joi, martie 28, 2024

Pandemia şi libertatea: ceea ce nu se poate negocia

Lecţia pandemiei este cât se poate de limpede: în numele siguranţei şi al fricii ce se răspândeşte asemeni unei molime, statele pot să-şi impună, fără teamă şi fără ezitare, controlul lor asupra unor societăţi  atomizate şi paralizate. Libertatea devine, în acest mediu atent reglat de puterea executivă, un concept suspect. Graniţele ei sunt trasate de cei care deţin  autoritatea,o autoritate pe care mecanismele constituţionale sunt din ce în ce mai puţin capabile să o îngrădească. Starea  excepţională devine, treptat, norma de la care nu se mai admite derogare.

          Iar atunci când statele, generoase, consideră că pot admite concesii de moment, cuvântul care se iveşte pe buzele politicienilor este “ relaxarea”. Un cuvânt care pare a evoca, ca prin miracol, datoria bizară de a regăsi, la comandă şi la ordin  cazon, bucuria de a trăi. După datoria de a fi supus datoria de a fi relaxat se naşte în mod dialectic. Condiţionarea  pavloviană a umanităţii se desăvârşeşte,  sub semnul entuziasmului.

          Şi poate că tocmai în aceste momente de “ relaxare”, atunci când puterea arbitrară a  statelor pare a se mai îmblânzi, este nevoie să reamintim  modestele adevăruri elementare pe care pandemia pare că le-a făcut uitate. În faţa  amneziei programate a statelor, este clipa unui exerciţiu de memorie lucidă.

 Libertăţile constituţionale nu sunt  un dar al statului mărinimos. Ele sunt înrădăcinate, ferm şi luminos, în condiţia originară a oamenilor înşişi şi pe temeliile lor se inalţă edificiul statului însuşi. Drepturile de care dispunem nu pot fi negociate cu cei care guvernează mandataţi de naţiuni exact spre a le proteja, ca pe o moştenire sacră . Drepturile  individuale  nu pot fi obiectul vreunei relaxări de  moment. Unica modalitate prin care firescul vieţii poate fi regăsit este restabilirea completă a exerciţiului lor.

Aşadar nu relaxare  ca semn al generozităţii statului atotputernic, ci restaurarea drepturilor în toată plenitudinea lor, iată  premiza acelei normalităţi evocate de discursurile oficiale.  Politica prudenţei, cea care se opune fricii contagioase şi iresponsabilităţii demagogice, nu poate avea alt fundament decât liberul-arbitru al oamenilor. Iar  liberul- arbitru nu poate  fi imaginat decât prin restaurarea integrală şi necondiţionată a  libertăţilor cetăţeneşti.

Căci menirea statelor, în pofida tenacei propagande colectiviste, nu este aceea de a  aplica, tenace şi autocratic, strategii destinate să  aducă  belşugul fericirii, ca într-un rai pământesc. Misiunea lor este cu mult mai modestă şi mai delicată, în acelaşi timp: aceea a proteja  cadrul pe care doar ordinea spontană a libertăţii îl poate genera.  Păstrarea statelor în limitele  clare ale  prerogativelor definite constituţional este parte din reţeta prudenţei  politice.

          Pandemia a retrezit  exact acel instinct de intruziune şi de control pe care moderaţia lucidă doreşte să îl descurajeze. Cei care văd în state salvatori altruişti  pun cărămizile unei ordini care va sfârşi prin a le lichida libertăţile. Naivitatea hrăneşte monştrii totalitari, acum, ca  şi în secolul trecut.

          În absenţa recunoaşterii caracterului sacru şi inviolabil al libertăţilor individuale  existenţa noastră  publică  îşi pierde  sensul ei.  Contractul pe care  autoritatea de stat se întemeiază nu poate fi revizuit unilateral, în beneficiul unei puteri ilimitate şi atotştiutoare.

          Regăsirea căilor libertăţii este unicul drum  la capătul căruia se află  ieşirea din tunelul de frică paralizantă al pandemiei. Curajul solidarităţii se naşte doar din voinţa celor care se nasc şi rămân liberi, dincolo de state şi  uneori împotriva lor. Căci  o libertate domesticită  încetează să mai fie libertate cu adevărat.

Distribuie acest articol

60 COMENTARII

  1. Remarcabil articol/eseu. Sincer, pierdusem un pic speranta de a mai citi pe aici perspective transant libertariene. In integralitatea sa, ar trebui sa fie piatra de fundatie a unei ipotetice constitutii a unei ipotetice republici perfecte.
    Foarte corect identificat. Dusmanul nu este o pandemie, un vecin belicos, un fenomen meteo, dusmanul este malignizarea structurii statului si extinderea contractului social in zone in care statul nu are ce cauta. Raman la parerea ca un stat minarhist este in final solutia preferabila unui stat care iti spune ce sa porti, pe cine poti primi in casa, etc. Pentru multi insa libertatea este grea, pentru ca vine la pachet cu munca, aventura, incertitudini si mai ales responsabilitati…

    Falsa libertate & falsa siguranta.

    • intr adevar, articolul dlui Stanomir este remarcabil (cind putini mai au curajul de a prezenta realitatea).
      zimbetul obscen al politrucului obsedat de putere (baiatul sarac cu origini obscure in praful oltenitei) promitea romanilor socialismul stiintific, nu ce l intinat de ceausescu. dupa ce urss ul a colapsat (aia cu nobilile idealuri) s a orientat catre social democratia suedeza ! secolul 20 in romania a fost dominat de la mijlocul sau de un analfabet (ceausescu) si a continuat c o jigodie lipsita de scrupule avida de putere (iliescu). statul cleptocrat de azi ce se bazeaza pe scursurile societatii (aceleasi) reprezentate de militie, justitie, armata si securitate isi continua nestingherit cursul. pina cind ? exista un sfirsit pentru orice, cum a existat si pentru ceausescu.

  2. Mda, la rece trebuie analizate toate aceste chestiuni! Este greu peste zgomotul apei de ploaie, 5G-urilor, si celorlalte conspiratii

  3. Nu e clar daca exista libertate. Se pare ca functioneaza doar „pe timp de pace”. In cazul cand este nevoie de libertate cel mai mult ea este „suspendata”. Drepturile omului, constitutii, sunt hartii care pot deveni peste noapte fara valoare.

    Trebuie sa recunoastem ca oricand, foarte usor, peste noapte, orice stat ar putea bascula catre totalitarism. Libertate de miscare, libertate individuala nu exista. Este o iluzie.

    Trebuie sa recunoastem ca statul este un elefant in buticul de bijuterii. Tot ce face, face prost.

  4. Riscat text in conditiile actuale.
    Fara a pune o clipa la indoiala ideea lui de baza – libertatea individuala ca fundament al umanitatii omului – ma tem ca interpretarea lui rauvoitoare poate largi tocmai libertatea unora care prin manifestarile lor ”libere” vor ingradi libertatile celorlalti.
    Mai direct, cred ca spre deosebire de secolul trecut, marea majoritate a politicienilor actuali, de la noi sau aiurea, actioneaza si vorbesc mai degraba din dorinta de a fi pe placul social media decat din vreo dorinta de a deveni dictatorii sec 21. Lipsa profunda de cultura generala si politica, precaritatea lor personala ii impinge spre actiunea care pare sa multumeasca cat mai rapid sponsorii personali si electoratul.
    Pe de alta parte, fie ca fac, fie ca nu fac ceva, in situatia pandemiei actuale guvernantii vor fi auzati oricum.
    Masurile sanitare cu eficienta demonstrata in trecut pentru focare de boli infectioase nu au cum sa fie la fel de bune intr-o lume in miscare ca cea actuala. Dar sunt singurele cunoscute.
    Iar incurajarea contestatatrilor care nu au de propus in schimb decat anarhia analfabetilor, stiintific si civic, mi se pare periculoasa.
    E drept ca nu cred ca multi dintre acestia va vor citi textul…

    • De acord cu aceasta opinie. Ne amagim cu aceste teorii (mai bine sau mai putin bine redactate) fara sa vedem ca realitatile s-au schimbat mult in ultimul timp. Lipsa aproape generalizata de educatie, nivel de cultura sub-mediocru, ventilarea colosala a dezinformarii pe retelele sociale- care prin efectul de bula creaza aderente neinchipuit de puternice- pune sub semnul intrebarii insusi punctul de plecare al teoriei. Si la urma, bine zis, acestia de vor citi articolul cu siguranta vor interpreta cu totul altfel.

    • Libertățile unui individ nu poate îngrădi libertățile altuia, decât dacă măcar în cazul unuia din ei libertățile i-au fost formulate greșit.

  5. In fata unei amenintari la adresa colectivului, raspunsul firesc este o abordare colectiva a problemei.
    Iar pandemia este, prin definitie, o amenintare la adresa intregii colectivitati. Un raspuns bazat pe individ a fost incercat fie de tari (Suedia) fie in orase (Londra, Antwerpen, etc.) cu rezultatele cunoscute deja : un numar ridicat de decese ce ar fi putut fi evitate.
    Vad, din scurta prezentare a autorului, ca acesta este profesor de drept constitutional. Iar din articol, ca domnia-sa are o imagine cel putin neobisnuita a rolulului statului.
    Eu, un cetatean modest si nepriceput in legi, cred ca statul are drept rol primordial apararea colectivitatii numite”natiune” de orice pericol, exterior sau intern. Ca de-aia si-a creat ea, natiunea, un stat circumscris la niste frontiere, unde functioneaza legi stabilite tot de ea.
    Sigur, cum spune si domnul Stanomir, o alta grija a statului este individul, libertatile sale si modul in care acestea sunt exercitate. Dar in vremuri de exceptie, cum sunt cele ce le traversam, si in fata unei amenintari colective, cum e pandemia, statul (atat la nivel de institutii cat si la nivel de indivizi) trebuie sa revina la rolul sau esential : apararea colectivitatii si, prin asta, apararea indivizilor. Abia atunci cand acest rol nu ar fi asumat si indeplinit de catre stat ar fi societatea in pericol de „atomizare”, cum zice domnul Stanomir. Iar individul nu poate pretinde colectivitatii/Statului protectie fara a da nimic la schimb fie si temporar, pana trece amenintarea.
    Din punctul meu de vedere, exprimat mai sus, articolul este o insiruire de rabufniri furioase, afirmatii fara acoperire in realitate si… ehm, scuzati !…….. platitudini .
    „Curajul solidarităţii se naşte doar din voinţa celor care se nasc şi rămân liberi, dincolo de state şi  uneori împotriva lor”.
    Ne poate spune domnul profesor cum poate stavili pandemia cu chestia asta ?

    • „Vremurile de exceptie” au fost create in capatele noastre si nu se stie daca fenomenul a fost unul natural sau le-a scapat chinezilor din laborator.
      Facem parte dintr-un experiment, suntem victimele sale.

    • Subscriu pe deplin la acest comentariu. Exact asta pare, o țâfnă “libertariană” care ignoră o problemă colectiva majoră, evidentă. Să ne scuze dl Stanomir dar a sunat ca un discurs AUR, cu “libertățile” luate de guvern că suntem puși sa purtam “botnita” și ni se interzic parangheliile. Vai vai si of of cata “dictatura”

    • Indiferent de situație, statul nu are voie să dobândească posibilitatea de a impune individului o conduită care restrânge exercitarea drepturilor sale fundamentale – CEDO confirmă acest principiu, doar că se referă la un număr prea mic de drepturi.
      Suedia a înregistrat o mortalitate mai mică decât în țări care au violat drepturile cetățenilor, deci exemplul ei trebuie să stea la temelia rescrierii nivelului de ingerință a „colectivului” asupra „individualului”.

      Singurul rol al statului este cel pe care poporul i l-a acordat în mod direct prin Constituție și prin legi adoptate de reprezentații săi; dacă statul nu are acordat în mod explicit un drept, el nu îl va exercita sau, dacă o va face, va comite un abuz.

      Constituția și legile nu pot fi suspendate, pentru că sunt „vremuri de excepție”; legile există tocmai ca să nu ne trezim că statul abuzează de resursele pe care poporul i le-a pus la dispoziție – armata, poliția, avuția națională etc – ca să urmărească o agendă proprie care poate să nu coincidă cu voința poporului sau care poate să abuzeze minorități (iar aici mă refer și la minorități raționale).

      Am să-ți răspund eu la ultima întrebare: prin libertate; fiecare să adopte nivelul de măsuri care crede că i se potrivește cel mai bine: cine are o problemă cu restaurantele, să stea acasă; cine are o problemă cu aerul curat de afară, să poarte măști; cine are o problemă cu mucii, să se vaccineze; etc.

  6. Textul de fata ne aduce in fata exact ceea ce textierul doreste a arata ca si valoare fundamentala a drepturilor omului . Libertatea de a spune ceea textul ne spune este si ea parte a drepturilor deja exprimate in textul de fata .La nivelul pandemiei este insa o situatie ce tine de drepturile la sanatate ale tuturor cetatenilor . Cind vorbim de cazuri speciale , pandemia si efectele ei fiind negresit un astfel de caz , o perioda de timp trebuie sa facem ceea ce este corect sanitar pentru toata lumea . Cred ca nimeni nu concepe ca dreptul meu de a refuza vaccinarea este contrar dreptului de a fi vaccinat , dar nici intre asumarea sau neasumarea , unui astfel de demers numit vaccinare, nu putem pune semnul egal .Cum interesul majoritar, al cetatenilor ,intr-o democratie ,este prioritar oricarei forme de acceptabilitate – tot asa putem constata ca dreptul meu la viata nu poate fi periclitat de ambitiile unor concetateni . Cel putin in UE este evident ca statele jongleaza cu decizia ce tine de eliminarea efectelor pandemiei si nu ingradesc alte drepturi ca si in cazul de fata unde cu totii putem avea libertatea de exprimare . Ar trebui sa fim ingrijorati de ceea ce fac acesti semidictatori ce se autonumesc iliberali (o forma de comunism mascata ) si unde drepturile omului sunt incalcate- zi de zi . Deja presedintele SUA – Joe Biden -si-a exprimat dorinta de a apara , impreuna cu aliatii prezenti si viitori , democratia , fie ea si imperfecta , asa cum o reclama tocmai acesti semidictatori .

  7. „se vaccinează înaintea intrării în locația de desfășurare a evenimentului.”

    Se conditioneaza intrarea la evenimente sportive de vaccinarea pe loc, desi aceasta nu are nici un fundament stiintific: doar nu devi mai putin contagios daca te vaccinezi pe loc. Acesta e un abuz pe care nu mi-l inchipuiam posibil de la un guvern liberal condus chiar de un libertarian.

    În condițiile stabilite la alin. (1) organizatorul poate decide organizarea și desfășurarea competițiilor sportive cu participarea spectatorilor până la capacitatea maximă a spațiului, dacă toți participanții fac dovada vaccinării împotriva SARS-CoV2 pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare sau prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore ori al unui test antigen rapid nu mai vechi de 24 de ore și se vaccinează înaintea intrării în locația de desfășurare a evenimentului.

  8. Un articol excelent, cu un mesaj simplu și clar. Felicitări autorului!
    Rolul unui stat al cetățenilor este acela de a proteja ceea ce doar libertatea poate genera – echilibrul între diferitele interese. Pentru a exista un stat al cetățenilor funcțional, libertățile (care generează desigur și interese) trebuie să creeze și să re-creeze un cadru, mereu în echilibru, în care solidaritatea cetățenilor să susțină „aparatul” de stat. Rolul acestuia din urmă se rezumă la a proteja tocmai cadrul creat de libertățile pe care el însuși se bazează. Un fel de „cerc… ne-vicios”.
    În orice altfel-de-stat, acolo unde nu există un cadrul în echilibru, „aparatul” de stat este, de fapt, un angrenaj al unor grupuri de interese private, care nu au legătură cu conceptele de „democrație” și de „cetățean”, dar au întotdeauna legătură cu puterea, care trebuie să fie cât mai absolută, și cu îmbogățirea, care trebuie să fie cât mai mare și cât mai rapidă.
    Este interesant că aceste grupuri de interese private amestecate în „aparatul” de stat, sunt de multe ori organizate sub cupola sau motivate de interese ce par legitime membrilor grupurilor, dar sunt clar dăunătoare restului cetățenilor. Pare, de multe ori, că există un echilibru între interesele private din cadrul „aparatului” de stat, nu-i așa? Atunci s-ar zice că statul este „captiv” al acestor grupuri de interese? Eu cred că da.
    „Când mă gândesc la țărișoara mea…” (vorba lui Cațavencu)… ea pe unde-o fi? Și nu mă întreb doar în contextul situației generate de Covid-19, ci așa… în general. Cum stă „țărișoara” noastră cu respectarea libertăților cetățenilor? Eu cred că a făcut progrese dar că încă nu stă foarte bine. Sper să devină un stat al cetățenilor… ceea ce nu a fost niciodată până acum, și – din păcate – nu este încă. Statul cetățenilor mai are de așteptat însă sper și cred că suntem pe direcția bună, deși mai sunt unii care ne pun piedici să cădem iar apoi pozează în salvatori ai „neamului” (deci nu al cetățenilor). Acești „sabotori” presupun că referința la neam ne face frați în smecherie cu ei… dar nu cred că e așa… Unii au avut surprize.

  9. ,,Drepturile de care dispunem” intr-un stat cu apucaturi autoritare sint o fictiune in mintea soricelului fugarit de pisica. Chiar intr-o oaza a liberalismului si individualismului care e Suedia (care cind a introdus restrictiile s-a gindit la Constitutie si la mortalitatea cauzata de suferinta unei populatii supuse la restrictii) un jurnalist suedez spunea acelasi lucru: sa nu uitam dupa ce dispar motivele introducerii unei restrictii ca administratiile uita intotdeuna sa restabileasca situatia.
    Lista restrictiilor care stau in calea libertatii (echivalent, demintatii noastre) nu e de pe vremea pandemiei. Avem tare vechi, atit de vechi ca nu le mai vedem si ne e drag de ele:
    – statul limiteaza dreptul la asociere controlind la singe infiintarea ONG-urilor si partidelor
    – s-au dat legi care interzic folosirea stampilei si impun conducatorilor de institutii sa-si publice CV-urile pe saitul institutiilor. Aceste legi sint prevazute cu ,,frina” – exceptii dupa bunul plac al statului
    – exista un drept mai fundamental si decit Constitutia, acela de a putea primi sume ce ti se cuvin in toate formele legale existente (numerar, cont, trimitere postala). Statul restrictioneaza dreptul unui pensionar de a indica un cont bancar si atit, pentru pensie printr-un sir de proceduri birocratice imposibile. Oare nu va introduce aprobari si pentru buzunar si portofel?
    – exista drepturi cetatenesti ,,negative” adica drepturi la care cetateanul nu s-a gindit pentru ca exercitarea lor ar fi doar o povara, dar pe care tot felul de potentati (inclusiv UE) le-au gindit in locul lui si i le-au bagat pe git. Aceste ,,drepturi” creaza complicatii monstruoase prin multiplictatea lor: GDPR, coockies, ora de vara-iarna (pe care un ,,destept” a introdus-o nu se mai stie cind si o lume de prosti nu se prinde ca produce doar daune).
    – CNP-ul ca instrument unic si eficient de identificare univoca a fost introdus in mod inspirat inca din 1974 dupa care a fost evitat cu salbaticie de toate administratiile. Tot acele administratii care se incapatineaza sa-ti ceara numele parintilor si daca tu ai 94 de ani.
    Da, daca noi nu veghem ca Statul sa traga apa de cite ori mai leapada cite un excrement, Dumnealui sigur n-o va face. Dar noi ne-am obisnuit cu mirosul, ne-a convins ca ni se cuvine si dam cu deodorant direct pe rahat. ,,Luptam” tot timpul impotriva unui sistem caruia, desi îi provocam infringeri, ne invinge intotdeauna, la fel ca otomanii pe vitejii domnitori valahi si moldoveni.

  10. Un text cu aroma libertariana, ´ordine spontana´, stat minimal, s.a. Pe o cale mai ocolita s-ar putea arata totusi ca libertarienii nu au oroare fata de orice fel de stat, ci precis fata de statul liberal ( libertarianismul nu este liberalism, ba chiar din contra ) , ´atomizat´, ´mecanic´ si ne-organic : ´liberal´ avea un sens diferit in lumea germana iar Hayek si precursorii sai vienezi imparteau aceleasi vise holist-organiciste, de altfel, Hayek a devenit un avocat al unor regimuri autoritare, precum cel al lui Pinochet , pe motivul ca doar un regim puternic ar putea implementa utopia religiei darwiniste a pietei. Important e ca o libertate fara reguli sau ´spontana´ , ca un dat naturalist, e o sirena periculoasa, anarhismul se rezolva logic in despotism. Libertatea e intotdeauna ´mijlocita´ ,in termeni hegelieni, reflectata, se dobandeste si se cucereste, iar cand se pierde, foarte usor, e in numele unei false libertati, mai mari. ´Spontanul´ tine de un jargon vitalist si ´existentialist´ , respingand tot ceea ce pare organizat, reglementat, rationalizat si ´reificat´ , suprastructurile opresive. Dar si comunistii visau, in felul lor, la o comuna primitiva a beatitudinilor omogene, ca stare naturala, vazand in Stat doar o tranzitie pt. viitorul luminos , aveau deci aceleasi impulsuri anarhiste si se alimentau din aceeasi cultura romantica panteista – scientificata, ca si agrarianismele si ´traditionalismele´ anti-burgheze, anti-liberale si antimoderne. Comunitarismul vitalist-´spontan´ e tot colectivism, unul alternativ.

    • În SUA liberalismul este văzut ca o politică de stânga, pentru că presupune un grad mare de implicare a statului în treburile individului; libertarianismul a apărut ca să exprime ceea ce noi în Europa înțelegem prin „liberal” (în Europa, nu în România unde PNL este un partid cu ideologie socialistă).
      Pe cale de consecință, Liberalii/libertarienii contemporani n-au absolut nimic împotriva statelor liberale (din contră), ci doar împotriva statelor socialiste.

  11. Stimate Stanomir, imi vorbiti din suflet si in sfarsit ati pus punctul pe I cum s-ar spune.
    Asemenea discutii am purtat cu nenumaratele si am fost catalogat de la ignorant pana la sustinatorul teoriilor conspirationiste.
    Din pacate si in mass media europeana socialista , nu numai din Romania discutiile sunt identice, singura tara fiind SUA in care aceste depturi n-au fost calcate in picioare cel putin la nivelul intregii tari.
    In SUA statele conduse de republicani au respectat aceste drepturi, cele democrate actionand dupa model european.
    Si imi este teama ca nu s-a terminat, vine toama, valul 4 cu ce ne vom alage ?
    Cu aceleasi masuri neconstitionale ?
    Acum cand vaccinarea a inceput si din ce in mai multi aameni se imunizeaza, fie natural si datorita vacinurilor discutiile at trebu incheiate, complet.
    De acum inainte fiecare este raspunzator de propria soarta, daca se vaccineaza foarte bine, daca nu se vaccineaza iar e bine, nu-i putem obliga si nici sa-i descriminam pe cei care din deferite motive nu vor s-o faca.
    Testari, pasaporturi de vaciinare si alte trebuie uitate, pandemia este inchisa chiar daca mai apar mutatii pe nu stiu unde. Nu putem tine o planeta intreaga inchisa, pana si gripa spaniola s-a stins dupa ca. 2 ani si in ce conditii ?!!
    Astazi frica si paranoia a pus stapanire pe toata lumea iar politicienii ar trebui sa se rezume la respectarea drepurilor noastre garantate de constitutii si nici o lege nu poate fi pusa deasupra ei.
    Vorbesc de statele asa zise democratice, vedem bine cat de repede ele s-au transformat in „dictaturi”, ce ne rezerva viitorul ? asa cum in situatia de fata s-a invocat pandemia pot exista si multe alte motive care ne pot ingradi simtitor drepturile precum asa zisa incalzirea globala, in numele ei se pot inventa destule nemernicii.

    • Sunt cateva adevaruri incomode, pe care moralitatea si corectitudinea politica ne obliga sa le trecem sub tacere. Un astfel de adevar este ca pandemia in sine a fost un mizilic la nivel de SPECIE. Sub lupa mass media guvernele au reactionat intr-o gama eminamente morala si de „semnalizare a virtutii” individuale. Au salvat vieti masurile drastice? Desigur! Este o intreaga discutie de purtat despre restrictii versus libertati individuale? Categoric.
      Daca as fi un politician onest (haha) din grupul celor care au gestionat criza, mi-as cere sincer scuze si as demisiona de indata ce revenim la normal. As admite ca din doua rele am ales raul cel mai mic, nefiind in stare sa gsesc o rezolvare mai buna, ceea ce in esenta insemna ca am esuat.

  12. O parte din blam ar trebui păstrată și pentru cei care încă nu demult criticau CCR pentru eforturile cu care încerca să limiteze puterea arbitrară a statului.
    De pildă, cei care prin iulie anul trecut acuzau Curtea Constituțională și Avocatul Poporului de „activism”, se nelinișteau că „amputează instrumentele imperfecte de care beneficiaza Guvernul”, că „subminează credibilitatea democratiei constitutionale” sub „retorica apararii drepturilor individuale”, sau că a acționat „ca o camera politica, a carei unica menire a fost aceea de a invalida deciziile Guvernului”.
    Sună cunoscut, domnule Stanomir ?

  13. «20 mai 2021:

    Europarlamentarul Cristian Terhes a pierdut procesul deschis la CEDO, unde a reclamat statul pentru ca a impus carantina generala din primavara lui 2020.

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a declarat joi inadmisibila cererea europarlamentarului Cristian Terhes care a cerut condamnarea Romaniei pentru instituirea masurilor de carantina, anunta AFP.

    Nivelul de restrictii impuse asupra libertatii de miscare a reclamantului nu ne permite sa consideram ca masura de carantina generala impusa de autoritati a constituit o privare de libertate„, a decis Curtea.

    CEDO noteaza, de asemenea, ca reclamantul „nu a fost supus supravegherii individuale de catre autoritati”, nu a fost „obligata sa locuiasca intr-un loc inghesuit”, a putut „stabili contacte sociale” si sa-si paraseasca casa „din diferite motive”.

    Prin urmare, el nu a putut „invoca dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la libertate”, a concluzionat CEDO

    https://bit.ly/3c8f8aw

    • As fi fost extrem de surprins daca CEDO, aceasta oglinda perfecta a mainstreamului conformist specific contemporaneitatii si total aservita politicului recent, ar fi venit cu o decizie diferita.
      In particular, motivarile curtii socheaza prin ruralitate, tupeu si ipocrizie. Nu are rost sa ne mai miram, TOATE institutiile au fost corupte de diverse doctrine colectiviste, individul nu mai are de mult reprezentare.

      • @Zambetul lui Ilici

        Citindu-ti „comentariul”, ma simt dator sa iti aduc aminte ca aici nu suntem nici la un congres politic si nici la biserica, ci pe „Contributors”. Aici se obisnueste sa se argumenteze afirmatiile, iar lozincile ideologice si predicile dogmatice nu pot sa tina loc de argumente.

    • CEDO a mai spus ceva: dl respectiv putea pur și simplu să părăsească locuința/carantina și, abia dacă atunci ar fi fost arestat, România ar fi încălcat dreptul său de circulație.

      • @Leo

        Ceea ce faci tu se numeste manipulare. CEDO nu a spus nicaieri ca: „dl respectiv putea pur si simplu sa paraseasca locuinta/carantina si, abia daca atunci ar fi fost ARESTAT, Romania ar fi incalcat dreptul sau de circulatie„. In motivarea sa, CEDO foloseste termenul juridic AREST doar in sintagma „AREST LA DOMICILIU” („assignation à résidence„) si doar in paragraful 43, care suna astfel:

        „43. Prin urmare, Curtea constata ca reclamantul era liber sa-si paraseasca locuinta din diferite motive si ca putea merge apoi in locuri diferite, la momentul zilei cand era necesar (a se vedea punctul 29 de mai sus). El nu a fost supus supravegherii individuale de catre autoritati. El nu a pretins ca a fost fortat sa locuiasca intr-un loc inghesuit si nu a fost in stare sa stabileasca contacte sociale (a se vedea, mutatis mutandis, De Tommaso, citat mai sus, §§ 85 si 89; pentru comparatie a se vedea, mutatis mutandis , Guzzardi c. Italia, 6 noiembrie 1980, § 95, seria A nr. 39, unde reclamantul a fost plasat in AREST LA DOMICILIU intr-o anumita municipalitate sub supraveghere speciala si unde Curtea a concluzionat ca exista o lipsa de libertate din cauza dimensiunii reduse a zonei, supravegherea permanenta exercitata asupra persoanei in cauza si imposibilitatea aproape completa pentru aceasta de a stabili contacte sociale). Prin urmare, avand in vedere gradul sau de intensitate, masura atacata nu poate fi asimilata unei masuri de AREST LA DOMICILIU (in ceea ce priveste calificarea privarii de libertate, in sensul articolului 5 din Conventie, a unei masuri de AREST LA DOMICILIU, a se vedea, printre altii, Buzadji impotriva Republicii Moldova [GC], nr. 23755/07, § 104, 5 iulie 2016).”

        https://bit.ly/3fMaEst

        https://bit.ly/3fLz7hC

        • Poate că v-a scăpat de la lectură un paragraf pe care l-ați și citat: „Curtea constata ca reclamantul era liber sa-si paraseasca locuinta din diferite motive si ca putea merge apoi in locuri diferite”.

          Vă mărturisesc că eu, în condițiile perioadei care a început anul trecut, n-am avut și nu am absolut absolut nicio ezitare să folosesc cele mai diverse motive pentru a justifica deplasările pe care le-am făcut la orice oră din zi și din noapte și la orice destinație mi-am dorit. Unii ar putea interpreta că am mințit reprezentanții statului, eu interpretez că am găsit cea mai facilă soluție ca să mă protejez de abuzurile l-a care m-a supus statul.
          Îmi păstrez speranța că la un moment dat și statul român va fi pus să plătească pentru restrângerile nejustificate ale drepturilor populației sale (populației, nu poporului, pentru că, așa cum am spus mai jos, poporul e mort).

          • @Leo

            O alta manipulate. In respectivul „paragraf” din comentariul meu nu apare termenul „ARESTAT„, termen pe care il folosesti in manipularea din primul tau comentariu (cu scopul evident de a crea confuzie in legatura cu decizia CEDO – vezi comentariul meu anterior).

            Comportamentul tau (de care se pare ca esti mandru) este unul care denota un EGOISM CRIMINAL: nesocoteste DREPTUL LA VIATA al OAMENILOR (concetatenilor) vulnerabili. Afirmatia de mai sus este sustinuta de argumentele CEDO (din motivarea deciziei) care se refera la „masurile de IZOLARE” necesare „pentru a proteja DREPTUL LA VIATA„. Astfel, CEDO face urmatoarele precizari:

            „… contextul masurii este un factor important, deoarece in societatile moderne sunt frecvente situatiile in care publicul poate fi chemat sa suporte RESTRICTII ASUPRA LIBERTATII DE CIRCULATIE sau a libertatii persoanelor IN INTERESUL BINELUI COMUN.

            … In opinia Curtii, NU EXISTA NICIO INDOIALA ca pandemia COVID-19 poate avea EFECTE FOARTE GRAVE nu numai asupra sanatatii, ci si asupra societatii.

            pentru a proteja DREPTUL LA VIATA, statul roman a pus in aplicare progresiv MASURI de urgenta, inclusiv DE IZOLARE.”

            • Stimate Cetatean, interpretările pe care le dați dv. deciziei n-au nicio legătură cu sensul dat de Curte și care este prea limpede ca să-l mai repet.

              Sunt mândru, doar pentru că am găsit modalitatea de a mă proteja de un abuz al statului (comportamentul a fost doar rezultatul firesc prin care am pus în practică modalitatea respectivă și n-am de ce să mă mândresc cu el).

              Am să păstrez un ton protocolar, deși meritați să șterg pe jos cu dv. din cauza atacului la persoană.
              În primul rând, am împărtășit metoda mea cu absolut toată lumea, deci nu pot fi acuzat de „egoism”; n-am fost răcit nici măcar o singură dată în ultimii ani, deci apropierea de mine nu i-ar fi pus în pericol pe cei din jur (cade deci și termenul „criminal”); nu obișnuiesc să-i bag pe alți oameni în spații pline cu virusuri, deci absolut nimic din ceea ce fac și am făcut nu „nesocotește dreptul la viață al oamenilor vulnerabili”.

              Citați niște truisme care nu au aplicabilitate directă cu discuția noastră, pentru că (și am să mă refer doar la ele):
              – restricțiile de care vorbiți pot fi adoptate doar prin lege, or în România ele au fost adoptate prin decret al președintelui și dispoziții ale executivului;
              – Curtea nu are în atribuțiile sale stabilirea nivelului de gravitate a efectelor unei răceli asupra sănătății (sarcină care aparține medicinii) și nici asupra societății (sarcina care aparține legiuitorului);
              – măsurile au fost adoptate cu încălcarea legii, iar statul nu a prezentat nici până astăzi felul în care au protejat/protejează „dreptul la viață” precum și cum a fost calculată proporționalitatea lor.

            • Stimate etatist,
              Exista Coreea de Nord, Brunei, Belarus, Rassya, etc pentru admiratorii statului si curtile „drepturilor omului” care se pronunta dezinvolt pe teme…medicale (!).
              Ce nu pricep iubitorii de stat tatuc e ca si o simpla si aparent inofensiva restrangere a libertatilor e o mare si ireparabila greseala. Dar e greu sa deschidem carti de istorie, nu-i asa.

            • Atunci cind ai cojones sa infierezi comportamentul cuiva ca fiind de un egoism criminal, ar trebui sa ai si barbatia sa iti dai numele si, eventual, numarul de telefon… Poate vor fi unii care sa doreasca sa te felicite…

              A propos, exista vreo lege care sa condamne „egoismul criminal”? Sau egoismul pur si simplu? :)

              ***

              „Nesocoteste” cineva dreptul tau la viata? Chiar asa important te crezi? Pur si simplu nu intereseaza pe nimeni nici persoana ta, nici drepturile tale, nici existenta sau inexistenta ta. Dimpotriva, tu esti cel care „nesocoteste” dreptul la viata al celorlalti pretinzind ca toata lumea sa respecte regulile paranoice dorite de tine. Si tot tu vorbesti despre „egoismul criminal” al celor care nu ti se supun? Daca viata ta e atit de pretioasa, nu mai iesi niciodata din casa. Ai putea sa ai un accident de circulatie, sa te loveasca autobusul pe trecerea de pietoni, sa-ti cada o caramida in cap, un meteorit, sa aluneci pe o coaja de banana si sa spargi o bordura cu ceafa ta groasa. Stai in pat, nemiscat, cu plapuma trasa peste cap! Nu te duce nici la bucatarie si nici la baie, fiindca sint locuri periculoase: poti sa aluneci, sa-ti rupi gitul si sa mori in chinuri groaznice. Daca n-o sa se darime peste tine blocul in urma unui cutremur, vei trai o eternitate. Iar restul lumii o sa-si vada linistita de viata normala de zi cu zi. Cu riscurile ei inerente. Si nimeni n-o sa-ti simta lipsa.

              Atunci cind statul pretinde ca protejeaza dreptul la viata al unora in detrimentul dreptului la viata al altora se cheama ca a impartit populatia in doua grupuri antagoniste. Schema e cunoscuta din vechime: dezbina si stapineste! Creeaza o problema, apoi vino si salveaza situatia impunind legi care vor mai ciunti oleaca din drepturile (God given rights) pe care nu statul ni le-a dat, ci cu care ne-am nascut.

              Nu ajungeau conflictele atent cultivate dintre barbati si femei, dintre parinti si copii, dintre tineri si batrini, dintre bogati si saraci, dintre credinciosi si atei, dintre normali si anormali sexual, dintre albi si negri, dintre negri si asiatici etc. Trebuie inventate noi si noi conflicte si antagonizate cit mai multe grupuri de oameni. Atomizarea societatii e visul de aur al oricarei guvernari, rezultatul farimitarii fiind numit – smechereste politic – diversity. De aceea se tot repeta cu voci tunatoare de la diverse tribune: Diversity is our strength!!! Si chiar asa e: diversitatea noastra e sursa puterii lor.

              ***

              NU MAI URLA PE INTERNET! Ajunge „bold”-ul.

      • din ce am observat:
        – discursul nu a coincis cu realitatea de pe teren
        – de multe ori masuri s-au luat dar nu s-au aplicat practic, fiindca stiau ca daca le aplica practic, masurile pot fi contestate ca ilegale
        – s-a mers pe idea ca sanctionam nesupunerea instructiunilor, chiar daca instructiunile sunt absurde
        – multe masuri si miscari de imagine, pentru a demonstra cine e seful si ca putem sa mergem mai departe daca vrem

        Carantina a fost un caz la limita legii. Pe de o parte au izolat, pe de alta parte nu au supravegheat, fiindca omul daca respecta masura murea de foame. Cunosc foarte multi care desi au fost in carantina si-au cautat de treaba. Ei au spus ca carantina nu se e acelasi lucru cu privarea de libertate. In legislatie privarea de libertate are un cadru. Ei au comparat masurile si au constatat ca nu e acelasi lucru. In realitate a fost o privare de libertate. Judecatorii o fac pe prostii, ei zic ca nu ai fost privat de libertate, fiindca puteai in continuare sa faci o gramada de lucru. E ca si cum ai pune o vaca in tarc, si ii zici ca e libera, fiindca poate sa se miste in tarc.

        Eu cred ca ar trebui regandit acest concept de spatiu comun, densitatea populatiei. Daca izolam un om sau ii restrangem din libertati, de exemplu nu se poate deplasa trebuie sa stea acasa, sau nu are voie sa lucreze. Nu ar trebui compensat? Ma inchizi, dar trebuie sa-mi platesti pentru asta, sa-mi aduci mancare? Luam masuri birocratice, fara realitatea de pe teren, oamenii nu le inteleg si nici nu le respecta fiindca sunt proaste. Protejam pe altii? Dar cine sunt acei altii? Acei altii fac la fel? Daca ai fumat si baut toata viata si esti acum vulnerabil, cine plateste? Te ajutam, dar plateste pentru ajutor. Acum am impresia ca nota de plata a fost la acei care au avut un mod de viata sanatos si au lucrat. Exista diferente, daca in Belgia o spitalizare a costat in medie 800 euro dupa ce grosul a fost platit de asigurator, astfel oamenii s-au pazit mai mult, fata de alte tari unde nu au costuri si merg la sala si restaurant in timpul pandemiei. E ca la condus masina, au observat multi diferenta de condus in romania si in alte tari din nord vest, o cauza ar fi ca in nord vest orice accident cam costa bani si lumea intelege unele lucruri. In romania poti lua masuri absolut incredibile si nu ai nimic.

    • Cristian Terhes e un tip suspect. Una zice si alta fumeaza. Probabil ca a initiat procedura juridica de la CEDO in termeni care sa garanteze respingerea pe motive de inadmisibilitate. E si asta o tactica atunci cind vrei sa ingropi juridic o cauza. Tot sub pretextul inadmisibiltatii a refuzat si SCOTUS (in SUA) sa ia in discutie cazurile de frauda masiva semnalate in urma alegerilor prezidentiale de anul trecut.

      CEDO e o curte europeana a drepturilor omului la fel cum tribunalele (bolsevice) ale poporului erau ale poporului. O entitate eminamente politica deghizata in entitate juridica suprema. Cam la fel ca SCOTUS (Supreme Court of the United States) unde, in plus (ca o picanterie de bordel politic), in cauzele de maxim interes public, poti sa stii dinainte cum vor vota judecatorii desemnati de stinga americana prin presedintii Partidului Democrat, singura necunoscuta fiind care dintre judecatorii numiti de presedintii republicani va trada Constitutia USA si poporul american si se va alatura grupului de judecatori bolsevici, care voteaza, in mod sistematic si compact, strict ideologic.

      • ce parere aveti despre abordarea Suediei? are cineva date despre Belarus (strict despre mortalitatea asociata coronavirului, stiind ca nu au avut interdictii)? Japonia?

    • @Zambetul lui Ilici
      @Leo
      @S. Artois
      @ion
      @Qubes

      Sa presupunem ca virusul COVID-19 sufera niste mutatii care il fac si mai contagios decat in prezent si – in plus – il fac la fel de mortal precum tulpina din Sudan a virusului Ebola, care are o rata a mortalitatii de 71%.

      „O tulpina, Ebola Reston, nici macar nu ii imbolnaveste pe oameni. Dar pentru tulpina Bundibugyo, rata mortalitatii este de pana la 50%, si este de pana la 71% pentru tulpina din Sudan, potrivit OMS.”

      https://www.livescience.com/56598-deadliest-viruses-on-earth.html

      Acest scenariu nu este, teoretic, unul imposibil, asa ca putem sa il folosim pentru a evidentia mai clar PRINCIPIILE care trebuie sa stea la baza oricarei analize despre „contractul social”, despre „drepturi si libertati”.

      Intr-o astfel de situatie, comportatamentul actual al cetatenilor Romaniei (si nu numai) ar duce in scurt timp la un scenariu apocaliptic: cadavrele ar putrezi pe strazi iar oamenii ar fugi de colectivitati „ca dracu’ de tamaie”.

      O astfel de pandemie nu ar putea sa fie controlata de niciun stat, oricat de performant si „in slujba cetatenilor” ar fi acesta, fara o „supunere oarba” a tuturor cetatenilor la „dictatura” instinctelor de conservare. Doar comportamentul ADECVAT si GENERALIZAT al cetatenilor ar putea sa diminueze amploarea tragediei. Si, surpriza: intre instinctele de conservare si interdictiile impuse de catre stat nu ar mai exista nicio contradictie. Cetatenii romani nu ar mai considera ca „respectarea legii este un act unilateral de abandonare al propriilor drepturi”. Ar disparea ca prin minune actele de bravada si dorinta de a organiza manifestatii de protest pentru „apararea drepturilor si libertatilor individuale”. Atunci cand moartea bate la fiecare usa si cand „dreptul la viata” nu mai poate sa fie garantat de nimeni si pentru nimeni, toate celelalte „drepturi si libertati” par niste mofturi infantile.

      Dintr-un astfel de scenariu rezulta urmatorul principiu: „intr-o democratie constitutionala”, dreptul la viata este mai presus decat oricare alt drept. Libertatea pierduta temporar (pentru a salva coeziunea sociala) va fi recastigata dupa trecerea pericolului, insa viata nu poate sa fie pierduta doar temporar. Acest principiu este unul universal si nu este permis sa fie luat in considerare doar in functie de conjunctura, pe criterii egoiste: „COVID-19 nu ma afecteaza pe mine deoarece sunt tanar si sanatos”, asa ca „mi se rupe” de faptul ca MOR OAMENI DATORITA EGOISMULUI MEU CRIMINAL.

      P.S. Nu voi mai raspunde la alte comentarii, deoarece este evident ca fanatismul si egoismul extrem este refractar la argumentele rationale.

      • În primul rând, virusul este SARS-CoV-2, Covid-19 fiind boala pe care o dezvoltă unii oameni la infectarea cu virusul.
        În al doilea rând, Covid-19 nu este o boală mortală – INSP a zis că în ultimul an au murit dăcât vreo 200 și ceva de persoane din cauza ei; dacă ai o stare de sănătate cât de cât, adormi mai des vreo jumătate de an și cam atât.
        Trecând la aspectele sociale ale acestui fenomen medical.
        Îți amintesc că anul trecut în martie – când aflarăm că virusul a ajuns pe la noi – am stat foarte cuminți câteva zile cam până când am înțeles că avem de a face cu o răceală puțintel mai violentă, moment în care noi – cei care suntem imuni la răceli – am zis că nu se mai justifică absolut nicio restrângere de drepturi și trebuie doar să protejăm persoanele vulnerabile.
        Rata de infectare a românilor este mai mică decât rata medie din UE, deci reproșurile tale sunt neîntemeiate.
        Ce zici tu se numește „dragoste cu forța”; rolul statului este să protejeze cetățenii DOAR atunci (și NUMAI atunci) când aceștia nu se pot proteja ei înșiși, de aceea Constituția zice – iar noi punem accent pe acest lucru – că măsurile trebuie să fie PROPORȚIONALE, or ceea ce s-a întâmplat – nu doar în România – numai proporțional nu poate fi considerat.
        Pentru că ne-a lovit o răceală cu o mortalitate care se va dovedi pe termen lung mai mică decât cea a gripei eu nu înțeleg să accept să-mi fie restrânsă exercitarea unor drepturi fundamentale care-mi afectează calitatea vieții preț de câțiva ani de acum încolo.
        Fiecare dintre drepturile fundamentale devine cel mai important atunci când vrei să-l exerciți; pentru mine dreptul la viață poate exista în deplinătatea sa doar atât timp cât mă pot exprima liber, atât timp cât sunt liber să mă plimb pe malul apei la miezul nopții fără să spun motivul pentru care o fac, atât timp cât pot să-mi desfășor activitățile economice, atât timp cât nu sunt tratat ca un vinovat (de comiterea unor infracțiuni sau de faptul că sunt purtător de patogeni) fără o probă contrarie.
        Poate că pentru tine „dreptul la viață” = „traiul biologic”, însă pentru multă altă lume viețuirea poate fi numită „viață” doar atunci când respectă un cumul de condiții.

        Închei cu o observație legată de data aceasta de ipocrizie: în timp de război, fix voi – cei care vorbesc acum despre prioritatea dreptului la viață – militați pentru trimiterea tinerilor ca să moară în tranșee pentru a proteja un guvern; nu-i veți trimite la moarte nici pentru libertate, nici pentru a proteja statul, nici pentru a vă fi protejate proprietățile, ci doar pentru a proteja un guvern.

        • „Pentru că ne-a lovit o răceală cu o mortalitate care se va dovedi pe termen lung mai mică decât cea a gripei eu nu înțeleg să accept să-mi fie restrânsă exercitarea unor drepturi fundamentale care-mi afectează calitatea vieții preț de câțiva ani de acum încolo”.

          Pe tine nu te-a lovit!

  14. ´Statul´, politeia, res publica, nu e ca atare ´arbitrar´ , ci expresia nomos-ului si a naturii rationale a omului, caci omul nu este doar ´natura´, omul natural in acest sens e bestial iar ´dreptul natural´ echivaleaza cu legea junglei. Ciudata retorica pt. un ´conservator´, daca Statul e perceput traditional ca instituit providential. In afara cetatii individul izolat este ori zeu, ori bestie. Libertatea adevarata presupune intotdeauna reguli rationale si deliberare, e un fruct ce trebuie sadit si muncit, nu pica de-a gata. Libertatea ´spontana´ e instinctuala si irationala, bidiviul cel rau din alegoria platoniciana. Aceasta e idolul libertatii si sfarseste in cea mai nemiloasa tiranie, aceea a viciului, inclusiv sau mai ales intelectual.
    Discursul de mai sus are nuante efectiv conspirationiste, ca si cum pandemia ar fi folosita ca pretext , daca nu inventata, de catre ´statele (funciar) autoritare´, pt. a impune vreo noua ordine mondiala orwelliana. ´E teza, apocaliptica, a unor intelectuali radicali si anarhisti, ´teologi politici´ ca Agamben, dar si alunecosul neo-reactionar P. Manent, in genealogie schmittiana ( ´stare de urgenta´, stat total, etc., invatatorii raului sunt intotdeauna fascinanti ), in esenta o deconstructie sofisticata a regimului liberal, cu alternative ´antipolitice´ tribaliste. Neo-liberalismul libertar e aberatia liberalismului. Statul legitim are datoria de a asigura securitatea cetatenilor sai, de aceea exista. ´Relaxarea´ e o masura preventiva pana ce se constata, de catre cei calificati, specialisti, ca pericolul pandemiei a fost depasit, ceea ce evident nu e cazul (inca) si nici nu va fi curand cu sirenele populiste ce cheama la greva generala contra ´dictaturii globaliste´. Critica tentatiilor aproape inevitabile ale abuzului de putere este una, critica sau negatia autoritatii ca atare e cu totul altceva. Dar acesta este exact discursul catastrofist- populist si iresponsabil, in numele ´libertatii´ , bineinteles, o libertate informa si anomica, cu agenda ideologica ex cathedra si sub palaria generoasa a ´politolog(h)iei´…

    • Discursul catastrofist, populist-mesianic și iresponsabil este fix discursul guvernelor ce au instituit aiurea carantine. Oricine vede altceva vine probabil din altă dimensiune (unde rațiunea este capacitatea individului de a răsturna realitatea și de a inventa noi fațete umane ale autoritarismului). Sau este un bot virtual meșterit in beciurile amazonului…cu scopul de a colporta definiții trăsnite ale libertății :)

    • P.S. ´Neo-reactionar´ nu e tocmai corect pt. Pierre Manent, gurul conservatorilor liberali romani . Din cate stiu, Manent a forjat o versiune neo-conservatoare de liberalism, foarte livresc, un produs postbelic tipic, sincretic, practic inexistent acum peste Ocean, unde diferitele curente consevatoare s-au rupt si s-au radicalizat, dupa apusul inglorios al neoconservatorismului. Suveranist, eurosceptic, incercand o reconciliere a statului secular cu Catolicismul, elev al lui Aron si admirator ( ´critic´) al lui Leo Strauss , desi autodeclarat toquevillian, se resimte puternic de la De Maistre, caruia i-a scris o prefata la o editie recenta a ´Consideratiilor´, de aceea poate fi totusi inclus, m.m., in traditia franceza ´legitimista´ catolica. Una dintre strategiile conservatorilor continentali dupa Razboi , mai ales discipolii germani ai lui C. Schmitt, a fost o readaptare ´metapolitica´ in noile conditii sau penetrarea tesuturilor liberalismului- un concept politic extrem de cuprinzator si de plastic-, cu ´principii de ´ordine´. Recent Manent a luat pozitii impotriva masurilor starii de urgenta, cu atacuri extrem de dure la adresa UE , pe care o doreste pur si simplu dezintegrata, in favoarea vechiului stat national(ist), acestea nu fac din Manent sigur o voce prea credibila pt. Liberalism, – sunt contradictii ale liberalismului sau catolic si idiosincratic remarcate de diversi analisti, ce il situeaza pe politolog in marea traditie franceza a ´anti-modernilor´. Multe dintre ´luarile de pozitie´ conservatoare de la noi sunt ecouri , uneori stereotipe, ale acestor dezbateri.
      Iata o mostra, dintr-un intervoiu:
      ´Acesta este sfârșitul fanteziei europene. Nu există vreo aventură fantastică pe drumul acesta european. Fiecare națiune a descoperit caracterul neschimbabil al ființei sale colective. Eliberați de visul acesta frustrant „mereu mai multă Europa” putem acum redescoperi o anumită afecțiune pentru ceea ce suntem, putem încerca să ne adunăm forțele în caracterul nostru național și să ne îngrijim cu răbdare de propriile noastre resurse´ …

  15. e prea tarziu. Marea Resetare a debutat in plin succes iar poarta catre totalitarism a fost deschisa in aplauzele, deloc surprinzatoare, ale partii „intelectuale si progresiste” a societatii.

    Milioane de intelectuali aplauda anihilarea oricarui drept omenesc si nimeni nu chestioneaza catusi de putin narativul oficial, „expertii” fiind vazuti ca niste Dumnezei care NU pot fi contestati.

    In doar un an, lumea Vestica arata mai degraba ca o mare China, doar sistem de credit social si supravegherea totala lipsesc dar uitandu-ma la stirile ce vin dinspre UE in ultimele zile, in mai putin de un an vom avea identitate online, portofel digital, pasaport vaccinal si evident, inca neanuntat dar vine rapid, sistem de credit social in functie de cat de bine ne comportam in societate, daca facem vaccinul, daca aducem laude partidului si gandirii unice, daca nu suntem dizidenti. Neomarxism pur pe care, culmea, nici macar cei trecuti prin comunism nu par sa-l inteleaga, majoritatea romanilor trecuti de 30 de ani aplaudand infocat masurile tot mai autoritare ale unui guvern eminamente corupt si incompetent.

    spuneti la revedere democratiei!

    • Aici e ceva mai complex. „Neomarxismul pur” este o simpla formula instrumentala pentru introducerea Fascismului perfect (disclaimer obligatoriu: s-ar putea sa ma insel, atribuind relelor intentii ceea ce tine probabil de prostia guvernantilor). In ipoteza in care am totusi dreptate, neomarxismul e folosit pentru dizolvarea tesutului social, a vechilor legaturi si patternuri, urmand reformularea Omului Nou pe retea musuroiului de furnici sentiente din 1984. O intentie de adevarat final al istoriei, sortita insa esecului pentru ca inginerii sociali, ca orice middle manager sfertodoct cu veleitati de contabil, subestimeaza de o maniera crasa supletea naturii umane.
      Buna partea cu aplauzele :)

      „So this is how liberty dies…with thunderous applause.”
      (fictional) Senator Padme Amidala

  16. Entuziastii noului regim politic impus in 2020 o data cu „pandemia” clameaza in cor necesitatea suprimarii democratiei prin protejarea scumpei lor sanatati personale (si a altora). Asa cum altadata entuziastii regimului totalitar comunist clamau necesitatea suprimarii democratiei invocand marele imperativ al asigurarii „bunastarii intregului popor.” Unii dintre entuziastii de azi urlau si inca mai urla contra vechiului sistem de dictatura, dar nu vad nimic in neregula cu noua dictatura, inca si mai perfida, care se instaureaza chiar sub ochii lor.

  17. Tot ce scrie domnul Stanomir e corect, dar nu e la momentul potrivit. Trimiterile la actuala pandemie, văzută doar ca pretext pentru sporirea controlului exercitat de stat, sunt neconforme cu realitatea. Constituția României prevede ea însăși restrângerea temporara a unor drepturi pentru apărarea sănătății publice (ART. 53). Deci acțiunile statului sunt legitime, constituționale și sunt motivate exclusiv de indicatorii pandemiei. Este evident deja că cei care nu mai reprezintă un pericol pentru semeni își recapătă drepturile, iar odată cu reducerea numărului de Infecții și toti ceilalți. Nici nu e in interesul vreunui guvern temporar să deschidă alte cutii ale Pandorei, pentru a oferi in viitor poate chiar adversarilor ideologici pârghii ce trebuie să rămână blocate. S-a întâmplat in istoria recenta deja. Vom reveni la normal, la acea libertate care permite autoreglarea vieții din toate punctele de vedere. Dar in situații excepționale, regulile excepționale sunt inevitabile. Ceva mai multă încredere e ceea ce ne trebuie.

  18. Totalitarismul a fost și a rămas seducător, și-a găsit de fiecare dată fardul, veșmântul și biciul cu care să cucerească inimile omuleților. Ceea ce a fost cu adevărat înspăimântător pentru mine in această epidemie de carantine și arestări vine dinspre intelighenția rumânească care ne-a lăsat stindardul libertății in mâinile unei blonde curentate, căci o asemenea tăcere prelungă in fața abuzului de putere sistematic nu mi-aduc să fi…auzit din 89 incoa. Iar ăia care nu au tăcut au urlat in portavocile guvernului panicard, ne-au amenințat, ne-au șantajat, ne-au insultat. cu spume la gură.

    Așa că nu pot decât să aplaud apariția oricărui text ce apără -chiar și tardiv, timid, impersonal și eufemistic- ce ne-a rămas din libertate.

    • Textul îmi pare a fi un capitol din carte de latină: conține o serie nesfârșită de maxime, care provoacă mai ales sațietate, mai puțin reflexie. Și astfel angoasele personale ajung să fie exprimate sub forma unor Generalități și platitudini rupte de realitate.
      Lipsește nu atât personalitatea, vehemența sau nervul compunerii, ci o baza fundamentata pe argumente, de exemplu niște dovezi, ceva palpabil cum că administrațiile complotează, vezi Doamne, la libertatea omuleților cu frica în simțiri și disperați să trăiască in logica lui “scapă cine poate, căci și așa vom rămâne destui”. Măcar o pledoarie a vreunui epidemiolog care să considere măsurile luate de guverne excesive și să demonstreze ca menținerea lor la respectiva intensitate nu este necesară. Dar nimic, nada, niente de niente, gar nix, nothing at all, rien du tout.

  19. Interesant articol.
    Sigur ca nu ne relaxam, revenim, dar cu taraita, la normal.

    Personal am rezonat cu punctul de vedere exprimat in articol:
    „Misiunea lor este cu mult mai modestă şi mai delicată, în acelaşi timp: aceea a proteja cadrul pe care doar ordinea spontană a libertăţii îl poate genera.”

    Dar cat de interesante sunt parerile exprimate aici…

    Nimeni nu iti da libertatea, ci tu trebuie sa o iei singur pentru ca este dreptul tau firesc si sa lupti sa o pastrezi.

    Pana si animalele au dreptul de a fi libere si lupta pana la moarte pentru a ramane libere si atunci de ce omul se lasa amagit de mici variatiuni???

    Carantina a fost o masura abrupta si in mare masura abuziva – se poate spune clar acum din prizma rezultatelor din valul 1, 2 si 3 si a consecintelor acumulate in mediu socio-economic.

    Din punctul meu de vedere cei care sustin ca asa a fost protejat dreptul colectivitatii gresesc pentru ca masuri simple, la indemana fiecaruia, puteau ajuta la limitarea raspandirii pandemiei – insa ele trebuiau explicate, comunicate de catre stat, atat cat erau ele cunoscute la aceea data, fara sa se apeleze la infricosarea si limitarea libertatilor, si cetatenii, daca aveau educatia necesara si increderea in informatiile oferite, si daca le respectau.

    Statul nu a respectat cetateanul, dar nici cetateanul nu are deprinderea si nu si-a creat structura necesara sa lupte pentru a isi apara libertatea proprie fara a pune insa in pericol sanatatea si siguranta celor din jurul sau.

    Daca eu purtam masca ma mai interesa ce face cel de langa mine si daca respecta sau nu aceasta masura? Care au fost sanctiunile pentru nefolosirea mastii de protectie si cum a fost impusa aceasta masura absolut minimalista??? Cine si de ce a avut interesul de a denigra aceasta masura simpla???

    Parerea mea este ca inca RO nu este matura din punctul de vedere al parcursului democratic – cel putin asa rezulta din unele comentariile de mai sus care in mare parte mi-au dat fiori reci pe spinare. Romanii, dpmdv, inca nu au exercitiul gandirii libere dar mai ales al actiunii in libertate si nu deprinderea de a dezbate impreuna sau de a actiona singular, dar mai ales in grup.

    Mai este nevoie de timp dar timpul se grabeste.

  20. „Libertăţile constituţionale nu sunt un dar al statului mărinimos. Ele sunt înrădăcinate, ferm şi luminos, în condiţia originară a oamenilor înşişi …”
    Acolo unde e cazul.
    Acolo unde libertățile au germinat și crescut, e cazul. Unde-au fost transplantate, nu prea.

    „Curajul solidarităţii…”
    Care solidaritate? Nu zisă Doamna de Fier că nu există societate? Că trebuie să ne căutăm izbăvirea individual, prin acumulare de mălai?
    Nu zic progresiștii de azi (ultraliberali) că nu există om, ci o micro-intreprindere individuală și auto-marketabilă?

    Una peste alta, un articol bun, cum nu sunt multe pe Contributors și cum vom putea citi, cred, tot mai rar aici.

  21. Vorbim de dreptul si libertatea constitutionala de a nega Holocaustul? Sau de libertatea constitutionala ca pansexualii-XQ sa isi aleaga pronumele cu care sa fie referiți în acte? E usor sa te raliezi cauzei drepturilor si libertatilor, atata timp cat nu se specifica care sunt acestea. As fi preferat sa se discute mai aplicat care sunt libertatile in cauza, ce este drept si ce este exces. Altfel, fiecare se simte nedreptatit in felul sau, soferii ca s-a restrictionat circulatia, artistii ca s-au inchis salile de spectacol, crestinii ca lingurita de impartasanie trebuie dezinfectata, taranii ca s-au inchis pietele, transexualii ca adeverinta de vaccinare contine doar 2 sexe etc.

    In lipsa particularizarilor, nu se obtine altceva decat asmutirea tuturor nemultumitilor de serviciu, indiferent de motiv.

  22. După ce am văzut reacțiile românilor la măsurile adoptate de statul lor, pot spune un singur lucru:
    „Das Volk ist tot!” („poporul este mort!”)

  23. Dupa razboi, multi viteji se-arata… Atata-s de prost, ca acolo unde majoritatea comentatorilor vad idei concrete dar profunde, eu nu reusesc sa vad decat platitudini generalizante. Doar un exemplu: „Aşadar nu relaxare ca semn al generozităţii statului atotputernic, ci restaurarea drepturilor în toată plenitudinea lor, iată premiza acelei normalităţi evocate de discursurile oficiale.” Zbang! Oare care ar fi fost comentariile, daca „plenitudinea drepturilor” n-ar fi fost restrictionate si spitalele, fara locuri suficiente si cadre medicale ele insele suferinde ar fi fost luate cu asalt, sau daca elevii ar fi stat singuri la ore, pentru ca profesorii ar fi fost decimati de boala?
    Care e viziunea dlui Stanomir, daca tot veni vorba de „plenitudinea drepturilor”, despre pensiile fraierilor, bazate pe contributii, vs. pensiile speciale ale super cetatenilor, acordate cu nonsalanta de politicieni (ca doar banul public e al nimanui) cu buna stiinta ca vor fi platite de copii si de nepotii celorlalti (adica de copii/nepotii fraieri, pardon contribuabili, de peste zece – douazeci – treizeci de ani)?

    • Sunteti nedrept. Lupta cu dictatura pandemica este o nesperata oaza de libertate fata de articolele cu refondarea statului. Alea sunt adevaratele platitudini, aici e parfum /s

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro