marți, octombrie 3, 2023

Pășind voios în epoca postadevărului

Mă întorc de la servici, mioritic, ”pe l-apus de soare”, și, până ce să-mi dau jos mundirul, dau drumul la televizor, pe știri. Tocmai când domnul Dragnea dă explicații jurnaliștilor despre proiectul ordonanțelor de urgență din justiție.

Domnul Dragnea explică jurnaliștilor și, prin intermediul lor, națiunii, că n-are habar de inițiativa respectivă și că nu înțelege de ce protestează lumea, pentru ceva care nu există. Ba chiar își exprimă curiozitatea față de soluția care va fi adoptată în cele din urmă. Pentru că nu domnia sa, așa cum precizează, conduce guvernul, care are propria lui autonomie decizională etc., etc. – mi-e și greu să reproduc. Asta în condițiile în care guvernul, în absența domnului Dragnea, tocmai se lăudase oficial că a definitivat proiectul de buget al României și îl va trimite în Parlament, când, ce să vezi? Întors din turneul transatlantic, domnul Dragnea îi ia la urecheat pe miniștri și ordonă refacerea bugetului.

Ce să mai înțelegi din toate astea? Într-o chestiune care îl privește personal și îi privește pe mulți alți apropiați, n-are habar, în schimb, în ce privește bugetul Țării, nu se dă în lături de la niciun sacrificiu. Oare domnul Dragnea încearcă să ne convingă că e un mare patriot? Cred că e un mesaj greu de marketat chiar și pentru posturile de televiziune servile, cărora domnul Dragnea le-a cam epuizat muniția de dezinformare, lăsând disponibilă doar alternativa diversiunii.

Iar domnul Dragnea continuă să se mire de ce iese lumea în stradă. Să-i spunem? Să-i spunem că oamenilor în general, românilor în particular, nu le place să fie mințiți de cei care îi conduc și le determină destinele?

Colegi de-ai mei politologi mă îndeamnă să mă calmez și să înțeleg că am intrat în epoca ”postadevăr”. Asta e, n-ai ce-i face, totul e minciună, adevărul nici măcar nu mai contează. Brexit nu s-a votat, Trump nu există de fapt, de ce-ar exista domnul Dragnea? De ce-ar exista deținuții supărați pe afrontul pe care li l-a făcut statul de drept?

Eu încă n-am reușit să pășesc în epoca postadevărului. Asta și pentru că, nu în ultimul rând, în timp ce scriu aceste rânduri mă sună soția, ca să-mi spună că lumea dă semne de adunare la guvern, unde se pare că ni se pregătește ceva, la numai un ceas după ce am ascultat declarațiile domnului Dragnea.

Soția mea, prietenii mei, cunoscuții mei, sunt niște groaznici manipulatori. Ei nu înțeleg ordinea constituțională a unui stat de drept, a unui stat democratic, în care ai voie să-ți spui opinia cel mult o dată la patru ani. Ăsta e conceptul de ”legitimitate” pe care l-am auzit vehiculat până la sațiu în ultima vreme. Ați votat, la culcare, copii!

Eu, soția mea, prietenii mei, cunoscuții mei, suntem ”strada”, vocea bezmetică și anarhică a inconștienței sau a intereselor oculte. Suntem ”gloata”, mulțimea care se bulucește la mall să apuce vreun discount de pe raft. L-am auzit chiar la un moment dat pe domnul Tăriceanu explicând, cu eleganța discursului domniei sale, că avem noroc de leaderi înțelepți, căci altminteri, dacă i-am chema și noi pe ”ai noștri” în stradă, s-ar isca război civil. Chiar sunt curios: dacă ”ai noștri” – cine vor fi fiind aceia – ar ieși în stradă, ce ar striga? ”Liviu Dragnea te iubim?” ”PSD face ordine?” ”Amnistie, grațiere, partidul ne-o cere?”

Nu a fost nici Brexit, nu există nici Trump, nici Erdogan, nici Merkel, nici UE, nici NATO, nici Dragnea, nici PSD, nici măcar România. Așa e în epoca postadevărului. Iar eu mă ciupesc de braț și mă întreb: ”Exist?”

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Va inteleg starea in care va aflati, ce simtiti, nu se deosebeste de a mea si a multor altora.
    Dar nu va inteleg dece ii blamati si pe englezi pentru Brexit ori pe americani ca l-au ales pe Trump. Nu mai sinteti credibil din moment ce ne dati de inteles ca aveti pe umeri intreg mapamondul.
    Lasati altora grijile lor.
    Cancerul PSD a inceput in vara lui 2012 (nu a reusit in totalitate) si a continuat evolutia pina azi.
    Va amintiti de petitia unor intelectuali din vara lui 2012 catre UE si care sustinea ca fosta USL a procedat corect?

  2. Sotia mea a gasit aseara accidental pe Netflix un film mexican satiric copios: „La dictadura perfecta”. Executia filmului e mediocra, dar subiectul e cu adevarat remarcabil: Viata si moartea de fiecare zi in lumea a carei existenta e impartita intre telenovele, bande violente, televiziuni de stiri cu „brieching nius” garla si politicieni providentiali. Un fel de Romanie viitoare si pe deplin teleormanizata.

    E povestea unui guvernator mexican al celui mai sarac si inapoiat stat (provincie) mexican, care e tras in film primind o valiza cu bani de la un traficant de droguri. Inregistrarea apare la o ora de varf a celei mai populare emisiuni de stiri de seara. De aici incepe lupta epica a guvernatorului gainar ce se inccheie cu investirea sa in functia de preseditne al Mexicului. :D Nu ca ar avea nevoie Dragnea de documentatie dar poate fi o vizionare totusi instructiva si pentru el… Si pentru restul natiei…

    P.S.: Ordonatele gratierii si dezincirminarii talhariei tocmai au fost adoptate asa cum ma asteptam si cum presupusesem in comentariile mele de pe acest site. Oamenii demonstreaza tarziu in noapte si mai ales degeaba . Amblele sunt ireversibile sui cu efecte immdiate.

    Mai fac o profetie sumbra: Asta e doar inceputul modest. Ce e mai rau de abia acum incepe. PSD-eii au inteles acum neputinta manifestantilor pasnici si faptul ca toate temerilor lor erau pe deplin neintemeiate. Nu ca manifestatiile violente ar avea mai multe sanse de succes. Mai sunt 4 ani lungi si cenusii. Idiotii ingeniosi ce au stat acasa bagnadu-si picioarele in el de vot isi primesc acum binemeritata rasplata. Vae victis!

  3. Dragnea era post-truth inainte sa se inventeze termenul! e un pic…hm..inestetic ca multi fani ai lui Trump de ieri de pe la noi, gasesc acum posibilitatea sa faca o miscare de 180 de grade care ii sincronizeaza cum se zice cu media americana! romanul e bun la imitat!

  4. Intre timp, onorabilii guvernanti ne-au aruncat o manusa sfidatoare. Nu numai ca au decis sa promulge acel OUG, dar l-au si publucat in Monitorul Oficial. La foc automat. In miez de noapte. In plus, au adaugat si un articol care le permite sa faca orice, fara sa dea socotela nimanui.

    • De curiozitate: ce articol au mai nascocit idiotii?

      Cred ca intrebarea mea e produsa de o reactie a inconstientului: cand asisti la un dezastru, parca undeva in subconstient ti-ai dori sa fie cat mai mare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Liviu Papadima
Doctor în filologie în 1999, cu o teză despre literatură şi comunicare. Studii postuniversitare şi stagii de cercetare în România (Bucureşti, Colegiul Noua Europă) şi în străinătate (Universitatea din Viena, Vrije Universiteit, Amsterdam). Absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro