joi, decembrie 1, 2022

Osciorul științific: vânătoresc sau ecologic?

Între ecologi și vânători se duce o bătălie metafizică amplă, care la vreme de week-end ar putea să fie de interes și pentru publicul larg. Miza este biodiversitatea. Încerc să arăt despre ce este vorba și să distilez apoi câteva consecințe instituționale pentru educație și stat.

Pentru ecologi biodiversitatea este totul, literalemente, după cum ne informează, de exemplu, Agenția de Protecția Mediului Galați:

„Biodiversitatea este natura în toate formele sale, constituită din toate organismele vii, de care depinde viaţa noastră, a oamenilor.

Omul face parte din biodiversitate fiind inclus în diversitatea de specii existente. Pe lângă diversitatea speciilor, biodiversitatea include de asemenea diversitatea genetică (a genelor unei specii). Totodată speciile de plante şi animale interacţionează între ele, în cadrul unor ecosisteme care se pot forma de la nivel micro, cum este cel al unui trunchi de arbore mort, ce reprezintă un adevărat paradis pentru muşchi, licheni şi mii de insecte, până la o întreagă pădure, un râu, o mlaştină, un munte sau chiar până la nivelul întregii biosfere. Diversitatea ecosistemică reprezintă a treia componentă a biodiversităţii.

Prin activitatea pe care oamenii au avut-o de-a lungul timpului s-a adăugat o nouă componentă a biodiversităţii, cea a diversităţii etno-culturale, ce se referă atât la cunoştinţele şi practicile tradiţionale ce şi-au pus amprenta asupra multora dintre peisaje, cât şi a diversităţii etnice şi lingvistice.”

Dacă asta e biodiversitatea atunci de ce nu se ocupă dumnealor și de toate celelalte ale omului: de economie, de cultură, de lingvistică ? Deoarece de asta se ocupă alți oameni, și anume cei pentru care nu asta e biodiversitatea.

Dar nici măcar de toate speciile nu se ocupă cei responsabili cu biodiversitatea. De exemplu, specialiștii de la APM nu se ocupă și de organismele vânate în afara ariilor protejate. De ele se ocupă alți oameni, care văd altfel problema, și anume vânătorii. În figura de mai jos putem vedea ce înseamnă manager al speciilor pentru cei cu interese cinegetice.

Figura 1 Definiții instituționale acceptate de utilizatorii cu interese cinegetice [1]. Se poate observa în dreapta jos că mediul natural este conceptualizat ca fiind separat de societate din perspectiva acestor utilizatori, ceea ce e ontologic diferit de includerea omului în mediu caracteristică definiției biodiversității de pe pagina APM Galați.

Abordările diferite reflectă ceea ce cultivă teoretic specializările academice de profil, iar la un nivel mai profund și presupozițiile metafizice din manualele școlare controlate de comunitatea academică.

Începi să te întrebi tot mai serios dacă pretenția universităților că vor (misiunea lor este) să producă și comunice cunoaștere obiectivă nu e cumva mai degrabă o strategie retorică pentru a le întări prestigiul. Ponderea mecanismelor ce țin de sociologia științei în dauna constrângerilor epistemice pare foarte mare.

E posibil ca tipul ideal de universitate să corespundă acestei exigențe de producție obiectivă, însă măsura în care suntem capabili în România să emulăm acest tip ideal să fie foarte mică. În fond mentalitatea cultivării unei gândiri cât de obiectiv posibilă, a nevoii de analiză critică, nu poate să apară direct de la plug și șaibă.

Într-un astfel de peisaj înțelenit „știința” și „teoria” sunt adesea doar un oscior de ros. De unde inapetența pentru producția validată internațional și dragostea autentică pentru rapoarte de cercetare și consultanță obscure, dar pe bani mulți.

Cine va susține standarde epistemice și academice se va afla în postura unui misionar în teritorii noi, proaspăt descoperite, cu toate satisfacțiile și riscurile aferente. Noroc că nu suntem în Papua Noua Guinee.

Pe planul societății în ansamblul ei, iresponsabilitatea lipsei materialiste de cunoaștere din manualele școlare și remorcarea științei de către tractorul intereselor economice susțin aroganța instituționalizată într-un turn Babel al statului.

În absența cultivării gândirii critice există și nu vor dispărea niște falii ontologice și epistemice formidabile între instituțiile statului român. Gândirea academică, în loc să cultive cunoașterea obiectivă, e cu un ochi la plăcinta deciziei politice de care depind resursele publice pentru consultanță, când nu vizează direct organisme naturale capabile să furnizeze un trofeu.

Nu e semn de prostie, ci doar de luptă pentru resurse folosind moduri de a vedea lumea așa zis științifice. O luptă iresponsabilă din punctul de vedere al intereselor publice ca membri în clubul european, în care victime colaterale sunt tinerii studioși ai țării.

Probabil că pe lipsă de cunoaștere nu se poate clădi nimic durabil. Nici măcar dezvoltarea durabilă.

Notă

[1] Din “Ghid de planificare strategică pentru managementul durabil al faunei sălbatice, de interes cinegetic”, Elaborat în cadrul unui proiect Life, disponibil aici.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. E bine ce spui, dar din pacate realitatea in invtamantul superior romanesc este cumplita, mult mai neagra decat se vede la televizor.

    Iar in invtamantul ecologic -chiar si mai rau decat media. Asta pentru ca la ecologie e usor sa (faci ca ) te pricepi. Sunt convins ca stii si tu impostori in domeniu, personaje din mediul universitar, nele cu functii mari, decani, rectori – total incompetente.

    E iluzoriu sa astepti de la astfel de personaje lucruri cum ai scris in articol. Asta pentru ca cei care au „paine si cutitul” sunt preocupati exclusive de propria ascensiune, nicidecum de vreo mare cauza de mediu.

    Sunt personaje mincinoase, scursuri ale invtamantului superior, un fel de voma academica data cu Chanel. De la aia astepti tu ce ai scris in articol?

    Vorbesti despre misiune universitatilor, despre abordari si alte astfel de lucruri. In conditiile in care astfel de lighioane populeaza invtamantul ca „specie dominanta”. Impostorii fac front comun, sa stii. Nu merge cu discursuri si articole.

    Solutia din pacate nu este decat sa ii iei de guler si sa-i trimiti la munca in folosul societatii. DAr cum sa faci asta cand zeci de ani impostorii s-au blindat cu „articole ISI” prin reviste recenzate de profesorul Goofy si Donald (ratoiul), cand ani si ani de zile si-au consolidate pozitia, fiind un fel de Ana lui Manoe zidita in peretii universitatii (la figurat)?

    Crezi ca astia se dau dusi?

    Sunt profesori cu renume si functii care habar nu au materia pe care o predau. Au scris si articole (ISI!!!) despre ceea ce nu stiu. Apoi ii judeca pe altii, cu chestia asta ascunzandu-se pe ei.

    Articolul e frumos si fin. Prea fin.

    Daca Guvernul sau legiuitorul nu va asana asemenea buboaie academice si nu va stoarce puroiul „profesorilor” analfabeti din universitati, descoperindu-le adevarata fata a incompetentei si marsaviei, daca nu-I va trimite la lada de gunoi a istoriei pe acesti stalini academici, nu vad cum s-ar indrepta lucrurile.

    ===

    In multe universitati sunt cadre didactice oneste, profesioniste. Nu la ele e problema, ci la conducerea acestora. Aceasta conducere a fost capturata de impostori care si-au cosntruit o pozitie imbatabila bazata pe minciuna si pe lipsa de caracter.

    Impostorii astia din conducerile universitatilor au ingropat competenta din Romania. Cata mai exista.

    Din pacate multi absolventi se lasa pacaliti de o publicitate minunata sau de titluri pompoase. Cred ca le-ar fi si greu sa creada ca decanul sau rectorul au ajuns in pozitiile respective cu articole stiintifice Tom si Jerry sau ca oamenii aia habar nu au macar alfabetul meseriei lor.

    In primul curs cu astfel de personaje, acestea incep sa bata campii cu gratie. Apoi trimit studentii sa invete dupa un curs pe care – evident – nici macar nu l-au scris ei. Apoi la examene dau note diverse, cu o morga „academica”, de fapt dupa cum li se nazare.

    Nimeni nu crede insa ca sunt impostori. Nici studentii lor, nici colegii, nici cunostintele lor. Li se pare imposbil.

    =====

    Ce-i mai rau este insa ca imposturl cu functei didactica va veghea cu maxima atentie sa nu ajunga sa urce pe ierarhie vreunul chiar competent. I-ar ameninta locul. Asa ca va folosi impotriva lui tot arsenalul de minciuni, denigrari, calomnii si aluzii bolovanoase de care e in stare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro