miercuri, august 12, 2020

Pășind voios în epoca postadevărului

Mă întorc de la servici, mioritic, ”pe l-apus de soare”, și, până ce să-mi dau jos mundirul, dau drumul la televizor, pe știri. Tocmai când domnul Dragnea dă explicații jurnaliștilor despre proiectul ordonanțelor de urgență din justiție.

Domnul Dragnea explică jurnaliștilor și, prin intermediul lor, națiunii, că n-are habar de inițiativa respectivă și că nu înțelege de ce protestează lumea, pentru ceva care nu există. Ba chiar își exprimă curiozitatea față de soluția care va fi adoptată în cele din urmă. Pentru că nu domnia sa, așa cum precizează, conduce guvernul, care are propria lui autonomie decizională etc., etc. – mi-e și greu să reproduc. Asta în condițiile în care guvernul, în absența domnului Dragnea, tocmai se lăudase oficial că a definitivat proiectul de buget al României și îl va trimite în Parlament, când, ce să vezi? Întors din turneul transatlantic, domnul Dragnea îi ia la urecheat pe miniștri și ordonă refacerea bugetului.

Ce să mai înțelegi din toate astea? Într-o chestiune care îl privește personal și îi privește pe mulți alți apropiați, n-are habar, în schimb, în ce privește bugetul Țării, nu se dă în lături de la niciun sacrificiu. Oare domnul Dragnea încearcă să ne convingă că e un mare patriot? Cred că e un mesaj greu de marketat chiar și pentru posturile de televiziune servile, cărora domnul Dragnea le-a cam epuizat muniția de dezinformare, lăsând disponibilă doar alternativa diversiunii.

Iar domnul Dragnea continuă să se mire de ce iese lumea în stradă. Să-i spunem? Să-i spunem că oamenilor în general, românilor în particular, nu le place să fie mințiți de cei care îi conduc și le determină destinele?

Colegi de-ai mei politologi mă îndeamnă să mă calmez și să înțeleg că am intrat în epoca ”postadevăr”. Asta e, n-ai ce-i face, totul e minciună, adevărul nici măcar nu mai contează. Brexit nu s-a votat, Trump nu există de fapt, de ce-ar exista domnul Dragnea? De ce-ar exista deținuții supărați pe afrontul pe care li l-a făcut statul de drept?

Eu încă n-am reușit să pășesc în epoca postadevărului. Asta și pentru că, nu în ultimul rând, în timp ce scriu aceste rânduri mă sună soția, ca să-mi spună că lumea dă semne de adunare la guvern, unde se pare că ni se pregătește ceva, la numai un ceas după ce am ascultat declarațiile domnului Dragnea.

Soția mea, prietenii mei, cunoscuții mei, sunt niște groaznici manipulatori. Ei nu înțeleg ordinea constituțională a unui stat de drept, a unui stat democratic, în care ai voie să-ți spui opinia cel mult o dată la patru ani. Ăsta e conceptul de ”legitimitate” pe care l-am auzit vehiculat până la sațiu în ultima vreme. Ați votat, la culcare, copii!

Eu, soția mea, prietenii mei, cunoscuții mei, suntem ”strada”, vocea bezmetică și anarhică a inconștienței sau a intereselor oculte. Suntem ”gloata”, mulțimea care se bulucește la mall să apuce vreun discount de pe raft. L-am auzit chiar la un moment dat pe domnul Tăriceanu explicând, cu eleganța discursului domniei sale, că avem noroc de leaderi înțelepți, căci altminteri, dacă i-am chema și noi pe ”ai noștri” în stradă, s-ar isca război civil. Chiar sunt curios: dacă ”ai noștri” – cine vor fi fiind aceia – ar ieși în stradă, ce ar striga? ”Liviu Dragnea te iubim?” ”PSD face ordine?” ”Amnistie, grațiere, partidul ne-o cere?”

Nu a fost nici Brexit, nu există nici Trump, nici Erdogan, nici Merkel, nici UE, nici NATO, nici Dragnea, nici PSD, nici măcar România. Așa e în epoca postadevărului. Iar eu mă ciupesc de braț și mă întreb: ”Exist?”

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Va inteleg starea in care va aflati, ce simtiti, nu se deosebeste de a mea si a multor altora.
    Dar nu va inteleg dece ii blamati si pe englezi pentru Brexit ori pe americani ca l-au ales pe Trump. Nu mai sinteti credibil din moment ce ne dati de inteles ca aveti pe umeri intreg mapamondul.
    Lasati altora grijile lor.
    Cancerul PSD a inceput in vara lui 2012 (nu a reusit in totalitate) si a continuat evolutia pina azi.
    Va amintiti de petitia unor intelectuali din vara lui 2012 catre UE si care sustinea ca fosta USL a procedat corect?

  2. Sotia mea a gasit aseara accidental pe Netflix un film mexican satiric copios: „La dictadura perfecta”. Executia filmului e mediocra, dar subiectul e cu adevarat remarcabil: Viata si moartea de fiecare zi in lumea a carei existenta e impartita intre telenovele, bande violente, televiziuni de stiri cu „brieching nius” garla si politicieni providentiali. Un fel de Romanie viitoare si pe deplin teleormanizata.

    E povestea unui guvernator mexican al celui mai sarac si inapoiat stat (provincie) mexican, care e tras in film primind o valiza cu bani de la un traficant de droguri. Inregistrarea apare la o ora de varf a celei mai populare emisiuni de stiri de seara. De aici incepe lupta epica a guvernatorului gainar ce se inccheie cu investirea sa in functia de preseditne al Mexicului. :D Nu ca ar avea nevoie Dragnea de documentatie dar poate fi o vizionare totusi instructiva si pentru el… Si pentru restul natiei…

    P.S.: Ordonatele gratierii si dezincirminarii talhariei tocmai au fost adoptate asa cum ma asteptam si cum presupusesem in comentariile mele de pe acest site. Oamenii demonstreaza tarziu in noapte si mai ales degeaba . Amblele sunt ireversibile sui cu efecte immdiate.

    Mai fac o profetie sumbra: Asta e doar inceputul modest. Ce e mai rau de abia acum incepe. PSD-eii au inteles acum neputinta manifestantilor pasnici si faptul ca toate temerilor lor erau pe deplin neintemeiate. Nu ca manifestatiile violente ar avea mai multe sanse de succes. Mai sunt 4 ani lungi si cenusii. Idiotii ingeniosi ce au stat acasa bagnadu-si picioarele in el de vot isi primesc acum binemeritata rasplata. Vae victis!

  3. Dragnea era post-truth inainte sa se inventeze termenul! e un pic…hm..inestetic ca multi fani ai lui Trump de ieri de pe la noi, gasesc acum posibilitatea sa faca o miscare de 180 de grade care ii sincronizeaza cum se zice cu media americana! romanul e bun la imitat!

  4. Intre timp, onorabilii guvernanti ne-au aruncat o manusa sfidatoare. Nu numai ca au decis sa promulge acel OUG, dar l-au si publucat in Monitorul Oficial. La foc automat. In miez de noapte. In plus, au adaugat si un articol care le permite sa faca orice, fara sa dea socotela nimanui.

    • De curiozitate: ce articol au mai nascocit idiotii?

      Cred ca intrebarea mea e produsa de o reactie a inconstientului: cand asisti la un dezastru, parca undeva in subconstient ti-ai dori sa fie cat mai mare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Liviu Papadima
Liviu Papadima
Doctor în filologie în 1999, cu o teză despre literatură şi comunicare. Studii postuniversitare şi stagii de cercetare în România (Bucureşti, Colegiul Noua Europă) şi în străinătate (Universitatea din Viena, Vrije Universiteit, Amsterdam). Absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.