concluzia/dispoziţia demersului iniţial (articolul dlui. Tapalagă în cazul nostru) dar este discordant faţă de argumentaţia şi metodologia folosite de materialul de referinţă.

Nu sunt de acord cu forma şi argumentaţia domnului Tapalagă.

Ştiu părerea domnului Tapalagă şi o respect, însă nu pot să nu fiu sensibil, intelectual vorbind la generalizările din cuprinsul materialului în discuţie. Avocaţii care au dobândit calitatea de deputat sau senator, poziţii în Guvern sau alte instituţii publice sunt infinit mai puţini faţă de avocaţii care îşi câştigă existenţa (îmbelşugată sau mai puţin îmbelşugată) exclusiv din serviciile avocaţiale. De asemenea, atitudinile procesuale şi profesionale ale avocaţilor fără funcţii publice sunt semnificativ deosebite de cele ale avocaţilor cu funcţii publice.

Or, în condiţiile date să extinzi în mod substanţial un comportament şi să sensibilizezi (nu spun manipulare căci articolul domnului Tapalagă este, sunt convins, de o bună credinţă totală) o naţiune plecând de la premise şi prezumţii nici măcar minoritare ci de-a dreptul nesemnificative cantitativ şi calitativ este o abordare nu foarte constructivă pentru jurnalişti, avocaţi sau alte persoane interesate în cauză.

Ştiu ce înseamnă să fii avocat fără funcţii publice, după cum am habar de mijloacele procedurale şi statutare utilizate de avocaţii cu demnităţi publice pentru a exercita profesia de avocat (nu spun a dobândi clientelă întrucât demersurile au scopuri mai largi decât cele pecuniare) şi nu cred că este corect pentru masa largă a avocaţilor să fie judecaţi şi constituiţi într-un pericol public doar pentru că anumite persoane au un simţ al interesului (personal şi legislativ) mai accentuat.

Să ferească Dumnezeu persoana care nu ştie să-şi aleagă avocatul întrucât consecinţele sunt semnificative. S-au văzut cazuri serioase în istorie, inclusiv în istoria postecembristă când această culpă in eligendo s-a dovedit fatală reputaţiei respectivelor persoane cu nevoi juridice speciale. Vreau să spun că România are nevoie să dobândească educaţia gestului de a apela la AVOCAŢI la momentul potrivit. Nu doresc nimănui să ajungă în situaţia în care are nevoie de AVOCAT şi nu găseşte aşa ceva sau nu are deprinderea gestului reflex de a apela la o astfel de profesie.

M-aş bucura dacă ţara noastră ar deveni o ţară a avocaţilor întrucât aceasta ar releva o creştere semnificativă a gradului de educaţie fundamentală a românilor; colaborarea cu AVOCATUL este, după mine, un reflex fundamental de educaţie primară. Nu-ţi trebuie doctorate pentru a înţelege nevoia de a apela la specialist.

Despre Avocaţii Parlamentari

Profesia de avocat trăieşte în contemporaneitate sub mai multe ameninţări, dar două dintre ele sunt semnificative în ceea ce mă priveşte. Contradicţia de viziune şi principii existentă între organele profesiei şi masa avocaţilor respectiv contradicţia funcţională dintre interpretarea mijloacelor profesionale de avocaţii cu demnităţi publice şi avocaţii fără astfel de demnităţi se constituie în ameninţări serioase pentru profesia de avocat. Modalitatea în care aceste contradicţii vor fi depăşite va condiţiona şi afecta destinul profesiei de avocat.

Raportându-mă exclusiv la politicile profesionale şi nu la prevederi legale şi constituţionale, din punctul meu de vedere abordarea cea mai potrivită pentru depăşirea acestei contradicţii ar fi aceea de suspendare din profesie, de drept, prin efectul legii a avocatului care dobândeşte o demnitate sau funcţie publică. În felul acesta atât funcţionarea demnităţii şi funcţiei publice ar fi pusă dincolo de orice semn al întrebării cât şi organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat ar evita orice abordări discordante. Practica ne oferă astfel de cazuri (cred că Dan Şova a procedat în felul acesta).

Această măsură se impune mai mult şi din perspectiva calităţii actului de legiferare acum când atât CEDO cât şi Curtea Constituţională sau Curtea Europeană de Justiţie vorbesc în jurisprudenţa lor despre calitatea tehnică a legii. Or sub acest aspect, obiectivitatea legiuitorului trebuie să fie fără putinţă de tăgadă şi dincolo de orice astfel de discuţii mercantile. Prezenţa juriştilor în Parlament este un lucru bun întrucât dincolo de aspectele politice, actul de reglementare este un act de natură juridică or aceştia pot contribui prin pregătirea lor la calitatea legii. Însă prezenţa ar deveni cu adevărat excepţională dacă juriştii, în cazul nostru avocaţii, s-ar suspenda din contextele care permit afectarea obiectivităţii gândirii juridice puse în slujba actului de construire a dispoziţiilor legale.

Nu poţi desena proiectul de lege privind energia electrică când eşti avocat şi ai clienţi sau ai vocaţia de a dobândi clienţi companiile din industria de energie.

Despre fondul problemei

Dincolo de aspectele mai sus menţionate rămâne substanţa problemei care a produs discuţia, anume cum trebuie procedat cu conflictul de interese reglementat de Legea nr. 161/2003, adică posibilitatea avocaţilor cu demnităţi publice (pe scurt şi lato sensu) de a reprezenta clienţi împotriva statului (în cauze civile şi penale). O astfel de dilemă, mai mult politică, decât juridică, nu poate fi antamată fără a face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1519 din 15 noiembrie 2011 publicată în M.Of. nr. 67 din 27 ianuarie 2012 care analizând o interdicţie cuprinsă în legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat a dispus că este nesocotit dreptul constituţional la apărare dacă unui avocat îi este interzis să reprezinte clienţii în faţa instanţei unde soţul sau o rudă anume circumstanţiată deţine poziţia de judecător.

Textul legal dar şi motivaţia instanţei constituţionale sunt mai largi însă ceea ce trebuie reţinut este faptul că din perspectivă legală situaţiile sunt  comparabile, iar instanţa constituţională în cazul mai sus menţionat a stabilit că dreptul la apărare garantat plenar de art. 24 din Constituţie nu poate fi limitat prin astfel de interdicţii/incompatibilităţi/conflicte de interese. Instanţa constituţională optează între superioritatea dreptului la apărare şi preferinţa care ar putea fi acordată interesului public de protejat pentru superioritatea dreptului la apărare. Dincolo de considerentele de ordin juridic, această opţiune constituţională rămâne o realitate cu putere de opozabilitate atât pentru legiuitor cât şi pentru celelalte autorităţi cu atribuţii în desenarea sistemului public. Sub acest aspect, strict juridic, poziţia Avocaţilor cu demnităţi publice nu este de condamnat.

Soluţia propusă

Păstrându-mă în aceeaşi notă strict tehnică, apreciez că există suficiente argumente de text dar şi de interpretare pentru a tăia din rădăcini aceste situaţii de conflicte de interese (lato sensu) procedând la stabilirea în legea de organizare a profesie de avocat a suspendării de drept pentru avocatul care a dobândit demnitatea publică. O astfel de situaţie poate fi justificată atât în temeiul art. 53 din Constituţie care vorbeşte despre limitele în care pot fi constrânse drepturile şi libertăţile cât şi în baza Deciziei pronunţate de Curtea Constituţională, mai sus menţionată, care spune că atunci când nu există alte mijloace de verificare şi atacare a conflictului de interese/stării de incompatibilitate, o astfel de interdicţie este justificată.

Or în cazul de faţă, incompatibilitatea, înţeleasă în sens larg, între avocat şi stat nu poate fi cenzurată în alt fel. Dacă în situaţia conflictului de interese dintre avocat şi instanţa judecătorească există mijloace de acţiune reglementate de Codul de procedură civilă respectiv Codul de procedură penală, în cazul în discuţie nu există niciun alt mijloc de verificare a obiectivităţii. Motivele pentru care ar trebui îmbrăţişată o astfel de măsură sunt deopotrivă de natură juridică dar şi de bună funcţionare a statului şi a profesiei de avocat.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Domnule Niculeasa,

    Va felicit pentru articol. Dar acest lucru v-il spun din calitate de avocat.
    Pe viitor, insa, va recomand sa scrieti unul si pentru omul de rand folosing un limbaj mai putin ezoteric, mai la indemana oricui.

    Degeaba scrii pe o platforma publica – nu profesionala – daca nu poti traduce idei care nu sunt complicate ci doar ambalate intr-un limbaj necunoscut multora, intr-unul simplu.

    Pana atunci chiar nu vad rostul prezentei Dumneavoastra pe aceasta platforma… Mai rau incurcati!

    • Avocatii trebuie sa-i apare pe nevinovati, sa-si dovedeasca nevinovatia, sau sa-i ajute pe vinovati sa nu primeasca o pedeapsa mai mare, decit merita.
      Orice avocat care incearca sau reuseste sa-l transforme pe un vinovat in nevinovat sau care obtine o pedeapsa mai mica decit merita un vinovat, trebuie sa fie pedepsit exemplar.
      Sa nu se mai spuna ca vinovat este doar cel impotriva caruia s-au pronuntat toate instantele posibile si imposibile.
      Infractor este cel care a comis infractiuni, indiferent daca s-a pronuntat justitia sau nu.
      Hot este cel care a furat, indiferent daca s-a pronuntat justitia sau nu.
      Violator este cel care a violat, indiferent daca s-a pronuntat justitia sau nu.
      Tilhar este cel care a tilharit, indiferent daca s-a pronuntat justitia sau nu.
      Exista nenumarate cazuri de infractiuni in care nu exista probe, in care probele sunt distruse chiar de avocati, in care nu exista martori sau exista martori mincinosi, in care judecatorii corupti ii achita sau ii condamna simbolic, cu suspendare, pe infractori, in ciuda unor dovezi zdrobitoare.
      De aceea, trebuie sa fie absolut interzis ca avocatii parlamentari sa-i apere pe infractori, in procesele cu statul, pentru ca acestia, pot modifica legile, astfel ca infractorii sa nu poata fi pedepsiti.
      De aceea, trebuie sa fie absolut interzis ca avocatii sa-i scoata nevinovati pe infractori sau sa le obtina pedepse mai mici decit merita.

  2. Ce ar fi daca v-as spune ca intr-o societate ideala legile trebuie sa fie atat de simple incat orice om sa se poata reprezenta singur, iar meseria de avocat sa fie practicata numai exceptional?

    Ce ar fi daca v-as spune ca rezultatul unui proces ar trebui sa depinda in primul rand de dreptate, si numai absolut exceptional de talentul in alegerea unui avocat?

    <>Ce ar fi daca v-as spune ca in opinia mea asta este expresia suprema a _lipsei_ de justitie din Romania?

    Ce parere aveti daca v-as spune ca legile sunt extraordinar de complexe si un cetatean obisnuit e in imposibilitatea de a le cunoaste macar superficial? Practic orice actiune e pasibila de pedeapsa si dreptatea ajunge sa apara arbitrara?

    Nu e oare o pierdere neta pentru societate faptul ca orice firma trebuie sa investeasca serios in consilieri juridici? oare un sistem juridic mai simplu nu ar duce la orientarea mai judicioasa a resurselor?

    Nu credeti ca exista si celalalt aspect al conflictului de interese, unde parlamentarii avocati au _interesul_ sa faca legi foarte complexe?

    • Ce-ar fi daca v-as spune ca un autoturism trebuie sa fie atat de simplu incat sa poata transporta persoane si/sau bunuri de la A la B, a.i. orice om sa poata repara autoturismul fara sa apeleze la mecanic decat in caz exceptional?!
      Ce ar fi daca v-as spune ca reparatia respectiva ar depinde doar de regula matematica si/sau de principiul fizic al piesei sau ansamblului defect, si nu de maiestria mecanicului.

      Traim intr-o societate ultraspecializata, care se specializeaza incontinuu. In curand vom avea nevoie nu doar de consiliere medicala, nutritionala, finaciara sau juridica ci pur si simplu de un adevarat management al vietii personale. Pentru ca gradul de complexitate al vietii moderne implica orizonturi pe care nu le mai poate cuprinde specialistul altor branse.

      • Legislatia romana si accesibilitatea ei
        30 Martie 2006 Bogdan Manolea

        Motto : Nemo censetur ignorare legem

        Unul din principiile izvorite din legislatia romana si aplicate si in in legea romana prevede faptul ca nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii.
        Legislatia romaneasca in pragul integrarii europene sufera, in conditiile in care legi importante sunt modificate si re-modificate, uneori prin Ordonanta de Urgenta sau Ordonante simple care si ele sunt modificate de legile de adoptare, in termene de 2 ani si uneori chiar mai scurte. Principiul cunoasterii legii este deseori pus la indoiala de practica unei legislatii mult prea stufoase, care face ca toti actorii principali din domeniul justitiei (judecatori, procurori sau avocati) sa faca de obicei un adevarat proces de cautare activa a actului normativ in vigoare la data unui anumit eveniment.
        In fapt, singurii care au de cistigat in fata complexitatii si modificarilor dese ale legislatiei sunt producatorii de software legislativ, cei care reusesc prin mijloace electronice sa eficientizeze acest proces de cautare legislative. Aceasta nu ar fi o problema majora – in fond este un domeniu de business competitive, care se bazeaza pe utilizarea unor texte aflate in domeniul public.
        Problema se pune insa in ce masura in cetatean obisnuit, deci nu un practician frecvent al dreptului, are acces la legislatia care ii este opozabila intr-o anumit materie.
        Sa trecem in revista mijloacele prin care un cetatean roman obisnuit poate sa aiba acces la legislatie :
        – abonandu-se la Monitorul Oficial ( cost 1480 Ron/an ) – numai partea I
        – cumparind un soft legislativ ( minim 600 RON ) Actualizarea poate sa coste suplimentar pina la 71 de RON/luna
        – cerind consultanta la un avocat pentru a afla ce legislatie ii este aplicabila (estimam un pret de 100 Ron pentru o consultanta minima)
        – accesind Internetul ( sa zicem 30 RON/luna – abonament ), de aici avind
        – fie solutia unui acces platit (159 eur/an – Indaco, 250 Ron /an (corpvs.org) )
        – fie solutia unui acces gratuit prin diverse formule ( eg. Utilizare Repertoriul legislative( http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame ), baza de date a Consiliului Legislativ (http://www.clr.ro/rep_dil_2002/rep.aspx)

        In practica utilizarea gratuita este folosita numai de cei care au ceva cunostinte de navigare pe Internet pentru a putea afla cum poti avea acces gratuit la o baza de date legislative. In plus fiecare baza de date are anumite carente ( de ex. Baza de date a Cdep nu prezinta hotaririle de guvern, baza de date a Just.ro nu permite cautare dupa cuvinte cheie, nu permite copierea a nici unui paragraph, nici una dintre solutii nu permite sa vezi daca aceasta este versiunea in vigoare la o anumita data )
        De asemenea la ora scrierii articolului doar 25% din poulatia Romaniei a accesat Internetul. ( cf Statistici NetBridge Ian 2006) .
        Remarcam in acelasi timp ca exista 3 sisteme diferite de acces online la legislatie pentru populatie dezvoltate din bani publici (se pare ca 2 dintre ele cdep.ro si clr.ro folosesc acceasi baza de date).
        Alte sisteme de acces vor fi probabil dezvoltate sau implementate din bani publici pentru anumite categorii de functionary publici (politisti) sau persoane angajate in sistemul judiciar ( judecatori, procurori, etc)

        La ora acestui articol salariul mediu in Romania este undeva la 700 de RON pe luna, iar salariul minim este de 300 de RON (?) pe luna.

        Toate aceste date ne conduc la ideea ca un principiul „nemo censetur ignorare legem” poate fi luat doar ca deziderat si nu ca realitate.

        Pe de alta parte, textul actelor normative devine atit de criptic si alambicat, incit fara interventia unui specialist (uneori chiar pe un anumit domeniu) accesul la legislatie nu ajuta prea mult, sau este nevoie de foarte mult timp pentru obtinerea informatiei utile.

        Citeva posibile solutii :
        – crearea unui sistem online singular creat din bani publici in care legislatia romaneasca completa sa poate fi accesata, utilizata si copiata in format digital de catre orice persoana.
        – Obligarea oricarei institutii care emite un act normative sa aloce fonduri si pentru crearea unui ghid de aplicare sau explicare a ei ( in special in domeniile tehnice ) sau de informare a publicului tinta
        – Obligarea Ministerelor si autoritatilor centrale si locale sa aiba compendii legislative gratuite pentru fiecare domeniu asupra carora au competenta directa.

        http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_4981/Legislatia/romana/si/accesibilitatea/ei.html

        • Mare problema, Cetatene, cu atatea filtre intre lege si cetateni. Te miri cum de mai functioneaza contractul social, cand, intre prezumtii si acorduri tacite cumva de bun simt si manifestarile autentic-solemne ale actiunilor savante sa casca ditamai prapastia.
          Cu toate astea, avem si noi, la Romania stat de drept. Sus capul si privirea inainte mesteri carmaci!

          • Dragul meu,
            in Ro relatiile (si atunci cand sunt reglementate de norme juridice, si raporturile) juridice, in nici un caz nu au la baza un contract social. Nici nu a(u) avut vreodata asa ceva . Nici E. Constantinescu nu a avut un contract social si nici macar intentia de a incheia un contract social. A mimat bine pentru semidoctii care au citit pe wiki ca exista un astfel de manuscris .Daca te incalzeste ceva, nici Fr nu a avut, desi este tara in care a aparut cartea. Nici ce a urmat dupa aceea nu poate naste suspiciunea unui contract social (tinand cont, dar fara sa ma limitez) de masacrele si genocidul (post)revolutuionar (oare de ce in totdeauna masacrul este ‘post”?).
            Paul Ariton

            • Aveti dreptate, stiu asta. Insa fara fictiunea prezumtiilor ne-am da cu bata in cap unul la altul. Tot sistemul dogmatic, in termeni religiosi, ar esua daca El nu l-ar sustine intr-un fel care, desi nu-l intelegem, functioneaza. Daca dispare convingerea ca izvorul ultim al dreptatii este acolo sus -sus de tot- ce vom vedea pe hartie ori aiurea va fi din ce in ce mai dificil de controlat.

        • Dragu meu (con)cetatean,
          intreaga ta dizertatie este … apa te ploaie, si te rog sa nu te superi pe afirmatia mea.
          1. o societate fara avocati, fara judecatori, fara procurori, fara bratele (in)armate ale legii ar fi un simplu trimf al fortei brute, fara nici un pic de inteligenta ;
          2. o societate fara bratele (in)armate ale legii ar fi un simplu trimf al intelegentei, fara finalitate, neexistand cei ce trebuie sa asigure punerea in executare (executorii fara jandarmi si fara SPIR, fiind niste trestii, in bataia Vantu(lui);
          3. o societate bazata doar pe legi accesibile tuturor, fara nici unul din cei de deasupra, ar fi o jungla in care cel care trage mai bine cu arma, sau cel ce arunca toporul / cutitul, va fi cel ce are dreptatea de partea sa (vezi cazul Becali – furrtul masinii, in care doar: frica de condamnare, frica de cei ce i-au pus pe hoti sa faca ce au facut si frica de mijloacele acestora de inregistrare si mijloacele lor telematice i-au „mai” strunit temepramentul) ;
          4. sunt de acord ca legea trebuie sa fie clara, explicita, simpla si mai ales pe intelesul celui din urma taran, taran ce plateste si el din acest an taxe si impozite, cu atat mai mult cu cat exista o lege „privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative”. Pentru plata lor, nu iti trebuie avocat. Doar atunci cand parerea ta difera de parerea perceptorului (si aici e o alta discutie), sens in care intri intr-o noua faza, faza litiganta ;
          5. indferent cat de mult vei citi actele normative, indiferent cate de profund vei citi actele normative, la urma urmei, stai in pixul „inamovibililor”, care vor avea in totdeauna o alta parerea decat a ta, decat a altor instante, decat a ICCJ. Astfel intotdeuna :
          a) la Judecatoria Brasov vei da peste magistratul …, care desi va avea la dosar intampinarea si probele transmise de catre partea adversa, iti va sune (3 termene la rand) ca nu are procedura indeplinita cu acea parte (care tocmai i-a comunicat intampinarea si probele);
          b) la Judecatoria Tulcea, vei da peste magistratul …, care iti va spune ca „desi ICCJ a statuat ca Jud Tl este instanta de executare – vorbind de competenta materiala functionala, iar nu de competenta teritoriala – faptul ca incuviintarea executarii este data de catre o cu totul alta instanta din tara, nu il impiedica sa respinga cererea de constatare a nelegalitatii executarii silite (sic!)”
          c) la Judecatoria Sect 6 Buc, vei da peste magistratul … care va desfiinta toate formele (?) de executare, desi nu i-o ceruse nimeni ;
          d) la Tribunalul Arges vei da peste magistratul …, care va imbratisa solutia prim procurorului … de neincepere a urm pen impotriva faptuitorului ce e emis (nu mai putin) de 67 bilete la ordin totalizand ~ 220.000,00 lei, pe 2 motive : 1) este criza si saracu’ faptuitor nu avea de unde sa plateasca marfa; 2) BO contineau si fo’ 20.000 lei penalitati – pe care dreptul roman nu le recunoaste ca si obligatii de plata.Uitai sa iti sun ca faptuitorul doar ce incasase pe criza 1.000.000,00 lei recunoscand ca nu a dat nici un sfant la nici unul din creditori, si tot pe criza, inainte de scadenta BO, a facut sa dispara toti banii din conturi, din casa, toate stocurile si activele patrimoniale de 1.200.000,0 lei. In mod evident ca si Fiscu’ din Arges a avut o interpretare avantgardista si constata ca nu este nimic dubios si fraudulos in asa ceva, desi au ramas cu 1,2 mil lei neincasati la masa credala (oricum, o sa ii platim tot noi);
          e) la Jud Corabia vei da peste dna. presedinte …, in contextul in care nici unul din parati nu a depus intampinare, le admite probe, cereri, … etc. . Revine si arata ca a exercitat aceste cereri si probe in virtutea rolului activ al instantei, si ca rolul activ ii da dreptul sa se subroge in drepturile paratilor. Ba mai mult, plaseaza competenta de constatare a nulitatilor absolute si constatarea mostenitorilor (si litigiile intre mostenitori), in competenta comisiei de aplicare a legii 18/91, … si ma opresc aici, fiindca restul va face obiectul unor sesizari asociatiilor profesionale europene, din care face dna. parte ;
          f) la Curtea de Conturi a Ro, unde autoritate contractanta fiind X, il controleaza pe Y, si prin actul ce insoteste decizia, il trimite pe Z sa aduca banii „in bugetul din care au fost facute platile” (bugetul apartinand lui H);
          g) mergem la Targoviste unde alta dna. presedinte, ii admite reclamantului ca are un drept si un interes (despagubiri in urma unor reparatii pretins a fi neconforme), desi toti dna. (ca si reclamantul), recunosc ca reclamantul nu a facut nici o plata (fiind facuta de asigurator). Mai mult, desi societatea de leasing ii interzice reclamantului sa exercite vreo actiune bazata pe astfel de pretentii, ii recunoaste acestuia calitatea procesuala . Si mai mult, desi se prezinta un test de diagnoza auto efectuat de o alta masina, de un alt tip,alta motorizare, … etc., il obliga pe expert sa tina cont de aceasta hartie. Si nu e singura aberatie ;

          Pot sa iti mai insir o groaza de exemple, din care poti deduce cu usurinta ca cu cat ai de a face cu slujbasi „interpeti” si cu idei (care mai de care mai futuriste), cu atat va zice lumea mai mult ca este nevoie de ei, ca sunt indispensabili, ca, … . Si stai in pixul cine stie carei „dezlegatoare” de rebusuri juridice . Chiar, in orasul tau nu suna sirena Politiei in fiacare zi la 7.00 dimineata si pe la 10.00 – 10.30 seara?Ai vazut ca si astia sunt indispensabili! A scazut rata infractionalitatii ?

          • Dragul meu Alex Perianu. Nu este „dizertatia” mea ci este un articol scris de dl. Bogdan Manolea pe site-ul http://www.avocatnet.ro . Intamplator (sau nu), mi se pare ca exprima pareri de bun simt.

            Despre dl. Bogdan Manolea

            http://www.legi-internet.ro/autor.htm

            Eu, adica Bogdan Manolea , am terminat Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din Craiova in anul 2000. Am urmat citeva cursuri online legate de Drept&Internet care mi-au deschis „apetitul” pentru acest subiect, iar la sfarsitul lunii ianuarie 2001 am creat acest site (legi-internet.ro) impreuna cu lista de discutii legi-internet. Dupa ce timp de 3 ani am lucrat in cadrul Internews in proiectul RITI dot-Gov – Romanian Information Technology Initiative, acum colaborez cu Asociatia pentru Tehnologie si Internet – APTI.

        • Vă mulțumesc că ați postat acest articol aici. De foarte multă vreme încerc să îmi găsesc surse de încredere pentru a mă informa în probleme legislative. Sînt dispus să plătesc și 160 de euro pe an nu mi se pare mult pentru un serviciu de calitate. Este un preț mult mai mic decît (vai!) prețul pe care l-aș plăti dacă ar trebui să apelez la un avocat sau la un notar fără a-mi fi făcut temele în prealabil.

          Domeniul juridic, în opinia mea (umilă) este domeniul cu cea mai mare inerție din România. Desigur, la această stare de fapt contribuie foarte mult factorul politic care face legile. Totuși, cred că dacă comunitatea juridică ar fi mai transparentă și mai responsabilă în relațiile cu clienții am avea cu toții mai mult de cîștigat.

    • Domnule Laur, respect.Asa este .
      Cat despre autorul articolului, ofuscat de generalizarea „comisa” de D-l Tapalaga pot sa-i spun ca tot, dar absolut ce tine de justitie in tara asta este corupt absolut si f. greu remediabil.
      DE la intrarea in magistratura, care costa intre 40 000 (patruzecidemii) de euro si 80 000(optzecidemii) de euro, depinde cine si daca te recomanda, (si fara sa conteze prea mult ce are candidatul in cap), magistratul se obisnuieste cu datul-luatul spagii.
      Avocatii, primesc 5000(cinci mii)lei noi de la client si plateste la barou !000(una mie)lei restul ii declara la nevasta sau la amanta.
      Perceptia asta este, chiar daca sunt in tara asta 5-6 avocati care nu fac asta. Si atunci CE sa nu generalizam, cand ei s-au generalizat in coruptie.

  3. Am tot respectul pentru magistratii care stiu carte,insa nu pot fi de acord cu cei care au absolvit facultati facute la apelul de seara,au intrat in murdaria politica si acu acesti habarnisti vor sa intre in lumea juridica fiind in opinia mea necalificati pentru acest demers!!!!Daca acesti neispraviti impart dreptatea atunci Romania va fi condusa de necalificati, corupti,cumetrii,nepotisme si alte nenorociri care se pot abate asupra Romaniei!!

  4. lucrurile pe care le enumerati mi se par pertinente, de bun simt (ca minus, mentionarea lui Sova, unul din artizanii puciului de asta vara). In legatura chiar cu asta, cu toata atmosfera toxica care a debutat in vara lui 2012 si se profileaza in justitia romaneasca (unde, precum se vede, ceva cantitate de magistrati e mult sub nivelul de CULTURA, intelectual si moral prezumat de o astfel de calitate) pericolul la adresa avocatilor este calitatea judecatorilor! Puteti fi dvs. genial dar daca aveti in fata – drept complet – niste tzatze tocilare sau niste golani, niste derbedei smecheri, cit valorati ca avocat? Intregul sistem trebuie sa fie bun, competitiv, emulatie fantastica intre inzestrari intelectuale (ca in SUA), altminteri cum sa pledezi in fata unor instante compuse din canibali (ca in Rusia, sa zicem)?.
    Cine ii formeaza pe avocatii de azi? Cine a ramas in invatamintul superior romanesc in anii’90? Majoritatea, oameni care se aveau bine cu regimul ori il slujeau direct. Ori nu oamenii de calitate -intelectuala si morala – erau in clica securisto-ceausista.
    Ar merita sa scrie cineva ce insemna sa fii avocat pe vremea lui Ceausescu, pe vremea lui Dej…pledai la perete.
    De intoarcerea UNEI ASTFEL DE ISTORII trebuie sa ne ferim/feriti d-le Niculeasa. De instante criminale facute pentru a proteja interesele oligarhiei criminale (ca-n Rusia). Ori distrugerea statului de drept inseamna tragerea presului de sub picioare avocatilor buni. Asta e marele pericol.

  5. Un articol bun.
    Într-adevăr un limbaj cam nepotrivit, dar din care am înțeles ce a vrut să comunice autorul și fără a fi avocat.

    Totuși, deși este corect ceea ce spuneți, îmi este foarte greu să cred că aceasta a fost și gândirea acelei minorități a avocaților cu funcții publice

  6. Stimate domnule avocat,
    consider ca sunteti atins de subiectivism, poate de inteles.
    Sa va explic de ce. Am citit cu atentie ambele articole, in ordinea in care au aparut. Apoi am recitit articolul domnului Tapalaga integral, iar din articolul dvs am recitit prima partea, cea care facea referire la articolul domnului Tapalaga. Nu am simtit nici prima data, nici a doua oara vreo generalizare sau vreun atac la profesia de avocat.
    Singurul atac pe care l-am simtit a fost acela la avocatii din Parlament.
    Sunt de acord cu opinia dvs despre relatia avocat-cetatean modern. Aveti foarte mare dreptate.
    Nu ma pricep insa la drept atat de mult incat sa va combat analogia din final cu dreptul avocatilor de a-si apara clientii in procese in care judecatorul/judecatoarea este ruda cu avocatul. Dupa parerea mea de nespecialist sunt 2 cazuri complet diferite.
    In primul caz favorizarea poate fi probata prin exercitiu, dar mai ales prin verdict si prin motivare.
    In cazul avocatilor parlamentari apar mai multe nuante. Una dintre ele este legata de accesul la informatie. Alta de influenta. Alta de mismasuri gen o mana spala pe alta.
    Dar lasand la o parte aceste supozitii, va intreb direct si as aprecia un raspuns la fel de direct:
    Cum poate un avocat sa-si apere un client daca el are deja o alta slujba full time? Nu este clar ca va lipsi din Parlament cand va avea procese, ca sa castige un ban suplimentar, facand astfel atat un deserviciu celor care l-au ales, dar si ideii de „job”? Faptul ca se gandeste la bani suplimentari nu este suficient ca noi sa tragem concluzia ca el nu ne reprezinta pentru ideea de reprezentativitate sau pentru crezul politic?
    Scuze, au fost mai multe intrebari, dar m-a luat valul.
    Cu stima.

    • Perfect de acord cu undac, argumentatia din articol nu are legatura cu articolul d-lui Tapalaga. D-l Tapalaga acuza avocatii parlamentari de conflict de interese, nu face nici o generalizare si nu aduce nici o acuzatie profesiei de avocat.

      De asemenea remarc pozitiv observatia lui Laur ca legile ar trebui sa fie simple. Sigur ca nu ar putea fi atat de simple incat oricine sa se poata apara, dar macar cei cat de cat mai scoliti ar trebui sa poata. Profesia de avocat ramane esentiala intr-un stat de drept dar sa nu uitam de ce: cetateanul are dreptul la aparare, nu dreptul la un avocat.

      Analogia din articol cu avocati si judecatori rude mi se pare cel mult un sofism. Si decizia curtii e ciudata, cetateanul are dreptul la aparare dar va trebui sa-si schimbe avocatul (sau completul de judecata) in cazul in care avocatul nu are dreptul sa pledeze. Daca totusi analogia este corecta, la fel cu decizia curtii, si se incalca nu stiu ce drept fundamental al cetateanului, solutii se pot gasi oricand daca exista bunavointa. Parlamentul german hotaraste in fiecare sesiune ca orice cerere de arestare pentru orice parlamentar este aprobata implicit. Dupa cum vedeti, trebuie numai bunavointa si se gasesc solutii sa trecem peste contradictiile intre conflictele de interese si stiu eu ce drept fundamental din constitutie.

  7. De conflict de interese aţi auzit dle Niculeasa? Sau e o noţiune destinată muritorilor de rând, care trebuie să plătească taxe şi biruri pentru o legislaţia stufoasă constituită în jurul principiului, absenţa unei ştampile sau semnături egal ilegalitate.

  8. Ca să nu vă enumăr, că dreptul la apărare principial este opţional, în sisteme juridice echitabile, chiar acuzatul are opţiunea de a proceda ca şi apărător în propriul caz…desigur o soluţie care se poate dovedi reducătoare pentru el la nivelul şanselor de reuşită a demersului, dar…EXISTĂ se respectă principiul libertăţii. Tot la fel de simplu ar fi ca şi parlamentarii să de-a mâine o lege prin care schimbarea scutecelor să se facă de persoane formate în acest sens…deci să instituie obligativitatea plăţii de câtre părinţi a unor taxe..şi bineînţeles cum se poate justifica acest act decât cu fraza magică securitatea publicului. Dar vă aduc aminte că înainte ca o lege să se impună ar trebui pornit de la un minim şi anume acceptarea ei ca şi normă socială, evident nu un criteriu reducător , unul printre altele din panier.
    Avocaţii şi-au construit propria lume guvernată de legile interpretabilului şi arbitrariului

  9. Avocatura tinde sa devina o activitate comerciala, avocatii sa detina monopolul si sa se grupeze dupa logica intersului de a face bani. Noi atacam bancile, voi le aparati! Sa nu-mi spuenti ca avocatii nu apeleaza la logica aceasta, ca nu are rost!
    Daca sunt demnitari, parlamentari, sa se ocupe de Parlament, au votul nostru sa o faca, nu e la intamplare, daca ii deranjeaza asta, sa se lase! Probabil venitul de la parlament e doar cibucul lor, ori nu-i asa, iau banii de la parlament sa faca un serviciu social!!!!

  10. Zanfir, Nastase Zanfir, d-le Madalin-Irinel este, daca nu stiti, un coleg al d-voastra: student eminent, studii stralucite inainte, mandru posesor al repartitiei guvernamentale, are onestitatea de a-si cauta in „Himera Peregrinului” destinul profesional si uman totodata. Tanar avocat intr-un oras imbalsamat in coji de seminte de floare, dl Zanfir, cu tehnica profesionista a intocmirii proceselor verbale in sange, da socoteala despre ce insemna inainte nobila profesie de avocat: sefi venali, colegi cameleonici, popor necajit. O mizerie daca e sa-l creditam ca stie ce spune.
    Douazeci de ani dupa, nenumarate sporovaieli in jurul noilor constitutii, dezvoltari principiale despre ce inseamna legea si ordinea in cadrele democratiilor europene, afirmatii deontologice ritoase cum ca suntem oameni seriosi. Posibil sa fie asta adevarul.
    Fapt e, insa, ca poporul necajit a plecat in bajenie, culorile cameleonului sunt full HD, iar cojile de floare plutesc in voie peste tot. Suntem din ce in ce mai luminati intr-o lume din ce in ce mai intunecata. Tehnic vorbind „himera” e mai vie ca niciodata.

  11. Offtopic:
    Sunt cititoare asiduă a hotnews.ro, dar nu obișnuiesc să las comentarii: sunt alții mai în măsură sau cu mai multă încredere în ei înșiși. Totuși, acum cred că e cazul să deplâng faptul că nu se folosesc diacriticele la scrierea articolelor, deși este un site atât de vizitat și un punct de reper jurnalistic. Deplâng lipsa diacriticelor pentru că numele domnuluiTapalagă este, de fapt, Tăpălagă. Dar a fost consacrat greșit din cauza menționată.
    Și nu e numai cazul dumnealui. Sunt nenumărate alte nume scrise în articole, pe care chiar nu știi cum să le pronunți. De dragul profesionalismului pe care îl promovați prin propriul exemplu, i se poate face limbii române hatârul acesta de a fi scrisă corect până la capăt, iar oamenilor să li se arate mai mult respect prin scrierea corectă a numelor lor?

  12. O singura precizare, domnule Niculeasa. Ceea ce numiti dvs. opinie separata, cat timp concorda cu concluzia dlui Tapalaga, nu mai e opinie separata :), ci opinie concurenta. Aceeasi solutie, argumentare diferita.

  13. dle avocat va accept argumentele DAR numai in masura in care-mi descrieti ce mecanisme EFICIENTE exista in barou pt. eliminarea celor ce NU fac ce spuneti Dvs. Spaga, falsificare de probe, conflict de interese, interventii parlamentare etc, TOATE, TOATE au fost dezvaluite de presa, de destule ori de parchete, dar NICIODATA de barou. Daca mizati pe o deontologie DEMONSTRATI ca exista, altfel ati devenit un propagandist (pro-domo?).

  14. Domnule avocat, argumentatia dumneavoastra incepe cu concluziile personale, fara a face referire la fapte, ci la interpretarea data de dumneavoastra intentiei domnului Tăpălagă.

    Daca in felul acesta se pledeaza in instantele din Romania de catre avocati experimentati, cu argumente bazate pe emotii, alambicate si unde faptele nu sunt referite deloc, atunci aveti o problema. Nu este de mirare ca apar tot felul de jmecheri care se autointituleaza „avocati” (sprijiniti mai ales de existenta unei caste inchise prin lege) si care pot spune orice in instante – castigand pentru ca se numesc „dl. senator”, „dl. general” etc. Practic diferenta intre un avocat slab cu pile si unul slab fara pile sunt pilele.

    1. Nu cred ca toti avocatii, juristii, procurorii sau judecatorii sunt atfel si sper din tot sufletul ca sunt o minoritate cei care umbla cu neadevaruri sau care sunt dusmanii logicii.
    2. Ar fi laudabile luari de pozitie fata de judecatorii prinsi luand mita, fata de avocatii care-si vand clientii si fata de sistemul juridic care s-a organizat ca o casta in care este imposibil sa intri fara spagi, servindu-i nu pe cetateni.
    3. Articolul domnului Tăpălagă este prea bland fata de gunoiul extrem de vizibil si suparator de imputit in care se balacesc cu veselie si inconstienta infaptuitorii Justitiei din Romania.

  15. Spuneti ca situatia in care: „este nesocotit dreptul constitutional la aparare daca unui avocat ii este interzis sa reprezinte clientii in fata instantei unde sotul … detine pozitia de judecator” si situatia in care „este nesocotit” „dreptul avocatilor (parlamentari) de a pleda in … cazuri penale impotriva statului (vezi dl.Tapalaga)”, „din perspectiva legala sunt comparabile”.
    La o analiza logica elementara, nu exista nici o similitudine intre cele doua situatii. In primul caz nu poate sa fie vorba despre „conflict de interese” deoarece s-ar incalca prezumtia de buna-credinta a judecatorului si a avocatului (ei nefiind in pozitii antagonice). In cel de al doile caz insa, Constitutia spune ca „in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului (art. 69-1)”. In momentul in care un avocat parlamentar apara un inculpat care a adus un prejudiciu bugetului de stat, el apara de fapt un hot care a furat din banii „poporului”. Nu poti sa fii „in serviciul poporului” si sa aperi hotul care a furat „poporul” fara sa fii in conflict de interese.

    • Erata:

      Argumentul corect este: „s-ar incalca prezumtia de buna-credinta a judecatorului (el avand o pozitie neutra fata de inculpat, avocat si procuror)” si nu: „s-ar incalca prezumtia de buna-credinta a judecatorului si a avocatului (ei nefiind in pozitii antagonice)”.

    • „Nu poti sa fii “in serviciul poporului” si sa aperi hotul care a furat “poporul” fara sa fii in conflict de interese.”
      Nu exista „hot care a furat poporul” decat dupa finalizarea actului de judecata si epuizarea tuturor cailor de atac. Pana atunci vorbim de o actiune in serviciul poporului (din care face parte si inculpatul).

      Asta, ca tot vorbeati de logica elementara…

      • Ceea ce faci tu se cheama sofism (adica incerci sa ne manipulezi). Conflictul de interese este evident dupa ce este pronuntata sentinta „vinovat”. In momentul trimiterii in judecata pentru un prejudiciu adus bugetului de stat (pe baza probelor adunate de catre procurori), probabilitatea ca inculpatul sa fie declarat vinovat este mult mai mare decat probabilitatea ca el sa fie achitat, asa ca probabilitatea de a rezulta un conflict de interese este foarte mare. „Potrivit DNA, in 2012 s-a mentinut si rata achitarilor la un procent de 10%”.

        http://www.gandul.info/stiri/bilantul-dna-pe-2012-opt-demnitari-condamnati-definitiv-si-202-inculpati-incarcerati-10615419

        Asta inseamna ca in 90% din cazuri avocatii parlamentari se vor afla in conflict de interese (atunci cand reprezenta clienti impotriva statului), daca legea va trece.
        Facand o analogie, nici un investitor nu va face o investitie daca riscul de a pierde bani este de 90%. „Logica elementara” ii va „interzice” acest comportament.

        P.S. Si atunci cand spui: „pana atunci vorbim de o actiune in serviciul poporului (din care face parte si inculpatul)” incerci sa ne manipulezi. Vorbim de o actiune in serviciul unui individ care are interese (potential) divergente cu cele ale „poporului” (in cadrul unui proces penal). „Parlamentarul avocat” reprezinta mii de oameni pe cand „avocatul parlamentar” reprezinta un singur individ. Oare de care parte ar trebui sa se pozitioneze ?!

      • Cata vreme nu a furat din „bunurile poporului” (care nu mai exista), nu „egzista” conflict de interese.Poate ai vrut sa spui ca a furat de la stat (plati nelegale din buget). E pe apropae de bunurile poporului .

        PS Al poporului nu este decat DD (in direct). Si TV sa .

  16. Prin urmare, dumneavoastra definiti conflictul de interese pe baze statistice. Pai in aceste conditii nu functioneaza nici prezumtia de buna-credinta a judecatorului, care desi nu se afla in pozitii antagonice in sala de judecata se pot situa in astfel de pozitii (strict referitor la cazul in speta, desigur) in discutiile private.

    Dar trecand peste procente, tot nu inteleg pozitia dumneavoastra: rolul avocatului intr-un proces penal este acela de a se asigura ca inculpatul are parte de un proces corect (prin respectarea procedurilor, absenta tacticilor de intimidare, acceptarea probelor apararii, respingerea probelor acuzatorii obtinute in mod abuziv etc.). De asemenea, avocatul are rolul de a se asigura ca prevederile legii sunt intrepretate in sensul cel mai favorabil pentru inculpat (fapt consfintit in codul penal). Prin urmare, rolul avocatului este cel de a proteja inculpatul de abuzuri, NU DE A-L SCOATE „BASMA CURATA”, dupa cum poate va imaginati dupa vizionarea in exces a filmelor americane.

    Iar eu, ca cetatean care respecta legea, doresc sa stiu ca statul nu poate recurge la abuzuri pentru a ma priva de libertate (doar pentru faptul ca imi exprim cu fermitate opinii incomode despre activitatea sa), iar asta implica recursul la serviciile unui avocat PE CARE AM DREPTUL SA IL ALEG IN FUNCTIE DE COMPETENTA.

    P.S. Folositi un mod de exprimare foarte interesant: va adresati interlocurorului la persoana a doua singular, in schimb va autodefiniti prin persoana intaia plural. Sunteti cumva Regele Soare, sau doar umblati in gasca?

    • Nu vrei sa renunti la manipulare.

      1. Legea 51/1995 profesiei de avocat, republicata in 2011. Legea nr. 51/1995
      Sectiunea 2 – Indatoririle avocatilor
      Art. 46(1) Avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare in aceeasi cauza

      2. Constitutia spune ca „in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului” (art. 69-1).

      Parlamentarul este permanent „in exercitarea mandatului”, nu isi ia „pauza de proces”.

      Intr-un proces penal de fraudare a bugetului de stat, „poporul” (care a alimentat bugetul) si inculpatul (care a fraudat bugetul) „reprezenta parti cu interese contrare”. „Parlamentarul avocat” care „este in serviciul poporului” si „avocatul parlamentar” care reprezinta interesele inculpatului sunt una si aceiasi persoana. In timp ce „avocatul parlamentar” angajat de inculpat „nu poate reprezenta” poporul (interese contrare), „parlamentarul avocat” reprezinta interesele „poporului” care l-a votat. Aceasta „schizofrenie” poarta numele de „conflict de interese”.

      • 1. Parlamentarul (la fel ca avocatul, intr-un proces penal) reprezinta poporul, nu statul! Eu stiu ca dumneavoastra confundati notiunile der va rog sa ma credeti ca „poporul” si „statul” nu sunt acelasi lucru!

        2. Interesele contrare pe care le invocati se refera la altceva (nu stau sa va explic, documentati-va!). Sau altfel spus, este evident ca inculpatul are interesul sa nu fie condamnat, in schimb statul nu are interesul (legitim) sa condamne un nevinovat, deci nu exista „interese contrare”.

        Deci avocatul reprezinta interesele clientului (parte din poporul pe care a jurat sa-l serveasca), iar statul nu are interesul (contrar) sa condamne persoana respectiva ci doar sa aplice legea (adica sa faca dreptate). Desigur, daca dumneavoastra considerati ca interesul statului este altul (de exemplu, sa obtina o condamnare prin orice mijloace) dunt dispus sa va dau dreptate… cu precizarea ca in acest caz traim in state diferite!

        • 1. Din lipsa de argumente, incepi sa ma citezii eronat (intentionat). Nu am „confundat notiunile”, Si eu am spus ca: „parlamentarul avocat reprezinta interesele poporului care l-a votat”.
          2. Tot din lipsa de argumente eviti dezbaterea: „nu stau sa va explic”.
          3. Bugetul de stat este colectat de la „popor” si este folosit tot in beneficiul „poporului” asa ca cine fraudeaza bugetul de stat, fraudeaza „poporul”. Din acest motiv, „poporul” este in proces cu cel care l-a furat, prin intermediul statului. „Poporul” (fara personalitate juridica) nu poate participa intr-un proces. Are nevoie de un reprezentant, si acesta este statul (acelasi reprezentant care ii administreaza si fondul comun numit „bugetul statului”, din care a furat inculpatul).

        • Dle, ia-o mai pragmatic.
          Că văd că e ca şi o mantra asta cu interpretatul cuvintelor.
          BUNUL SIMŢ vă spune ceva?
          Când un avocat parlamentar plătit să stea în parlament , să se gândească la legi, să rezolve probleme naţionale…adică să se concentreze pe bunul mers al ţării…îşi ia 2-3 procese ca să -şi completeze veniturile sărace de parlamentar…în loc să-şi aloce 8 ceasuri pe zi ( ca şi amărâtul de muncitor de la fabrica privatului care are 15 minute pauze să mănânce) muncii lui pe care societatea îl retribuieşte…îşi ocupă mintea cu problemele clientului x sau y…ia spune matale când naiba poate avea timp să facă o muncă legislativă de calitate. Acelaşi lucru este valabil pentru afacerişti.

          Deci, parlamentarii sunt plătiţi pentru o muncă pe care nu o livrează la standardele de calitate.
          Nu au disciplina muncii.
          Nu intru în principii de drept, pentru că din start vă spun că modul etic e să renuniţi la activitatea de avocat, afacerist, turist când ai un nou loc de muncă. Pot să-l reiei mai târziu , după ce îţi expiră mandatul, nici o problemă. Dar să faci 2 joburi în care într-una te ocupi cu vieţile a 21 de milioane care te plătesc şi în al doilea job cu viaţa a 2-3 clienţi plus contul tău extra..îmi pare exagerat.

          Dovada, ţara merge perfect.

          În jos.

  17. buun, acu’ ca am citit si articolul Domnului Tapalaga, mult peste prezentul articol al d-lui Niculeasa, ne putem intreba: in alte tari cum este? In Italia, in Franta, in Germania, Suedia si cine mai e in Uniunea Europeana, cum se intimpla din acest punct de vedere? Exista conflict de interese sau nu?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Madalin-Irinel Niculeasa
Madalin-Irinel Niculeasa
Madalin-Irinel Niculeasa este avocat specializat pe probleme de taxe, regulatory si drept constitutional, fiind doctor in drept fiscal. Timp de peste 11 ani a fost avocat si partener in firme de avocatura de prim rang din Romania. Autor a numeroase articole de specialitate si carti relative la taxe, drept administrativ, achizitii publice si contencios administrativ. Incepand cu anul 2012 este coordonatorul primului Boutique Law Firm din Romania specializata pe probleme de Tax, Regulatory and Litigators.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro