vineri, martie 29, 2024

Orientarea publică în București. Cazul plăcuțelor cu nume de străzi

Plăcuțele cu nume de străzi din București – le știți, cele montate în ultimii douăzeci de ani – arată incredibil de neglijent. Sînt copiate după cele din Paris: fundal indigo cu ramă verde, reflexe tip semilună în colțuri, aceeași plăcințică decupată deasupra, cu arondismente, respectiv sectoare. La fonturi însă, ai noștri…

La fonturi însă, ai noștri au improvizat. Cuvintele sînt culese cu Arial, un font copiat de Microsoft după Helvetica (influentul font modernist) din zgîrcenie, ca să nu plătească licență.

În plus, la noi, din dorința de a UMPLE TOT SPAȚIUL DISPONIBIL, liniile de text sînt distorsionate fără milă – înălțate sau lățite – impulsul omenesc al designerului neprofesionist, nefamiliarizat cu proporțiile și ritmul fonturilor, sau cu conceptul de spațiu negativ.

Mereu un model, etern inaccesibil pentru Micu’ Paris. Furculision.


Ne trezim astfel pe teritoriul caricaturii, al grotescului, al sadismului. Oamenii din breaslă știu că nu deformarea e soluția, ci alegerea fontului potrivit de la bun început. În cazul nostru, un font îngust, care la aceeași lățime de plăcuță apare mai înalt. Nu doar mărimea contează.

Neliniștitor e că pînă și plăcuțele din comunism sînt gîndite și arată mai bine decît astea noi: literele nu erau maltratate, abuzate, înghesuite (nici nu puteau, că n-aveau computere). Meșteșugul semnalizării stradale pare să se fi pierdut și e păcat. În realitate, în afară de funcția de orientare, aceste obiecte sînt parte din atmosfera, din personalitatea, cultura, din brand-ul orașului. Actualele plăcuțe transmit – în felul lor stîngaci – doar imitație, amatorism, și oportunitatea pierdută de a face Bucureștiul un pic mai articulat și mai primitor.

Plăcuțe vechi din București. Parcă se lucra mai bine pe vremuri


Să nu disperăm totuși. Vă propun să ne imaginăm cum ar putea arăta următoarea generație de plăcuțe din București, dacă subiectul ar fi luat în serios de Primărie. La costuri similare (să zicem că păstrăm dimensiunile și materialele actuale, deși ar merita explorat ce e posibil) putem avea o orientare publică mai funcțională și expresivă vizual. Ne propunem deci să îmbunătățim funcționalitatea și să ridicăm calitatea grafică.

Stilistic, să presupunem că vrem un echilibru între vechi și nou, între local și global. Vrem să arătăm contemporan, dar nu ne sfiim să preluăm, dacă are sens, din moștenirea vizuală locală. Un pic de personalitate este binevenită.

Știm cine sînt beneficiarii: bucureșteni, oameni în tranzit, turiști români și străini. Oameni de toate vîrstele, pietoni, bicicliști/trotinetiști, șoferi, pe care vrem să-i ajutăm să navigheze prin oraș. Hai să vedem ce putem face pentru acești 3.000.000 de oameni.

Analizăm fiecare detaliu și încercăm să scoatem ce-i mai bun din el. După posibilități, în limita bugetului

Să ne ocupăm de forma și materialele tăblițelor, a obiectelor propriuzise. Am putea rotunji colțurile, făcîndu-le mai plăcute privirii și degetelor neastîmpărate. Fixare cu șuruburi de securitate, sau măcar inoxidabile – trebuie vorbit cu inginerii. Linie de contur subțire, care mărește contrastul la separarea de zid și lasă mai mult spațiu pentru conținut. Dacă vrem să fie mai vizibile noaptea, putem folosi materiale reflectorizante. La noile panouri de parcare cu plată, pe stradă, ale Primăriei (cam mari și poluante vizual), s-au găsit bani. Carevasăzică s-a putut.

La alegerea fonturilor avem mai multe posibilități. Putem construi pe estetica celor mai arătoase dintre plăcuțele vechi, cele de pe vremea lui Carol al II-lea pînă prin anii ’70. Sau dimpotrivă, putem merge pe un look ultramodern, (fonturi publicate în ultimul deceniu, să zicem) cu temeritate asumată, precum moderniștii din perioada de glorie a orașului.

Plăcuțe europene. Observăm varietatea stilurilor, expresia specificului local, oglindă a culturii oamenilor respectivi. Sus: Berlin, Ljubljana, Amsterdam. Jos: Londra, niște plăcuțe suedeze bilingve și Zagreb.

Triumf și Triumf Strada

Pentru contrast vom folosi un font secundar, un sans serif art deco-ish, extins un pic pe orizontală. Și în acest caz, ar fi interesant de desenat un font inspirat din peisajul local, din arhitectura interbelică de pildă, adus la zi. Paranteză: dacă ar fi proiect pe bune, ar trebui să facem oricum două-trei direcții grafice executate bine, să avem de unde alege.

Studiem documentele oficiale, nomenclatorul străzilor din București. Imediat ne vine o idee incredibil de deșteaptă (lenea îți dă aripi): în loc să deformăm manual mii de texte de plăcuțe, mai bine facem o aplicație (nu e rocket science, dacă poți articula ce vrei, jumătate din treabă e gata) care să genereze aceste layout-uri, după cîteva șabloane optimizate pentru numărul de caractere al numelui. Nume scurte (Paris), medii, lungi (Dr. Mihail Obedenaru-Gheorghiade). Cu reguli de prescurtări și ortografie, un algoritm care să rezolve optim toate situațiile, să evităm arbitrariul, improvizația.

Vrem să montăm plăcuțele la niște cote standardizate


Pentru șoferi avem plăcuțele mari de pe zid, la intersecții, și cele lunguiețe de pe stîlpi, montate deasupra trecătorilor, între 2,5 – 3 metri.

Dimensiunile mai mici le optimizăm pentru pietoni. Montate la nivelul ochiului (acum sînt prea sus), pentru că vom avea pe ele informații suplimentare, pe care le vrem accesibile.

Renunțăm la căciula sectoarelor, la falsele reflexe semilună, scoatem rama verde de Paris și rotunjim colțurile.

Reducem zgomotul vizual și facem loc pentru informația utilă, pentru conținut

Dacă vrem încă o culoare, să o folosim pentru a indica ceva. Avem în București o istorie a “văpselelor”, a “plășilor” colorate – am putea relua ideea și avea o culoare de sector. Prescurtăm numele: S1, S2, S3, etc, și avem un sistem compact și colorat de semnalizare a sectorului.

Putem avea cîte un accent mic și colorat, de sector

Redesenăm săgețile, care acum apar doar pe stîlpi. Sînt utile, poți vedea direcția/direcțiile în care curge strada. Ba chiar le putem folosi și pe restul formatelor, dublate sau nu de destinații. În colțurile de jos plasăm numele străzilor adiacente, sau locații apropiate, de genul celor cunoscute de oameni ca repere în oraș: piețe (Romană, Matache, Obor), parcuri (Cișmigiu, Herăstrău, Grădina Icoanei), clădiri sau străzi importante (Gara de Nord, Universitatea, Spitalul Grigore Alexandrescu, Calea Victoriei, Centrul Vechi), monumente (Foișorul de Foc, Arcul de Triumf), și așa mai departe (Bellu, Ghencea Militar 2, Reînvierea).

O familie de plăcuțe bucureștene

Dar dacă am “externaliza” și îmbogăți informațiile pe care le livrează o plăcuță? Spațiul este limitat și deja avem o densitate de informație măricică. Un QR code unic, (conținînd un link către o pagină a locației plăcuței pe site-ul primăriei) e compact și ar oferi curioșilor informații istorice, localizarea pe hartă, liniile de transport apropiate, obiective turistice din zonă. Aflăm din studii că 97% dintre români utilizează un smartphone, deci accesibilitatea e asigurată. Putem avea plăcuțe “inteligente”!

Sau și mai bine, o aplicație a primăriei folosind tehnologii AR, (realitate augumentată), ar putea fi atrăgătoare, căci ar afișa aceste informații direct peste fluxul video al camerei din telefon.

În loc să te duci pe o pagină din browser, te uiți cu telefonul la codul QR și vezi, levitînd în apropiere, informația disponibilă. În timp, am putea dezvolta și alte servicii utile, de pildă rute, benzi colorate plutind pe străzi către destinații alese de utilizator, trasee turistice, informații istorice și culturale, poze, filme, sunete, jocuri, etc. Tehnologia AR este foarte promițătoare și e dezvoltată intens de companii serioase, oferind straturi multimedia de informație utilă suprapusă realității. De ce să nu participăm și noi modelarea viitorului, în loc să copiem superficial de la alții?

Aplicație de realitate augumentată


După trei decenii, bilanțul PMB e subțire la cîți bani s-au ronțăit. Am scăpat de dughenele anilor ’90, nu mai riști să mori mușcat de cîini și poți folosi bicicleta dacă îți plac totuși provocările, neprevăzutul, sălbăticia. Uraaa, excelent, ne bucurăm, dar nu e cam puțin? Pare că nu ne mai dezbărăm de balamucul zgomotos și peticit, care – vrem, nu vrem – ne chircește pe toți, ne face diferiți de europeanul obișnuit. Atmosfera tipică din Bucureștiul lui ’21 e cea din “Babardeală cu bucluc” (de văzut, e necruțător, rîzi strîmb). Ne adaptăm din neglijență haosului și la sfîrșit regretăm, cu o grimasă nemulțumită pe patul de moarte – încă niște generații care s-au străduit și n-au reușit, atît s-a putut, csf ncsf, știți și dumneavoastră.

Dar poate nu e totul pierdut. Impresia, după ultimele locale, e că bucureștenii încă au așteptări și speranțe, că vor un oraș european. Asta a fost promisiunea cîștigătoare, oamenii s-au exprimat. Sigur, nu putem fi poimîine Barcelona, cu semnalizare urbană (și tot restul) de bun gust, executată impecabil. Am aprecia totuși mai multă grijă. Vrem primari ca acum o sută de ani, cînd se povestește că ne-ar fi ieșit.

În toată lumea, orașele dezvoltate au programe de semnalizare urbană, pentru că administratorii de acolo realizează importanța experienței în spațiul public, și pînă la urmă e vorba de bani. Oamenii încîntați sînt mai dispuși să scoată portofelul.

În această competiție inter-orășenească nu stă nimeni după fundul nostru, sîntem pe cont propriu. În București, deocamdată, mai tot ce înseamnă comunicarea administrației (navigația la metrou, indicatoarele din parcuri, mobilierul urban) este de o calitate neobișnuit de modestă pentru o metropolă și capitală. Clujul și Oradea, Transilvania în general, se mișcă mai bine. Ca bucureștean, sper să-i ajungem din urmă, într-o competiție prietenească, în beneficiul cetățenilor.

La plăcuțele astea sîntem cu toții expuși, sînt democratice, toată lumea beneficiază dacă sînt de calitate. Nu ar rezolva problema apei calde, dar ar ridica standardele așteptărilor și ar arăta că ne pasă. Nu rezolvă problema apei calde, doar ar ridica standardele așteptărilor și ar arăta că ne pasă. Niște schimbări în bine vizibile ne-ar inspira pe toți, ne-ar face nițel mai buni și pe noi, sînt convins. Dar preferabil anii ăștia, nu la pensie. Acuși se termină pandemia, bani ar fi (Bucureștiul produce peste media europeană + PNNR, care cere fix reforme), sîntem în vestul prosper (UE și NATO), România nu mai e demult – din comunism –  o pușcărie, nu mai avem nici o scuză.

Întrebarea e, sîntem în stare, după circa trei decenii de libertate și creștere – strîmbă, dar orișicît – în pace și cu bani de la familia europeană (rudele mai bogate, care ne vor binele, dar nu ne bagă-n traistă cu de-a sila), să ne emancipăm decisiv, să rupem lănțăul periferiei, cum tot încercăm de 200 de ani? Să vrea oamenii să trăiască aici? Om trăi și om vedea.

Dar destul cu vorbele! Dacă doriți să vedeți cum ar rezolva designerii locali comunicarea publică din București, poftiți la expoziția “Stradal”, unde sînt expuse machetele plăcuțelor descrise în acest articol, alături de alte idei proaspete. Între 4 și 13 iunie, la Combinatul Fondului Plastic, str. Băiculești 29, în cadrul Romanian Design Week 2021.

Machetele din aluminiu, reflectorizante și lăcuite, la expoziția Stradal, care are loc zilele astea, în spatele Casei Scînteii

Dacă ați ajuns pînă aici, felicitări, vă mulțumesc pentru atenție și hai să vă spun un banc din anii ’80. Știți ce sărbătoreau pandurii lui Tudor Vladimirescu la 1821? O sută de ani pînă la fondarea Partidului Comunist Român. Și (sperăm) 200 de ani pînă la abandonarea plăcuțelor “pariziene”, cu nume de străzi, din București.

Distribuie acest articol

71 COMENTARII

  1. Articol interesant, si da, aveti dreptate. Dar cand zone mari din oras nu au servicii comunale minime, nu cred ca e prima urgenta cum arata placutele cu numele strazilor.
    In Londra, de unde luati un exemplu, in sec XIX aveau deja mai multi furnizori de apa curenta, le da mana sa puna placute frumoase. La noi sunt inca zone intinse fara apa si canalizare. Nu le mai dati idei, ca vor cheltui tot bugetul pe placute, daca termina bordurile, care s-au banalizat…

    • Mulțumesc. Într-adevăr, nu plăcuțele sînt prima urgență dar anticipăm și noi un București mai calm, mai european. E bine să-ți planifici dezvoltarea, inclusiv cea de identitate de brand de oraș. Un prim pas realist ar fi un proiect pilot, într-o zonă mică din București, în Centrul Vechi, de pildă, unde să testezi regulile de amplasare și informație, de conținut pe plăcuțe. E păcat să băgăm bani în actualele modele, reprezentative pentru anii 2000 – altă epocă. Suntem mai prosperi și mai maturi ca atunci și ar fi încurajator să se vadă de pe stradă, în atenția la detalii.

      • Da, de acord ca aceste placute de identificare strazi si piete au un rol functional si estetic. Dar ele trebuiesc realizate in o formula de design si materiale, unitare la nivelul Capitalei. Caci daca fiecare sector face cum il taie capul iese o imagine haotica. Apoi acum sunt alte prioritati, caci ani la rand au fost schimbate borduri, puse mii de panselute, tot felul de gardulete, plantati arbori care in trei luni s-au uscat, schimbate des placute pe stalpi pt.transportul in comun, multi bani irositi degeaba.

        • Ca designeri, încercăm să împingem pe agenda publică problemele pe care le înțelegem mai bine decât restul oamenilor (care au și ei treburile lor, nu e un defect) și care ne dor :) De expoziția Stradal vorbesc, unde sînt expuse propuneri foarte mișto de îmbunătățire a calității comunicării grafice din oraș. E deschisă pînă săptămâna viitoare, ce-i drept cam departe de centru, trebuie să faci un efort iar dacă mai și plouă…

          • Ati putea pune pe internet, cu link dedicat, imagini semnificative din aceasta expozitie. Si chiar sa faceti un mic chestionar de pareri din partea celor ce vor vedea aceste imagini cu propunerile dv. de semnalizare stradala. Va doresc mult succes pe mai departe !

    • @cetateanu:
      Nu sunt de acord cu aceasta viziune neconstructiva.
      Da, poate că nu reprezintă un aspect ce trebuie rezolvat urgent, însă mi-ar plăcea sa știu că cineva este responsabil si cu astfel de detalii.
      În fond, asta observăm și în afară, pe unde lucrurile par a fi așa cum ne-am aștepta să fie. Pur și simplu, pentru fiecare lucrușor există cineva responsabil care-și face treaba. Dacă noi ne culcăm pe o ureche si încercăm să acordăm atenție doar unor lucruri “importante”, ne învârtim într-un cerc vicios. Practic n-ai cum să atragi talente într-o țară în care totul pare a fi lăsat de izbeliște, orice salariu le-ai asigura acelor oameni.

      • Mai contează și cît efort e necesar ca să rezolvi o problemă. Dacă ești primar înțelept, te apuci, alături de urgențele „mari” și de îmbunătățiri mai mici, care nu sînt costisitoare dar sînt vizibile și demonstrează cetățenilor că îți pasă. Succesele primăriei, fie și mici (dar relativ ușor de obținut) sînt bune, pentru că sînt încurajatoare, ne motivează pe toți.

    • Referitor la ,,nu e o prioritate, nu e momentul…”
      Ca să supraviețuiască, un sistem mare și cumplex, cum e și bucureștiul, este vital să păstreze cît mai multe funcții și să-și drămuuască resursele pentru fiecare dintre ele. Pe moment, unele funcții pot fi puse în repaus de protecție, dar asta se plătește scump.
      Centrul bucureștiului arată ca un oraș bîntuit de război civil din Siria, unde nu merită să faci nimic pentru că oricum vine un nou raid.
      La această stare s-a ajuns prin sălbăticiarea populației și a administrației. Și unii și alții consideră în primitivismul lor că estetica și funcția cognitivă a străzii sînt un moft. Victimă e patrimoniul cultural distrus, nu nesimțitii de bucureșteni (peste tot e așa) care sînt fericiți să trăiască în grajd numai să le fie satisfăcute niște funcții primare sau niște ifose iluzorii cu care să se falească pe hîrtie în fața ,,occidentalilor”.
      Sigur că dacă cineva, care era bine să fie primar, se zbate pentru ,,niște fonturi”, va fi pus la punct.

  2. Articol bun și necesar!
    Ar mai fi de menționat și că multe dintre înscrisurile care ai fost amplasate pe locul celor vechi (vezi cazul Sector 5, Str. Dr. Severeanu) au dimensiunile literelor mult mai mici față de cele vechi. Lucrul acesta impune pentru conducătorul auto mai mult timp pentru identificarea străzii și crearea unui pericol suplimentar pentru siguranța circulației.
    Cine răspunde pentru treaba asta?

  3. Daca e sa tinem cont de traditie si specificul local, un font modernist sau art deco ar fi fost mult mai potrivit. Si mai ales nu trebuie uitat ca panourile trebuie sa fie lizibile de la distanta. Nu sunt facute doar de frumusete, si nici doar pentru cei cu vederea perfecta (peste 50% din populatie poarta sau ar trebui sa poarte ochelari, sunt persoane care nu disting nuante de culori, samd). Indicatoarele nu trebuie sa arate „cool” pe ecranul calculatorului (ca noile indicatoare de la metrou, gri pe alb), ci sa fie lizibile de la 3-4m in orice conditii de lumina. Nu e nevoie sa reinventam roata, avem exemplul indicatoarelor interbelice si din anii 70, care sunt si durabile, si lizibile de la distanta, si elegante. Pentru ceva cu durata de viata atat de lunga (inca exista placute care au 100 de ani) nu are sens sa fie facute dupa ultima moda, din contra, e nevoie de un design clasic, care sa nu se demodeze peste 5 ani.

    • Clar, nu optimizăm pentru a arăta bine pe ecran (asta e doar prima evaluare), trebuie testat cu machete, pe stradă. Machetele pe care le puteți vedea la expoziția Stradal (produse de o firmă pe care am găsit-o pe net, cu materiale nemțești) arată și se simt bine în mînă, chiar și cu materiale moderne, reflectorizante și lac UV, față de care eram sceptic, pentru că și eu prefer emailul, care arată nobil și clasic. O idee ar fi să avem email în zonele istorice importante, pe unde circulă turiștii și unde vrem armonie cu clădirile vechi, și plăcuțe din materiale moderne în rest. Sînt multe posibilități, și pînă nu testezi, nu poți să-ți dai seama ce ar funcționa. Articolul ăsta nu rezolvă tema, e doar un aperitiv.

    • E o idee „generala”, cu niste exemple „teoretice”. Bineinteles, detaliile vor fi supuse unei dezbateri / vot ;)

      • Da, exact. Nu e o soluție la cheie (nici n-ar fi posibil, de acasă din fotoliu, există constrîngeri pe care nu le cunoști, n-ai cum să rezolvi problema în vid, îți trebuie informații). Ce poți face la nivelul ăsta e să le stârnești oamenilor imaginația, să încerci să-i inspiri un pic.

      • @Codruta
        Cu cine să dezbati și cine să voteze? Poate să-i chemăm pe parizieni…. Să ceri parerea maimuțelor și să le mai pui și să voteze…

      • Tocmai pentru ca e o idee trebuie discutata… La cate dezbateri au fost supuse „vechile” placute montate din 90 incoace? La niciuna… Toate au fost realizate de firme de casa, dupa cum i-a taiat capul, fara niciun studiu. E foarte bine ca cineva incearca sa redeschida discutia (s-a mai discutat exact acelasi lucru acum cativa ani, dar nu mai gasesc site-ul), insa cei care vor sa se implice trebuie sa constientizeze toate aspectele, nu doar estetic si moda zilei.

    • Lizibile de la 3-4 m? Cred ca glumiti! Un indicator trebuie sa fie lizibil de la cel putin 20-30 m, pentru a aveat timp sa te incadrezi corespunzator. In alte tari exista pentru intersectii majore si indicatoare de presemnalizare.

      • Nu e vorba de indicatoare rutiere, sunt standardizate, nu se pune problema sa se faca altfel. E vorba indicatoare destinate pietonilor, denumire strada, numere de imobil, etc.

  4. Mă bucură foarte mult această temă și abordarea și propunerile dvs.
    Am citit rapid, dar cred că nu ați menționat și incoerența vizuală a anumitor străzi, care au plăcuțe diverse din diverse epoci, sau chiar unele pe fond alb cu scris bleu, din anii 90-00, cred.
    Voi reveni la articol, dat semnalez o greșeală.
    Plăcuțele bilingve sunt în suedeză și finlandeză (prima limbă). Sunt de la Helsinki.

    • Mulțumesc. N-aș fi prea strict în privința coerenței vizuale a plăcuțelor din epoci diferite, cred că e loc și pentru ele. Sînt interesante, niște comori, capsule ale timpului, autentice. Stârnesc imaginația și admirația că au rezistat, povestesc cum simțeau oamenii pe vremuri, sînt relevante cultural. La un moment dat vor fi furate sau vor disparea pur și simplu, și cu ce le vom înlocui, cu plăcuțele gândite pe vremea lui Oprescu (nu sînt sigur), ca să cheltuie rapid bănetul? Nu propun ca iar să le schimbăm pe toate, ca bordurile, să mai dăm un tun. Dar care e modelul cu care le înlocuiești pe cele degradate/dispărute? Ăsta cu Arial deformat? E trist.

    • Sigur că da, fonturile din familia DIN ( Deutsches Institut für Normung, Institutul german de Standardizare) sînt legendare și influente și azi. E o soluție sigură, nu dai greș (dacă nu intenționezi să le deformezi, desigur). Doar că mă gîndeam că designerii români sînt deja, la ora asta, suficient de competenți ca să genereze o soluție locală la nevoia unui font pentru orientarea publică. Să ne facem fontul nostru, croit pe contextul nostru cultural. DIN e într-un fel, rezolvarea simplă și fără bătăi de cap, evident preferabilă distorsionării lui Arial. Țări europene mai mici ca noi reușesc asta, să evite uniformitatea unui look standard, chiar dacă competent. Nu toate națiunile folosesc DIN pe plăcuțele de vehicule (noi da, la noi e DIN, mai bine decât Arial turtit). Probabil că DIN e mai finisat decât ce am desenat eu în timpul liber, dar merită încercat că poate creăm și noi ceva interesant.

      • La volumul de plăcuțe și la nivelul de ambiție potențial, renteaza să se creeze un set de fonturi proprii. Cu condiția să le facă designeri adevărați, nu șefi de compartiment foști spoitori de pomi sau sau pilele lor.
        P.S. Ați văzut în bucurești platani (!!!) spoiți regulamentar pînă la înălțimea de 150 cm dar și cioturi moarte rămase în picioare, stîlpi de lumină și borduri. În zonele foste exclusive ale Parisului pigmeu.

  5. De aceasi actualitate este si marcajul cartierelor a blocurilor si a fiecarei scari in parte…aglomeratiile de blocuri fiind astazi un adevarat hatis…s-ar schimba vizibil aspectul orasului..

    • De acord, nici plăcuțele de pe la intrările în blocuri nu arată grozav. Acestea nu sînt în responsabilitatea primăriei – oamenii aleg modele oferite de firmele care produc plăcuțe și numere auto, care au o ofertă de layout-uri standard la fel de urîțele, cu fonturi generice și deformate, cu spațiul umplut pînă la saturație cu text și tricolor.

  6. Vreau sa fiu sincer sa recunosc ca scriu primul comentariu inainte de a va citi articolul, doar vazind titlul, introducerea si spicuind. L-am imprimat ca sa-l citesc si subliniez.
    Entuziasmul meu provine din subiectul pe care l-ati abordat. Estetica strazii este in mare suferinta, de fapt in colaps si metastaza ,,datorita” printre altele si invaziei de neprofesionisti atit la virful piramidei (conducatori, pina mai ieri oameni simpli cu cultura rurala, acum erijati in experti care dau directia profesionistilor) dar si la miljocul ei, la nivel de profesionisti, a caror calitate indoielnica indica ca sint protejatii primilor.
    Faceti un demers de strigat in desert, pentru ca cultura publica in acest vid de civilizatie s-a farimitat incit problemele pe care le semnalati nu mai sint vizibile.
    Este si domeniul meu favorit, UX, urbanism, arhitectura, design, tipografie, copywriting, deci mestesuguri cognitive in cel mai inalt grad, intr-un loc in care sint ignorate sau vazuta ca fiind un moft.
    Cu voia dumneavoastra, dupa ce citesc tot articolul revin cu citeva puncte, profitind de sansa de a avea cui sa le impartasesc. Sper ca articolul dumneavoastra sa fie primul dintr-o serie. Pentru ca e mare nevoie si semne nu se vad. Chiar o capitala la care nu te gindesi, Chisinaul. are o initiativa profesionista care publica ghiduri de bune practici, de exemplu cel al firmelor de magazine, absolut indispensabil.

  7. Extraordinar! Chiar ma gandeam de mult daca se gandeste cineva la asa ceva. In America, Canada, Indonezia, Filipine, Israel si Sri Lanka se foloseste fontul Clearview Hwy. Ar merge si aici desi fontul ales de tine e bun pentru Bucuresti si chiar are suficienta personalitate cat sa vreau sa-l va pe strada.

    • Mulțumesc. Vești bune, există și la noi oameni pe care îi preocupă fonturile de pe plăcuțe :) Cum e și firesc, anormal e să nu-ți pese.

  8. Buna, foarte buna initiativa. Atrag atentia asupra unui aspect care mi se pare de neiertat, legat de subiect, intr-un oras care ar trebui sa functioneze unitar, ca de-aia e un si gur oras si nu 6 sectoare care stau din intamplare, unele langa altele: in sectorul 3 si doar in sectorul 3, primarul R Negoita s-a gandit sa personalizeze strazile, schimband indicatoarele albastre cu chenar verde care erau cat de cat lizibile si care se termina in varf de sageata, indicand spre u de e strada, cu unele mai mici de o culpqre maron de tot… cu niste fonturi si .ai mici si mult mai greu lizibile (nu mai retin daca albe sau altcumva) si care se termina ca si cum ar fi fost retezate dintr-o singura lovitura de secure,intr-un fel de colt care se vrea a indica spre unde e strada. E jenant dar si i sultator la adresa nevoii de unitate vizuala

  9. Ceva deosebit! Dar… din păcate există și un ‘dar’ … Câtă șpagă ești dispus să dai să îți vezi viziunea implementată? Pentru că atunci când facem plăcute, nu estetica contează ci șpaga… Hai sa mergem la Root Cause… Plăcuțele arata așa pentru că nu le-a făcut cineva calificat sa le facă, le-a făcut cineva care a ‘contribuit’ probabil… Sincer sper să aibă într-un fel succes inițiativa voastră. Felicitări pentru inițiativa!

    • A, păi eu nu mă gândeam să dau șpagă ci dimpotrivă, să fiu plătit pentru muncă, dacă e vorba de bani :)

    • si daca mergi cu baedekeru-n mana si daca te uiti in telefon, tot tre’ sa confirmi harta cu realitatea din teren. care realitate, acum, arata cum arata.

  10. Un articol necesar, dincolo de fonturile/forma tablitelor.
    Mici sugestii ( la care n-am speranta ca s-ar uita cineva responsabil de problema; ca, de altfel, nici la articol):
    1. Cred ca ar trebui respectat si un principiu al ordinei scrierii numelor persoanelor; in niciun caz: Gral. Cristescu Constantin, ci Gral. Constantin ( eventual C.tin, daca nu incape) Cristescu. Precum: Gheorghe ( Gh.) Duca.
    2. La nume identice ale unor personalitati disticte ( in general apartinand unei aceleiasi familii, de ex. Bratianu, Duca, Cristescu, etc. ), trebuie mentionata functia in care s-au remarcat acestea: academician, doctor, inginer, scriitor, artist, general, om politic, primar, prim ministru si, unde este posibil, anii ( de viata, domnie, in functie, etc); respectandu-se si o cutuma: Ing. Gh. Duca, Dr. Carol Davilla, etc., dar Mihai Eminescu – poet ( 1850 – 1889), Ion I.C. Bratianu – prim ministru ( ) , Toma Caragiu – actor ( 1925 – 1977), etc.

    • Sigur că da, am sugerat și în articol, avem nevoie de un sistem responsive, reguli de fallback când nu e loc, prescurtări și ordine a numelor standardizate. Care să facă parte din algoritmul softului de generare a layout-urilor.

      • Trebuie facute mai multe dimensiuni, daca numele e mai lung, trebuie marit indicatorul sa incapa. E un semn minim de respect.

  11. Foarte buna prezentarea a ce inseamna kitsch-ul care ne asalteaza la fiecare colt de strada (literalmente, prin semnele stradale) si cum cu putin bun gust si un design corect gandit putem sa schimbam „spiritul locurilor”, si un pic din Zeitgeistul Bucurestilor…

  12. Directia e foarte buna. Cred ca fiecare detaliu din acesta trebuie sa aiba viata lui, si sa se imbunatateasca continuu (nu inrautateasca). Unii spun ca nu avem timp, ba avem, fiecare trebuie sa lucreze din greu sa-si faca treaba in sectorul lui ingust.

    Observatii la subiect:
    – sa fie bine vizibil, mai ales cu lumina moderna de noapte, nu toti au ochi buni, sa fie usor si placut de citit
    – sunt doar indicatoare de strazi, ma astept la o gama mai larga de indicatoare, trebuie sa fie un ghid pentru orice om, turist sa-l citeasca si sa inteleaga semnificatia si cum sa le foloseasca. Unde gasesc ghidul in format pdf?
    – acel QR code ar putea duce la o pagina care sa explice reguli pe acea strada, de exemplu regulile de parcare, poluare, low emission zone, etc.
    – uniformizat cu restul panourilor vizuale
    – sa aiba acelas loc pe cladiri, sa nu fie acoperite de buruiene sau alte panouri, sa fie aerisit
    – scoateti la vanzare panourile vechi cand le inlocuiti, poate o fi cumparatori :)
    – ar putea fi si mici diferente de indicatoare dupa sector, asa s-ar vedea din prima in ce sector esti, dar sa fie mici variatii in acelasi stil.
    – fiecare localitate ar trebui sa-si puna la punct indicatoarele
    – hai sa vorbim si de indicatoare rutiere, statii transport public, indicatoare tustice. Exista si indicatoare turistice in interiorul orasului. Care a mai facut drumetii sau turism intelege ca sunt mult mai multe indicatoare, gen directia spre spital, puncte de atractie turistica, centru, info turism.

    In orase ca Maastrict, pana si scaunele la restaurante sunt reglementate, e acelasi tip de scaun. Similar in orasele vecine, unii chiar zic la scaune dupa numele orasului. E o mandrie sa ai scaune si acasa la fel, simti ca faci parte din comunitate.

    E in interesul oricarui cetatean. Ganditi ca orice detaliu din acesta imbunatatire creste pretul investitiei voastre imobiliare.

    Pe termen scurt, trebuie redus poluarea vizuala, cablurile. Pe termen mediu, fatadele. Pe termen lung, trebuie redus numarul de blocuri si regandit spatiile publice.

    • Da, exact, ideea e să avem și noi grijă la detalii, să avem un plan, niște reguli, eventual integrare digitală (sper să nu li se pară SF oamenilor, tehnologia există), nu imitații ieftine. Au început să dea cablurile jos, am fost surprins plăcut anul trecut când s-a luminat dintr-o dată strada, că uitasem cum e să vezi cerul fără mîzgălituri atîrnînd. Mulțumesc pentru comentariu, e foarte la obiect. Salutări din București, dacă sunteți în străinătate! Încercăm și noi, acasă :)

    • Idei bune la modul general. Dar problema majora este cea a resurselor financiare. Pentru fiecare sector, aceste placute pot avea un chenar de alta culoare. Alb, rosu, verde, galben, portocaliu, etc. Cat despre reducerea densitatii blocurilor, este o utopie pe moment. Nu a existat ca in Marea Britanie, ori Franta o politica urbana de demolare justificata ale unor vechi cladiri si mutarea in cladiri noi, aerisite cu creditare avantajoasa. Ori oferirea de locuinte decente familiilor de pensionari ce locuiau in
      apartamente mari din cladiri centrale, greu de intretinut. Acestea au fost vandute unor familii de tineri, cu venituri mai mari.

  13. Fain.
    De apreciat ca am scapat de helvetica, roboto, extrabold-black, de horor vacui et al.
    Verde albastru e o combinatie riscanta (taraneasca, cu marginea aia cat glezna), albastru cu margine alba subtire e infinit mai elegant. Probabil si pentru ca aminteste de pinstriping…

  14. Principalul atribut este vizibilitatea de peste drum,sau chiar de la mai mare distanta, sau din parcursul masinii.Deci, fonturi mari si aerisite,fondul ar putea avea culoarea sectoarelor din Bucurestiul de alta data,iar literele cu alb reflectorizant.

    • Fiecare sector ar putea avea culorile lui, astfel nu mai trebuie pus acel patretel. Culori in aceasi gama, dar putin diferite. Ar fi si mult mai clar de departe.

  15. Mulțumesc. Da, fix asta e, oroare de vid, să umplem tot, să nu risipim spațiul, să înghesuim literele așa cum sînt înghesuite mașinile pe trotuare. Să consolidăm de zeci de mii de ori această idee, direct din stradă.

  16. Mulțumesc pentru că ați scris acest articol. Nu știu dacă frumosul (vizual) în sensul din articol, adică frumsoul ăla de design, care îmbină magistral artisticul cu utilul, are un gust – dar eu mă simt acum de parcă am mâncat cea mai bună prăjitură de când mă știu!
    Semnalistica și esteticul-util sunt o pasiune a mea și rareori mai văd, în epoca contemporană, manifestări așa elegante în acest domeniu. Mi-am clătit ochii, încă o dată mulțumesc!

  17. Foarte bun articolul, felicitări domnului Bogdan Dumitrache pentre semnalarea problemei și modul de abordare. Chestiunea nu este nouă, înaintașii noștri s-au preocupat serios de aceste lucruri. În urmă cu 100 de ani, capitala avea un „Regulament pentru numerotarea şi nomenclatura străzilor oraşului Bucureşti”, aprobat și semnat de regele Ferdinand I prin Decretul regal nr. 1193/20 martie 1920 și publicat în Monitorul Oficial nr. 54/11 iunie 1920.

    Celor care sunt curioși să afle cum „a fost odată” le ofer câteva fragmente din acest document.

    Numerotarea proprietăţilor

    I. Norme de numerotare

    1. Orice proprietate clădită sau loc viran va trebui să poarte un număr fixat la faţa locului şi înregistrat în planurile şi condicele comunale speciale.
    2. Numărul se va fixa numai de agenţii primări[e]i, prin serviciul respectiv, fie la cererea proprietarului, fie din iniţiativa administrativă (…).
    4. Imobilele din partea dreaptă considerate în sensul creşterei numerilor, primesc numerile soţ, cele din partea stângă numerile fără soţ.
    5. Numărul de aplicat la o proprietate va fi scris pe o tăbliţă de fier smălţuită, de dimensiune proporţională şi stabilită de primărie, fondul fiind albastru ultramarin, iar numărul alb, conform figurilor alăturate (…).
    16. Tăbliţele se aplică fixându-se în mod solid pe zidurile casei, la înălţimea medie de 2,50 m., adică spre a se vedeà, dar nici uşor distruge. În caz că la locul de fixare nu se află un zid, ci numai o împrejmuire de lemn, tăbliţa se va fixà bine pe partea cea mai solidă a acelei împrejmuiri, de exemplu, de stâlpii împrejmuirei. În caz că lipseşte şi împrejmuirea, nu se va fixà nici o tablă, ci se va trece No. numai în planuri şi condicile speciale.
    19. Tăbliţa se va da proprietarului imobilului cu un proces-verbal formular semnat de agentul comunal, liberat din carnet cu cotor (…).
    20. Sub nici un motiv proprietarii nu vor puteà schimbà tăbliţele cu numerile aplicate pe proprietatea lor.
    Numai comuna e în drept a face schimbările ce le va crede de cuviinţă şi în conformitate cu prezentul regulament.
    21. Acei proprietari sau acele persoane cari vor schimbà tăbliţa cu numărul proprietăţei fixată de comună sau se vor opune la fixarea lor, ori cei care au lăsat să dispară acele tăbliţe şi nu au anunţat comuna de dispariţia lor înainte de 8 zile numărate dela dispariţie sau îşi vor face singuri numerotaţia proprietăţilor lor fără aprobarea prealabilă a administraţiei comunale, vor plăti taxa dublă pentru înlocuirea tăbliţei dispărute (…).
    Proprietarii dovediţi că prin rea voinţă au călcat acest articol al regulamentului, li se vor dresà proces verbal de către ofiţerii de poliţie competenţi, conform art. 1 şi 4 din legea pentru organizarea poliţiei comunale urbane, pentru contravenţiunile constatate, iar amenzile rămân să se pronunţe de către instanţele judecătoreşti în limitele prevăzute de codul penal (…).
    25. Tabelele cu noile numerotaţii se vor trimite în copie la direcţia contabilităţii pentru debitarea costului tăbliţelor.
    Un al doilea rând de tabele cópii se vor trimite şi la exploatarea apei pentru poliţele de angajament.
    În fine, un al treilea rând de tabele se vor înaintà la secretariatul general, pentru publicarea lui în Monitorul Comunal (…).

    Textul integral se găsește la p. 149, în „Străzi din București și numele lor, vol. I, Nume de aviatori”, autor Aurel Ionescu, carte apărută la Editura Vremea în 2013.
    Pentru informații suplimentare îmi puteți scrie la adresa: [email protected] sau pe mesageria de Facebook: https://www.facebook.com/aurel.ionescu.10/.

  18. Eu m-am bucurat, întotdeauna, cand vazut un oras plin de strazi, bulevarde, sușele si alei.
    Deoarece cu greu am ajuns sa deslușesc si ce scria pe randul 2, imi inchipuiam ca au copiat ceva si din NY !

  19. Interesant articol. As vrea sa cred ca este un „chestionar mascat” al primăriei pentru a obține feedback la viitoarele plăcute pt București.
    Iar același lucru va fi făcut și la semnalizarea mijloacelor de transport și a traseelor dintr-o stație RATB: 144,262,64,221, care nu-ți spun absolut nimic, informația transmisa este aproape 0.
    După aceste 2 mari schimbări feed-back-ul va ajunge și mai sus, către alți specialiști care se vor ocupa de semnalizarea rutiera, care este depășită cu mult pentru anul 2021.

    • As vrea sa cred ca este un „chestionar mascat” – ar fi excelenta treaba asta… in acelasi timp cu agumentarea semnalizarii si intrarea „in randul lumii” dapdv, ar fi cel mai simplu, direct, eficace (si cu zero costuri, practic vorbind) mod prin care primaria ar demonstra un inceput concret al schimbarii de paradigma. mai ales ca administratia actuala provine dintr-un nucleu auto-definit/marketat drept „salvatori”. si-ar cam fi cazul sa se si vada, ca de zis s-a zis

  20. „…în afară de funcția de orientare, aceste obiecte sînt parte din atmosfera, din personalitatea, cultura, din brand-ul orașului”

    Așa este, doar că în atmosfera Bucureștiului, cu personalitatea, cultura și brand-ul său, oamenii nu pot vedea de pe trotuare cerul. De cum îți înalți privirea din asfaltul spart și dalele rupte din pavaj, dai cu ochii de țesătura deasă de cabluri spânzurate pe stâlpi, așa cum nu am văzut în nicio altă capitală europeană. Am văzut, însă, ceva asemănător în câteva imagini din Monrovia.

    • Au dat jos cablurile pe strada mea și s-a luminat totul brusc. Bine, prețul a fost că acum avem niște cabluri groase cît pumnul instalate pe ziduri și curbate în asfaltul pe care l-au tăiat și apoi peticit. Oricum, e un progres :)

      • „…curbate în asfaltul pe care l-au tăiat și apoi peticit”

        Păi, de ce a fost tăiat și peticit asfaltul, că doar i-am dat o avere din bani publici domnului Tibi, pentru Netcity!

      • Este foarte trist că proiectul de mutare subterană a cablurilor, din cauza incompetenței estetice a mutat cablurile împreună cu niște cutii și ieftine puse deavalma pe fațade. N-a trecut mult și și-a trîntit și telekom cutia sa urîtă alături, unită cu un colac de cealaltă. Întrucât e vorba de zeci de mii de cutii, avem inca o catastrofă urbanistică. Așa s-a ratat o ocazie de normalitate. Pentru că cetățenii văd în aceste lucruri doar un moft, nu va exista presiune publică pentru intrarea în normalitate.

    • @Constantin – „…țesătura deasă de cabluri spânzurate pe stâlpi, așa cum nu am văzut în nicio altă capitală europeană. Am văzut, însă, ceva asemănător în câteva imagini din Monrovia.”
      Incercati si cu Tokyo. Surprinzator!

  21. Sunt multe de făcut si putini bani, trebuie sa reparam clădirile cu risc seismic ridicat, sa le tencuim pe cele care arata ca după un bombardament, sa reparam canalizarea, sa rezolvam încălzirea blocurilor, etc, etc.
    Un aspect minor dar care este importat când mergi pentru prima data la o adresa necunoscuta este identificarea cu ușurința a numărului de clădire. Exista numeroase clădiri in Buc, dar si in capitale mai cu ștaif, care nu au la vedere numărului imobilului. Surprinzător cu cat clădirea este mai mare, cu atât șansa ca ea sa aibă la vedre numărul stradal este mai mica. Cum multe imobile au la etaj apartamente si la parter spatii comerciale (acestea si-au pus numele de firma peste fostele numere ale imobilului) nu poți identifica ușor locul unde locuiește o mătușa sau unde sta cineva vinde un obiect. Uneori intri in magazinele de la parter si întrebi vânzătorii ce număr are locul unde lucrează si foarte puțini știu. In orașele mari Google map este destul de detailat sa indice numărul clădirii, in cel mai mici trebuie sa găsești pe cineva mai vechi in zona.
    in unele tari la intersecții la intrarea pe o alta strada sunt indicate pe placa cu numele străzii si numerele de imobile spre stânga sau dreapta, informații foarte utilă in cazul străzilor lungi.
    Exista si o neglijenta a proprietarilor. Chir daca ai numai un amarat de apartment la etajul 8 tot iți pui numele si numărul apartamentului pe ușa, daca ai o firma la parter ar trebui ca minim semn de civilizatei sa afișezi numărul clădiri.

    • Cladirile cu risc seismic, fatadele, incalzirea blocurilor. Astea sunt probleme ale proprietarilor acestor blocuri. Nu mai suntem in comunism. Intretinerea unei cladiri costa foarte mult. La noi toti s-au deprins ca traiesc la hotel gratis, sa vina tatuca sa le faca reparatii. Repet blocurile pe termen lung ar trebui drastic reduse, sa prinda un alt format, si trebuie reconfigurata piata imobiliara. Ce este acum e o rana mare a comunismului, o rana care doare.

      Primaria trebuie sa impuna un cod, aspect vizual, standarde, si sa urmareasca executarea. Asa cum se face in tarile civilizate.

      In privinta indicatoarelor, e vorba ca ei le fac prost. Ar putea sa faca la aceasi bani mult mai bine, sau chiar reduce cheltuielile.

      • Cred ca vorbim teorii frumoase. Cei mai multi din cei care au rămas in blocurile din cartierele ghetou nu au si nu vor avea niciodată capacitatea financiară sa repare clădiri sau sa tencuiască fațade, etc. Așteptam sa se prăbușească clădirile peste ei? Atunci acești oameni vor avea nevoie de un acoperiș si vor deveni o povara fiscala si mai mare.
        Exista niște principii de minima solidaritatea sociala care se aplica si in occident.

        • Am studiat problema un pic, in tarile baltice, germania de exemplu au reusit sa faca ceva in aceasta directie si functioneaza.

          Aceste blocuri ghetouri si ajutoare fac si mult rau, creaza un mod de viata si mentalitati. Si nu as spune ca sunt doar saraci acolo, in jurul blocului nu ai loc de masini, barurile sunt pline. Sa ai o cladire pe calea victoriei si sa astepti ca cineva sa o repare pe bani de la stat? O vinzi daca nu ai bani. Am lucrat, locuit si eu prin centrul Bucurestiului, am observat si cine erau proprietari pe acolo, tot felul de avocati, oameni de prin administratie, care bani aveau, dar asteptau sa fie cladirile reparate gratis, oricum pretul ei doar creste datorita locului. Nu e normal sa stea un pensionar in 3-4 camere … subventionat in buricul orasului. Nu ai bani, o vinzi si pleci la tara, la iarba verde. In oras trebuie sa lucrezi ca sa ai locuinta.

          • Pe termen mediu daca bune iau au măsuri lucrurile pot involua serios. Acum 2 zile France 2 prezenta cazul unui complex din banlieu-ul Parisului in care proprietatii apartsmentelor au ajuns datori vanduti. Singură soluție a fost ca statul francez sa cumpere imobilele ca sa le darame. Perdanți sunt si proprietarii și statul (contribuabilii).

  22. Așa este, sînt străzi în București unde nu găsești plăcuțele cu numere de imobil și e foarte greu să te orientezi. Ar fi util să avem redundanță, pe plăcuțele de numere să apară și numele străzii, iar pe plăcuțele cu nume, să apară și intervalul de numere pînă la străzile adiacente, cele perpendiculare. Tot din acest motiv, al lipsei numerelor, mi-am construit o aplicație AR care verifică unde ești și afișează plăcuțele astea noi pe imaginea camerei. Poate o donez primăriei, mă mai gîndesc :)

  23. In București există o stradă care se numește „Moliére”.
    Probabil cineva s-a gândit la Molière dar n-a știut să-i scrie numele.
    Pentru un cunoscător al limbii franceze „Moliére” e chiar greu de pronunțat și e o eroare gravă, chiar dacă nu e evidentă pentru ceilalți!

  24. Buna ziua!

    In primul rând va felitic pentru articol, calitatea documentarii si a propunerilor făcute! As avea doua intrebari:

    1. În opinia dvs, in vederea implementarii propunerilor dvs, cum ar trebui completată HOTARARE CGMB nr. 31 din 2003-02-06 HOTARIRE 31 din 06/02/2003 PRIVIND APROBAREA REGULAMENTULUI PRIVIND ATRIBUIREA SAU SCHIMBAREA DE DENUMIRI SI ATRIBUIREA NUMERELOR POSTALE DE IMOBILE IN MUNICIPIUL BUCURESTI ?

    [….. Art.7(1)- Denumirea arterei de circulatie va fi inscrisa pe indicatoare stradale al caror model va fi stabilit de Primaria Municipiului Bucuresti in concordanta cu normele internationale (fond alb si text negru sau albastru).
    (2)- Indicatoarele stradale vor cuprinde precizari ale denumirilor arterelor de circulatie:
    Pentru numele de personalitati, vor fi completate cu profesia care a stat la baza stabilirii acestei denumiri si cu data nasterii si data decesului;
    Exemplu: Strada Dinu Lipatti
    (Compozitor n.1917 – d.1950))
    Art.8(1)- Indicatoarele pentru denumirea arterelor de circulatie se vor fixa cel putin in zona intersectiilor in loc vizibil sau se vor inlocui, in situatia deteriorarii, prin grija Primariilor de sector.
    (2)- Existenta indicatoarelor stradale pentru fiecare artera de circulatie in parte, se va verfica periodic, cel putin la termen de un an de catre unitatile ce le administreaza.]

    2. Care ar fi propunerea dvs de model de placa de strada in cazul arterelor de circulatie al caror nume a fost recent modificat? Cum ar trebui sa fie in Bucuresti placutele cu Bd.General Paul Teodorescu / fost General Vasile Milea (eventual fost și Ho Și Min)…, respectiv Bdul Doinea Cornea / fost Bd. General Vasile Milea, bulevard al carui nume a fost schimbat recent prin HCGMB nr.148/2 iunie 2021. Va multumesc!

    Bogdan Suditu

    • Vă mulțumesc pentru cuvintele încurajatoare!

      Cred că depinde de costurile pe care și le-ar asumă Primăria. Opțiunea cea mai simplă și aproape fără costuri suplimentare este păstrarea dimensiunilor și materialelor actuale și doar schimbarea layout-ului și a fonturilor. Fără sectoare colorate, fără destinații apropiate, fără QR code, fără aplicație AR. Doar dregerea aspectului. Chiar și așa, baza aceea de date cu numele străzilor de pe site-ul Guvernului (sau ce sursă de date e folosită în generarea acesta plăcuțe azi) ar putea fi disciplinată un pic, regîndită pentru momentul în care va exista un buget mai generos. Acum avem denumiri precum Pictor Arthur Verona dar și Theodor Aman – pictor -, nu chiar același format. Aș compara rezultatele a 2-3-5 seturi de reguli, de algoritmi, și aș alege (desigur, în echipa care s-ar ocupa de un asemenea proiect) pe cea mai clară.

      Dacă însă Primăria ar fi mai curajoasă, costul ar fi rezonabil și s-ar strînge competențe care să poată rezolva cu succes un proiect mai ambițios, QR code-ul acela ar facilita informații cu un ordin de mărime mai bogate, comunicînd și informațiile biografice și fostele denumiri ale arterelor, și multe alte informații utile în acel punct din oraș. Aș testa într-o zonă mică dar variată ca geografie, să zicem așa-numitul Cartier Creativ din București, zona dintre Cișmigiu și Gara de Nord, unde avem străduțe și bulevarde, parcuri, monumente, etc. Aș adapta modelul pe măsură ce apar date din studiile pe care le-am face, fine tuning, lustruire de model pînă iese bine, cu compromisurile (inevitabile, din cauza constrîngerilor) dar cele corecte.

      Completările la Hotărîrea aceea din 2003 cred că ar decurge din direcția aleasă.

      Excelentă discuția despre Orașele vii: https://www.facebook.com/watch/live/?v=177642024313102&ref=watch_permalink.

  25. Forma placutelor stradale e, fara indoiala, importanta. Dar continutul, textul informativ continut ar trebui sa preocupe primariile in egala masura. Mai ales ca sunt multe si aberante „informatii” livrate celor care trec pe anumite alei/strazi/bulevarde (si nu doar in Capitala). Exemplu: in sectorul 1, str. C. A. Rosetti, colt cu bdul Gh. Magheru, langa Biserica Boteanu, anul nasterii lui Rosetti e trecut „1856”, cand, de fapt, corect este 1816! Cum ar veni, Rosetti s-a nascut… dupa ce fusese un important participant la Revolutia de la 1848! Buclucul se trage dintr-o biata cifra (5 pentru 1), dar si din totala indiferenta a administratiei locale. La ignoranta, nici nu indraznesc sa ma gandesc. Sau…?

  26. Cred că ar trebui verificată sursa acestor date și corectate erorile, că sînt mai multe, din păcate. Am scris imediat mai sus, răspunzînd domnului Bogdan Suditu, cam cum aș aborda problema datelor și formatului conținutului.

  27. Tot respectul pentru intentia de a face ceva bun si chibzuit in Bucuresti! Ma bucur de fiecare data cand vad ca cineva face un pas ca sa depasim atitusinea „las’ ca merge si asa” si imi doresc ca gestul sa fie vazut si apreciat, nu numai prin laude ci si printr-o atitudine constructiva in viata cotidiana. Placutele cu design elaborat sunt un detaliu, nu esential pentru ca sa ne acoperim nevoiele zilnice, dar important si vizibil care transmit mesajul ca cineva se ocupa, ca ne respectam orasul si cetatenii. In aceasta ordine de idei as mai mentiona ca placutele se citesc in cele mai rare cazuri stand in fata lor, de cele mai multe ori unghiul lateral este asa de mare incat un font care privit din fata ara eleganta unor litere intinse pe verticala ajunge sa fie greu lizibil. Comparati imaginea cu Avenue Victor Hugo si cea cu Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru si apreciati diferenta la o privire din lateral. Cu toata stima!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Dumitrache
Bogdan Dumitrache
Bogdan Dumitrache este un designer și programator din București, specializat în identitate de brand, UI/UX, typography și design de obiect. A lucrat pentru clienți precum Președinția Sloveniei, Elan, Citroën, Dedeman, Albalact, Petrom, Dacia, CEC Bank, Bitdefender, Uniunea Salvați România și Muzeul Cotroceni.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro