joi, octombrie 28, 2021

Păcatele presei românești susținute de audiență (II)

Orice analiză a derapajelor media în 2013 se confruntă cu un paradox greu de explicat: audiențele și tirajele cele mai mari, precum și vânzările de publicitate majore, se înregistrează la companiile media care calcă în picioare principiile jurnalismului, care ignoră normele etice, sau, în cel mai fericit caz, călăresc bidiviul jurnalismului emoțional, al senzaționalismului și infotainmentului. Cazul ”fericit” este al Pro TV, lider pe întreg publicul național în prime time, cu 8,7 rating şi 18,2 % cotă de piaţă, urmat de Antena 1 cu 5,6 rating şi 11,7 % cotă de piaţă, conform datelor Kantar Media. Publicul captiv al Antenelor, devenit în bună parte și electorat USL, și-a manifestat în continuare fidelitatea urmărind în număr mare talk-show-urile detestabile ale Antenei 3. Astfel, pe primele 10 locuri din 20 la categoria talk-show pe mediul urban stau neabătut emisiunile Antenei 3, prima în topul televiziunilor de știri cu 6,8% cotă de piață, înregistrînd audiențe duble față România TV cu 3,4% share, mai exact cât România TV, Realitatea TV și B1 TV la un loc. ”În medie, peste 3 milioane de telespectatori din mediul urban cu vârsta de peste 18 ani au vizionat cel puțin un minut programele difuzate de Antena 3, pe parcursul anului trecut”, întărește Kantar Media. Ce ne spune asta despre publicul canalelor de știri? Că a pierdut reflexele de apărare împotriva manipulării, dacă le va fi avut cândva, că nu dă doi bani pe informație, că este ușor de transformat în masă de manevră politică.

Presa tipărită, unde ideea de profit a devenit un vis, cu pierderi de titluri serioase anul trecut ca ”Pro Sport”, ”Chip” sau ”Foto-Video”, înregistrează cele mai mari tiraje la tabloidele ”Click” și ”Libertatea”, cu aprox. 100.000 exemplare pe ediție. Adică acolo unde funcționează bârfoteca, pozele cu vedete dezbrăcate, culisele murdare, intimități vânate de paparazzi. Reașezarea televiziunilor a scos din joc nu doar OTV, prin diligența CNA, ci și Money TV și destule televiziuni locale ucise de criză, dar și de managementul prost, inadecvat unor instituții media, practicat de proprietari. După mai multe răsturnări de situație determinate de instanțe, Romania TV pierde marca RTV, iar Realitatea TV trece din nou în portofoliul lui Vântu, ca și cum n-ar fi plecat niciodată. Vândută de grupul ProSieben Sat, SBS Broadcasting Media, deținătoarea licenței pentru Prima TV, a ajuns iar la Cristian Burci, care a cumpărat și Adevărul Holding de la Dinu Patriciu. Kiss FM, Magic FM, One FM si Rock FM au fost preluate de Antenna Group din Grecia. Scoaterea la mezat a Pro TV după plecarea lui Adrian Sârbu neliniștește piața, spune Iulian Comănescu, îngrijorat de calitatea viitoare a televiziunii românești. Poziționările canalelor TV se vor vedea foarte curând, dacă nu se văd deja: în funcție de partide și de capacitatea lor de a le finanța. USL nu se va sfii să facă shopping de conștiințe, scoase ieftin la vânzare pe la noi. Dealtfel, acesta este și semnalul dat de Victoria Neuland, reprezentanta Departamentului de Stat în vizită la București în ianuarie 2014, care a stat de vorbă doar cu jurnaliști onorabili. Audiența și influența acestora în societatea românească actuală sunt însă scăzute. Opinia lui Cătălin Tolontan pe blog este optimistă, atunci când crede că publicul s-a săturat de jurnalismul fetid și de cei care malformează o meserie cândva respectată: ”În România dacă oamenilor le e lehamite de ceva, cred că, în primul rînd, e vorba de pervertirea jurnalismului. Care se vede nu numai la ziare, ci mai degrabă pe televiziuni. De partizanatul pixelilor, fără precedent în cei 24 de ani de democrație. De agresivitatea ideologică și de discursul unilateral de pe micul ecran, de aia mi se pare că s-au săturat românii!… Din instituții care strîngeau oamenii laolaltă în fața unei cutii magice, televiziunile au ajuns, prin voința patronilor, anexe de partid. Sînt și ziare poziționate astfel, dar am senzația că posturile TV au fondat norma neagră a profesiei. Desigur că există și canale neaservite, dar pare că vocea și realizările lor nu ajung la public”. Audiențele și vânzarea de publicitate, adică sângele din afacerea de media, arată contrariul, și anume că publicul se complace, în procente mari, în pervertirea jurnalismului: cei mai mulți bani din cele nici 280 milioane de Euro de pe piața de publicitate susțin exact tabloidizarea, precum și bolile profesionale și etice ale jurnalismului. Mediile publice, aflate sub călcâiul politic al Puterii, au contribuit și ele la discreditarea meseriei. Claudiu Săftoiu a făcut de râs TVR cu Pufulica și cu managemetul amatoristic, nu înainte de a face 600 de concedieri pe criterii suspecte, silindu-i pe stăpânii politici să trântească raportul anual. Așa a poposit Stelian Tănase, omul PNL, la finele lui 2013. La radioul public stă bine înfipt Ovidiu Miculescu, omul PSD, dovedit turnător și incompatibil, dar de neclintit în ciuda demersurilor MediaSind, ca și alți membri din Consiliul de Administrație, suspecți de incompatibilitate. În fine, la Agerpres a fost înșurubat Alex Giboi, niciodată jurnalist, direct de la biroul de presă al PSD. Banii publici pompați în mediile publice sunt pe mâini bune… ”Situația din România este una specifică și este determinată de un cumul de factori: un sistem de distribuție arhaic și dezastruos…, patroni care n-au nicio legătură cu presa, cu mentalitate de „cârnățari”… , ziariști blazați și slab pregătiți și, peste toate acestea, un ghem de interese politico-economice care se apropie, deseori, de sistemele mafiote de influență”, este concluzia justă și rațională a lui Adrian Halpert de pe Reportervirtual.ro.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Solutia este simpla (si bine-cunoscuta): renuntarea la radioul si televiziunea „publica”, finantate prin taxe.

    Cat despre televiziunile private, acestea fac exact ceea ce face orice firma privata care vrea sa supravietuiasca (si sa prospere): ofera pietei ceea ce doreste. Iar daca acest lucru va deranjeaza solutia sta in educarea pietei, nu in impunerea de bariere legale.
    Motivul este simplu dar pare a fi greu de perceput – orice ingerinta in relatia dintre entitati private si legal constituite reprezinta un abuz, iar cenzura intelectualilor nu este diferita de aceea a proletcultistilor: ambele se bazeaza pa faptul ca „unii” stiu mai bine ceea ce le place altora.

    • In RO presa privata, mai ales in provincie, e presa de santaj. Stiind bine cum procedeaza A3 ca sa ia publicitate de la unele companii, de asemenea private, cred ca e cazul ca institutiile statului sa aiba putere si mijloace sa intervina. Si cei santajati sa depuna marturie. Din pacate, stiind ca daca te pui cu ei intri in faliment…

    • Cât de privată este, dle Iosif P. Antena 3, cu un patron parlamentar PC, super-imun, intangibil dupa ani de procese si metri cubi de dosare, suter de milioane de euro datorii sa stat, superinformator etc. si ce cauta șeful guvernului, al Senatului, ministri și parlamentari la acest gen de televiziuni a caror soarta , spuneti, trebuie sa le-o decida piata? Aveti dreptate ca oamenii sunt liberi sa decida singuri ce le place, liberi sa citeasca Libertatea si sa se uite la Antene, problema este ca acelasi discernamant cu care se uita la Antene il folosesc si cand se duc sa voteze si aici libertatea lor o pun in primejdie pe a mea, si chiar pe a dvs.. Doar daca , placându-va Antenele, nu va plac cumva si Rusia, China,Che Guevara si atunci ei nu pun in pericol si libertatea dvs…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.