joi, martie 28, 2024

Ouale si piata vorbelor de claca

O știre, publicată în acest an[1], anunța că România a devenit cel mai mare exportator de cereale din UE, exportând 7,15 milioane de tone din recolta 2016 – 2017. Cel puțin așa acreditează analiza KeysFin, pe datele publicate de Comisia Europeană în luna mai 2017.

Foto: agroinfo.ro

Un fapt îmbucurător, dar pentru cei atenți la detalii contează faptul că cea mai mare parte a cerealelor au fost exportate în state non-UE. Când exporți în state non-UE, ne spune Codul Fiscal, vânzătorul (entitate românească) nu percepe TVA de la cumpărător (entitate non-UE) și, mai mult, poate cere ANAF, pe baza unui dosar cu documente doveditoare, rambursarea cotei de TVA plătită pentru achiziționarea de bunuri și servicii care au contribuit la producția cerealieră exportată.

Schimbăm acum scena și decorul și ajungem în Parlament unde se votează o solicitare a DIICOT de încuviințare a începerii urmăririi penale în cazul parlamentarului Varujan Vosganian, într-un dosar în care respectivul era învinuit, alături de un alt fost ministru, Adriean Videanu, că a facilitat vânzarea de gaze naturale ieftine (adică sub prețul mediu din piață) către compania Interagro, deținută de omul de afaceri Ioan Niculae.

Foto: digi24.ro

Parlamentarul nostru este profund emoționat și recurge, în apărarea sa, la o pledoarie pe măsură: „Pe unii dintre dumneavoastră vă cunosc încă din ′90. Am sperat…mi-aș dori să nu trebuiască să ne amintim cu stânjeneală de momente ca aceasta. Vă încredințez de afecțiunea mea.”[2] Colegii sunt sensibilizați și empatizează cu colegul lor de Parlament: ”Imediat după discurs, mai mulţi colegi printre care şi şeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, s-au dus să îl încurajeze pe Varujan Vosganian, iar senatorul Ilie Năstase l-a sărutat pe creştet.”[3]

Și totuși, procurorii DIICOT calculaseră în dosarul respectiv un prejudiciu adus companiei Romgaz, companie de stat (căreia i-au fost diminuate, nu-i așa profiturile), dar și bugetului statului. Dacă este să credităm DIICOT, prejudiciul ar fi fost de 130 milioane de dolari SUA. Adică în jur de 400 de milioane de lei.

Ne întoarcem în decorul rural, dar nu printre marii producători de cereale, cei care se adresează pieței (dar nu cu foarte mult folos pentru bugetul statului), ci printre gospodăriile simple ale țăranilor. Conform datelor publicate de INS[4], în România sunt circa 7,47 milioane de gospodării. Dintre acestea, 3,7 milioane de gospodării sunt rurale, cifră cu care ne înscriem pe primul loc din UE[5], urmați la mare distanță de Polonia.

Din nou schimbăm scena și decorul și iată cum eroul nostru din februarie 2015, cel acuzat de DIICOT că a contribuit la prejudicierea statului cu 130 de milioane de euro, dar care a preferat să nu lase justiția să se pronunțe ci a apelat la impunitatea oferită de votul colegilor parlamentari, se așează cu telefonul în mână și scrie un mesaj pe Facebook. Este vorba desigur de domnul deputat ALDE, Varujan Vosganian.

Curioși, citim mesajul postat: ”Fiecare ou mâncat de la găină din curte <văduvește> bugetul de cincizeci de bani! Să presupunem că folosim, în demonstrația noastră, două găini ouătoare. Una din ele aparține unei ferme, cealaltă unui coteț. Oul fermierului va lua calea pieței și va fi vândut, în medie cu 1 leu (…). Oul gospodarului va trece direct din coteț în tigaie. Oul vândut aduce bugetului TVA, impozit pe profit și pe dividende, impozit pe salariu și contribuții la asigurările sociale…” Închei aici citatul.

Încerc să mă gândesc la cele citite. Sigur, este în principiu corect. Mărfurile trebuie să circule. Este bine ca tot ce producem, sau aproape tot, să devină o marfă. Țara propășește, crește PIB-ul. Deci, să vedem: avem 3,7 milioane de gospodării rurale. Să zicem că 2,5 milioane din ele cresc găini ouătoare. În medie 10 per gospodărie posesoare de găini.

Cele zece găini ar oua în medie, anual, cam 300 de ouă. Care ajung în tigaia gospodarului sau fac obiectul unui troc. Care înseamnă cam același lucru, că tot nu ajung în piața fiscalizată. Ar fi cam 750 de milioane de ouă. Megem pe mâna domnului deputat și calculăm 50 de bani per ou, și rezultă 375 de milioane de lei. Ups! Într-un an întreg, dacă aruncăm în piață ouăle de tigaie ale gospodăriei de subzistență, nu depășim prejudiciul din dosarul gazelor ieftine calculat de DIICOT.

La 28 de ani de la revoluția din 1989 și la 11 ani după integrarea în UE, domnul Varujan Vosganian reia o idee care era cândva nu doar o teorie, ci o politică de stat: politica economiei planificate și centralizate a guvernelor României comuniste.

În acele vremuri, țăranul trebuia să fie o persoană salariată, monopolul producției trebuind să fie al statului. Avea nevoie omul de ouă în tigaie, se ducea la Alimentara din sat și își cumpăra. Cumpărând oul, el plătea și ICM, un impozit pe circulația mărfurilor care acum se numește TVA. ICM era venit la bugetul de stat, alimentând bugetul de acumulare și bugetul de investiții.

După 1989, când a fost posibil, țăranii români au respins cu putere politica economiei centralizate de stat. Atât de tare, că au demolat pur și simplu CAP-urile și chiar și IAS-urile. De ce? În primul rând pentru a șterge din imaginarul colectiv orice urmă a ideii de monopol al statului în agricultură. Era o declarație puternică a țăranului că vrea să producă pentru el. Când, cum și ce vrea el.

Probabil că rana produsă de colectivizarea agriculturii este atât de puternic înrădăcinată în imaginarul rural românesc, încât cu foarte mare greutate mai pot fi convinși țăranii să se asocieze. Lipsa de încredere în exploatarea comună a terenurilor și utilajelor în beneficiu mutual este evidentă și cronică.

În acest context, marii producători de cereale – să cităm câțiva: Agro-Chirnogi (Călărași), Agricost (Brăila), Plantagro-Com (Vaslui), Agroind Cauaceu (Bihor)[6] etc. -, cei care își pun produsele în piață, preferă să exporte producția și nu să o industrializeze. Situația nu este de natură să le ofere speranță țăranilor simplii că între agricultura pe care o pot face și piață ar putea fi o legătură.

Așadar, fără să fiu un specialist în agricultură, observ că, până la ouăle nefiscalizate ale gospodăriei de subzistență, mai sunt multe alte rezerve de venituri pentru bugetul statului, pornind din zona rurală. De exemplu, dacă marii cultivatori ar miza și pe industrializare, nevoia lor de forță de muncă ar crește mult. Probabil cei angajați ar prefera salariul veniturilor mici și nesigure ale gospodăriei proprii.

Pot țăranii să facă ceva de unii singuri? Nu cred. Nu cu politicieni care, vorba lui Adrian Năstase, le numără ouăle. Și culmea, vorbim acum – ce dezamăgire – de un politician așa-zis liberal.

Din păcate, în spatele mesajului scris de Varujan Vosganian pe Facebook eu citesc altceva, citesc frustrarea majorității PSD-ALDE că nu au reușit rapid să impună modelul de taxare a muncii și gospodăriei conceput de Darius Vâlcov. În opinia ”specialiștilor” puterii (bănuiesc eu), dacă ar fi făcut rapid acest lucru – dar fostul premier Grindeanu a fost prea ”moale”, apoi lucrurile s-au complicat -, acum nu mai aveau probleme cu veniturile la bugetul de stat.

Mi-e teamă că puterea este la mii de ani lumină de realitate. Și nu concepe să se trezească.

NOTE_______________


[1] http://adevarul.ro/economie/afaceri/romania-devenit-celmai-mare-exportator-cereale-ue-1_59492a325ab6550cb853bd07/index.html

[2] http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/mirul-acatistul-si-lacrimile-armele-secrete-ale-lui-varujan-vosganian-359042

[3] conform digi24.ro citată

[4] comunicat INS din 12 mai 2017, citat de HotNews.ro

[5] date publicate de Oficiul European de Statistică în luna ianuarie 2017, citate de Agro TV

[6] http://adevarul.ro/economie/afaceri/romania-devenit-celmai-mare-exportator-cereale-ue-1_59492a325ab6550cb853bd07/index.html

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Cine-si poate imagina ca milioanele de romani, angajati ori pensionati cu sume ” fabuloase” de 200-300 de euro, pot supravietui fara posibilitatea autoconsumului? Mica proprietate, careia ii dedica o cantitate apreciabila de munca in afara circulatiei patrimoniale a bunurilor si serviciilor, tine intr-o stare de calm relativ economia care duduie si duduie si duduie…
    Ceea ce la altii poate ca e redus la stadiul de hoby, psihoterapie, sau cine stie ce forma de escapism, la noi capata dimensiuni existentiale; cu ochii in farfurie romanii si-au dezvoltat si perpetuat -in mod primitiv dupa gustul timpului- capacitatea de a fi independenti la limita de jos a fiintei. Un acoperis deasupra capului, un blid cu mancare, o sarba pe muteste ca sa nu deranjeze. Refuza sa fie incorsetati opt-zece ore in activitati robotice corporatiste mai ales daca succesul acestora se masoara in posibilitatea de a recrea tehnologic gustul vietii de acasa, adica de la tara.
    Cine-si poate imagina ca milioanele de europeni civilizati ar putea supravietui in conditiile in care traiesc romanii? Balariile au in genetica lor intrinseca aptitudinea de a razbate -chiar daca saracacios- acolo unde soiurile hibride ultraproductive nici nu viseaza sa incolteasca.

  2. /
    Cit despre dl Vosganian, discutiile sint de prisos: el era ministru de finante cind economia duduaia atit de tare, incit a facut o gaura in buget de vreo 7%.
    NB,
    cercetarile in cazul Vosganian pot continua, chiar daca sParlamentul se impotriveste. Sa caute dovezi „rezonabile”.

  3. Excelent ! Felicitari !
    As fi foarte interesat sa vad o interventie pe acest punct sensibil al fiscalitatii PSD-iste a dlui Ciolos, fost comisar european pentru agricutura . Poate ar mai dezmorti pe sustinatorii dsale.

  4. „Un fapt îmbucurător, dar pentru cei atenți la detalii contează faptul că cea mai mare parte a cerealelor au fost exportate în state non-UE.”

    Un text bun, dar…
    Mă feresc să spun că nu contează, că dezvoltarea este un obiectiv a cărui înfăptuire poate fi urmărită oricum și oricând. Dar, cei “și mai atenți la detalii” nu pot trece cu vederea faptul că exportul acesta de cereale (inclusiv în afara UE) reprezintă un mijloc de susținere a dezvoltării agriculturii românești. Aceasta, în contextul caliății relativ slabe a produselor agricole [cerealiere], ceea ce face ca o mare parte a grâului de panificație să fie importată în patria noastră, în lipsa unui sprijin real pentru agricultori din partea statului român și a unor politici eficiente de dezvoltare a agriculturii.

  5. Citez: „Încerc să mă gândesc la cele citite. Sigur, este în principiu corect. Mărfurile trebuie să circule. Este bine ca tot ce producem, sau aproape tot, să devină o marfă. Țara propășește, crește PIB-ul.”

    Ar fi corect in principiu, daca n-ar fi eronat. Dar este!

    Pai ca sa fie BINE ca tot ce producem sa devina o marfa, inseamna ca (dat fiind ca binele e o valoare morala) scopul vietii cetatenilor ar fi propasirea Statului. Asta inseamna, mai exact, propasirea birocratilor + speranta ca o sa i se intoarca si lui, cetateanului, cate ceva (eventual chiar mai mult) din ce a dat, sub forma unor servicii sau chiar pomeni in bunuri si/sau bani. Nu ca n-ar fi conceptibil asa ceva. Ba chiar suna cunoscut si s-a si incercat practic. Doar ca n-a reusit sa functioneze (si principial n-are cum sa functioneze – asta s-a argumentat convingator deja). Se numea COMUNISM. Acolo, voluntarismul cetatenilor in gija fata de Stat era presupus a priori si nu lipsea decat rar, la niste “neoameni”, mai exact dusmanii de clasa. (Sigur, s-ar putea replica ca nu e o grija fata de Stat, pentru ca in comunism, Statul dispare. Insa nici macar Tata Marx n-a stiut sa scrie mai mult de o pagina despre cum va fi viata in comunism, fara Stat … asa ca sa lasam argumentul acesta deoparte).

    Pentru unii, cu presupozitii din astea voluntariste, propozitia cu corectitudinea este adevarata. Insa daca deschidem geamul si ne uitam pe afara, vedem ca lumea e populate in majoritate covarsitoare de persoane grijulii mai mult cu propriile interese decat cu propasirea Statului. (Asta nu inseamna, pe de alta parte ca urmarirea doar a propriilor interese nu poate duce la o societate morala si dezvoltata material – ba din contra. S-a argumentat si asta convingator, deja.)

  6. Mda… Plangaciosul domn Vosganian si-a sters lacrimile, si-a dres glasul si s-a trezit scriind. Abia dupa ce a scris, pare ca a incercat sa gandeasca la ce i-a iesit din tastatura si a revenit, spunand la televizor ca el vorbea de fapt despre ouale pe care ar trebui sa le vanda taranul, ca sa-i mearga mai bine, ceea ce domnul Vosganian ii si doreste (taranului). Desi, la postarea FB „din putul gandirii”, era vorba doar de tigaie, ncicum de vanzare…
    Domnul Vosganian este consecvent cu sine insusi si ne da, din nou, o proba de „flexibilitate totala” – exprimare intr-o directie, urmata de o revenire in alta directie, de genul „nici usturoi n-am mancat, nici gura nu-mi miroase”, in cel mai autentic spirit al tupeului nemarginit ce caracterizeaza politicianul roman cu vechime si pretentii.
    Acuma, stand stramb si judecand drept, as zice ca prea mari pretentii nu putem avea de la membrii unui partid ce-a colectat tot soiul de „indezirabili”, in incercarea de a „albi” PSD -ul in prag de alegeri. Pe deasupra, vorbim de un partid condus de domnul Tariceanu… Asa ca nu-i de blamat domnul Vosganian, ci cei care au pretentii de la domnul Vosganian.

    Sigur, exista varianta in care domnul Vosganian a primit sarcina de la partid sa scrie ce-a scris (asa, ca sa incerce guvernul marea cu degetul). Fiindca tine atat de mult la colegii care l-au salvat de arest si fiindca nu e in pozitia de a face nazuri, a luat el galusca cu miros urat, a morfolit-o putin si a expus-o pe FB, proaspata si calda.

    Inca mai am in minte „tzepele din Piata Victoriei” pe care le promitea domnul Basescu… si ma gandesc ca nici in Piata Constitutiei n-ar fi rau sa le vedem… Ce?!… Cum?!… Aaa, scuze!… Adormisem si visam…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro