vineri, martie 29, 2024

Ortodoxia si incinerarea

Reunindu-se in mod repetat pe tema incinerarii (15 iunie 1928, 20 februarie 1933 si 5 iulie 2012), cum ca lucrurile nu-i sunt nici ei prea clare, Biserica Ortodoxa Romana a ratat de curand, vorba cuiva, « o buna ocazie de a tacea » ! Argumentele invocate si maniera sunt cele clasice : sub numele institutiei Arhiepiscopiei Bucurestilor si mai apoi a unui preot constantean cu harul pastoririi sunt enumerate, cu titlu de dogma, opinii circumscrise istoric si geografic, cu speranta ca se va face voia lor si nu cea necunoscuta noua, a lui Dumnezeu, pe care insa ei o cunosc (pare implicit ca in caz de ingropaciune clasica unii artisti cineasti, « de talie mondiala » ar fi mers in rai, BOR punandu-se chezasie la Judecata de Apoi !). Altminteri, anathema sit !

Trecand peste caracterul pueril al argumentelor adesea invocate (Geneza 3,19 citit cu un bigotism surprinzator pentru niste purtatori ai Cuvantului si nu doar fete bisericesti la palavre ; focul, vazut doar din perspectiva negativa si cu ocultarea expresa a caracterului sau purificator etc), este interesanta si fluctuatia semantica : ba opiniile exprimate ar apartine intregii crestinatati, ba doar celei ortodoxe, ba ar fi specifice doar ortodoxiei romanesti.

Fara nicio pretentie academica, ar fi interesant de pus lucrurile intr-o (limitata) perspectiva istorica si teologica pentru a sti daca focul iubirii lui Dumnezeu se va indura de toti sau doar de cei desemnati de BOR.

Este cert ca Traditia  crestina, pe urma celei iudaice, a preferat inhumarea in locul incinerarii, insa nu a exclus-o pe aceasta din urma ca si cale de a te prezenta in fata lui Dumnezeu in ziua Judecatii. In lumea romana si cea greaca practica incinerarii (mai precis, a crematiunii, mai ales ca azi actul are loc intr-un crematoriu ; termenul de incinerare are o conotatie negativa, la incinerator fiind duse mai degraba deseurile ; in lipsa unei utilizari specializate a termenilor in limba romana, termenul de « incinerare » fiind mai larg raspandit va fi utilizat in continuare) era larg raspandita, lucru ce nu putea fi ignorat de participantii la diferitele Concilii Ecumenice, iar daca aceasta practica ar fi fost de condamnat, ce mai conta o anatema pe langa toate celelalte pentru te-miri-ce ? Dar nu e nicio anatema in ce priveste incinerarea. Sfintii Parinti ai Bisericii nu au simtit nici ei nevoia de a rupe tacerea pe aceasta tema. Mai spre tristul si negrul Ev Mediu arderea (de viu !) pe rug avea un caracter bivalent : pe de o parte, pacatosul nu putea fi purificat decat pe calea focului (altfel spus, aceasta era calea de a ajunge cat-de-cat demn in fata Creatorului), iar pe de alta parte aceasta practica evita eventualele pelerinaje ale altor pacatosi la mormantul impricinatului ; nu mai punem la socoteala spectacolul oferit plebei sau intarirea puterii ecleziale.

Mai pe urma, lumea lui Marx a devenit cea a lui Stalin, iar « opiul poporului » trebuia aneantizat ; daca doreai sa fii cu adevarat « tovaras », era interesant sa alegi incinerarea, deoarece aceasta nu facea parte din traditia crestina (repet, initial nu era nici impotriva ei), iar interpretarea subtila oficiala lasa de inteles ca musai trebuie atunci sa fi fost anticrestina ! (Este interesant de vazut –aici primul crematoriu construit de Stalin, cladire in stil constructivist si impozanta precum Casa Scanteii de la noi : ateii vremii si locului erau dusi pentru ultima oara intr-un alt fel de templu !) Acesta pare sa fi fost primul reper istoric pentru opozantii crestini (toate cultele confundate) ai incinerarii, aceasta devenind destul de rapid o cale certa de a refuza crestinismul (religia in general, adica, la acea vreme, pe langa crestinism, si iudaismul, si putinul islam). Din punct de vedere cultural, nihilismul rus si mai apoi cel european, interpretat ca ateism, a fost o a doua mare piatra de incercare pentru crestinatatea anilor ‘20 (tot in ansamblul ei, dar in special cea europeana). Aceste doua motive principale au dus la condamnarea (tacita sau expresa) a incinerarii in lumea crestina. Totusi, in societate practica a luat amploare, liberalismul protestant si schimburile de idei cu lumea hindusa punand in alta perspectiva aceasta chestiune.

Pornind de aici, atitudinea diferitelor culte crestine a variat in directii uneori diametral opuse chiar si in cadrul aceluiasi cult. Biserica Catolica, capabila sa vorbeasca pe un singur glas, a ridicat  interdictia incinerarii (Instructiunea Sfantului Oficiu din 8 mai 1963 -8 mai ! ce bucurie pentru comunisti !), devenita intre timp fenomen, dar cu conditia expresa ca aceasta  sa nu fie manifestarea vointei de opunere (vadita sau tacita) fata de credinta catolica si in special a invierii trupului si ca urna cu cenusa defunctului sa fie depozitata intr-un loc definitiv prevazut in acest scop (altfel spus, un loc de veci, columbar sau cimitir, pentru a evita ca aceasta sa devina bun mobil la masa succesorala, spre exemplu). (Ca si BOR si cei ce vorbesc pe tema incinerarii in aceste zile, nici Biserica Catolica nu a rezolvat nici azi aporia invierii trupului ciungilor sau a mutilatilor –trupul lor va invia ciung ? mutilatii vor invia cu madularul lipsa sau cu el alipit ? ce se intampla cu dacii care se ardeau pe rug si carora un regizor roman recent decedat le-a dedicat un film ?) Mai aproape de noi (scrisoarea Congregatiei Cultului Divin -preasfintitul Feidt- din 4 iunie 1986 catre preasfintitul Vilnet), Biserica Catolica recunoaste si fundamenteaza crestin incinerarea, chiar daca recunoaste o pozitie privilegiata inhumarii. Ba mai mult, detaliaza inclusiv modul in care  trebuie sa se oficieze slujba, ce ar trebui sa aibe loc inaintea incinerarii (normal, deoarece si in cazul inhumarii slujba se face inainte si nu dupa ce sicriul a fost pus deja in mormant iar groapa pecetluita).

Cultul ortodox a abordat diferit chestiunea, avand in vedere autocefalitatea. Biserica ortodoxa rusa, spre exemplu, accepta mai mult sau mai putin tacit practica (patriarhul Alexis II nu a dezmintit informatia « pe surse » cum ca ar considera ca incinerarea nu este contrara canoanelor ortodoxe) ; in schimb, intre timp patriarhul Chiril precum si Conciliul episcopilor Bisericii Ruse de dincolo de frontiere condamna sever practica, pe care o considera anti-crestina. Ortodoxia romaneasca a ales si ea sa sa procedeze asisderea ; n-ar fi prima oara cand ce vine de la Moscova adevar se cheama. Dar ar fi poate si cazul si timpul ca o dezbatere serioasa si argumentata pe aceasta tema sa se intample si in societatea noastra romaneasca  (adica « ortodoxa », cum le place unora sa echivaleze termenii) : cu cartile (sfinte) pe masa, cu buna-credinta, cu inteligenta si cu gandul si inima catre cei indurerati care prin actele lor nu cauta sa aduca ofensa lui Dumnezeu, ci doar vad lumea altfel. In final, judecata noastra se va face dupa faptele noastre, nu dupa cum a sfarsit starvul nostru lumesc (vezi, spre exemplu, pozitia extrema a Parintilor pustiei fata de corp), iar Dumnezeu va fi capabil sa faca si cu cenusa noastra ceea ce va face cu carnea care a fost pe oasele noastre. Iar contra argumentelor duhovnicului constantean de azi recomand cu mare caldura o carte scurta de ieri, « Octavius » (Apologie crestina), scrisa sugubat de catre Marcus Minucius Felix, candva prin secolul 3, cand chestiunea inhumare versus incinerare chiar ar fi putut fi de talie. Totusi, ducand pana la capat argumentul literal din Geneza 3,19 asa cum se vede el de la Constanta si Bucuresti, si daca Adam trebuie sa fie iar tarana pentru ca din ea e facut (oare doar carnea, sau si oasele, vazand diferenta de consistenta si unghiul de vedere), ce se intampla cu Eva ? trebuie sa redevina coasta lui Adam?! Caci blestemul de a redeveni tarana este adresat strict lui Adam, nu si Evei si nici succesorilor lor, fie ei cineasti cu rezonanta cam doar nationala. In rest, celor morti, pace sufletului, iar celor vii –si ceva minte-n plus.

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. eu m am intrebat ce l o fi determinat pe regizorul de talie mondiala(refuzata de bor),dar cu adevarat ,doar national ,sa opteze ptr incinerare?
    poate ptr ca era un adevarat tovaras

  2. „Din pamant ai fost facut si in pamant te vei intoarce” nu este nicidecum o porunca a lui Dumnezeu ci doar o simpla constatare a Lui. Incinerarea nu incalca nici o porunca. Mai degraba zidirea de morminte si cavouri din beton incearca sa intarzie ceea ce Dumnezeu a rostit fara sa reuseasca (evident) in curgerea timpului. Nu exista doar un fundamentalism islamic. Biserica Ortodoxa Romana da o gramada de exemple de fundamentalism, acesta fiind o atitudine trufasa (lipsita de smerenie) a unor clerici care cred ca stiu mai bine decat oricine voia lui Dumnezeu si vor sa impuna cu forta ceea ce ei cred ca stiu. Judecarea virtutilor unui om nu poate fi facuta de catre alti oameni (fie ei si preoti) aici pe Pamant.

    • Vorbim de bani, da? Toate afacerile cu slujba / pomenire / cimitir / inmormintare / sicriu sint controlate de catre BOR. O firma care nu plateste impozit. Or cu incinerarea dispar toate de mai sus si nu mai ies paralale.

      BOR da exemplu de pragmatism. Asa e in afaceri, te lupti sa-ti aperi sursa de profit. Dumnezeu n-are nici o treaba aici si n-ar trebui pomenit.

  3. Mai baieti, regula ortodoxa de 2000 ani este ingroparea.
    Nu exista exceptii.

    Daca vreti sa fiti otrodocsi, va ingropati.
    Daca nu, va da(ti) foc.

    Care este problema voastra, daca noi ortodocsii vrem sa fim ingropati?
    Atata flendureala pentru un moft (fiindca de moft este vorba).

    Dl. Nicolaescu stia ce face. Ca dovada ca a chibzuit, a chibzuit si a chibzuit.
    In final a ales! OK !

    Cine sunt aia de zic „nu il ardeti” ? Ce drept au ei sa zica ei asa ceva?
    Da voi cine sunteti sa spuneti ardeti-va?
    Da voi cine sunteti sa vituperati si sa blamati niste obiceiuri caracteristice ortodoxiei?

    E simplu te arzi, nu beneficiezi de slujba; nu te arzi, beneficiezi . Cum nu simti caldura cuptorului, nu simti nici un beneficiu al slujbeti. Fix in slujba asta stateati voi adormiti pe vecie!

    Noi am ales! Si voi ati ales! Care e galceava?
    Ramaneti fratilor cu mofturile si parerile voastre, iar noi cu ale noastre, dar nu ne mai scuipati atata, nu ne mai otarati in fel si chip. Repet , e chestie de moft. Ca si cum as vrea sa imi tin pianul pe tavan. E si? Nu o sa mai fiu crestin daca nu vreau sa il dau jos de pe tavan?

    Haida de!

    • Asa-i ca n-ai citit articolul?
      Ca veni vorba, stii ce-i aia ortodox? sau de cand dateaza notiunea? Stii care-i diferenta intre ortodocsi si alte arome de crestini? Ma indoiesc.

      Si floricele retorice, de genul „noi, ortodocsii”, noi, inteleptii, le-am fumat de mult :)

      Ca e chestie de moft, aici ai nimerit-o, insa…

      Bafta cu pianul pe tavan! S-ar putea sa ajute la rezonanta.

    • „Mai baieti, regula ortodoxa de 2000 ani este ingroparea.
      Nu exista exceptii.”

      Esti sigur? Vrei sa vorbim despre asta? Ai citit macar articolul?

      „Daca vreti sa fiti otrodocsi, va ingropati.”

      A zis Nicolaescu undeva, candva, ca e ortodox? Eu nu stiu sa fi facut asta. Si daca a a facut-o, decizia finala, proprie si personala, a fost incinerarea. Ai auzit ca familia sa fi adus in discutie ortodoxia? Eu nu. Controversa asta a fost deschisa de BOR (cu toate ca nu i-a intrebat nimeni) si de babele talibane de la crematoriu.

      „Care este problema voastra, daca noi ortodocsii vrem sa fim ingropati?”

      Nici o problema. Nu cred ca cineva dintre „NOI” a venit la „VOI” si v-a spus, sau impus, cum sa scapati de propriul cadavru dupa moarte. Insa „VOI” v-ati asumat acest rol in cazul lui Nicolaescu, cu cu toate ca nu v-a cerut nimeni parerea.

      Drept urmare, te rog sa renunti la mania persecutiei, mai ales ca in cazul asta, faci parte din persecutori, nu din persecutati.

      „Dl. Nicolaescu stia ce face. Ca dovada ca a chibzuit, a chibzuit si a chibzuit.
      In final a ales! OK !”

      In mod evident nu e OK. Nu e OK pentru BOR si pentru talibanii sai, nu e OK nici macar pentru tine, desi incerci sa pari echidistant.

      „Cine sunt aia de zic “nu il ardeti” ? Ce drept au ei sa zica ei asa ceva?”

      BOR a zis asta. Cu drept (imaginar sau real) venit „de sus”. Sprijinit de aia 2000 de ani de care vorbeai mai sus, reali sau inchipuiti.

      Deci, pana la urma, esti ortodox, sau nu?:)

      „Da voi cine sunteti sa vituperati si sa blamati niste obiceiuri caracteristice ortodoxiei?

      Hmm – cred ca te auto – contrazici. Hotareste-te: au ortodocsii dreptul sa le zica altora ce si cum? Sau nu? Ca nu a vorbit nimeni despre non – ortodocsi care impun ortodocsilor ceva.

      „Noi am ales! Si voi ati ales! Care e galceava?”

      N-ar fi fost niciuna, daca nu trimitea BOR comunicatul ala de doi bani, si daca nu apareau talibanii orotodocsi la crematoriu. Reciteste propozitia. Intelegi cine a actionat aici pentru a duce la galceava?

      „Ramaneti fratilor cu mofturile si parerile voastre, iar noi cu ale noastre, dar nu ne mai scuipati atata, nu ne mai otarati in fel si chip. ”

      Aha. Deci BOR da comunicatul, babele ortodoxe sunt la crematoriu si scandeaza diverse mizerii, dar NOI suntem aia are va scuipam si va otaram? Ai o problema cu conceptul persecutiei – iti sugerez sa intelegi ce inseamna cuvantul inainte de a mai scrie pe forumuri pe tema asta.

    • un nu categoric incinerarilor, din pamint santem in pamint ne intoarcem , nu santem noi oameni mai presus de dumnezeu , si chiar daca defunctul cere asta nu trebuie respectat, ca nu defunctul e dumnezeu

    • Îngropați = ușor de prostit,incinerați = etic și cei greu de prostit. In rest afacere pt popimea iubitoare de mașini de lux și arginți…

  4. @ Doru Dragan: nu ştiu dacă vă scapă ironia, dar fundamentaliştii islamici la care faceţi referire ca etalon al fundamentalismului, prin aripa lor wahabbită au vrut să distrugă toate monumentele asociate cu islamul timpuriu, inclusiv mausoleele construite ca locuri de veci. Bine, din alte raţiuni, iar spiritul din spatele acţiunii e cel pe care l-aţi reliefat-o dvs.
    @marian parasca (voi respecta practica scrierii numelui cu minuscule, probabil e vreo nuanţă ortodoxă aici care îmi scapă, vreo interpretare Ad Literam a lui „fericiţi cei săraci cu duhul”……): cei care au huiduit sunt din tabăra ta, dreptcredincioşi de două mii de ani de-ai tăi.

  5. Nici în Vechiul Testament, nici în cel Nou, nici în istoria creştinismului nu se practică şi deci nu se aprobă incinerarea. Ea nu se conciliază cu consideraţia ce-o dă creştinismul trupului omenesc. Trupul este, în credinţa creştină, chipul sufletului şi este creat de Dumnezeu printr-un act de atenţie deosebită. El nu este o închisoare regretabilă a sufletului, ci organul prin care acesta se manifestă, imprimând asupra lui pecetea caracterului său. Trupul face atât de mult parte din fiinţa omului, încât viaţa veşnică, cea deplină, va fi tot în trupul pe care l-am avut. Trupul acesta omenesc se bucură de atâta cinstire în ochii lui Dumnezeu, încât Fiul Său Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu el în vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc. Cum spune Berdiaev undeva, faţa omenească îndeosebi este asemenea unei taine, o minunată fuziune de materie şi spiritualitate. Când priveşti în ochii omului, vezi înţelesuri şi sentimente, nu materie. Trupul este materie transfigurată şi spiritualizată. Spiritul omenesc n-are altă posibilitate de a-şi arăta splendorile sale, puterile creatoare, decât prin trup. Numai prin trup ne îmbogăţim sufletul, chiar cu adevărul şi cu harul dumnezeiesc, şi numai prin trup comunicăm altora ideile şi sentimentele noastre. Creştinismul nu dispreţuieşte trupul, nu-l schimonoseşte şi nu caută să-l omoare, ci se sileşte să-i descopere adevărata frumuseţe, făcându-l organ al nobleţei spirituale, al harului şi îndumnezeirii.
    Pe faţa celui dispărut rămân imprimate caracterele sufletului şi după ce a murit. Când priveşti la ea, nu poţi să nu ai impresia că cel mort trăieşte, că faţa lui continui să aibă un sens, să exprime un caracter, un ansamblu de sentimente, aceleaşi pe care le-a exprimat cât era viu. Cum să arunc în foc aceste sensuri, cum să ard o faţă care continuă să-mi exprime ceea ce mi-a exprimat o viaţă întreagă? Cum să dau focului o imagine scumpă, un vas în care a palpitat un suflet ce mi-a fost drag şi respectat? Preţuieşti o haină veche, un obiect de care te-ai servit odată tu sau cei apropiaţi; cum să nu preţuieşti trupul care a cuprins tot sufletul şi toată viaţa celui scump?
    Porunca dumnezeiască de a nu ucide are apoi referinţă şi faţă de trup. Nimic din ce este omul n-avem voie să ucidem, ci să lăsăm să sfârşească prin aceeaşi voie dumnezeiască – pe cale naturală – prin care s-a şi creat. Precum n-avem voie să ucidem sufletul, aşa n-avem voie să distrugem trupul, ci să lăsăm legea naturală să-şi urmeze cursul ei după plecarea sufletului. Arderea este actul în care se manifestă cel mai mare dispreţ al omului pentru ceva. Tocmai de aceea el nu arde nimic, decât doar mărăcinii. Mai arde lemne ca să se încălzească, potrivit tot unei legi a firii. Deci o ardere cu un folos pozitiv. Dar pentru ce să arzi trupul omenesc? Trebuie să-l dispreţuim atât de grozav? Sau aduce aceasta un folos întreţinerii noastre? Sau este aceasta potrivit cu legea firească a vieţii?
    În arderea trupului se manifestă pur şi simplu instinctul păcătos şi absurd de a destrăma credinţa creştină. Ea arată o totală necredinţă în Dumnezeu şi în demnitatea omului, făcut după chipul lui Dumnezeu. Ea descoperă un suflet pustiu de orice credinţă, găsind în cenuşă şi în praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Pr.Staniloae

  6. @marian parasca a pus lucrurile la punct: Biserica Ortodoxa Romana nu este un oengeu ci o Institutzie Divina bazata pe Carte (Vetero plus Noul Testament) si pe Traditzie. Vrei sa-i fii membru? Trebuie sa-i acceptzi regulile. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru; nu esti de acord cu regulile unui cult, nu ai decat sa stai in afara lui. Catalin Popa: din ce scrii este evident ca te situezi in afara Bisericii Ortodoxe. No problem, pe membrii ei nu-i deranjezi cu nimic. Vrei alte reguli de Trecere? OK, fa-tzi un cult al tau si aplica-le. Sau gaseste un cult existent care sa le accepte. Vezi ce simplu este?

    • Din pacate/fericire BOR nu este ce spuneti dumneavoastra; institutia la care va referiti este Biserica (punct, dar cu majuscula), si din aceasta cauza lucrurile sunt mai complicate. Dupa cum remarcati, exista si Traditia (depinde de undre vrem sa inceapa/sa se termine, deci iar ajungem la subiectivism), care nu interzice incinerarea. Aceasta a fost interzisa un timp (in primele secole crestinii o practicau) de anumite biserici crestine (catolica, ortodoxa dar nu si cea protestanta spre exemplu) prin acte temporale (fara caracter de dogma) si din anumite motive, unele evocate in articol. Veti remarca si faptul ca nu patriarhia BOR s-a exprimat acum, ci arhiepiscopia Bucurestilor si un preot constantean.

      Cum spunea Marian Parasca, regula este inmormantarea. Dar, iarasi, dupa cum spuneam, asta nu inseamna ca incinerarea este interzisa sau mai putin crestina (o aceeasi problema poate fi rezolvata pe cai diferite, chiar daca una este mai uzitata si are girul academic).

      In sfarsit, ceea ce BOR trebuie sa inteleaga (multe alte culte crestine au facut-o de mult timp) este ca nu (mai) are monopolul interpretari Bibliei si Traditiei si cu atat mai putin al reglarii mecanismelor sociale si societale; vremurile se schimba, iar bisericile trebuie sa tina cont de asta (vezi Giordano Bruno, cu titlu de exemplu); cum ca nu tot ce spune biserica e OK, dar fara presiunea societatii nu va ceda niciodata la aroganta de-a le sti pe toate. S-au schimbat multe in secolul 20: raportul omului cu corpul, cu timpul, cu lumea, cu Dumnezeu etc. Ori Biserica (punct, cum ca e valabil pentru toate cultele) trebuie sa tina cont de aceste aspecte (chiar daca detenta e mai greoaie) daca vrea sa fie vie, adica madular al lui Hristos cel mort si inviat. Not least, ortodoxia romaneasca nu inseamna toata ortodoxia, si cu atat mai putin se confunda cu crestinismul!

      • Catalin Popa: Biserica Ortodoxa este SINGURA institutie („lumeste” vorbind) care functioneaza neintrerupt pe aceste meleaguri amarate de 7 secole, de la primii Mitropoliti aparuti odata cu statele romanesti. Si functioneaza tocmai pentru ca are reguli clare, inclusiv procedura prin care aceste reguli se stabilesc sau se modifica. Traditia este ea insasi supusa acestor regului, Sfantul Sinod stabilind ce este si ce nu este Traditie (inclusiv Sfintii Parinti ai Bisericii sunt abordati diferit de diversele culte). Aggiornamento? Se poate, dar se decide tot dupa regulile Bisericii. Liberul arbitru permite oricui din afara Bisericii sa o critice tot asa cum permite credinciosilor Bisericii sa ignore aceste critici. Repet: Biserica NU ESTE UN OENGEU, cu atat mai putin o oficina platita de dusmanii ei dintotdeauna cum sunt atatea in Romania. Mai jos te intrebi daca „e bine” ca la Athos este interzis accesul femeilor. Avand pregatire filosofica, chiar nu ai aflat ca BINELE e un concept relativ, subiectiv, depinzand de cel care-l „judeca”? Da, ne-accesul femeilor la Athos e „bine” pentru crestinii ortodocsi, ca nu e „bine” pentru cei care critica DIN AFARA nu-i intereseaza pe acesti credinciosi. E simplu: puteti critic orice DIN AFARA Bisetricii – aveti acest drept – dar si credinciosii ortodocsi au dreptul sa va ignore.Vreti dialog? Atunci renuntati apriori la a va considera indrituti de a da lectii si „indicatii” gen political correctness.

      • Ex lui Giordano Bruno e hotarator, e tare ca il citati. Sper ca stiti in ce fel de treime credea el sau cine l-a executat sau ce legatura au ortodocsii cu asta. Oricum e tare chestia cu monopolul traditiei. Cu alte cuvinte, ‘gata BOR, vremurile s-au schimbat, sunt prea multi oameni destepti in zona, mai ales intre Constanta si Bucuresti, chestia asta ca doar voi decideti sau ca doar voi stiti ce si cum sau ca numai cu voi vorbeste Dumnezeu sau ca doar voi sunteti proprietarii traditiei etc etc e fumata, oricum e timpul ca si pe aici sa se schimbe lucrurile. E tare, ce sa spun. Pt dvs, dogma sau spiritualitatea sau praxisul unei biserici nu e o chestie de teologie/eclesiologie, e una de dezbatere libera si critica din toate directiile, preferabil de falsificare, ca la Popper. Adica ce e ala theosis, sau la naiba cu rolul tainic al bisericii, protestantizam si nivelam totul, de ex termodinamica lui Boltzman si taina botezului –acelasi drac. E timpul ca Giordano Bruno si altii ca el sa aiba un cuvant de spus.
        Daca ma uit in text, rezultatul e acelasi: dupa un literalism obtuz care o face scapata pe Eva de politica inhumarii, bisericii i-au mai ramas adversarii religiosi/politici, orgoliul, inertia monopolista etc, oricum altceva nu mai e pt dvs in spatele incapatanarii ei de a refuza slujba de inmormantare celor incinerabili. Clar, trebuie sa va refaceti temele: n-are nicio importanta ca alte biserici hotarasc altfel. Adevarul sau praxisul bisericii nu e o probl de epistemologie, moda sau trend, nici macar de consolare in materie de inmormantari.
        Vedeti ca lucid are dreptate, nu dvs: biserica e divina, mai exact divino-umana sau teandrica sau cum mai vreti dvs, doar e o biserica a tainelor. Asta o face vreti nu vreti sa nu semene nici cu ONGurile, nici cu adunarile protestante, ci cu ceva pt care dvs n-aveti niciun fel de permeabilitate in acest text si presupun nici in altele. :)

        • Vorba cuiva de mai sus: asa-i ca n-ati citit articolul?! De asemenea, amestecati mere cu pere: epistemologia are tot dreptul sa se exprime asupra unor adevaruri temporale, fie ele exprimate chiar de catre ortodoxia romaneasca! In articolul de fata discut(am) altceva decat dogmatica, unde lucrurile stau cu totul altfel, mult mai aproape de ce spuneti dumneavoastra. O sa va deceptionez inca o data: BOR nu are monopolul Adevarului. In rest, ganduri bune si dragoste frateasca!

          • Sau vorba aceea, poate ati uitat dvs. ce ati scris? Sau poate nu stiti sa va exprimati, rezultand prin scriere, altceva decat ceea ce ganditi .

            „BOR nu are monopolul Adevarului.” – ca sa va intreb biblic „dar oare ce este adevarul”? L-ati definit cumva? L-ati explicitat (Adevarul dvs.)?

            Noi suntem o adunatura de indivizi care avem credinta ca acesta este Adevarul ! Nu facem prozelitism ca dvs., nu analizam si nu reformam (chiar, mai e ceva de reformat)?

            Vreti sa mai creati un rit si va trebuie adepti? OK, luati-i! Caci de cei fara de credinta nu avem nevoie. Dar in rest ce mai vreti de la noi, ca de trecut in tabara voastra, nu vom trece, si nici nu ne vom schimba credinta !

            „Dar ar fi poate si cazul si timpul ca o dezbatere serioasa si argumentata pe aceasta tema sa se intample si in societatea noastra romaneasca”. Dezbateti fratilor! Analzati-o ! Dar nu in curtea noastra, si mai ales,nu ne mai faceti in fel si chip …
            Sau faceti-o si p’asta, ca tot in spitz ne doare. Da tot nu va inteleg de ce vreti voi sa ne reformati pe toti, daca nu toti vrem sa ne reformam. Lasa-ne vere in adancimea istoriei, in negura noastra, ca nu ti-a spus nimeni nimic.
            Slava Domnului, ai destule religii si rituri. Daca nu te satisface niciuna, fa-ti una Profetule! Cine te opreste?

            Hai noroc!

            • „“Dar ar fi poate si cazul si timpul ca o dezbatere serioasa si argumentata pe aceasta tema sa se intample si in societatea noastra romaneasca”. Dezbateti fratilor! Analzati-o ! Dar nu in curtea noastra, si mai ales,nu ne mai faceti in fel si chip …Sau faceti-o si p’asta, ca tot in spitz ne doare’. Mda, asta chiar suna a fundamentalism, a un fel de ‘crede si nu cerceta’.

          • Chestia asta cu monopolul adevarului e pur si simplu beton: vi se pare probabil ca intre dogmele bisericii si spiritualitate e un spatiu, oricum ceva care va da dvs dreptul de a ridica indoieli, indica anacronisme etc etc. Pai, cand biserica e si mediul si instrumentul prin care energiile, adevarurile si intreaga ei spiritualitate se manifesta sau sunt transmise, pai dvs si toata ironie asta smechera cu care o interpelati sunteti in aer. N-ai cum sa iti inchipui ca practicile bisericii sunt o probl de dezbatere publica sau ca ratiunea trebuie sa fie tribunalul ultim al adevarurilor ei si sa mai fii crestin, indiferent de care (ortodox e exclus oricum). :)
            Succes

            • Va voi dezamagi din nou: practicile bisericii sunt o problema de dezbatere publica (cel putin in interiorul cultului respectiv) atunci cand nu implica dogmele! Cel mai deranjant in comentariul dv este fluctuatia semantica: ba biserica e doar BOR-ul, ba cea ortodoxa, ba cea universala (Biserica). Orice cult/religie/miscare (inclusiv ateismul) trebuie tras de maneca atunci cand o ia razna! Va asigur ca stiintele religiilor isi pot permite aceasta incursiune/intruziune in mod legitim si fara pasionalitate, chiar daca acest lucru deranjeaza pe multi, mai ales ierarhi bisericesti de orice orientare.
              Dar ne indepartam prea mult de scopul articolului, care era sa arate ca nu exista o apreciere unanima nici macar in cadrul ortodoxiei (ortodoxismului, din cate constat…) fata de incinerare (va recomand cu multa caldura Octavius-ul pe care-l pomeneam in articol, mai ales sectiunea 34). Cand introduceti talmes-balmes in acest context si dogmatica, si spiritualitatea, si pastorala, si mai ales pasiunea agresiva, iese o ciorba indigesta (trecere nelegitima de la un gen la altul, ca sa fiu precis). Punct, si multa sanatate!
              P.S. Smiley-urile nu vi se par prea copilaresti in contextul marilor teme pe care le evocati ritos(si anacronic)? Va rog sa nu-mi raspundeti.

            • D-le Catalin Popa,

              Felicitari pentru articol. Foarte bine pusa problema si excelent argumentat.

              Cat despre Constantin Balasoiu si ideile lui va dau o sugestie. Ignorati-l. Omul sufera de o vanitate crunta. Si din cauza asta adopta un comportament de trol sub masca unui filosof invatat.

              N-aveti cu cine discuta, va asigur eu. Au mai incercat si altii. Omul sufera de narcisisim. Aceeasi boala de care sufera si CTP. Nu e interesat de argumente de logica, de dezbatere, de argumente. El functioneaza pe pincipiul „sa-i contrazic pe toti”. Dupa aia probabil se duce de se uita in oglinda si-si spune: „wow ce bun esti. mama ce le-ai tras-o”. Tipic narcisist. Ignorati-l.

            • @Ovi: pai sunteti intre voi, nu ma pot abtine sa nu va remarc: amandoi plini de siguranta, asigurari etc. Doi monopolisti, ca sa folosesc un cuvant cam abuzat pe aci: unul e expert in adevaruri religioase (stie ce si cum, mai ales ce si stie evident si cum) si stiintele religiilor (intrebati-l totusi ce note a avut el la stiintele astea, s-ar putea sa aveti surprize judecand dupa ce parere si-a facut el despre rostul lor), celalalt in necunoscuti. Faceti o echipa pe cinste :)
              PS Ma flateaza memoria dvs sau si mai si, asocierea cu CTP. V-am facut impresie nu gluma. Unde mai pui ca ador modul in care va folositi de imagini pentru a ma dibui. Ma ingrijoreaza putin pt psihologia dvs usurinta cu care sariti de la troli la narcisism, vanitate si oglinzi, ca si cum trolul isi mai face probl pt modul in care arata sau cu ce mai spune lumea despre el. Dar cred ca trebuie sa perseverati, nu va lasati. :)

            • Ce sa spun? Ati urmat aceeasi metoda. Intr-un limbaj elevat „mi-ati tras-o” din nou (daca imi este permisa expresia).

              As mai adauga doar: QED…

            • A si inca ceva. Eu n-am spus ca sunteti un trol ci ca aveti un comportament de trol. Cred ca e o mica mare diferenta intre notiuni totusi. Dar anticipez starea in care erati cand ati citit comentariul meu. Deh sa critici un narcisist inseamna sa-i starnesti cele mai umorale reactii.

              In final stiti ce? Dvs. imi faceti mie o cinste. Eu sunt un anonim. Faptul ca imi luati in considerare comentariile si mai si raspundeti la ele e un privilegiu pt mine indiferent cat de negative ar fi acele comentarii la adresa mea. Vorba aia: „reclama pozitiva sau negativa tot reclama e”.

              De pierdut insa cred ca pierdeti dvs. pt ca sunteti o figura cat de cat cunoscuta sau care se vrea a fi astfel si prin astfel de iesiri la adresa unor anonimi ca mine nu faceti decat sa tradati lacune de educatie si caracter. Ar trebui sa mai reflectati la asta. Incercati sa rationalizati nu sa reationati emotional. Va va face bine sa stiti. V-o spun cu cea mai mare prietenie.

              Si daca tot ati facut caz de notele luat de autorul articolului la materiile legate de tologie banuiesc ca ati facut-o pt ca dvs. ati avut note mai mari nu? Pacat! Nu v-au ajutat foarte mult. Nu neg ca n-ati invatat si nu stiti teoria. Din pacate n-ati prins spiritul practic. Altfel poate ati fi reusit macar o palida copiere a comportamentului mantuitorului Cristos cand altii il criticau si chiar il scuipau. Va amintesc eu. S-a rugat Tatalui si i-a zis: „Tata iarta-i ca nu stiu ce fac”. Pacat de dvs. Aveti creier talentat dar e bantuit de niste umori si iesiri hormonale absolut surprinzatoare.

    • Da, Lucid, ai dreptate, b.o. nu este din pacate, un onegeu, si tot din pacate, nu este nici societate comerciala, ca dac-ar fi, ar fi in randul lumii, adica s-ar supune unor legi. E doar o banala mafie, cea mai veche, si aici trebuie sa iti dau dreptate, care fura din greu de la prostime, folosindu-se de numele lui Dumnezeu, si care dezbina si incita romanii, unii contra altora, asa crestineste, cu diverse ocazii, cum ar fi, parada gay sau incinerarea lui Nicolaescu.

  7. Domnule Catalin Popa cred ca este bine sa analizam sau sa ne dam cu parerea despre lucruri pe care le cunoastem. Biserica ortodoxa privita din exterior poate parea asa cum scrieti dumneavoastra despre ea, dar din interior este cu totul altceva, ceva ce din exterior nu se poate vadea. Paradoxal este ca majoritatea celor ce exprima pareri, despre biserica, sunt din exterior, incercand sa o reformeze sau sa o transforme dupa cum considera fiecare ca ar fi pe placul lui. Cred ca este mai bine ca lucrurile sa ramana asa cum sunt lasate prin traditie, avand, desigur libertatea de a fi in biserica ortodoxa sau nu. Exista posibilitatea de a va alege confesiunea care va place (sunt atatea, pentru toate gusturile), sau puteti fi intemeietorul unei noi religii, dar sa critici ca in biserica lucrurile nu sta asa cum ai vrea tu, este ca si cum te-ai supara ca la macelarie nu se vand aspiratoare.

    • Va asigur ca nu aveti dreptate si nu e nici un paradox! Daca singura opinie valida ar fi cea din interiorul unei structuri, ar fi extrem de regretabil (doua cazuri extreme: islamistii ‘kamikaze’ au girul din interiorul grupului respectiv, ortodocsii athoniti interzic inclusiv accesul femeilor pe insula Athos – o fi bine? ca dininterior pare ca da!) Evident ca reforma nu trebuie facuta dupa cum ar dorii unul sau altul, ci cum o cere masa de fideli (cultul Mariei ca fecioara nu este fundamentat pe evangheliile canonice, cu titlu de exemplu); printre multe rele, sec XX a adus cu el stiintele religiilor, care chiar vorbesc in cunostinta de cauza, chiar daca aceasta cauza nu merge neaparat in directia TEMPORALA dorita de cutare religie/cult in parte (mai precis, de interesele punctuale ale ierarhiei).
      Faptul insusi ca BOR s-a exprimat de 3 ori pe tema incinerarii (chiar daca a fost consecventa) inseamna ca ceva acolo e problematic.

      Pozitia exprimata mai sus de @misdrache este mult mai fidela conceptiei musulmane asupra incinerarii, chiar daca ar fi spus-o exceptionalul parinte Staniloae, conform unui hadit al Profetului: „Ceea ce face sa sufere pe cel viu, face sa sufere si pe cel mort” (daca aveti rabdare, cititi Coran, surata 30-Romanii, mai ales versetul 30).

      Pozitia iudaica nu are a fi comparata cu cea crestina, iudaismul fiind o religie ‘inchisa’ (nu poti ‘deveni’ evreu…enfin), iar crestinismul una deschisa, care, deci, a trebuit in expansiunea sa sa se adapteze si unor obiceiuri si asteptari locale (Stefan cel Mare e sfant doar ptr BOR). Mutatis mutandis, asa se intampla lucrurile si in budhism vs hinduism.

      • Va citesc pur si simplu cu gura cascata. Atata trufie si aplomb intr-un singur om e de necrezut. Vorbiti de stiintele religiilor ca de Dumnezeu, si chestionati totul sau dati asigurari cu aerul unui om care e nici mai mai mult emisarul lui; imi place si chestia aia cu cultul fecioarei, care nu e cuprins in evangheliile canonice -pai, nici sf treime nu e, asa cum o avem noi azi, si multe altele. Vrei nu vrei, vorbiti cand ca un cinic, cand ca un ateu, cand ca un baptist
        Initial am crezut ca e un accident, dar nici vorba. O repetati intr-una. Pai, dle, stiintele religiilor inseamna sociologia religiei, istoria religiilor, filosofia religiei etc etc, asta daca n-ati propus dvs ceva cu totul si cu totul nemaiauzit. Astea-s stiinte sau discipline, nu canoane de conduita religioasa sau doctrinara sau ce doriti dvs. Iar stiintele astea inseamna vrei nu vrei metodologii si problematici care rareori se intalnesc intre ele, si oricum nu exista nicaieri concluzii direct relevante sau aplicabile credintei unei bisericii. Chiar n-ati citit nimic?
        Apropo de ateism, ziceati ceva cu trasul de maneca pe undeva: pai, ar fi trebuit sa-i fi rupt manecile pana acum la cat de bestial a fost secolul trecut.

      • Da sa imi fie cu pardon .. poti deveni evreu! Cf legii lui Ezra daca tye covertesti la mozaism devii evreu cu parte intreaga . Cf legii israeliene poti sa te „intorci” pe pamantu’ „stamosilor” tai (care pot fi tibetrani de milenii) si devii autiomat cetatean israelian

    • @ pva. Vedeti dumneavoastra, ce ziceti contine o doza de bun simt si nici n-ar fi rau sa stea asa lucrurile. Problemele apar din cauza ca BOR e de facto biserica de stat, respectiv ortodoxia religie de stat. Daca critici lucrul asta, ti se arunca in fata cuvinte mari ca traditie, istorie, continuitate, majoritate etc. Cand insa aduci o critica ce tine nu de statutul, ci de esenta ei, esti poftit sa ramai (sau sa iesi, dupa caz) afara daca nu iti convine. Asta nu tine de nicio taina, ba din contra. E un mod necinstit si ipocrit de ajuca la doua capete. Macar pentru atat BOR poate (si chiar trebuie) fi criticata. Ideea de institutie care nu trebuie criticata este foarte periculoasa.

  8. ” S-au schimbat multe in secolul 20: raportul omului cu corpul, cu timpul, cu lumea, cu Dumnezeu etc. Ori Biserica (punct, cum ca e valabil pentru toate cultele) trebuie sa tina cont de aceste aspecte (chiar daca detenta e mai greoaie) daca vrea sa fie vie, adica madular al lui Hristos cel mort si inviat.”

    Vai,cate neadevaruri contine acest scurt fragment al gandirii domnului Popa!
    S-o luam pe rand.
    S-a schimbat raportul omului cu corpul ? In ce sens domnule Popa? S-au schimbat datele antropologiei crestine ori au aparut ceva inovatii de marcheting si publicitate? Mancam mai mult,mancam altceva,traim cu o suta de ani mai putin,nu ne mai imbolnavim de boli rusinoase,nu mai facem poezie, muzica si monumente de arhitectura,respiram metan,sau ne spalam cu lesie fierbinte? Care anume din aceste elemente au intervenit ca noutate de luat in seama? Am uitat sa va intreb: cumva nu ne mai nastem din placere si nu mai hranim de la sanul mamei??
    S-a schimbat raportul omului cu timpul? Adica? Cu Istoria ori cu Cosmosul? Aici domnul Popa trebuia sa fie mai explicit. Oricum, fie si asa ambiguu noi putem sa lamurim simplu problema. Raportul cu Istoria nu s-a schimbat absolut deloc.Tot cei indrazneti si credinciosi in Dumnezeu sunt oameni liberi,restul se plang ca n-au ce manca. Viata este traita la fel,unii in placere altii in iubire, unii cu folos altii fara. Timpul cosmic nu prea s-a schimbat nici el. Ziua dureaza la fel,idem si anul, distanta de la Caracal la Bucuresti nu s-a schimbat -chiar si reciproca ramane valabila!- marea si Dunarea isi respecta locul,globul in general cred ca a ramas rotund si isi pastreaza rotatia.
    S-a schimbat raportul omului cu lumea? Vreti sa sugerati ca acum ne scaldam in democratie? Si in bunastare? Va amagiti usor,domnule Popa. Si scoateti lucrurile din context. Nu uitati ca sunt inca multi printre noi care au turnat la Securitate… Parca asta este totusi o practica veche de cand lumea.
    S-a schimbat raportul omului cu Dumnezeu? Hm. Ce tampenie! Cum sa afirmi asa ceva? In primul rand ca raportul omului cu Dumnezeu ramane mai inainte de toate individual si mai apoi devine colectiv prin apartenenta individului la trupul hristic al Bisericii. In al doilea rand cum putem noi evalua ce e in inima fiecaruia? Si nu in ultimul rand,atata vreme cat inca se mai practica taina Spovedaniei(Pocainta) raportul omului cu Dumnezeu isi pastreaza neschimbate coordonatele. Daca pocainta dispare, mai vorbim…

    In final vom explica faptul ca Biserica nu isi pastreaza viul prin modernizare si reambalare(o noua politica de marketing) asa cum generos ne sugereaza domnul Popa. Biserica este vie pentru ca este Chemata sa se Hraneasca cu Trupul Viu al Fiului Lui Dumnezeu. Acesta este Viul ,bai Cataline! Restul e vrajeala,onanism intelectual. Iar pentru a ne apropia de Potirul Jertfei trebuie sa facem si noi oleaca de osteneala,adica de jertfa. Eeee,asta e cam cu schepsis,nu prea ne convine si de aici apar comentariile in raspar.

    Un ultim cuvant. Nu pot sa las nerostit acest gand. Atata vreme cat mai exista martiri pentru Hristos si Biserica Lui, adevarul Bisericii ramane intact si permanent actual. Iar in memoria Neamului Romanesc Crestin palpaie inca memoria martirilor legionari si martirilor din temnitele comuniste. Ei sunt Trupul Viu al Bisericii. Moartea lor este viata noastra.

    • Daca tu crezi ca in secolul 20 nu s-a schimbat nimic din raportul omului cu corpul, cu timpul, cu lumea, cu Dumnezeu, atunci tu ori traiesti in secolul 19, ori trebuie sa-ti reinnoiesti biblioteca, ori sa te apuci de citit. Dupa ce ti-am citit argumentele, as merge pe ultima varianta. Ti-as recomanda sa incepi cu Nietzsche, Marx – desi ei au scris prin sec 19 adevaratele dezbateri au inceput abia prin sec 20… dar stai, intuitia imi spune ca ai sa-l respingi pe Marx ca deh…asa se cade, stii tu ce stii, doar ai o experienta… Citeste-l pe Eliade atunci, poate ai sa intelegi si tu ca raportul omului cu religia e ceva ambiguu, fluid. Nu exista un universalism, acesta e bazat pe subiectivism si nu e nicidecum unul static.

    • „Atata vreme cat mai exista martiri pentru Hristos si Biserica Lui, adevarul Bisericii ramane intact si permanent actual. Iar in memoria Neamului Romanesc Crestin palpaie inca memoria martirilor legionari si martirilor din temnitele comuniste. Ei sunt Trupul Viu al Bisericii. Moartea lor este viata noastra”. – E clar ca tu delirezi! Esti in transa? Ce intelegi tu prin ‘memoria martirilor legionari’? Esti si tu un martir? Ai vrea sa fii unul? De ce nu te incinerezi?

  9. Dincolo de problematica religioasă (daca in catolicism este permisa, inseamna ca doar interpretarea sinodului o face interzisa la noi, nu crestinismul in sine), incinerarea aduce multe avantaje: de la costurile de trei ori mai mici decât în cazul înhumării, până la problema spaţiului destinat mormintelor (OMS are in rapoartele sale o recomandare in acest sens, pro incinerare in contextul cresterii populatiei). Ar trebui pus un accent mai important pe zona pecuniara: BOR intentioneaza sa interzica organizarea slujbelor in alte locatii decat in cimitirele detinute de BOR – concurenta reprezentata de 2 crematorii trebuie distrusa din fasa + cimitirele private nu au preoti sa slujeasca (se vor inchide). Adaugati infiintarea propriilor servicii funebre (ce vor fi obligatorii) – de unde trebuie sa cumperi de la sicriu la prosoape -> o afacere infloritoare. Nu stiu insa cei amarati ce vor face, daca nu vor avea bani de „taxa”. O decizie financiara…a ierarhilor securisti ce conduc spre folos propriu BOR SRL.

  10. Dupa cum vedeti, inca un subiect in care crestinii inca mai dezbat asupra nuantelor este lamurit doct pe un forum.
    Eu cred ca ar ajuta mult daca fiecare comentator, incepand cu autorul articolului, si-ar pune la vedere afilierea religioasa, sa stim cu ce argumente sa dezbatem

  11. Catalin Popa si „dialogul”.
    Primul citat: „practicile bisericii sunt o problema de dezbatere publica (cel putin in interiorul cultului respectiv)” – corect, dar doar in interiorul cultului sunt constructive.
    Al doilea citat este insa relevant pentru noua inchizitzie mondiala: „Orice cult/religie/miscare (inclusiv ateismul) trebuie tras de maneca atunci cand o ia razna! Va asigur ca stiintele religiilor isi pot permite aceasta incursiune/intruziune in mod legitim”. Deci asta era: e „unii” care au misiunea de „a trage de maneca cultele” „in mod legitim”. Precum lunacearski, bormann, rautu-oigenstein si alti „legitimisti” gen ateistul rosu (sau brun). Toti „legitimatzi” in numele „progresului”, si, evident, al „omului nou” liber de orice supersitii. Nimic nou sub soare de doua mii de ani incoace..

  12. Proportia principalelor elemente chimice ale corpului uman

    Hidrógen 10,0%
    Oxígen 65,0%
    Carbon 19,37%
    Nitrógen 3,2%
    Calciu 1,38%
    Fósfor 0,64%
    Clor 0,18%
    Potasiu 0,22%

    PS. Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma.

    Mie mi-e drag pamantul din care s-au adunat la un loc cantitatile
    astea de m-au format pe mine (pe vremea aceea putine alimente
    veneau din alta parte decat „gradina casei”).
    Si-as fi vrut ca, atunci cand ma voi re-intoarce Pamantului, sa ies
    pe aceeasi (parinteasca) usa pe unde am venit.
    Si cum … pe lumea asta de ce ti-e mai drag, n-ai parte, cine stie
    pe unde-mi vor putrezi oasele?
    Cei mai multi oameni se ingrozesc la gandul ca ii mananca viermii.
    Mie nu mi se pare asa.
    Carnea, moarta din punctul nostru de vedere se transforma in
    bucatele mici de Viata si se duce sa reintre in joc, in metamorfoza.
    Din momentul in care mori, „carnea” nu-ti mai apartine tie ci …
    ei insisi.
    Tu ramai doar cu … sufletul, daca-l ai, iar daca-l ai, cred eu ca conteaza
    foarte mult …. cat il ai de mare (cat ti l-ai crescut, adica).

    Pestele … moare in (mediul lui) apa, elefantul isi cauta cimitirul, cainele,
    daca-l lasi liber se retrage si el … sa moara.

    Oamenii nu si-au ingropat mortii (in inceputuri) din moft ci din tot soiul de
    ratiuni. Mai apoi au aparut tutankamonii, acele fiinte care atat se cred de
    burice ale Pamantului ca … si morti, cauta sa-si ramana lor, cauta sa
    evite putrezirea, sa se pastreze.
    Pe mine ma bucura ca asemenea aratari se auto-scot din joc, refuza
    sa se intoarca (si sa faca parte din) in metamorfoza din care (si ei)
    au iesit.

    hindu – ardere
    iudeea – ingropare
    atena – ingropare
    – ardere
    roma – ardere

    Cate bordeie, atatea obiceie.
    Omul, trebuie sa invete cum sa traiasca. Dupa ce invata asta, va invata si
    cum sa moara.

  13. Nu stiu cum judeca Dumnezeu, dar ma indoiesc ca judeca in functie de dogma unei Biserici.
    Daca nu ma insel, rolul bisericii este sa se ingrijeasca de om in timpul vietii. Asta inseamna ca, in timpul vietii lui Sergiu Nicolaescu ar fi trebuit sa-l invete ce este crestineste si ce nu (conform dogmelor lor). De asemenea, daca Dumnezeu ne-a dat 10 porunci nu le poate creste BORul dupa placul inimii. Deci, BORul isi striga in gura mare incompetenta de a conduce turma in timpul vietii ei?

  14. Traim intr-un stat laic si democrat. In consecinta, ca orice alt cetatean si Sergiu Nicolaescu si familia sa a avut / au dreptul sa paraseasca scena vietii cum ii taie capul.
    BISERICA, constand in CLER PLUS CREDINCIOSI are niste niste legi, niste reguli niste, principii.
    Sa zicem ca inhumarea (inmormantarea) nu este o porunca a lui Dumnezeu ci doar o regula stabilita de clerici.
    Sergiu Nicolaescu si familia sa au hotarat sa nu respecte aceasta regula. Aveti dreptate, e dreptul lor.
    Dar de ce, pentru ca a murit S.N. (sau altcineva ca el) Bisericii trebuie sa i se conteste dreptul de a-si respecta propriile reguli ? Cu ce drept pretindeti asta? Cu ce drept, pretindeti chiar, ca Biserica sa le incalce ?
    Trufie, cult al personalitatii, rea credinta, lipsa de masura si de bun simt .
    Daca a fost o asmenea stea stralucitoare, de ce a trebuit sa maculati pe altcineva pentru a i se vedea stralucirea ? Pentru caca si voi adulatorii lui va indoiti de asta.

    • Cred ca nimeni nu poate cere BOR sa oficieze o slujba daca nu doreste. Ok. De acolo pana la a iesi public pe foaie, a oferi bani familiei numai numai sa-l ingroape si a ameninta cu flacarile iadului e cale lunga.

      • Evident ca asa este! Compasiunea, care nici macar nu era nevoie sa fie exprimata, a fost inlocuita cu taina pecuniara si amenintarea stupida cu focul iadului. Dar daca a zis BOR…, atunci adevarat curat, ca doar BOR nu poate gresi, ci doar noi nu intelegem misterul iubirii ei!

        • De ce sa fi dorit atatia ca Sergiu Nicolaescu sa aiba slujire preoteasca desi acesta a dat la spate preceptele crestine?
          Ca sa manipuleze prostimea care nu a inteles ca nimeni nu poate fi crestin si comunist in acelas timp. Un asemanea individ nu este nici una nici alta. Gloata aceea care a huiduit familia din aceasta categorie facae parte.
          Sergiu Nicolaescu a fost comunist si a vrut sa paraseaca lumea ca atare. Un comunist veritabil nu poate fi decat ateu (Insa nu toti ateii sunt comunisti).
          Asta a vrut sa ascunda familia.
          Daca inca de la aparitia primelor tulburari ar fi fost lamurit pubic raportul dintre ei si Biserica nu s-ar fi ajuns la acest circ grotesc.
          Ateii militanti de serviciu, s-au repezit sa improaste Biserica (cler plus credinciosi). Ce le pasa lor de S.N. , de familia indurerata, cand pot sa dea vina pe altcineva existand destui prosti sa lise alature ?

          • Pai nu a vrut/cerut nimeni nicio slujba. E exact cum spune autorul, BOR a pierdut o buna ocazie de a tacea si de a se dovedi o institutie decenta.

          • Sper ca orice om sanatos la cap si care a citit macar jumatate de carte in viata lui e de acord ca nasterea, viata de cuplu si moartea sunt chestiuni private. Este alegerea familiei daca face din ele evenimente publice si eventual religioase prin botez, cununie religioasa, slujba funerara. Familia regizorului a ramas discreta. Era o chestiune de sapte ani de acasa si buna cuviinta elementara ca BOR sa taca. Doar ca in randurile slujbasilor BOR (cu oaresce exeptii notabile) trasatura de caracter principala este nesimtirea. Nesimtire crancena, oarba, primitiva si trufasa, nesimtire transcendenta.

  15. Mi se pare curios … aparteneta la un cult este , azi , voluntara. Daca nu ioti plac prevederile lui .. te duci la altul, renunti la orice cult samd. Asa si cu incinerarea. BOR poa sa sustima cat vrea ca inhumarea este forma cultica curenta da asta o priveste.
    Insa daca careva opteaza ptr incinerare nu mai are rost discutia despre serviciu religios la inmormantare. Caci nu se poa cere unui cult sa renunte la foxurile sale (a se vedea si candaluldin RFG referitor la circumcizie .. Ineptie curata.)
    Iar toat cestia asta cu BOR care a pierdut ocazia sa taca arata tot atat de multa consideratie ptr alegera celuilat cat au rata si aia care doreau ca sa interzica incinerarea …
    Ambele tabere dau dovada de o cantitate egala de ipocrize, fanatism si dorinta de a impune altora o anume conduita.
    Si astfekl o alegere personala a debit o afacere nationala..

  16. Un răspuns la întrebarea asta este destul de evident. Nu e în regulă să arzi morți pentru că asta se cheamă necrofilie și înseamnă că ai probleme serioase în stabilirea unei conexiuni optime între neuroni. De asemenea, înseamnă și profanare de cadavre și e ilegală sau ceva de genul ăsta. Ca o paranteză, dacă totuși ai ars mortul, ce se întâmplă dacă scapi urna cu cenușă? Ce încadrare are? Dacă se sparge doar urna e profanare de morminte și dacă se varsă cenușa e profanare de cadavre? Oricum, un alt răspuns este cel al BOR și anume că arderea morților nu e creștinească. Istoric vorbind, cred că arderea este o practică absolut creștinească. Păi, așa-zișii eretici nu erau arși pe rug să iasă dracii din ei? Și ăia erau vii! În fine, să zicem că erau alte vremuri și altă Biserică.

    Acum, să vă spun eu de ce nu e în regulă. Pentru că, în cel mai pur mod creștinesc, nu ies bani din asta. Tot ortul se duce la crematoriu și la răspopitul ăla care dă cu șomoiogul înainte să intre mortul în cuptor. Iar asta e o problemă pentru că Patriarhul Dănutz S.R.L. rămâne cu patrafirul umflat. Știm cu toții ce scoruri se cer acum pentru o înmormântare, 100 de lei pe chitanță, sute pe sub sutană. Vă dați seama ce scoruri sunt la o înmormântare de personalități, precum Nicolaescu? Vina însă îi aparține tot lui Dănutz. Păi, moșule, de ce, în cel mai creștinesc fel cu putință, nu legalizezi tu incinerarea? Trimiți popi oficiali, stabilești tarife, tot tacămul. Ba chiar poate să dea și-o bulă d-aia patriarhală, sau cum îi zice la noi, în care să se specifice că poți să-ți arzi morții doar în crematoriile oficiale ale BOR, cum au făcut cu cimitirele. E lipsă de viziune creștinească, dom’le. Dar eu am o propunere și mai bună: să poți să incinerezi mortul după ce l-ai îngropat cu tot cu slujbă. A doua zi îl dezgropi și-i mai faci o slujbă contra-cost și la crematoriu!

    http://www.academiacatavencu.info/opinii/de-ce-nu-e-in-regula-sa-arzi-mortul.html

    • „să incinerezi mortul după ce l-ai îngropat cu tot cu slujbă. A doua zi îl dezgropi și-i mai faci o slujbă contra-cost și la crematoriu!” Eu votez pentru propunerea ta! Iar daca scapi urna cu cenusa, atunci tot biserica sa-ti vanda una noua, una sfintita bineinteles. Cu garantie! No refunds!

  17. În loc să provoace o dezbatere reală în sânul Bisericii, într-o ches­tiune extrem de sensibilă (pe care Biserica Ca­tolică a lămurit-o din 1963 deja), BOR a ales să vină cu două seturi de argumente: inter­pretări dogmatice, bigote și simpliste sau discursuri um­flate despre marile valori ale marelui popor român orto­dox. Inadecvare, imobilism, in­ca­pacitate de adaptare la lu­mea de azi.

    BOR nu a fost capabilă în 20 de ani să dez­volte o componentă reală de implicare socială la nivel instituțional. Inițiativele locale – preoți cu har și animați de un adevărat spirit creștin care, prin propriile eforturi, ridică orfelinate, fac colecte de haine, hrănesc săracii parohiei – sunt cazuri individuale și de multe ori ne­susținute de ierarhia ortodoxă așa cum ar me­rita

    Alocările disproporționate pentru Ca­tedrala Mântuirii Neamului, o Casă a Poporului ediția BOR, mai ales în condițiile accentuării pauperizării unei părți importante a populației României, indică în fapt nivelul de indecență atins de parteneriatul interesat dintre Biserică și Stat. Recenta ieșire la rampă a purtătorilor de cuvânt mai mult sau mai puțin oficiali ai ierarhiei ortodoxe nu face decât să confirme distanța crescândă dintre rolul pe care BOR și-l arogă în societatea românească și cel pe care ar trebui, cu mai mult folos și mai multă smerenie, să și-l asume.

    http://www.revista22.ro/o-indiscre539ie-mioritica-a-bor-21550.html

  18. Pilda neghinelor

    Alta pilda le-a pus lor inainte, zicand:

    „Asemenea este imparatia cerurilor omului care a semanat samanta buna in tarina sa. Dar pe cand oamenii dormeau, a venit vrajmasul, a semanat neghina printre grau si s-a dus. Iar daca a crescut paiul si a facut rod, atunci s-a aratat si neghina. Venind slugile stapanului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semanat tu, oare, samanta buna in tarina ta? De unde, dar, are neghina? Iar El le-a raspuns: Un om vrajmas a facut aceasta.

    Slugile i-au zis: Voiesti, deci, sa ne ducem si s-o plivim? El insa a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, sa smulgeti odata cu ea si graul. Lasati sa creasca impreuna si graul si neghina, pana la seceris, si la vremea secerisului voi zice seceratorilor: Pliviti intai neghina si legati-o in snopi ca s-o ardem, iar graul adunati-l in jitnita mea”.

    Dupa aceea, lasand multimile, a venit in casa, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicand: „Lamureste-ne noua pilda cu neghina din tarina”.

    El, raspunzand, le-a zis:

    „Cel ce seamana samanta cea buna este Fiul Omului. Tarina este lumea; samanta cea buna sunt fiii imparatiei, iar neghina sunt fiii celui rau. Dusmanul care a semanat-o este diavolul; secerisul este sfarsitul lumii, iar seceratorii sunt ingerii. Si, dupa cum se alege neghina si se arde in foc, asa va fi la sfarsitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sai, vor culege din imparatia Lui toate smintelile si pe cei ce fac faradelegea, si-i vor arunca pe ei in cuptorul cu foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor”.

  19. Cred că practica îngropării mai are şi o valenţă poate mai puţin pusă în discuţie. Aşa cum vii pe lume treptat, întâi ca embrion, apoi continui o vreme ca embrion extern, complet dependent de părinţi, trecerea în nefiinţă se face treptat, fără a se termina musai cu moartea creierului. Privită din acest unghi, practica înhumării capătă şi alte valenţe.

    Condiţia umană se remarcă şi prin faptul că suntem supuşi timpului. Construcţia noastră e lentă şi nici deconstrucţia nu ar trebui să fie altfel. În respect pentru această condiţie, incinerarea poate fi cu uşurinţă percepută ca vătămătoare pentru ritmul natural pe care l-am putea mai degrabă îmbrăţişa decât nega.

  20. Un mare „multumesc” Domnului Catalin Popa pentru acest articol, poate prea fin si evoluat pentru spiritul învràjbit al românului de rând. Si ce mirare sa aflu ca apelativul „crestin” poate fi acordat numai binecuviosilor ortodoxiei românesti! Oare ce o fi ceilalti 2.5 miliarde de crestini ne români (catolici, protestanti si ceilasi ortodoxi)???? Oare bunul Dumnezeu le da flit ca nu au aderat la preceptele BOR? Tatàl meu, „ortodox de traditie” , nationalist cum se cuvenea generatiei sale si fàrà nici urmà de convingeri comuniste, a dorit sa fie incinerat, asa din spirit „sanitar” sau poate din narcisism, avea o problema cu putrefactia si cu viermii. Isi dorea slujba. Aflase desigur de peripetiile lui Sergiu Nicolaescu, dar credea in bunàtatea umanà, si chiar în liberul arbitru al celor câtiva popi pe care îi frecventa . Am fost obligatà sà-l contactez pe unul dintre ei, fost cârcuimar ( (nu am nimic, dimpotrivà cu aceastà profesiune) de un timp propulsat mare ecleziast, care, prins de un fel de transa teluricà mi-a zbierat in ureche cà dacà îndeplinesc dorinta tatàlui meu „mà pângàresc cu Satana”. Am luat acest risc considerabil ca si decizia de a parasii BOR, cu speranta ca mai ramân locuri intr-altà confesiune crestinà mai putin pusà pe anatheme. Si bineînteles ca am facut slujba ortodoxa pânà la urmà ca doar toatà lumea stie ce nevoi financiare are biserica!

  21. Superb articolul, amuzante comentarii. E ciudat să citeşti toate aceste opinii zece ani mai târziu. Sunt curioasă dacă aprigii comentaci mai au aceeaşi opinie împotriva incinerării. Unii comentaci sunt foarte amuzanți în încercarea lor fără noimă de a părea erudiți, sunt chiar demni de a fi postați în r/iamverysmart.
    Eu una, mi-am informat familia în legătură cu dorința mea de a fi incinerată după moarte, cochetez cu ideea de a introduce această dorință şi în testament. De menționat este şi faptul că în 2023 cheltuielile de incinerare sunt de 3 ori mai mici decât cheltuielile de înhumare, deci rentează, se simte la buzunar. Cât despre pomenile/slujbele unor figuri religioase la incinerarea mea, cum să spun fără să sune jignitor… Hmmm, îl voi cita pe Al Bundy: „That’s one ban that really hurts”, adică nu contează. Îmi voi scuti familia de la plăți inutile, plus că voi salva puțin spațiu. Mai avem puțin şi întregul oraş va deveni un uriaş cimitir.

    „Ashes to ashes and dust to dust”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Popa
Catalin Popa
Director de operatiuni al filialei din Romania a unei societati comerciale franceze. Licentiat in filosofie (Paris 4), masterat in filosofie comparata –filosofie indiana (Paris 4), absolvent al Institutului de Stiinta si Teologia Religiilor (Paris). Domenii de interes : epistemologia comparata a religiilor si… microfibrele.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro