luni, decembrie 6, 2021

Ordonanţa de urgenţă şi Institutul Cultural Român

Unul dintre elementele de campanie ale oricărui partid politic din România, aflat în  opoziţie, este reafirmarea  rolului central al  parlamentului în procesul legislativ.  Electoratului  i se comunică, în mod solemn, că, o dată ce noua putere va fi instalată, o eră radical diferită de cea anterioară va începe. Camerele , iar nu Guvernul, vor fi cele care decid agenda, ca  autentice reprezentante ale naţiuii. Ordonanţele  vor fi eliminate, iar  tihna  şi seriozitatea parlamentarilor vor fi stimulate.

USL a fost extrem de activ în a promova această politică viitoare; acuzele de derapaj democratic, hrănite de recursul la  ordonanţele de urgenţă, au fost parte a efortului  de înlăturare a guvernelor de centru- dreapta. Cabinetul Ponta, expresia instituţională a aceleeaşi Uniuni social- liberale, pare să îşi fi reconsiderat, însă, atitudinea faţă de  practica ordonanţelor.

Şi aceasta cu atât mai mult cu cât  înlăturarea, rapidă  şi brutală, a conducerii ICR se realizează, deloc surprinzător, prin utilizarea celei mai puţin transparente modalităţi de legiferare pe care o introduce Constituţia României- ordonanţa de urgenţă.  Ca şi în cazul declaraţiei Camerelor privind participarea la Consiliul European,   cabinetul Ponta stabileşte, o dată cu   reorganizarea ICR prin  ordonanţă de urgenţă, un precedent constituţional a cărui semnificaţie nu poate fi subestimată. Din acest moment, ilustrat de decapitarea Institutului  Cultural Român, orice alt organism al statului poate face obiectul unei măsuri similare. Referirile  la restructurarea Curţii Constituţionale nu sunt un accident, ci expresia acestei intenţii de a folosi instrumentele pe care le oferă legea fundamentală spre a  desăvârşi atingerea unei agende politice extrem de precise.

Încă o dată, întoarcerea la constituţie şi la limitele ei este necesară. Existenţa, astăzi ,a unei instituţii precum ordonanţa de urgenţă este una dintre probele cele mai puternice  dovedind eşecul tentativelor de reformare a statului. Ordonanţa de urgenţă, ce supravieţuieşte  şi revizuirii de la  2003 , oferă Guvernului un mecanism normativ care are potenţialul de a submina, pe termn mediu şi lung, democraţia.  Alianţa dintre majorităţile conjuncturale din Camere şi voinţa de intervenţie unilaterală a  Guvernului este trăsătura constituţională şi politică a momentului de astăzi.  Ignorarea şi ridiculizarea operei realizate de Institutul Cultural Român este doar o etapă de parcurs. În absenţa unei regândiri a manierei în care regimul constituţional este articulat, în absenţa creşterii gradului de transparenţă al deciziilor prin eliminarea unei instituţii  precum ordonanţa de urgenţă în forma ei actuală, profilul democratic al României  va fi pus în  chestiune, în  anii care urmează.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Argumentul, mult mai bine scris, e deja pe Romaniacurata.ro, unde au semnat sute de oameni pina la ora asta. Domnul Stanomir uita sa citeze pe cei care au scris inainte alui,s i face si semnificativa omisiune ca a fost director la ICR, pus de dl Patapievici, o situatie de conflict de interese care trebuia precizata. Eh!

  2. Bla, bla, bla…dle. Stanomir, dacă nu ați fost un jurist făcut la apelul bocancilor din cunoscuții intelectuali cu ochii albaști ar trebui să știți că o constituție- orice constituție- nu e un document divin, dat la Sfântul SPirit ci doar o biată bucată de hârtie pe care cineva, la un moment dat, a măzgălit niște legi. Apelul la acea Constituție făcută de dl. Iorgovan și îmbunătățită de dl.Boc e trist dacă nu ar fi patetic pentru că respectiva cărțulie nu e nici măcar bună de șters la fund (pagini pea mici și prea groase). În rest, aberațiile din înăuntru- inclusiv aberațiile despre o republică semiprezidențială mă determină să afirm direct că nu consider că respectiva constituție mă reprezintă în vreun fel- așa cum probabil 99.9% din cetățenii României care nu și-au pierdut vremea să citească tâmpenia respectivă nu consideră nici ei.
    Reluând- apelul dvs. la Constituție e hilar atâta vreme cât ICR este o instituție bugetară, plătită din fondurile statului și din câte știm noi, nu de cancelaria prezidențială. Demersul este și mai hilar pentru că dl. președinte, departe de a fi un distins intelectual- care să spunem că ar merita să aibă ICR-ul subordonat- este în realitate un mitocan de cea mai joasă speță a cărui singur gest ”cultural” a fost să dea un cap în gură unui piețar – dacă nu considerăm contrabanda făcută- și recunoscută- de dl. președinte ca o faptă de laudă (și-atunci cu ce sunt vinovați vameșii ????).

  3. romanii au o traditie in asi sustine si fii manipulati de tradatori, formatorii lor, unii exponenti ai culturi; asa a fost instaurat communismul si linsati milioane de patrioti, cu ajutorul acestor tembeli romani fara coloana. deci, d-lor, patpapievici este un agent care lucreaza pentu straini si nu pateste ce patesc tradatori in alte tari, ba mai mult subalternii ii organizeaza meeting, scriu articole si obtin adepti labili de partea lor, in acest caz cu precadere artisti. dispretul lui pentru natiunea romana este transparent in scrierile lui si astfel devine elocventa cauza si clanul ce a monopolizat ICR-ul si produsele culturale din Romania. filmele realizate in ultimii 20 de ani, cu monopol de fiinantare pentru un singur grup, prezentate in state, au un mesaj comun, acela ca natiunea romana este tembela, sarantoaca, inapoiata, eventual criminala si nimic pozitiv de subliniat; acestea sunt perceptiile americanilor invitati la vizionari; sa nu mai vorbim de puerila realizare, ce denota o lipsa de cunoastere, concept si talent in filmmaking. deci, pe ce criteriu acestia au obtinut bani, altul decat a face un deserviciu filmului romanesc si a denigra imaginea Romaniei pe bani publici? nu-i asa, de ce sa nu ne platim uzurpatorii din bani poporului, ca doar suntem o natie toleranta, care sistematic nu stie sa-si descopere si promoveze adevaratele talente, umbrite de gang-uri cu agenda si tact de persuasiune, sau mai nou le saluta plecarea din tara in masa? cat poate fi vina guvernului pentru incapacitatea indivizilor de a intelege conceptul manipulari in masa si a ramane la stadiu de gandire si atitudine a victimei lipsita de initiativa si solutii concrete, ramasa in inertia comoda a lamentariii conceptului social comunist, in acest caz artistii romani, care in loc sa se informeze cum se instaureaza pe piata libera produsul artistic, posteaza ineptii pe net, se plang, sau dau vina pe altii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro