joi, mai 19, 2022

Oprișan îi vrea pe jurnaliști muți. Sau împușcați

A rămas de pomină afirmația lui Marian Oprișan din 2004, azi președintele Consiliului Județean Vrancea, care i-a spus jurnalistului de investigație Sebastian Oancea, într-o conferință de presă „Pentru ce scrieți, ar trebui să vă împuște cineva”. Zis și făcut. Chiar dacă nu cu arme de vânătoare, totuși pesedistul vrâncean a găsit diverse căi pentru a extermina vocile critice din zonă, cum ar fi: intimidarea verbală, chemarea la ordin, amenințarea și, cel mai adesea, darea în judecată a jurnaliștilor incomozi. Numitul Oprișan, cu o biografie politică discutabilă, cu un trecut și mai discutabil după ce s-a aflat că a semnat în anii ’80 un angajament cu Securitatea sub numele de cod ”Renato” (CNSAS l-a spălat un pic, afirmând că, deși era informator, n-a făcut ”poliție politică”), nu înghite niciun fel de contestare sau critică. Mai ales după ce a fost achitat în 2015 în dosarul unde abuzul în serviciu nu a fost confirmat de instanța clujeană. Dar cu jurnaliștii s-a mai fript. Cu toate că a pierdut procese cu jurnalistul Sebastian Oancea, n-a eziat să îl dea în judecată din nou pentru un articol publicat pe site-ul www.vrancea24.ro cu titlul Nababii contractelor pe bani publici din județ: deputați, ziariști și sponsori de partid cu probleme penale. A deschis, deci, un proces civil la Tribunalul din Focșani pentru a-i cere jurnalistului daune morale în valoare de 200.001 lei ca reparație a imaginii sale imaculate, publicarea hotărârii de condamnare și cheltuieli de judecată. Articolul este o anchetă cu numeroase date concrete, cu trimiteri riguroase către surse care arată încrengăturile consolidate între afaceriști, politică și autoritățile statului. Rețele care funcționează ca unse de mai mulți ani, compuse din patroni de firme, companii de presă, deputați, ”oameni de casă” ai președintelui CJ Vrancea, sunt dezvăluite în interes public. Jurnalistul vine cu argumente factuale în investigație, ca oamenii să știe unde se duc banii lor. Deși au uneori aparență legală, contractele cu statul în Vrancea ”sunt încredinţate sau câştigate prin subterfugii despre care presa locală din Vrancea şi cea naţională au scris tomuri întregi”, se arată în articol.

În acțiunea sa depusă la tribunal, Oprișan se arată afectat de faptul că jurnalistul folosește denumirile de ”baron” și ”nabab”, considerându-se atins la imagine, demnitate, onoare și reputație. Invocă reaua-credință, intenția denigratoare etc. În principiu, judecățile de valoare nu se demonstrează. Într-un caz împotriva Austriei judecat la CEDO, autorul folosise ironic calificativul de ”idioți” la adresa unor decidenți, iar Curtea a considerat că exprimarea se încadrează la ”exagerări admisibile” în materie de jurnalism. ”Baron” și ”nabab”ar putea trece drept complimente, dacă ținem cont de recomandările CEDO, care spun că în democrație, autoritățile trebuie să tolereze critica, chiar când exprimarea critică este provocatoare, exagerată sau insultătoare (vezi cazul Ozgur Gundem contra Turciei). Apelativul de ”baron”este folosit frecvent de presă pentru a indica simbolic puterea și influența unor politicieni locali – primari, președinți de consilii județene, șefi de partid. Și cine ar putea nega puterea ”baronului ”Oprișan, pe care un jurnalist de la ”Adevărul” îl numise în 2013”baron peste baronii neamului”? Dealtfel, orice căutare pe Google cu tag ”marian oprisan” dă în majoritatea rezultatelor numele însoțit de calificativul ”baron”. Până și Wikipedia reține faptul căeste considerat „Baronul PSD de Vrancea” din cauza presupusei influențe pe care o deține în județul Vrancea”.

Ca să impresioneze, Oprișan invocă în proces nu doar calitatea sa de ”reprezentant al comunității”, ci și pe cea de politician ”pentru care imaginea este o componentă esențială”. Interesant e că atunci când se compromit public prin fapte reprobabile, politicienii nu se mai gândesc la imagine, iar de reputație și demnitate nici nu poate fi vorba. „Am mai avut procese, în penal, cu domnul Oprișan, și le-am câștigat pe toate. Sper ca instanțele să fie oarbe și în acest caz, în care e vorba de un articol foarte bine documentat, aproximativ 3 luni de documentare, cu tot cu așteptarea răspunsurilor de la Consiliul Județean în privința contractelor din bani publici acordate unor afaceriști agreați. Nu-mi este teamă și îl asigur că, așa cum am scris 13 ani de matrapazlâcurile din instituția pe care o conduce, așa voi mai scrie și în continuare”, ne-a declarat ziaristul Sebastian Oancea.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. De felicitat ziaristul.
    Dar ramii visator cind citesti: „Nu-mi este teamă și îl asigur că, așa cum am scris 13 ani de matrapazlâcurile din instituția pe care o conduce, așa voi mai scrie și în continuare”, ne-a declarat ziaristul Sebastian Oancea”
    Apoi te intrebi naiv: daca 13 ani s-a scris despre matrapazlicurile din institutia condusa de Oprisan, Justitia ce face? asista ca la teatru?
    Nu e gluma, se multumeste sa dea dreptate ziaristului, iar Oprisan scapa curat si uscat?
    Sau, poti sa deduci, ziaristul scrie neadevaruri (ceea ce nu cred).

    • titlul de baron e chiar un titlu de noblete si nu prea vad de ce si-ar face cineva o problema din asa ceva, dar din perspectiva cuiva acuzat in mod sistematic, capata valoare de argument sustenabil pentru a reclama utilizarea munitiei de atac la persoana; pentru ca e o diferenta fabuloasa intre a critica un management defectuos si a aduce acuzatii de coruptie; iar mie personal mi se pare ca niste acuzatii grave sustinute cu figuri de stil de efect la public sufera de pierderi grave de credibilitate;
      apoi, strecuratul prin fisurile legii, ar fi poate criticabil, dar cam departe de a fi condamnabil, cam la fel ca in cazurile de tax avoidance destul de larg argumentate pe-aici; si ma tem ca tendintele de suprareglementare nu ajuta la consistenta cadrului legislativ;
      nu in ultimul rand, baronii mai mari sau mai mici din randul functionarimii publice, sunt frecvent in situatia de a incalca normele legislative in scopul deblocarii sistemului si presupun ca banuiti cam ce se intampla cand, la vreme de sfarsit de an, desi contractele in derulare nu au avut progresul scontat, alocarile bugetare trebuie cumva lichidate, fara ca aceste fenomene sa aiba vreo legatura cu coruptia;
      in fine, daca sursa din interiorul sistemului nu a avut capacitatea de a mediatiza (nu neaparat in exclusivitatea ziaristului respectiv) probele minimale necesare macar pentru declansarea unor investigatii oficiale,13ani de latrat in calitate de caine de paza al democratiei n-ar avea de ce sa impresioneze justitia, ca n-ar opri nici macar o caravana

      • Si totusi, amice @ pro_fan,
        „am scris 13 ani de matrapazlâcurile din instituția pe care o conduce”.
        Oricite sofisme si filozoficesti cuvinte mi-ai aduce, ce poti ca sa intelegi? din moment ce justitia ii da dreptate ziaristului, dar pacientul e bine, sanatos
        – ziaristul minte sau nu aprofundeaza „matrapazlicurile”, ia justitia e bucuroasa;
        – justitia doarme legata la ochi (n-ar fi o premiera, mai ales daca „nu e liber de la politie”).
        Cit despre supranumele de „baron” se datoreaza unui ziarist incremenit in Istoria pe care a invatat-o in clasele primare.

  2. Toata stima pentru acest Don Quijote, ziarist de Vrancea!!! Cit despre paduchele oprisan (limbajul e mai mult decit academic, intr-o tara in care PENALII SE VREA PRIM-MINISTRII!!!), nimic din ceea ce face sau spune nu contrazice doctrina HIDREI ROSII, de ale carei metastaze n-am scapat nici dupa 60 de ani!!!!!!! Tot respectul pentru acest ZIARIST, chiar daca demersul sau, bazat pe increderea in labirinturile sistemului juridic ot Romania, nu-i va oferi prilejul unui pahar de vin, pentru sarbatorirea victoriei… Dupa 27 de ani, mioriticului ii e greu sa-si modeleze creierul, inima sa creada ca afirmatia devenita norma, conform careia stavrizii sint mamifere, e anus contra naturii!!!! In halul asta a ajuns natia mioritica – maninca mamifere stavridice -, iar paduchele asta de Vrancea e doar un exemplar din multitudinea de paduchi ROSII, autointitulati „politicieni”, porecliti POLITRUCI, care prospera nestinjeniti, dupa pacaleala cu artificiile din ’89. Daunele morale pretinse i-ar putea servi pentru luminari, intru iertarea pacatelor, dar n-ar fi de-ajuns nici pentr-o masea!!!! Din fericire, NIMIC NU RAMINE NE-PLATIT!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro