Până la urmă, cine este vinovatul?

Aflată în plină campanie prezidențială, confruntată cu realitatea că procentele cu care este creditată nu cresc și pace, că sunt mult inferioare până și celor de care se mai bucură partidul, doamna V.V. Dăncilă ne ia drept fraieri și încearcă să ne mai prostească o dată.
Dă vina pentru haosul din țară, pentru faptul că 2020 s-ar putea să ne prindă iarăși fără Legea bugetului de Stat pe președintele Klaus Iohannis care a alungat-o pe ea și guvernul ei fantoma de la puterea pe care nu ar fi trebuit să o dețină vreodată. Mai mult. Vorbește în cel mai iresponsabil chip cu putință despre o posibilă amânare a alegerilor prezidențiale. De ce? Fiindcă țara nu ar avea ministru de Interne, postul fiind vacant, de facto, după ce insa pe nume Carmen Dan a fost concediată de însăși doamna Dăncilă, aceasta în speranța că s-ar mai putea salva măcar ceva din imaginea de grup infracțional organizat avută în rândul unei bune părți a populației de PSD și guvernarea acestei șleahte. Doamna Dăncilă crede că am avea cu toții memoria scurtă și minte puțină și că am ignora faptul că s-a situat cu guvernul ei în afara prevederilor constituționale și tocmai de aceea acesta este acum svaițer.
Premierul desemnat Ludovic Orban vorbește, la rându-i, despre blocajul în care s-ar afla țara din cauza a ceea ce face fantomaticul, restul de guvern Dăncilă. Care repartizează bani clienților săi politici după bunul lui plac, face numiri mai mult decât controversate, printre care și aceea a gureșei și inconsistentei doamne Gabriela Zoană în funcția de secretar de Stat la Ministerul de Justiție. Probabil cu misiunea de a o supraveghea îndeaproape pe indezirabila doamnă Ana Birchall, doamna Zoană neputând fi, din motive de IQ și de slabă pregătire profesională, mai mult decât cel mult un amărât de gardian.
Domnul Orban își pierde vremea în negocieri sterile cu partidele care au pus umărul la demiterea guvernului Dăncilă, dar care nu doar că nu vor să își afecteze imaginea luând parte la ceea ce ar putea fi un Executiv de sacrificiu, ci, mai mult, își dau ochii peste cap, se fasolesc, au tot felul de false dileme morale și politice atunci când vine vorba să îi dea acestuia votul de învestitură în Parlament.
Așa face USR, așa face președintele său, prezidențiabilul Dan Barna, care produce fraza demne de gândirea ilustrului domn Gâgă, în momentul în care spune “e ca și cum ne-am supăra pe Hagi că n-a înscris de fiecare dată’’ atunci când trebuie să dea socoteală pentru faptul că a dus de râpă trei proiecte de bani europeni pentru persoane cu dizabilități și defavorizate. Din eșecul antreprenorului Dan Barna, cel care salvează România, dar nu oricum și nu oricând, toată lumea a avut de pierdut, numai el, familia și conturile lui, nu.
Dl. Barna, ce se dovedeşte pe zi ce trece a nu fi mai mult decât un politician tot mai fără substanță, nu ar fi deranjat dacă d-na Dăncila s-ar afla în Palatul Victoria în zilele în care vor avea loc cele două tururi ale alegerilor prezidențiale. În schimb, pe dl. Vlad Alexandrescu, fost lamentabil ministru al Culturii, semnatarul în clar al dezastrului din anul 2016 de la Opera Română, îl deranjează că l-am criticat în editorialul De ce atâtea eforturi în vederea izbânzii de cenzură? pentru inconștiența cu care declară și el, și dl. Barna că USR ar putea să nu voteze posibilul viitor guvern Orban, Văzând că nu poate să mă intimideze, domnul Neo-Păturică, așa cum inspirat l-a numit dl. Gabriel Liiceanu, mă îndeamnă ironic să susțin pe mai departe PSD. Dovedind astfel că nu a înțeles vreodată o iotă din comentariile mele. Deși a dovedit că le citește.
Tot dl. Orban își face mea culpa și recunoaște că ar fi fost o „greșeală tactică” faptul că liberalii nu s-au mobilizat la discuțiile din Senat privind alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Cine ar fi trebuit să îi mobilizeze? Nu el, nu conducerea PNL?
Deocamdată, înregistrăm stângăcii, erori, prostii, lucruri ilogice în cascadă. Care chiar că mă pun pe gînduri în privința a ceea ce se va întâmpla cu noi, cu România, fie ea chiar scăpată de PSD. E simplu să strigi Jos!, e cum nu se poate mai la îndemână să vorbești despre Ciuma roșie. Ceva mai complicată se arată operațiunea de a pune ceva viabil, adevărat, funcțional, convingător în loc. Până la urmă, cine e vinovatul pentru asta? PSD sau Opoziția care nu s-a gândit și nu a negociat cum trebuie ce se va întâmpla în cazul în care moțiunea trece?