“Panamapapers” detine capul de afis in presa mondiala dezvaluind cat de extinse sunt operatiunile de evaziune fiscala (tax evasion) si de evitare a platii de taxe si impozite –numita eufemistic “optimizare fiscala” (tax avoidance). Era de notorietate ca personagii din medii sociale, economice si politice din cele mai diverse sunt angrenate in acest joc mondializat prin intermediul paradisurilor fiscale; oameni foarte bogati, companii cu nume ilustre, entitati financiare, capi ai crimei organizate, sportiv faimosi, potentati din diverse tari, oameni politici. Fenomenul nu este nou –ai zice ca este de cand se scrie istoria economica si politica a lumii in conditiile in care unii incearca sa-si ascunda averile, indiferent de provenienta, sa oculteze zone subterane (incluzand activitati criminale) in care opereaza.
O schimbare de atitudine fata de institutia secretului bancar a intervenit in 2001, dupa atacurile teroriste din SUA. Era firesc ca autoritatile americane sa reactioneze si prin intrarea in forta in teritoriul aparent prohibit al secretului bancar . Au intervenit criza financiara, accentuarea polarizari veniturilor, erodarea statului social, a clasei mijlocii. Criza financiara si incordarea teribila a bugetelor nationale (datoriile publice au crescut cu 50% in medie in UE dupa 2009) au fortat guvernele tarilor dezvoltate sa reexamineze regimul de functionare a paradisurilor fiscale. Nu intamplator OCDE (un think tank al tarilor bogate) a inceput un demers din acest punct de vedere. In Europa, furia a fost mare cand date au fost facute publice privind eludarea fiscului de catre mari corporatii, cu afaceri de zeci de miliarde anual. Formarea noii Comisii Europene in 2014 se putea impiedica din pricina controversei privind regimul fiscal extrem de lax din Luxemburg si alte state membre ale UE. Si Tratatul pentru investitii si liber schimb dintre SUA si UE poate fi ingreunat de chestiunea eludarii fiscului de catre mari companii.
Sunt cazuri cu rezonanta in state cu conducere autocrata, cu coruptie mare si sifonare de bani publici , care spun multe. Merita insa atentie o afirmatie a presedintelui Obama vizavi de Panamapapers. El a spus, intre altele, ceea ce, cred, ca esentializeaza chestiunea: legislatia din numeroase tari, inclusiv in state europene, in SUA, este excesiv de permisiva, are “portite” (loopholes” si ceea ce este mai grav “legalizeaza” o conduita imorala si tot mai periculoasa pentru societate –apropos de incordarea bugetelor publice. Aici este o mare hiba legala si institutionala, care trebuie tratata. Si mai sunt intrebari tulburatoare: cum, de ce s-a tolerat atat timp aceasta situatie si cum s-a ajuns sa existe asemenea “portite”.
Precum dereglementarea sistemului financiar (ce a favorizat marea criza si tine economii prinse intr-un ghem de neputinte) nu este rodul unui “referendum popular”, are sens sa ne intrebam cum au aparut aceste “portite”, in folosul cui sunt. Cetatenii simpli nu isi plaseaza averi in paradisuri fiscale. Iar protestul fata de impozite prea mari este un argument cu relevanta limitata. Captura politicii publice este facuta de persoane, firme cu acces la putere, la leguitor. Oare vor fi inlaturate asemenea “portite”? Va functiona sistemul de controale reciproce insitutionalizate (acolo unde exista) pentru a se remedia o situatie de nejustificat? Aici va fi un test mare pentru bune practici, pentru ceea ce numim etica in afaceri, pentru respect fata de cetateni. Altminteri, cum observa si colegul Valentin Naumescu (Contributors,6 aprilie, a.c), aceste dezvaluri vor ajuta fortele radicale, anti-establishment.
Provocarile imese cu care se confrunta lumea civilizata obliga la regandirea regimurilor fiscale si pedepsirea severa a fraudelor.
Romania are printre cele mai scazute venituri fiscale in UE –27-28% din PIB in ultimii ani; are si cea mai asimetrica distributie a venitului national –in detrimentul salariatilor (in jur de 32% din PIB in ultimii ani, fata de 45-50% in alte state din UE). Suferinta bugetului public de la noi ilustreaza nefericiri mari ale economiei autohtone. Sa ne gandim ca sanatatea si educatia sunt cronic si masiv subfinantate, ca alte bunuri publice de baza nu au sustinere financiara corespunzatoare. Cu deficite bugetare de 2,9 in 2016 si dupa calcule independente de peste 3,5% in 2017 bugetul public a intrat in derapaj structural –o stare care este mai grava decat simple politici pro-ciclice. Cu alte cuvinte, pierdem cee ace s-a agonisit cu mare truda in ultimii ani. Derapajul structural are in vedere scadere de venituri permanente si cresteri de cheltuieli permanente. Si sa ne gandim ca nici nu am inceput sa introducem o reforma a salarizarii in sectorul bugetar.
Evaziunea fiscala si evitarea platii taxelor si impozitelor priveste in Romania firme mari si mici, autohtone si internationale (vezi preturi de transfer/profit shifting si alte metode). Cei care vor sa sprijine democratia, statul de drept in Romania, trebuie sa fie ingrijorati fata de dimensiunea evaziunii fiscale din Romania.
Este bine ca in UE creste suportul politic pentru a combate evaziunea si evitarea platilor fiscale. Afirmatia presedintelui Obama merge la radacina raului. Democratia slabeste daca unii cauta si reusesc sa fie mai presus de lege, daca legi sunt facute in folosul catorva –si in detrimentul celor mai mult (sunt strambe)i, daca legi bune nu sunt aplicate, respectate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Se pare că establishment-ul a înţeles destul de repede care e mobilul… Oricum, ca de obicei în ultimul timp, e din ce în ce mai evidentă implicarea ziariştilor activişti, o contradicţie în termeni pe care nimeni văd că n-o aduce în discuţie…
Eminenta, ca bancherist si asiguratorist (sanchi), profesor reputat si ministru, ati intalnit foarte des astfel de PanamaPampers (sic) si ati tacut malc. Singura schimbare este atentia presei = atentia publicului. De-aici, tavalugul, bulgarele de zapada pornit la vale. Orice avalansa rade si brazi puternici, nevinovati, ca excelenta voastra… oare? Stiti ca exista justificari legitime pentru existenta unor astfel de societati – le-ati intalnit in actionariatul bancilor, al fondurilor de investitii, al asiguratorilor. Banii nu zac in Panama, ei circula – dar stiti si asta – fiind reinvestiti in afaceri, de regula, in tara de origine sau de adoptie a celui care „face” banii. Paradisurile fiscale exista din antichitate = offshore inseamna departe de mal, in larg, in afara portului. Exemplu: Romania practica niveluri diferite de impozitare pentru firme din India si respectiv din Cipru. Un indian este defavorizat cand face afaceri in Romania, fata de un cipriot. Si atunci, echitabil sau nu, se da drept cipriot. Infiintand o firma in Cipru si investind prin intermediul ei. Pur si simplu.
PanamaPampers :)
Azi suna nostim, dar daca maine vom descoperi ca gluma a fost o previziune?
Aceea a unei finalitati la fel de „bulversante” pentru finantele mondiale, ca a unui pampers folosit : se arunca REPEDE la gunoi?
Deocamdata insa, constat ca nu sunt multi americani pe liste, si ii felicit pentru asta ;)
Eu aș citi altfel acest detaliu. Pentru mine lista este clar cu dedicație. faptul că sunt puțini americani pe listă ar indica expeditorul dedicației, nici într-un caz onestitatea fiscală de pe acolo.
Domnule Profesor Daianu ,ma scuzati ca va corectez !!!,
Acele personalitati nu-s ilustre !!!,sunt personje lustruite !!! alaturi de evazionisti, borfasi ,mafioti
adunati sub aceeasi umbrela intoarsa de o pala de vant !!!
D-le,
(acum) TovarASEVICI,
L-ati urmarit mereu pe prof. Daianu cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, ca sa-i spuneti si acum, ca n-a intrat intr-un ,,turnir” cavaleresc cu clasa politica, pentru a schimba Romania!Omiteti desigur ca lupta aceasta o duce fara odihna – prin lucrarile si articolele sale economice, cu referire la fundamentele dezvoltarii si elementele (optime) de corectie economica si bugetara nationala, in locul unei vesnice si inutile ciorovaieli – pe modelul fostului ,,deceniu presidential”.Reprosati cumva neangajarea sa ca ,,star stiintific economic” national, care sa dea sfaturi sau (mai ales) ,,directive” Guvernului si Parlamentului?
Si cand te gandesti ca exista cel puitn o solutie extrem de simpla: o singura taxa pe venit, stabilita la 10, 20, 40% (cat o fi). Si gata cu portitele. Dar asta doar daca vrei sa rezolvi problema. Daca vrei sa te lamentezi populist, se gasesc o infinitate de variante.
De ce nu stabilita la X Euro? Un om, un vot, o taxa etc.
De la „The Panama Papers” la „Panamapapers” ( sic!) este o distanta exact cat bascalia „romaneasca” (?) prin care unii de aici ( din motive pe care le banuim cu totii ) iau in ras ceea ce altii ( mai naivi probabil ) din afara iau foarte in serios.
De ce iau in ras ? Pentru ca sa nu ia in serios faptul ca „Panamapapers-ii” de care rad copios sunt exact cei care buzunaresc practic romanii care nu au voie decat sa faca haz de necaz :
„Romania are printre cele mai scazute venituri fiscale in UE –27-28% din PIB in ultimii ani; are si cea mai asimetrica distributie a venitului national –in detrimentul salariatilor (in jur de 32% din PIB in ultimii ani, fata de 45-50% in alte state din UE.”
Daca am face socoteala in cate afaceri dubioase sunt amestecati marii nostri analisti deontologi, moralisti , si experti in cititul in palma natiei , cred ca am muta Panama la Bucuresti si Bucurestiul in Panama , singura problema ar fi ce mai facem cu romanii dupa aceea.
Asa intelegem de ce abia dupa 11 (?!) ani statul roman vede cu un singur ochi ceea ce cetatenii obisnuiti vedeau de mult cu doi si anume ca Baile Herculane de exemplu arata acum mai rau ca dupa bombardamentele din Siria.
Adevarul este ca „The Panama Papers” nu face decat sa confirme acum prin documente ceea ce romanii vedeau doar cu ochii . Adica jaful dement care incepe sa capete si nume , si chipuri, si conturi. De aceea unii trebuie sa-l ia in ras , iar prietenii stiu de ce. Dupa un vechi proverb mortii se acopera cu pamant si vii cu hartii , numai ca in aceste cazuri este nevoie de foarte multe ( vreo 11 milioane ) dar chiar si in aceste cazuri se pot vedea vii.
Erata : viii
Dle Daniel Daianu
Dincolo de : tax avoidance, oopholes, Panamapapers,… si alte bazaconii…
Parerea dvoastra sincera va rog: Ce este mai grav: Sa arunci pe piata mii de miliarde de euro si dolari, sau sa incerci sa ascunzi in chimir cativa dolarasi si eurorasi?
Ca si in multe alte crize Obama promite noi cruciade cu rezultat nul.
Forbes a facut un clasament al paradiselor fiscale si iata lista celor mai bune si solide (pentru cei care fac evaziune fiscala):
The U.K. (City of London), the U.S. (Delaware), Luxembourg, Switzerland, Cayman Islands, Ireland, Hong Kong, Singapore, Belgium and Bermuda).
Dupa cum vedeti 5 sunt din jurisdictii dependente de UK sau US.
http://www.forbes.com/2010/07/06/tax-havens-delaware-bermuda-markets-singapore-belgium.html
Mai adaugati British Virgin Islands, Island of Man, Nevada si Panama si aveti 10 jurisdictii din UK si US (Panama este a de facto colonie US). Lista e mai lunga.
Daca ar fi existat vreodata un minim de dorinta de a eradica evaziunea fiscala aceste paradise fiscale nici n-ar fi aparut in jurisdictii dependente de UK si US.
Ceea ce aceste documente arata este ca traim o degradare fara precedent a standardelor morale ale elitelor politice, fie ele din Rusia, Ukraina, Uk sau Islanda.
Spuneam intr-un comentariu anterior ca era o vreme cand liderii politici se impuscau atunci cand bunul lor nume era amenintat de implicarea in scandaluri de coruptie. De cel putin 20 ani liderii politici din toate tarile prefera sa traiasca in dizgratie sau chiar in puscarie cand sunt expusi ca fiind niste (fosti) corupti de doi bani si nu mai cunosc nici un caz de sinucidere a unui lider politic.
Nu mai traiesc cu imaginea idealizata a clase politice interbelice, dar elitele de azi (din Romania dar si din majoritatea tarilor dezvoltate) sunt de departe niste urmasi nedemni ai celor de acum 70 ani.
Studii facute in US arata ca ” upper-class individuals were more likely to break the law while driving, relative to lower-class individuals. In follow-up laboratory studies, upper-class individuals were more likely to exhibit unethical decision-making tendencies (study 3), take valued goods from others (study 4), lie in a negotiation (study 5), cheat to increase their chances of winning a prize (study 6), and endorse unethical behavior at work (study 7) than were lower-class individuals. Mediator and moderator data demonstrated that upper-class individuals’ unethical tendencies are accounted for, in part, by their more favorable attitudes toward greed.”
http://www.pnas.org/content/109/11/4086.full
Daca rezumam situatia: sefi de state si de guverne, oameni de afaceri, celebritati si personaje dubioase isi reduc (poate chiar la zero) taxele si-si anonimizeaza afacerile prin Panama.
Argumentul contra acestora este mai putin cel al legalitatii, valabil in unele cazuri, cat mai ales cel al moralitatii, a se vedea si interventia lui Obama. Ce li se reproseaza: ca „evadeaza” din tarile de origine, ca nu platesc „fair share”. Nu intru in discutia cu „fair”, statisticile arata contrariul. De exemplu, in SUA top 25% din venituri platesc 70% din impozite.
Sunt contra celor care se afla in ilegalitate, dar as privi mai cu prudenta problema moralitatii. Si aici trebuie privita mai cu atentie relatia cu statul, si aceasta prin prisma raportului cost-beneficii.
Statul trebuie privit ca un furnizor de servicii (publice – drumuri, ordine publica, aparare etc) a carei factura o platim prin taxe. Din acest punct de vedere statele concureaza intre ele, prin combinatia de beneficii (stabilitatea politica, legislativa, infrastructura etc) si costuri (impozite si taxe in principal) pe care o ofera.
In momentul in care costurile ramanerii intr-o anumita jurisdictie/tara devin semnificativ mai mari decat beneficiile, apare imediat ideea schimbarii furnizorului. Pentru corporatii si indivizi mai bogati acest lucru este mult mai usor decat pentru omul obisnuit, pentru ca presupune costuri. O corporatie plateste o echipa de avocati si consultanti pentru optimizare fiscala. Omul obisnuit trebuie practic sa se mute in alta tara, ceea ce comporta dificultati uneori insurmontabile.
Un exemplu romanesc: toti cei care au plecat la munca in Italia sau Spania sau in alta parte au facut acest tip de analiza si au decis ca „investitia” in mutare a justificat beneficiile viitoare, prin comparatie cu beneficiile minime in Romania. Pot fi ei acuzati de lipsa de moralitate?
Dupa aceasta introducere, as vrea sa ma refer si la cealalta jumatate a problemei, daca nu fundamentul ei.
Regimurile fiscale usturatoare ale foarte multor tari (vezi Franta cu 57% din PIB cheltuit de stat) si unde deficitul si datoria publice sunt acum piatra de moara de gatul acestor economii, unde munca este descurajata prin legislatia anchilozata intr-un stat al bunastarii care se erodeaza permanent creaza de fapt cea mai mare motivatie pentru cautarea acestor optimizari.
Si atunci de ce nu atacam cu prioritate aceste probleme care sunt structurale? De ce guvernele care au iesit imediat sa ii infiereze pe „evazionisti” nu se preocupa de aceste lucruri?
Intrebarea este evident retorica.
Am vazut ca au aparut deja critici la adresa lui Ion Tiriac ca si-a pus banii in Panama. Mesajul implicit este ca nu si-a platit „fair share” la Romanica. In continuarea celor de mai sus, intreb din nou: pentru ce beneficii, pentru a sustine metastaza coruptiei din politica romaneasca, pentru a contribui la pomenile electorale pe care le dau toti cei de la guvernare?
Guvernantii, de la noi si din alte parti, trebuie intai sa ofere ei insisi moralitate, integritate si solutii viabile pe termen lung pentru societate si apoi sa ceara „fair share”. Este utopic, stiu, dar pentru a schimba ceva trebuie mai intai sa intelegem bine problema.
Recomand https://mises.org/library/anatomy-state
Cred ca politicienii trebuie sa raspunda la problemele care sunt de mai multa actualitate azi decat atunci cand Reagan le-a atacat in discursul sau de acum 50 de ani.
https://www.youtube.com/watch?v=qXBswFfh6AY
Marturisesc ca n-am avut rabdare sa vizionez pana la capat discursul lui RR. Se referea cumva si la afacerea Iran-Contras?
@Marian Grigore
„Oxfam a tinut prima pagina a ziarelor anul trecut la Davos dupa ce a prezentat un studiu care arata ca cei mai bogati 85 de oameni din lume detin aceeasi avere ca cei mai saraci 50% (3,5 miliarde de oameni). In acest an, proportia este si mai mare: doar 80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde, fata de 388 in 2010”.
http://tinyurl.com/jw37xpg
Daca niste sisteme economice fac posibila situatia in care 80 de oameni („care si-au facut banii prin munca si efortul depuse”) au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde de oameni, atunci negarea „problemei moralitatii” nu reprezinta decat niste interese cinice ale unor ipocriti egoisti.
Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:
– 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
– 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
– 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
– Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
– Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (asigurate de stat) pentru a supravietui.
– 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
– 43% dintre americani au contribuit cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie.
– In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” de 16%, ajungand la 7.8 milioane (2,5% din populatia SUA).
Aceste date arata ca:
1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta URIASA dintre cei putini si bogati (pe de o parte) si cei multi si saraci (pe de alta parte) nu se poate justifica cu argumentul diferentei de valoare dintre aceste categorii, ci este rezultatul acestor reguli economice imorale.
2. „Scara valorilor” a fost distorsionata de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului, pentru a justifica aceasta situatie (iar masele manipulate – care au o gandire critica precara – o accepta, fara sa isi puna intrebari).
3. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, vezi rezultatele obtinute de „Occupy movement”, cu sloganul „We are the 99%”), deci sunt condamnati la saracie, in numele „moralitatii” religiei al carui dumnezeu este „Mana Invizibila”.
http://tinyurl.com/muydca8
Angel Gurría, Secretar-General al OECD:
„Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.
„Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.
http://tinyurl.com/cydzbe8
Toate aceste statistici au in spate dezideratul egalitatii de rezultat. Incredintam aceasta misiune clasei politice si unor asa-zisi experti. Politicile de stanga au fost predominante in lumea euro-atlantica dupa al doilea razboi mondial, dar rezultatele s-au lasat mereu asteptate.
Rezultatul a fost mai mult somaj, mai multa indatorare publica. Se pune intrebarea: de ce aceste rezultate, in ciuda tuturor eforturilor?
Aici este o problema de viziune asupra lumii. Daca credem ca o minoritate extrem de restransa este capabila sa gaseasca solutiile optime pentru milioane de oameni este o utopie. Peste tot exista dovezi ale limitelor clasei politice, ca sa nu spun micimii. Au fost foarte putini politicienii care s-au dovedit „oameni de stat” si chiar si aceia au facut greseli si nu mici.
Solutia este una singura, chiar daca si aceea imperfecta, egalitatea de sanse. Iar aceasta se obtine cu mai putina interventie a statului, nu cu mai multa.
https://en.wikipedia.org/wiki/A_Conflict_of_Visions
@Marian Grigore
Spui ca: „Solutia este una singura, chiar daca si aceea imperfecta, egalitatea de sanse. Iar aceasta se obtine cu mai putina interventie a statului, nu cu mai multa.”
Asta este o lozinca neoliberala. Cei aflati in medii defavorizate se afla intr-un cerc vicios din care nu pot sa iasa singuri, in plus, nici nu sunt interesanti pentru „piata libera” (ma refer la majoritatea lor, nu la exceptii).
Obama este un mascarici care arata bine in costum si stie sa vorbeasca frumos. Isi consuma timpul jucand golf in locatii extrem de scumpe, impune legi motivate mai degraba de o ideologie comunista decat de utilitatea lor reala. Este presedinte intr-o tara care a impus altora FATCA, dar care are pe teritoriul sau paradisuri fiscale extrem de opace si care nu colaboreaza cu autoritati fiscale straine. A fortat Elvetia sa furnizeze Americii informatii fiscale secrete, un lucru care nu este neaparat rau in sine, dar permite evazionistilor din alte jurisdictii sa fie protejati de paradisurile fiscale anglo-americane.
Vorbeste in dume, precum cea in care spunea unor creatori/producatori de diverse „nu ai facut tu asta”. Filosofic vorbind nu spunea o minciuna, dar este un neadevar sa spui ca nimeni nu produce un bun, ci este o munca colectiva. Asemenea idei pot justifica interventia statului care decide ca el reprezinta producatorul real al oricarui bun.
Citeam recent ca oameni din administratia prezidentiala datoreaza sute de mii de dolari fiscului. Timothy Geitner, fost ministru de finante al lui Obama, „a uitat” sa isi declare niste venituri in urma cu cativa ani. Obama insusi se autointituleaza reprezentant al oamenilor saraci din State, dar toata viata lui a lucrat doar pentru institutii ale statului, adica institutii care traiesc din banii extrasi de la contribuabili. Merge in vacante extrem de scumpe, a continuat politica lui Bush de ajutorare a marilor rechini financiari aflati in faliment de facto dupa criza din 2007-2009, nu a dat curs promisiunilor de trimitere in judecata a celor vinovati de cea mai mare criza bancara din istorie etc. Creaza artificial povesti despre rasism, alimentand sentimentele anti-albi pentru a-si crea o aura de haiduc anti-sistem.
Marele rau pare a fi SUA ;)
De fapt asta spune si Putin: sint curat si uscat, SUA vrea sa ma discrediteze :P
Draga Victor – scriu pentru ca stiu ca ne (in general) intelegem. (-:
Comentariul lui Razvan, dupa parerea mea, este cit se poate de apt. Cuvint cu cuvint.
Asta nu inseamna ca Putin e bun si America e rea.
Crede-ma, sint cit se poate de pro-american si anti-rus (cel putin anti-guvernele rusesti, kaghebiste).
Asta nu neaga deloc adevarul celor spuse de Razvan.
Salutari cordiale si sincere.
chestia e ca SUA e de asemenea un paradis fiscal, dar tipa doar la altii!…