vineri, martie 29, 2024

Paradoxul progresului (I). Asaltul mediatic al știrilor negative

Din multe și importante puncte de vedere, lumea de astăzi este mult mai bună decât cea de acum o sută de ani. Sărăcia extremă a fost redusă drastic: de la 90% la circa 10% în 2013. Alfabetizarea a crescut de la 15% la peste 85% în 2015. Longevitatea a devenit mai mult decât dublă: de la sub 30 a ajuns la 70 ani la scara planetară și la 80 ani în țările dezvoltate. Mortalitatea infantilă (sub 5 ani) a scăzut de la 20 milioane în 1950 la 5,4 milioane în 2017. Folosirea muncii copiilor s-a redus semnificativ. Conflictele extreme, cu milioane de victime, au dispărut după cel de-al doilea război mondial și acum trăim într-una dintre cele mai pașnice perioade din istorie.

În 1996, s-a estimat că jumătate din populația Statelor Unite la vremea aceea – 136 milioane – trăia datorită îmbunătățirilor pe care știința și tehnologia le-au introdus în dezvoltarea economică, sănătatea publică, nutriție și farmacie. Fără acele îmbunătățiri, un sfert din americani – 68 milioane – ar fi murit înainte de a atinge vârsta reproducerii. Ca o consecință a acelor morți timpurii, alte 68 milioane nu s-ar mai fi născut niciodată.[ i ] În secolul al XX-lea, în Statele Unite au fost mai multe vieți salvate decât toate cele pierdute în întreaga lume în războaiele aceluiași secol. Astfel de progrese în reducerea mortalității au continuat și s-au extins până în prezent.

Prosperitatea economică (măsurată prin PIB/capita) a înregistrat de asemenea creșteri importante, chiar dacă inegale, în ultimul secol. Venitul mediu global pe cap de locuitor a fost aproape dublu în ultimii 30 ani, ceea ce a dus la reduceri masive ale sărăciei. În 1990, aproape patru din zece oameni din lume erau săraci; astăzi, mai puțin de 10% sunt în această situație. Realizările obținute au ajutat apoi la transformarea modului în care trăiesc oamenii. De exemplu, între 1990 și 2015, proporția populației lumii care practică defecarea în aer liber s-a înjumătățit, ajungând la 15%. Și, în aceeași perioadă, 2,6 miliarde de persoane au obținut acces la surse de apă îmbunătățite, ducând cota globală la 91%.

Schimbările economice au îmbunătățit și mediul înconjurător. La nivel global, riscul de deces din cauza poluării aerului – de departe cel mai mare criminal ecologic – a scăzut substanțial; în țările cu venituri mici, el s-a redus aproape la jumătate începând din 1990.

Progresul omenirii în protecția mediului poate fi urmărit prin evoluția unui Environmental Performance Index (EPI), un indicator compus al calității aerului, apei, pădurilor, zonelor piscicole, terenurilor agricole și habitatelor naturale. Din cele 180 țări care au fost monitorizate de-a lungul unui deceniu sau mai mult, toate (cu două excepții) au înregistrat o îmbunătățire a gradului de protecție a mediului (România ocupă locul 45). Plecând de la date solide, nu speculații apocaliptice, ecocidul nu există decât în mințile învolburate ale profeților apocalipsului ecologic.

În sfârșit, țările bogate conservă din ce în ce mai mult pădurile și intensifică reîmpăduririle, datorită producțiilor agricole mai mari și schimbării atitudinii față de mediu.

Dacă tragem linie și adunăm realizările descrise mai sus avem o veridică demonstrație a afirmației că lumea actuală este mai bună decât cea cu un secol în urmă.

Și, cu toate acestea, majoritatea oamenilor de pe planetă se trezesc în fiecare zi gândindu-se că lucrurile se înrăutățesc. Mulți oameni sunt neliniștiți, nefericiți, bombănesc și cârtesc mai tot timpul. Într-o perioadă de abundență nemaiîntâlnită până acum, ei găsesc mereu ceva de criticat sau de obiectat. Niciodată nu sunt pe deplin mulțumiți de lumea în care trăiesc.

Și de aici se naște paradoxul progresului:

Cu cât lucrurile devin mai bune, cu atât oamenii percep mai multe amenințări acolo unde ele nu există și devin mai supărați și nemulțumiți. [ ii ]

De ce oare? Nu știu exact, presupun doar că unii au fost stresați de fracturarea hidraulică, aia care era gata-gata să otrăvească fântânile popoarelor europene, inclusiv pe cele ale țăranilor din Pungești. Dar acum, Pungeștiul și restul lumii fiind salvați definitiv, poate că mulți oameni sunt stresați de schimbările climatice, ori de roboții care îi vor lăsa șomeri, ori de președintele Trump, care se opune hoardelor ilegale de emigranți și a retras SUA din Acordul climatic de la Paris etc., etc., etc. Nu se știe cu precizie. Cert este că, pe măsură ce viața devine mai bună, oamenii se simt mai rău.

Paradoxul progresului nu este o chestie inventată artificial pentru a caracteriza negativ pe unii dintre semenii noștri. Cauzele sale sunt multiple, literatura de specialitate este abundentă și nu pretind că le voi epuiza în cele două articole pe care mi-am propus să le dedic fenomenului.

Psihologii au indicat de multă vreme existența unei situații interesante: oamenii tind să-și privească propriile vieți prin lentile roz, iar lumea în care trăiesc prin altfel de lentile. Dacă îi întrebi, de pildă, despre situația lor personală (joburi, boli, divorțuri, accidente, crime etc.) îți vor spune că sunt mai mult sau mai puțin mulțumiți, că lor nu prea li s-a întâmplat așa ceva. Dar dacă îi întrebi aceleași chestiuni despre situația societății în care trăiesc, răspunsurile lor vor fi practic opuse. Se trece astfel de la un optimism personal moderat (Cartierul meu este sigur, școlile mele sunt bune) la un pesimism social apocaliptic (Țara nu este în siguranță, alte școli se duc de râpă). Termenul propus pentru acest fenomen este de optimism gap sau Sindromul I’m Ok-They’re Not [ iii ] și reflectă o privire deformată de lentila prin care este văzută lumea înconjurătoare. Avem de-a face aici cu o posibilă cauză a paradoxului progresului.

Doar trei exemple sugestive:

În ciuda datelor oficiale guvernamentale, care indică o scădere a ratelor de criminalitate violentă din Statele Unite aproape în fiecare an din perioada 1992 – 2015, o majoritate (70%) a americanilor intervievați de Gallup susține că există în continuare o criminalitate crescută la nivel național.[ iv ] Percepțiile americanilor despre criminalitate nu sunt întotdeauna conforme cu realitatea.

Un sondaj publicat în 2016 a indicat că largi majorități din 11 țări dezvoltate (Australia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Hong Kong, Marea Britanie, Singapore, Suedia, Statele Unite), precum și din Emiratele Arabe Unite, Malaiezia și Tailanda, au declarat că „lumea se schimbă în rău”. China a fost singura țară ai cărei locuitori au răspuns sondajului declarând că lumea pentru ei se schimbă în bine, nu în rău. [v]

Două sondaje, efectuate în ianuarie și august 2019, au indicat că 60%, respectiv 63% dintre americanii intervievați cred că țara lor merge într-o direcție greșită. [ vi ] Cei care se grăbesc să spună că acest pesimism social este cauzat de politicile președintelui Trump se înșală. Americanii consideră că au fost pe o direcție greșită încă din 1972, când au început sondajele de specialitate. [ vii ] În cele peste patru decenii scurse de atunci, au existat doar trei scurte perioade când încrederea populară a dominat pesimismul cronic: 1984-1986, în timpul președintelui Ronald Reagan; 1998-2000, când a avut loc impeachment-ul președintelui Bill Clinton; și perioada post- 11 septembrie 2001, când președintele George W. Bush a obținut cel mai ridicat nivel de încredere, 72% dintre americani aprobând direcția în care se îndrepta țara lor.

O a doua cauză majoră capabilă să genereze paradoxul progresului este cultura jurnalistică, focalizată pe știrile negative, și asaltul mediatic alimentat de acest tip de informații.

Dacă oamenii se trezesc în fiecare dimineață, gândindu-se la ce s-a mai întâmplat rău în lume, nu e de mirare, având în vedere ce citesc de regulă în ziar sau văd la televizor. Și aici, în SUA, dar și în România, unde mi-am încheiat recent anul sabatic, toate știrile scrise sau vizuale încep zilnic cu accidente, crime, violuri, incendii, crize de tot soiul (financiare, politice, energetice, de sănătate etc.), poluare, droguri etc. Și sânge, neapărat sânge. Legea nescrisă a mass-mediei este: If it bleeds, it leads. Pe vremuri se spunea: Nicio masă fără pește oceanic. Acum lozinca s-a schimbat: Nicio știre „serioasă” (breaking news) fără sânge. (A se vedea, de ex., tărăboiul mediatic, chiar și aici, pe Contributors, al nefericirilor de la Caracal).

Și când întrebi oamenii dacă astăzi trăim într-un mediu din ce în ce mai periculos sau din ce în ce mai sigur, ei se vor gândi la cel mai recent atac terorist și vor conchide că viața a devenit mult mai periculoasă – în loc să acceseze datele FBI despre crimele violente, date care indică o scădere a criminalității în ultimii 25 ani. [ viii ]

Dacă lumea actuală este mai bună sau mai rea decât cea de acum un secol nu contează prea mult pentru mass media actuală. Modul în care mijloacele de informare în masă interacționează cu audiența este setat pe „știri negative” mai înainte de toate, iar consumatorul lor va avea impresia că „Doamne, câte rele se mai întâmplă pe lumea asta!…

Știrile negative au caracter punctual și pot fi reportate imediat cu impact sigur (fac rating). Despre știrile pozitive nu se poate face un breaking news pentru că ele fie nu există ca alternative la cele negative, fie nu interesează (nu fac rating). De exemplu, niciodată nu am văzut un reporter TV care să privească în cameră și să ne spună: Transmit în direct dintr-o țară unde nu au năvălit emigranții sau dintr-un liceu unde nu se împușcă nimeni sau dintr-un oraș care nu a fost lovit de uragan. (Paradoxal, dacă eliminați negația nu, obțineți tot atâtea știri negative tip breaking news). Mai adăugați la ocurența punctuală a unei știri negative impactul ei colosal produs de proliferarea miliardelor de telefoane inteligente, filmulețelor virale pe rețelele de socializare, bloguri, vloguri, YouTube etc. și obțineți o imagine aproximativ corectă a pandemoniului negativității.

Mai trebuie considerat și decalajul temporal dintre știrile negative și cele pozitive: ele se întâmplă pe paliere de timp variabile, generând prin aceasta o asimetrie fundamentală. Dacă știrile negative reflectă evenimente, situații sau întâmplări discrete și rapide, știrile pozitive subsumează intervale de timp mai lungi, sunt tranzitorii și mai rare.

De exemplu: Construirea unei autostrăzi este un fapt pozitiv, însă durează câtva timp până devine finalmente o știre pozitivă (de regulă, la inaugurare). Dar dacă autostrada suferă un accident (prăbușirea unui pod sau a unui tunel, o alunecare de teren etc.), evenimentul se metamorfozează brusc în breaking news, blogosfera se încinge, rețelele de socializare se inundă cu filmulețe virale, talk-show-urile din diverse studiouri TV încep să macine de urgență tot felul de scenarii ș.a.m.d.

Un alt exemplu:

Din 1949, când a fost inventată de doi ingineri petroliști din Oklahoma, fracturarea hidraulică a fost o acumulare continuă de valențe pozitive, care au culminat cu revoluția argilelor și schimbarea de paradigmă energetică mondială: Statele Unite ale Americii au devenit de câțiva ani cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume, depășindu-și rivalii Rusia și Arabia Saudită. [ ix ] O astfel de realizare pozitivă nu a suscitat nici un ecou semnificativ în mass media americană și/sau internațională. Știrile bune nu fac rating nicăieri.

Dar când, în 2011, a apărut (piratat) pe YouTube filmul propagandistic Gasland, cu o minciună colosală la mijloc, toată lumea a început să discute frenetic despre fermierul din Colorado căruia i se aprindea apa de la robinetul din bucătărie și despre alte catastrofe pe care oamenii și le imaginau ca devenind realități inevitabile. Cetățeni de diverse calibre profesionale și intelectuale, unii chiar profesori universitari (e drept, nu de geologia petrolului), au mușcat rapid momeala propagandistului Josh Fox și au început să se vaite (vezi sindromul Chicken Little) că apocalipsa e pe-aproape, fracturarea hidraulică ne va otrăvi apa din fântâni și aerul pe care-l respirăm, cutremurele vor distruge sate și orașe, radioactivitatea ne va ucide rapid și multe alte bazaconii, de stau și mă mir cum a fost posibilă o astfel de hipnoză în masă. Evenimentul Gasland, în realitate o halucinație periculoasă, a devenit instantaneu știrea negativă (breaking news) care a ținut pagina întâi ceva vreme, declanșând în România, ca nicăieri în lume, violențe fizice, precum și tot felul de proteste în alte țări europene și în SUA. Negativitatea acelei știri a generat o isterie mediatică și fracktivistă care a eclipsat aproape total alternativa ei pozitivă.

Am căutat să cuantific raportul asimetric dintre cele două tipuri de știri, folosind resursele comparative ale motorului Google. În Fig. 1, am reprezentat știrea pozitivă (numită fracturare hidraulică) și pe cea negativă (numită fracking, termenul derogatoriu introdus de Gasland și alți propagandiști).

Fig. 1. Trendurile de căutare mondială a termenilor Fracturare hidraulică (albastru) vs. fracking (roșu), în perioada 2004 – prezent. Maximul căutărilor (100%) pentru fracking a fost iulie 2013. Primul meu articol de demistificare a propagandei mincinoase din Gasland a apărut în aprilie 2014.

Este foarte din clar, din examinarea Fig. 1, că în perioada 2004 – 2011, cele două tipuri de știri interesau doar 1% din căutătorii pe Google. Situația s-a schimbat dramatic începând cu 2011 – când s-a postat pe YouTube copia piratată a lui Gasland: fracturarea hidraulică (știrea pozitivă) a fost căutată într-un procentaj semnificativ mai mic decât fracking-ul (știrea negativă). Efectele nefaste ale asaltului mediatic fracktivist s-au diminuat considerabil în 2019 (18%), în condițiile în care căutările pentru fracturarea hidraulică au atins 1%, o valoare similară cu cea de la 1 ianuarie 2014. Cu alte cuvinte, fracking-ul mai poate face încă un rating mediatic superior fracturării hidraulice, deși este vorba despre una și aceeași tehnologie. Conotația negativă a termenului fracking este în continuare mai puternică decât cea pozitivă a termenului echivalent fracturare hidraulică.

Într-o lucrare publicată în 1965, cercetătorii Johan Galtung și Mari Holmboe Ruge analizează fenomenele prin care o întâmplare devine o știre, pozitivă sau negativă. O remarcă specială este acordată asimetriei temporale dintre cele două tipuri de știri:

Știrile negative sunt mai neașteptate decât știrile pozitive, atât în sensul că evenimentele la care se face referire sunt mai rare, cât și în sensul că sunt mai puțin previzibile. Acest lucru presupune o anumită cultură în care schimbările pozitive, cu alte cuvinte „progresul”, sunt considerate cumva drept un lucru normal și banal care poate trece sub-raportat, deoarece nu reprezintă nimic nou. Vor fi raportate meandrele și vârtejurile negative, mai degrabă decât fluxul pozitiv constant. Testul acestei teorii ar fi o cultură cu regresul ca valoare normală. În acest caz, va apărea supra-raportarea de știri pozitive. De exemplu, știrile despre boala unei persoane importante: cea mai mică ameliorare este supra-înregistrată în raport cu un declin constant. [ x ]

Pe linia asimetriei temporale se poate glosa astfel: dacă un ziar ar apărea doar o dată la fiecare cincizeci de ani, el nu ar mai raporta jumătate de secol de bârfe și cancanuri despre celebrități ori scandaluri politice. În schimb, ar putea raporta evenimente capitale, schimbări globale, precum reducerea sărăciei extreme, creșterea prosperității sau a speranței de viață.

Asaltul mediatic al știrilor negative are de multe ori consecințe neașteptate, așa cum a fost exemplificat surprinzător după alegerile prezidențiale americane din 2016. Doi ziariști de la The New York Times au descris astfel rolul mass mediei în rezultatul șocant al alegerilor:

Trump a fost beneficiarul unei credințe aproape universale în jurnalismul american – aceea că o „știre serioasă” poate fi definită în esență drept „ceea ce nu merge bine”. . . Timp de zeci de ani, concentrarea constantă a jurnalismului asupra problemelor și a patologiilor aparent incurabile a pregătit solul care a permis să se înrădăcineze semințele lui Trump de nemulțumire și disperare. Astăzi, această problemă este amplificată de fragmentarea surselor de știri și de proliferarea de fake news. O consecință este că mulți americani au astăzi dificultăți să își imagineze, să aprecieze sau chiar să creadă în promisiunea schimbării incrementale a sistemului, ceea ce duce la un apetit mai mare pentru schimbarea revoluționară de tipul smash-the-machine, așa cum s-a întâmplat în aceste alegeri. [ xi ]

Tonul face știrea

Evaluarea cantitativă a activităților nocive ale mass mediei se poate face printr-o tehnică automată numită tone (sentiment) mining – o cartare care compară cuvinte pozitive, precum „benefic”, îmbunătățit”, „drăguț” „mai bine”, cu cuvinte negative, precum „catastrofă”, „criză”, „oribil”, „teribil”. Algoritmul extrage dintr-un document numărul de cuvinte care apar în dicționarele precompilate de cuvinte „pozitive” și „negative” pentru a determina densitatea limbajului emoțional și „tonul” său general. Unui document cu multe cuvinte precum „teribil”, „groaznic”, „oribil”, și doar cu câteva cuvinte precum „bun ”sau „frumos” i se va acorda un scor extrem de negativ de către algoritm, în timp ce unuia cu un limbaj mai pozitiv i se va acorda un scor mai pozitiv.

Cercetătorul Kalev H. Leetaru a aplicat această tehnică fiecărui articol publicat în The New York Times între 1945 și 2005, precum și unei arhive de articole traduse din 130 țări în perioada 1979 – 2015. [ xii ]

Rezultatele analizei tonului știrilor sunt prezentate în Fig. 2.

Fig. 2. Tonul știrilor publicate de The New York Times între 1945 – 2005 (9,5 milioane articole; 2,9 miliarde cuvinte) și de mass media din 130 țări între 1979 – 2010 (3,9 milioane articole). Axa vertical indică tonul știrilor, de la extrem negative (-3 deviații standard (SD) ale mediei) până la extrem pozitive (+3 SD). Compilație după Sursa.

Ziar liberal prin definiție, susținător înfocat al Partidului Democrat și al celor care se declara progresiști, The New York Times și-a „amărât” tonul știrilor publicate de la începutul anilor 1960 până la începutul anilor 1970. După o ridicare lentă în anii 1980 – 90, s-a înregistrat o coborâre mai profundă a tonului, aproape de un scor negativ maxim (-3 SD), în primul deceniu al acestui secol. În restul lumii, tonul știrilor a devenit tot mai sumbru de la sfârșitul anilor 1970 până în zilele noastre.

Un alt aspect interesant al asaltului mediatic al știrilor negative este legat de predominanța pesimismului cronic – parte a paradoxului progresului – ca trăsătură ontologică și deontologică a mass mediei. După cum au remarcat cei doi jurnaliști de la The New York Times citați mai sus, mantra jurnalismului american (probabil că și al celui din alte țări) este că o „știre serioasă” e musai să fie doar despre „ceea ce nu merge bine”. Pesimismul „profeților” are o mai mare trecere în ochii publicului decât optimismul „vrăjitorilor”.[ xiii ] Scriam în articolul Profeți și Vrăjitori: Între eco-apocalips și tehno-optimism că:

…Optimismul este privit de regulă cu suspiciune și, de multe ori, este considerat chiar ridicol. Un filosof optimist, John Stuart Mill, scria în 1828:  Am observat că nu omul care speră când alții disperă, ci omul care disperă când alții speră, este admirat de o mare mulțime de persoane ca fiind un înțelept. Cu alte cuvinte, vrăjitorii tehno-optimiști au șanse mai puține de a fi considerați posesorii unor calități mintale deosebite, precum înțelepciunea. Încă mai persistă ideea că profeții, chiar mincinoși dovediți fiind, sunt cei care trebuie respectați intelectual.

Psihologul Steven Pinker (Harvard University) [viii] întărește această idee atunci când atrage atenția că avem de-a face cu un bias de negativism: Cei care seamănă frica legată de o profeție apocaliptică sunt considerați mai serioși și mai responsabili, pe când cei care sunt echilibrați sunt considerați ca fiind naivi și mulțumiți de sine. Mulți oameni din mass media cred că abordând un ton pesimist, uneori apocaliptic, câștigă mai multă credibilitate și seriozitate morală în fața publicului.

Presa, televiziunea și alte mijloace de informare în masă sunt blamabile pentru că au adoptat pesimismul moral ca pe o nouă etică profesională. Ești pesimist, refuzi să vezi partea pozitivă a lucrurilor – asta înseamnă că ești serios. „Prorocește întotdeauna ce-i mai rău și vei fi aclamat ca un profet!”, a îndemnat odată umoristul și cântărețul Tom Lehrer. În aceste condiții, un „vrăjitor” optimist nu poate fi decât ridicol sau frivol.

Concluzii

Paradoxul progresului subliniază existența unei stări de spirit sumbre. Și aceasta este o problemă, pentru că se hrănește cu povești înfricoșătoare despre cum se vor termina diverse evenimente, mai mult sau mai puțin tranzitorii: crize de tot soiul, terorism, confruntări politico-militare, schimbări climatice etc. Mai există vreun locușor și pentru creșterile prosperității economice, longevității, calității vieții, gradului de alfabetizare, calității mediului înconjurător etc.?

În anul 2000, toate cele 189 țări membre ONU, împreună cu mai multe instituții internaționale, au căzut de acord să adopte un plan de dezvoltare ambițios – Opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului. Obiectivele variază de la reducerea sărăciei extreme până la stoparea răspândirii infecțiilor HIV/SIDA și oferirea de educație primară universală, toate având ca termen de îndeplinire anul 2015.

Și aici apare prima surpriză: Lumea a depus eforturi conjugate, fără precedent, și a făcut un progres real în fiecare capitol al bunăstării umane.

Și acum apare a două surpriză: Aproape nimeni nu știe despre acest progres.

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt: Am indicat o mulțime de surse care vă oferă date reale despre progresul uman și aspectul său paradoxal. Cărți, de asemenea, există suficiente – lista mea conține 18 titluri, de la lucrarea lui Easterbrook, 2004, până la Pinker, 2018. Trebuie doar să le căutați.

Dar vă sfătuiesc să nu apelați la liste cu cărți premiate: Nu le veți găsi onorate cu vreun premiu major. În ultimii ani, de exemplu, Premiul Pulitzer pentru non-ficțiune a ocolit complet cărțile despre progresul uman în multiplele sale realizări. În schimb, au fost premiate 4 cărți despre genocid, 3 despre terorism, 2 despre cancer, 2 despre rasism, 1 despre extincție, 1 despre fracktivism.

No more comments.

NOTE___________________

  1. White, K. M. and S. H. Preston, 1996, How Many Americans Are Alive Because of Twentieth-Century Improvements in Mortality?, Population and Development Review, v. 22, no. 3, pp. 415 – 429.
  2. Easterbrook, G., 2004, The Progress Paradox: How Life Gets Better While People Feel Worse, Penguin Random House, 400 p.
  3. Whitman, D., 1998, The Optimism Gap: The I’m Ok-They’re Not Syndrome and the Myth of American Decline, Walker and Co., 190 p.
  4. McCarthy, J., 2015, More Americans Say Crime Is Rising in U.S.
  5. Dahlgreen, W., 2016, Chinese people are most likely to feel the world is getting better
  6. http://www.pollingreport.com/right.htm
  7. Obeidallah, D., 2017, We’ve Been on the Wrong Track Since 1972.
  8. Pinker, S., 2018, Enlightenment Now The case for reason, science, humanism, and progress, Penguin Random House LLC, 556 p.
  9. Energy Information Administration, 20 august 2019, The U.S. leads global petroleum and natural gas production with record growth in 2018
  10. Galtung, J., and M. H. Ruge, 1965, The Structure of Foreign News, Journal of Peace Research, vol. 2, no. 1, pp. 64-91.
  11. Bornstein, D., and T. Rosenberg, 14 November 2016, When Reportage Turns to Cynicism
  12. Leetaru, K. H., 2011, Culturomics 2.0: Forecasting large–scale human behavior using global news media tone in time and space, First Monday, vol. 16, no. 9 – 5 September 2011.
  13. Crânganu, C., 2018, Profeți și Vrăjitori: Între eco-apocalips și tehno-optimism

Distribuie acest articol

143 COMENTARII

  1. ”În ciuda datelor oficiale guvernamentale, care indică o scădere a ratelor de criminalitate violentă din Statele Unite aproape în fiecare an din perioada 1992 – 2015, o majoritate (70%) a americanilor intervievați de Gallup susține că există în continuare o criminalitate crescută la nivel național.[ iv ] Percepțiile americanilor despre criminalitate nu sunt întotdeauna conforme cu realitatea.”- în cazul criminalității percepția americanilor este corectă, criminalitatea e foarte mare.
    De ex. nr. omuciderilor din SUA este egal cu TOTALUL omuciderilor din UE, China, Taiwan, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă și Canada!
    https://brilliantmaps.com/us-murders-vs-world/?fbclid=IwAR21KBu-vVt04ewJmxW9X-DFnEBetRR5hzT8I42ld09A-YmnOddkOgA_Upc

    • @ profesoru,
      ma ierti, dar nu esti la cestiune:
      -”În ciuda datelor oficiale guvernamentale, care indică o scădere a ratelor de criminalitate violentă din Statele Unite aproape în fiecare an din perioada 1992 – 2015violentă din Statele Unite aproape în fiecare an din perioada 1992 – 2015″
      Deci, „indica o scadere”
      Nu vorbeste despre totalul omuciderilor.
      Caci , par egzamplu, SUA aproape ca depaseste tarile enumerate de tine si la numarul premiantilor Nobel.
      Ori la topul Universitatilor. Sau la medaliile in diferite sporturi.
      Sau chiar la PIB.
      Ca atare, desi se constata statistic o scadere a ratelor de criminalitate violenta, mass media ne inflameaza cu apocalipse..

      • Un eveniment este întotdeauna descris de mai mulți indicatori. Aceștia pot fi absoluti sau relativi. Criminalitatea poate fi descrisă prin comparație cu valorile trecute dintr-o țara sau prin comparație cu valorile actuale din alte țări. Impunerea doar a unui singur indicator dintre cele doua exemplificate, poate deforma concluzia. Iar paradoxul e că până și cei care îl constată fac greșeală respectivă. Deși totul pare să fie roz, de la alfabetizare până la speranța de viață, “hoardele de imigranți ilegali” sunt, de exemplu, o știre negativă.

  2. Asteptarile fiecarei generatii depasesc intotdeauna ceea ce evolutia pozitiva a lumii poate sa le ofere. De exemplu, in 1990 Brucan se referea la realizarea unui salariu mediu pe economie de 300 de dolari, care era privit ca un deziderat ideal pentru Romania, abia iesita din mizeria epocii lui Ceausescu. Astazi cu un salariu de 300 de dolari in Romania se poate chiar si muri de foame. Si situatii de acest gen sunt foarte numeroase, mai ales intr-o tara ca Romania, unde s-a acumulat un numar urias de automobile (cu care, puse cap la cap,facem ocolul lumii de mai multe ori, probabil, ar trebui calculat de curiozitate), iar numarul de kilometri de drumuri bune si de autostrazi a ramas ridicol de mic. Blocajele rutiere in Bucuresti si in marile orase sau pe trasee tursitice foarte circulate (vezi Valea Oltului) dau intr-adevar – si pe buna dreptate – senzatia de apocalipsa. Aceasta este doar un aspect printre multe altele, care genereaza nemultumirea oamenilor. Deci perceptia societatii romanesti ca lucrurile merg mai mult prost decat bine nu este o fantezie, ci reflecta o realitate. Bineinteles ca in 2019 se traieste de zeci de ori mai bine in Romania decat la finele anilor optzeci sub regimul comunist, dar si neajunsurile aparute o data cu acest progres sunt la fel de mari si de greu de suportat de catre societate.

    • ART. 1
      La data de 1 februarie 1990, cursul in lei al dolarului S.U.A. se stabileste la 21,00 pentru un dolar. Dacă luăm în considerare că un kg de roșii, un litru de lapte, un bilet la teatru sau unul de autobuz aveau cam același preț în lei, și atunci și în prezent, cred că raportul lui Brucan poate fi considerat un deziderat și astăzi.

      • După care, în 1991 ”dragă Stolo” ia cu japca valuta și face o naționalizare ”de dreapta” a banilor adevărați (cari nu se pune fiindcă e de dreapta, nu?). O reformă jmekeră, urmată de șefie la FPS ca să poată pune ciordeala pe baze legale și dup-aia numirea într-un post la Banca Mondială, ca să nu se mai chinuie cu tertipuri finanțiste de furat parale și să-și ia omu’ banu’ corect, din leafă. Securist, comunist, pedelist și liberal de frunte, neică, d-aia a înflorit așa de bine capitalismul p-acilea!

  3. Foarte bună analiza! Ma bucur să văd că există percepție dincolo de aparențe. Intotdeauna m-am întrebat de ce oamenii urmăresc, cu precădere, stirile negative. Poate are legătură și cu personalitatea noastră, cu faptul că, spun studiile, gândirea este preponderent negativă. Unii s-au hazardat sa spuna ca într-un procent de 70%, desi e greu de generalizat. Poate e un cerc vicios adânc înrădăcinat în ființa noastră. Cert e ca mass-media are un impact mai mare decat se admite asupra dezvoltării umane, ontogenetic vorbind. Pe de altă parte, vi se poate reproșa că dați exemple globale, însă vă raportați si la România, unde, evident, progresul nu are aceleași valențe. La randul meu, poate par pesimist si cad in aceeasi capcană, însă pot fi facute puține comparatii intre SUA, spre exemplu, și Ro. Iar aici ma refer mai mult la educație, sanatate, justiție. Am o fetiță la grădinița, am o experiență recentă cu sistemul de sănătate, chiar și una cu cel de justiție. Încă suntem departe de aceste repere vestice. Dreptatea încă este condiționată de status, putere, influență s.a.

    • Referitor la stirile negative si impactul lor e interesant de vazut ca civilizatia ocidentala s-a dezvoltat sub imperiul continuu al fricii: in primul rand frica inoculata de biserica (frica de pacat, demoni, iad etc.) iar apoi cea de invazii barbare, Gingis-han, molime, vrajitoare, evrei, bolsevism, comunism, terorism, imigranti ilegali etc. O carte interesant in aceasta idee e „Frica in Occident” a lui J. Delumeau.

  4. ca psiholog amator am si eu o ipoteza.. cind un om e sarac, pai atunci lasa usa deschisa, nu-i e frica de nimic, ce sa-i fure? Vestile rele nu-l intereseaza, are el destule.
    Cind insa omu o duce bine incepe sa se teme, ca-i zgirie masina, ii fura nefasta, ca se imbolnaveste de gilci si bube dulci.
    Incepe sa-si faca asigurari, vezi aici https://www.gdv.de/de/zahlen-und-fakten/versicherungsbereiche/ueberblick-4580
    Numarul de asigurari si cifra de afaceri a societatilor de asigurare a crescut enorm, in Ge, de la 192 miliarde in 2014, la 202 miliarde in 2018, fara ca populatia sa creasca in aceeasi proportie.
    Pe primele locuri sunt tarile cu cel mai ridicat standard, Elvetia, Luxemburg etc.

    In plus ar mai fi si structura populatiei, o mare parte e batrina, stie ca se apropie aia cu coasa, parca asteapta cataclismul, ca-n bancul ala, ca le-a bagat ceva in pensie si atunci gusta vestile apocaliptice.

  5. Ce spune despre jurnalism faptul ca impactul unei stiri negative nu este considerat suficient, trebuie potentat cu informatii false. Numai ieri puteam citii pe Hotnews: „Trump ar vrea ridicarea interdicției de defrișare a aproape patru milioane de hectare de pădure „.Dar daca mergi pe firul surselor, afli ca e vorba de „logging” – exploatare forestiera – care s-a transformat pana a ajuns la cititurul roman in defrisare. Asta de la unii care se vaicaresc in fiecare zi de pericolul stirilor false

  6. In general, oamenilor mai batrani viata li se pare mai grea, progresul rapid le creeaza probleme de adaptare si percep viata in general mai grea comparative cu viata lor din tinerete (desi tineretea si-au petrecut in mijlocul WWII). Pun pariu ca structura pe varste a populatiei tinde spre cresterea segmentului peste 50/60 de ani.

    Adaugand aici rapiditatea cu care circula informatia si gradul de expunere la dramele si tragediile unei plante intregi si tabloul e gata.

    In plus sondajele se realizeaza in tari care se pliaza pe primele doua paragrafe din comentariul meu. At fi interest de vazut daca si Chinezii si Indienii simt la fel cu americanii sau suedezii.

  7. De acord, ca media e ahtiata după audiență și insistă pe evenimente mai puțin fericite. Personal, detest asta și prefer sa îmi aleg sursele de informație în mediul online.
    Sigur, trăim mai bine ca acum 100 sau 1000 ani, asta este progresul. Cu toate astea, omul este precum o boală pe această planetă și nu îți trebuie un canal de știri să confirme asta, cifrele vorbesc de la sine. Sa vedem cât mai continuăm în ritmul asta, cât ne mai suportă pământul și resursele.
    Cât despre americani, ca i-ați plasat în centrul articolului, discuția este mult mai vastă. Per ansamblu, sunt de părere ca și-au atins maximul și în curând vor întra pe o planta descendentă, dacă nu se reformează profund ca nație. În contrast, Asia pare a fi „The next best thing”, creste într-un ritm foarte bun. Și nu ma refer la China.

    Revin. E uimitor faptul că, având un grad atât de mare de civilizație (vârf istoric), încă suntem incapabili să eradicam sărăcia, discrepanta din ce în ce mai mare între statele civilizate și cele sărace, sa protejăm resursele și sa le utilizam înțelept, sa fim eficienți etc. Vedeți evoluția climei și perspectivele pe termen mediu – lung (pornite în urma industrializării despre care menționați în articol), vedeți câtă mâncare aruncăm, cât poluam, cât am defrișat, totul în numele evoluției despre care vorbiți. Dar, dacă Dvs credeți că lucrurile merg într-o direcție bună, asa o fi. Sunt de altă părere. Pe lângă cifre și statistici, ar trebui luat în calcul factorul uman, comportamentul, psihologia maselor.

    Critica își are rolul ei în societatea și evoluția ei. Fără ea, ne-am plafona și am fi cel mult mediocri. Da, poate mai fericiți, dar fericiți ignoranți. Exemplul dat mai sus de colegul cu rata criminalității este elocvent în sensul asta.

    • Nu exista ce „am” facut. Nu exista „noi”. Nu exista o omenire coerenta.

      Doar unul din exemple: de paispe secole de cind exista islamul nu a contribuit aproape NIMIC la progres, cu exceptia posibila a inventarii bebelusului cu centura cu explozivi inventati de altii. Vestul a inventat avionul, islamul a inventat deturnarea lor.

      „E uimitor faptul că, având un grad atât de mare de civilizație (vârf istoric), încă suntem incapabili să eradicam sărăcia, discrepanta din ce în ce mai mare între statele civilizate și cele sărace, sa protejăm resursele și sa le utilizam înțelept, sa fim eficienți etc.

      „Vedeți evoluția climei și perspectivele pe termen mediu – lung (pornite în urma industrializării despre care menționați în articol)”

      Vedeti ca asta e propaganda pura din familia trotskisto-ecofascista.

      Paraziti stingisto-ecologisti, care nu produc absolut nimic, practic traiesc nu in pofida ci DATORITA talentelor, citedoata geniilor stiintifice / energetice / economice / capitaliste care au adus luxul fara precedent in care traim in domeniul posibilului.

      Evolutia climei?

      Sa-l vedem pe Caragiale, cu 120 de ani in urma:

      „Situatiunea”

      „A fost o zi îngrozitor de fierbinte. Tocmai pe la unu după miezul nopții, parcă s-a mai potolit puțin cuptorul, parcă începe să mai poată respira omul… să respirăm.”

      O fi fost petrolul de vina.

      „vedeți câtă mâncare aruncăm”

      Se arunca mincare in unele locuri pentru ca e destula, lanturile si ritmurile de distributie sint imperfecte…. dar, ce sa zicem, ciinele moare de drum lung und so weiter.

      „omul este precum o boală pe această planetă”

      Contribuiti la vindecare. Constituiti-va intr-un exemplu, precum Thích Quảng Đức.

      Altfel, vorbaria de cafenea e ieftina.

      Tot din „Situatiunea”:

      „– Ce mai nou?

      – Prost, monșer… Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă… S-a isprăvit… E ceva care poți pentru ca…

      – Lasă, Nae, că se mai și exagerează…

      – Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dv. nu știți, care, mă-nțelegi, statul cum a devenit acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu sunt prost, înțeleg și eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, când te gândești, te-apucă groaza, monșer, groaza!… ”

      Nihil novum sub sole.

        • Well, banuiesc ca e o interpretare.

          Cit despre adecvarea interpretarii, vorba fratelui necomic Marx:

          de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi.

      • Esti rautacios cu afirmatiile:”Doar unul din exemple: de paispe secole de cind exista islamul nu a contribuit aproape NIMIC la progres, cu exceptia posibila a inventarii bebelusului cu centura cu explozivi inventati de altii. Vestul a inventat avionul, islamul a inventat deturnarea lor”.
        – nu ai fi invatat „artimetica” fara cifrele arabe, cum nu ar fi existat sistemul binar, cu cifrele romane ;
        – prima cupola la o catedrala (si aceea, fara sa fie semisferica), vesticii au realizat-o pe la 148.. la Domul din Florenta …;
        – nu vreau sa iti scriu cati poeti, si filozofi dadeau arabii (atentie, nu mahomedanii) in timp ce Bizantul abia se incropea, iar occidentul intra in perioada neagra a istoriei ;
        – medicina lor era cu secole bune inaintea noastra (vezi craniile cu trepanatii si „lucrarile stomatologice” ; iar
        – arta militara a avut o singura sincopa : Aexandru cel Mare. Ulterior Romei i-a trebui cateva zeci de ani sa poarte războaiele mitridatice, pentru ca in final sa conchida ca pacea (ne)romana, este mai sanatoasa. Iar fiindca pt ei razboiul era un „biznis”, erau cat pe ce sa abandoneze Iudeea de mai multe ori (pana au avut cu cine sa negocieze, astfel incat, dominatia sa fie profitabila) .
        Intr-adevar, la un moment data aparut mahomedanismul … iar dupa civilizatia lor a avut alte trairi .

          • later edit: din câte spune Wikipedia, cifrele ”arabe” au fost de fapt inventate de indieni, de la care le-au preluat arabii prin secolul IX și le-au introdus și în Europa. Mea culpa.

        • @Yvonne: comentariul era despre islam nu despre arabi. Au fost mereu si exista in prezent arabi crestini.
          Realizarile in diverse domenii au fost mai mult preluate din Bizant, Persia, Asia in timp ce in regatele occidentale fusesera pierdute din cauza razboaielor repetate dupa caderea Apusului Roman.
          Sincope militare au fost mai multe: Statele Cruciate, Mongolii, Reconquista…
          Arabii si islamul au devenit o forta doar pentru ca Bizantul si Persia Sasanida erau secatuite de razboi. Toate garnizoanele erau ‘decimate’. „Arta” lor a insemnat de cele mai multe ori superioritate numerica. Templierii castigau si in raport de 1:3. Orice linie de infanterie islamica ceda la sarja Cavalerilor Cruciati. Legiunile romane au castigat multe batalii, teritorii, razboaie in inferioritate numerica (sunt foarte multe exemple).

          Mult mai tarziu au contat militar arabii si islamul fata de urmatoarele(si nu au legatura cu):
          Regatul Macedonean a cucerit Regatul Persan. Regele Alexandru planuia cucerirea Arabiei si Cartaginei dar a murit.
          Bizantul (colonie/regat) a fost fondat cel mai probabil in 667 BC (deci nu „abia se incropea”) de Byzas din Megara, apoi in 324 AD a devenit capitala Imperiului Roman (cel mai longeviv).

  8. Îndrăznesc să vin cu o ipoteză: nu traiul bun îi face pe oameni sceptici, ci pierderea credinţei – setul de valori care coagula societatea; astfel încât oamenii au pierdut încrederea, sunt neliniştiţi; ştiinţa, care acum un secol descria lumea riguros, azi ezită în a da răspunsuri; dogmele bisericii sunt desuete; oamenii au pierdut busola.

  9. o observatie, inainte de ’89 toate stirile erau pozitive, nici nu stiam ce bine o duceam

    presa e cainele democratiei, el trebuie sa latre

    Poate cand mai evoluam un pic ca specie, o sa avem si noi o imagine bazata pe cifre, deocamdata se manipuleaza unde mai grosolan unde mai finut. Asa ca presa incearca sa-l tina pre trump sau cine o fi sa sufle si in iaurt.

  10. Mmm, nu sunt stabilite reperele.
    – mai multe știri negativă față de ce? Care perioada? Am avut 30-40 de ani de știri doar pozitive, ale epocii glorioase. (Vb de Ro).
    – lucrurile se înrăutățesc în comparație cu ce? Care perioada? Perioada de „glorie” când ni se prezenta mediatic că totul este bine și frumos? Dar realist vorbind, era „mai bine” sau ne erea prezentat că „mai bine”? Dar stai, „mai bine” relativ la ce? La perioada războiului, la perioada secetei, la perioada construirii marilor orașe.
    Când folosim „mai” trebuie stabilit/definit foarte clar reperul.
    Restul da, sunt chestiuni de fineturi psihologice și manipulări mass-media pentru atenție și profit.

    • @Stefan – mai multe știri negative decât știri pozitive. Pe zi, pe oră, pe ce vreți dvs. domnu’ profet apocaliptic fascinat de adaptive cruise control.

      Este incredibil câte metode găsiți de a răstălmăci totul, o să mă abțin de la comentarii despre părinții care v-au configurat într-un asemenea mod, însă asta doar din respect pentru Dl.Crânganu.

      • @Harald, :)) nu va abțineți, îndrăzniți să vorbiți despre părinții mei! Am simțul umorului suficient de dezvoltat (cred). Sunt din generația supraviețuitorilor, celor făcuti fara „programare”. Pot sa sper că a fost dorința și nu sunt o „greșeală” de „retragere” prea târzie sau o extindere a calendarului.. :)))
        Ați vorbit vreodată cu părinții dumneavoastră despre momentul concepției dumneavoastea? Eu nu. Dar asta ma lăsa să sper că am fost un copil dorit și așteptat. ;) Ce Schrodinger! :|
        Deci îndrăzniți, poate mă provocați și ii voi suna sa intreb. :)))

        Am înțeles, de e vb de numărul știrilor negative raportat la numărul știrilor pozitive. Că un ratio. Mmm, sunt curios daca in ziarele londoneze de pe vremea lui Jack Spintecătorul acest „ratio” era mai mic, mai mare sau egal cu cel actual. Sau în vremea Titanicului. Probabil se pot face studii.
        Sigur, presa era atunci accesibila unui număr mai mic de persoane, știrile rele erau atunci strigăte in gura mare. Mă îndoiesc că și cele pozitive.

        Uitandu-ma pe HN, am observat că sunt si stiri pozitive. Dar sta cineva să le citească? Sta cineva să le evidențieze? Furtul unei mașini Tesla cu o antena repetitivă este considerată știre pozitivă sau negativă? Neutră? In acel „ratio” negativ/pozitiv, unde încadrăm știrile neutre?

        Problema cu știrile negative este că sunt prea evidente, prea stridente, lumea are in interior o nevoie morbidă de a da click pe ele. Și cred că cei de la media știu asta.

        Ar fi chiar interesant de făcut un studiu, 20 de stiri, 10 negative și 10 pozitive, cu titluri bombastice toate. Și câte clickuri primește fiecare știre, de fiecare fel. As paria că cele negative ar fi cele mai căutate.
        Că tot e domnul Cranganu in America, unde psihologia aplicata este maxima, poate să propună colegilor lui universitari – psihologi, un astfel de studiu științific. Parca Dan Ariely făcea ceva studii ciudatele, nu mai dau google acum.

    • @Stefan – e explicabil să fie mai căutate (i.e. să beneficieze de mai multă atenție) știrile negative, are legătură cu istoria și evoluția speciei: era mai bine să avem în vedere prezența vreunui prădător prin preajmă, decât să ne bucurăm că am găsit fructe coapte, neculese de alții înaintea noastră.

      Problema cu părinții are legătură cu software-ul plantat în mintea copilului. Astăzi, la maturitate, Dl.Crânganu are o atitudine mai mult decât sănătoasă, de om care nu doar apreciază viața și se bucură de ceea ce-i oferă, dar încearcă să ofere și semenilor motive de a aprecia viața și bucuriile ei, ocazii de a învăța lucruri noi și utile ș.a.m.d. Este însăși esența unei educații corecte primite de la părinți, educație care pe plaiurile mioritice are în mod sigur rădăcini autentic creștine, nu doctorate în psihologie.

      Dacă faceți o comparație între cum vă raportați dvs la viață și cum se raportează Dl.Crânganu, e clar că software-ul plantat de părinții dvs a fost mai degrabă unul de supraviețuire în condiții ostile, asta ca să mă exprim cât pot eu de civilizat :) Așa se ajunge la a antagoniza oamenii și a admira mașinile, când în mod normal mașinile nu sunt decât niște unelte pentru noi, nimic mai mult.

      Problema ar fi că până pe la 30 de ani, omul mai are cât de cât justificări și scuze pentru ce au plantat negativ părinții în mintea lui. Dar după vârsta de 30 de ani, ar cam fi cazul să corecteze fiecare și singur ce nu le-a ieșit prea bine părinților.

      • @Harald, :))) aveți ceva „artilerie” și știți să fiți „amabil”.
        Va reamintesc, după 30 de ani nu aveți nici o scuza!
        Ciudat este că nu consider despre mine că antagonizeze oamenii, din contra. Si nici nu am o admirație deosebita pentru mașini. Dar da, am mare admiratie pentru Stiință și ceea ce oferă ea omenirii. Fără Știința nu m-ați mai fi „complimentat” acum.
        Pot vedea și ceva bun in comentariul dumneavoastră. M-ați alăturat de domnul Cranganu și asta chiar e un compliment, va mulțumesc! Sigur, a fost o alăturare de tip pozitiv-negativ, dar nu fac pretenții.
        Cat despre software-ul plantat, sunt sigur că a fost ultima versiune disponibila/accesibila de la vremea aceea, nu am nimic sa reproșez parintilor mei. Dar, ca orice sistem de operare, nu este perfect. Mă strădui să îl țin updatat la vremuri, ceea ce va sfătuiesc si pe dumneavoastră. Puteți căuta/îmbunătăți un app de toleranță, amabilitate și politețe.

        • @Stefan – tocmai toleranța creștină duce la distrugerea civilizației, din ce se poate vedea live în zilele noastre. Oamenii au luat în serios învățăturile lui Iisus, le-au respectat, iar acum se trezesc tocmai ei tratați cu intoleranță. Pentru că învățăturile despre lupii în blană de oaie le-au cam uitat.

          A revendica tolaranță, amabilitate și politețe denotă o duplicitate învățată tot de la părinți sau cel puțin nesancționată de părinți. Așa că nu vă așteptați nici la toleranță, nici la amabilitate și politețe din partea mea. Apreciez învățăturile lui Iisus când le văd manifestându-se, dar personal nu le practic, nu am obiceiul să întorc și obrazul celălalt. Eu sunt mai degrabă adeptul Vechiului Testament, e o politică mai bună :)

          • @Harald, Nu aștept nimic de la dumneavoastră. Nu este personal, nu am așteptări in general, de la nimeni. Dar știu să apreciez când este cazul.

            • @Stefan – nu credeți că duplicitatea ar trebui să aibă niște limite? La 17:31 nu așteptați nimic de la mine, după ce la 09:09 scriați: ”va sfătuiesc si pe dumneavoastră. Puteți căuta/îmbunătăți un app de toleranță, amabilitate și politețe. ?!

          • @Harald: „La nivelul autorităților statului, România încă nu a ieșit din feudalism. P.S. Uitasem, acum se numește ”susținere” printre funcționarii publici.”
            „A revendica tolaranță, amabilitate și politețe denotă o duplicitate învățată tot de la părinți sau cel puțin nesancționată de părinți. Așa că nu vă așteptați nici la toleranță, nici la amabilitate și politețe din partea mea.”

            Adica, daca cineva adreseaza o intrebare justificata de situatie considerati ca e impolitete, „feudalism” si „sustinere” desi dvs. nu oferiti amabilitate dar pretindeti de la altii care daca o ofera atunci denota duplicitate…

            • @A. Tudor – care era ”întrebarea justificată de situație” ? Poate aceea cu va sfătuiesc si pe dumneavoastră. Puteți căuta/îmbunătăți un app de toleranță, amabilitate și politețe. ?!

              Ce legătură are aici partea cu feudalismul din administrația publică românească? Primește cetățeanul favoruri din partea administrației sau care e ideea?

          • @Harald: In alt articol, un alt autor scria ca nu a inteles ce inseamna „prezentarea actelor “in persoana” si „Prezența obligatorie”; in consecinta a fost intrebat daca intelege lb. Ro. Reactia dvs. a fost cea din primul citat la acea intrebare sau la lipsa de interes a acelei persoane fata de articolul acelui autor ca si cum ati dori mai multa politete/amabilitate. Insa in acest articol spuneti ca asta denota duplicitate.

            • @A. Tudor – insistenta acelui functionar de a intreba cetateanul romano-american daca intelege romaneste era de fapt comunicare patologica, pentru a nu-si recunoaste greseala proprie sau pe cea a consulatului. Oamenii de buna credinta nu comunica asa, dar nici nu stiu sa reactioneze la comunicare patologica. De-obicei se blocheaza, de asta functionarii o folosesc cu succes.

          • @Harald, Nu putem presupune automat ca tot ce a scris acel autor era adevarat. Se contrazice singur in acel articol. Informatiile cerute si „neintelese” se gasesc usor pe site, a recunoscut ca le-a primit pe mail de la primul apel si par foarte clare. Daca ulterior a resunat de mai multe ori (deci insistenta-„comunicarea patologica pt a nu-si recunoaste greseala proprie” era a sa) sa spuna ca nu le-a inteles, intrebarea (care poate a fost adresata doar o singura data sau doar ca replica la insistente) era potrivita. Asta nu e motiv sa acuzi pe cineva de dispret impotriva intregii diaspore in urma unui simplu dialog (doar nu-si asuma acel autor rolul de aparator/protector al tuturor celor plecati fara sa ceara voie). Nu exista obligatia de a arata interes fata de articolul acelui autor si din ultimele cuvinte reiese ca asta a fost nemultumirea reala.

  11. o alta observatie,

    mass media traieste din publicitate, daca nu ai nici o problema, e totul pozitiv ei ce iti mai vand? omul cumpara cand e un pic stresat, disperat, se simte neconfortabil

    • @ ion,
      Publicitatea nu intra la stiri. E drept, exista si publicitate mincinoasa („Ursus, regele berii!”), dar publicitatea e o parte din sufletul comertului, „daca nu strigi, nu existi!”
      Iar omul nu cumpara „cand e un pic stresat, disperat, se simte neconfortabil”, ci cind are nevoie si are bani.
      NB,
      iar inainte de `89 nu toate stirile erau pozitive, caci stirile despre „capitalismul putred si aflat pe marginea prapastiei” nu erau pozitive :D
      E drept, stirile interne si despre „lagarul socialist” se voiau pozitive.. Daca nu ascultai Europa libera ori alte „sopirlite”.

      • poate traim pe alte planete, dar stirile traiesc din publicitate, acele consumate de multime

        exista si stiri sponsorizate, o fie ele mai corecte?

      • era si pagina de necrologuri, care sunt chiar stiri, chiar daca-s la publicitate
        dar tot ramane relevant modul de prezentare: un necrolog al lui Ilici devine pozitiv daca e prezentat de glumeti, iar o stire cu un record de incalzire e o stire pozitiva pentru cei ce sufera de frig
        iar interpretarea statistica poate sa depinda si de numarul mesajelor necrolog, ca asa functioneaza manipularea

  12. Daca privim in jurul nostru la nivel macro intradevar nimic nu mai pare a fi ordine. Jungla amazoniana arde, Brexitul britanic este incert, Trump un presedinte galagios pus cu toata lumea pe bataie, chienzul tace si face, rusul isi strange muschii luand cate o dusca de vodca , in Romania sunt toti agaiamii la putere, nationalistii de pretutundeni sunt pe val, intreg Orientul apropiat si mijlociu in stare de razboi , in Africa de Nord se imbulzesc africanii sa treaca in Europa , caz similar si la granita mexicano-americana.
    Toate tratatele sunt aruncate peste bord , piata financiara a luat-o razna, legi economice devenind peste noapte maculatura iar presa toarna din ce in ce mai mult gaz pe foc.
    Aceste stari de fapt nu sunt percepute peste tot si de toti la fel, in opinia mea, cu cat esti mai prost si nestiutor cu atat poti trai mai fericit si ferit de tot vacarmul planetar.
    Oamenii datorita telefonului mobil, a smartfonuliu au devit niste toxicomani dependenti de tot felul de stiri, stari si informatii dintre cele mai inutile. Priviti in jurul vostru, mai vedeti un om care paseste cu capul sus si privirea inainte ? 80 % stau aplecati asupra telefonului mobil, urmatoarele generatii vor fi cocosate si cu un deget mai lung, cel cu care „scrolanesti” peste acran.
    Nu mai disctuam unii cu altii, preferam comunicarea nonverbala prin texte si semne, in epoca de piatra tot prin semne si semnale au „palavragit” indivizii pana au inventat graiul, o mutare genetica.
    Evolutia umana este rezultatul unor mutatii genetice, altfel n.am fi ajuns in fruntea vietuitoarelor de pe pamant insa speciile si dispar, omul nefiind ferit de acest fenomen.
    In ultimii 30 ani viata noastra s-a schimbat enorm, mult in bine, mult in rau, fecare in parte are oportunitati asa cum fiecare se poate prabusii pana dispare.
    Ce este pe cale de disparitie foarte bine punctat intr-un alt articol, vezi mai jos, INCREDERA fara care nimic nu poate functiona, SUSPICIUNEA si NEINCREDEREA au pus stapanire pe noi.
    In acest context paradoxul intre dezvoltare, media, politica si ce o mai fi devine irelevant, s-a creat o stare dupa opinia mea periculoasa iar capacul pe oala nu va mai rezista mult presiunilor din interior cu tpata „euforia” statisticilor pozitive.

    • Dom’le Urs Bruno,

      Știu că literatura nu e punctul dumenvoastră tare / deci mai mult ca sigur n-ați citit proza lui Topârceanu. Vă recomand cu căldură să lecturați măcar fragmentul de mai jos din încheierea schiței sale „Civilizație locală”: Poate așa veți sesiza ridicolul eliucubrațiilor pe care le împrăștiați cu atâta generozitate:

      Și iată că pe platforma unui tramvai a apărut o umbră agitată ― făptura de coșmar a ultimului pasager, care adormise înăuntru și căruia i s-a transmis prin cablul vagonului, pe când era în stare de catalepsie, viziunea dezastrului de la Uzină… Înnebunit de spaimă, căzut în transă ca un adevărat medium, nenorocitul își înălță brațele spre cer și începu să aiureze profetic, în tăcerea macabră a nopții:

      ― Uzina de tramvaie a ars!… În curând o să arză și Poșta centrală… și Universitatea… și Regia de tutun! Un cutremur va surpa peste primărie palatul Administrației financiare… Teatrul Național se va prăbuși, acoperind sub dărâmături pe cei două sute de spectatori gratuiți ai lui, câți i-au mai rămas credincioși… Studenții vor distruge într-o noapte toate dughenele cu mărunțișuri din Târgu-Cucului, rănind la nas un plutonier de pompieri și alte autorități creștine… Copoul va luneca la vale, peste Râpa Galbenă, din pricina ploilor, nimicind tot cartierul de jos… În orașul fără apă și fără electricitate, bandiți basarabeni se vor plimba printre ruine și vor ucide jumătate din populația rămasă. Ciuma își va face apariția, holera va seceta mii de vieți ― și grămezile de cadavre neîngropate vor atrage din împrejurimi haite de lupi flămânzi, cu limbile scoase de-un cot… până când ultimii locuitori ai orașului, bărbat și femeie, cuprinși de furia amoroasă care se dezlănțuie în vremea marilor dezastre, se vor sfâșia între ei cu dinții… Am zis!

      Poșta centrală a ars. Așteptăm, cu inima strânsă, evenimentele.

      https://ro.wikisource.org/wiki/Civiliza%C8%9Bie_local%C4%83

      • Chiar stiti ? sunteti foarte convins si presupun ca aveti o bila fermecata in care priviti tot timpul sau nu cumva avet o aureola deasupra capului ? iar diferenta intre a pare si este ati trecut-o cu vederea. Cele scrise de mine sunt constatari si nicidecum opinii personale in afara de una pt care imi asumi cele afirmate.
        Probabil v-am enervat prin faptul ca l-am numit pe idolul dumneavoastra , un galagios, o afirmatie blanda pt cineva care merita alta cuvinte dar nu-mi voi pierde timpul cu cineva pt care nu am nici o consideratie.

        • Dom’le Urs Bruno,

          Aplecarea spre scenarii catastrofice si juisatul la fiecare predictii apocaliptica e o indicatie clara a unei inteligente reduse si a unei educatii precare.

          Se pare ca v-am nimerit :)

  13. Ca de obicei un articol fain și incitant (De unde vă vin ideile?! :) ).

    Acum ca psiholog amator #2 (după Herr neamțu țiganu, desigur) explicația mea e aceea că de fapt chestiunea vitalității/morbidității caprei vecinului nu-i neapărat o boală exclusiv românească (așa cum susțin detractorii nației) ci e o chestie specifică multor oameni de toate cjulorile și națiile.

    Pentru foarte mulți oameni aflarea unei știri negative generează mulțumire sufletească: „Uite dom’le ce nasol e la ăia! Orișicât, noi n-o ducem grozav, dar nici în halul ăla. Adică suntem chiar bine, dacă ne gândim…”. Adică întărește sentimetnul „I am OK, they are not!” de care vorbește autorul.

    Această tendință naturală se împletește armonios cu gărgăunii stângii progresiste ce domină media zilelor noastre. Dece s-a născut marxismul?! Păi s-a născut din cauză că muncitorii o duceau rău și un pierde vară din Germania (Marx) a găsit el soluția miracol (Revoluția proletară) în timp ce trăia pe banii amicului său exploatator & patron de fabrică englez (Engles). problema a fost că pe măsură ce viețile muncitorilor se îmbunătățeau ei erau tot mai puțin interesați de frevoluție și tot mai mjult de o viață tihnită. Adică mic-burhgeză pre limba marxistă.

    Prosperitatea și binele sunt inamicii de moarte ai stângii adică ai marxismului ce e vârful ei de lance. Stânga se poate prăsi doar dacă e nașpa tare sau dacă măcar omul percepe realitatea din jur ca nașpa tare. Sigur cp e treab naturală și media dominată de stânga la ca afinitatea ei spre stânga e o chestie instinctivă.

    În cacofonia dezastrelor și prăpădurilor planetare converg cu toții: Zgubiliticii cu migranții ilegali – (apostli ai criinalității), degenrații cu încălzirea globală și desigur luptătorii pe viață și pe moarte cu inechitatea socială (care însă n-ar dona nicio centimă celor în nevoie)… Ăștia sunt dejecțiile lumii modenre. Orice ființă vie are din păcate dejecțiile sale Omenirea ca un tot, nu poate face desigur excepție…

    • Dom’le Svejk ești un exemplu perfect al sensului art.d-lui Crânganu.
      Pentru „înjurăturile”, insultele, calomniile si „blestemele” la adresa UE aduci ca argument, printre altele, lipsa performanței economico-sociale din ultimele 2 decenii comparativ cu cele clamate fulminante ale US. Totul cu cifre, ponderat cu inflația, etc…….
      Păi eu chiar nu mai înțeleg nimic…… Când îți vine bine dezlănțui un șir teribil de imprecații la adresa „groaznicilor” Clinton&Obama pe care îi faci răspunzători ptr.o serie întreagă de răutăți care au potopit US. Ah, si folosești hotărât aceste afirmații ptr. a motiva/justifica venirea lui Trump pe valul de nemulțumire general…..
      Cum de Clinton&Obama au fost niște asemenea dăunători responsabili de atâtea greutăți ale US având in același timp (conform dvs) asemenea reușite economico-sociale……??!!?
      Cum de se pot împăca cele 2 opinii opuse?!?! Cum de sălășluiesc in mintea dvs.fara a vă provoca întrebări, mirări?!?! Cum de le susțineți atât de vehement pe amândouă?!?! Hmmm……

      • Dom’ JeBeu

        In postarea mea era vorba de marxisti. Nici Clinton si nici Obonzo nu se califica la asta. Au si unii si altii pacatele lor dar in nici un caz nu sunt atat de jos. Ambii au fost distructivi pentur America dar la scara degenerarii europene ar putea fi chiar considerati (horribile dictu!) oameni de dreapta.

        Cei mai zdraveni marxisiti de sub soare sunt aia de pe malul gresit al Atlanticului. Adica acolo un de creaturi ca dumneavoastra sut miluite.

        • @Svejk
          Dom’le, tin să subliniez că NU eu ci d-ta dai ca exemplu realizările ec. extraordinare (US) din deceniile ’96-2016…. Și oricât te-ai strădui coincid cu Clinton-Bush-Obama. Nu ai cum să-i elimini pe Clnton&Obama. Cum se împacă realizările pe care le tot citezi cu eticheta de „distructivi” numai d-ta înțelegi……
          Mare dreptate a avut dl.Cranganu să atingă o astfel de temă ca cea din art.prezent.
          P.S. fii onest ! Nu mă face să caut postarea cu pricina că n-a fost demult.

  14. Optimismul lui Bill Gaters e deplasat. Noua ne trebuie link-uri unde sa ni se vorbeasaca despre „Jungla amazoniana arde, Brexitul britanic este incert, Trump un presedinte galagios pus cu toata lumea pe bataie”.
    Că, sa fim seriosi,: dece ne cere Trump bani pentru a ne apara? Daca SUA tot ne-au scapat de Hitler si de comunism, sa faca bvine si sa stea de paza la hotare.
    Noi avem un cult fata de Merkel (scolita la propaganda comunista si la STASI) si in Putin, nu fata de Trump.
    Noua ne plac la nebunie stirile care-l ridsiculizeaza pe Trump. Ne-a ramas de la Junimea o vorba „anecdota primeaza!”
    Reactionam bine la minciuni: nu stiu daca e vorba neaos romaneasca „minte-ma, dar minte-ma frumos!”

  15. Domnule,

    Suntem animale evoluate sa punem raul in fata.
    Inaintasii nostri care vazand miscare in savana s-au intrebat ce-o fi au contribuit mult mai putin la fondul genetic decat cei care s-au catarat imediat in pom si-au studiat dupa daca e vantul sau leul.

    Lumea pune raul in fata pentru ca se poate intampla. Un razboi nuclear e infinit mai probabil decat acum 100 ani (sic!). Deversarea de cateva sute de kilo-metri-cubi de titei e infinit mai probabila ca acum 100 ani. Si asa mai departe

    Multa lume e de parere ca joaca cu poluarea seamana foarte bine cu jocul copiilor – cine se apleaca mai mult pe geam. Totul e foarte bine pana nu mai e.

    Pompatul de gaze de sera in atmosfera n-are cum sa atenueze incalzirea globala – indiferent daca numita incalzire e generata de activitatile umane sau nu. Gheata se topeste.

    Si, in sfarsit, cei care tineau minte cum e sa fie intr-adevar rau au cam murit. Ma refer la veteranii din razboaiele mari. Acum 50 ani erau bine amestecati in populatie. Acum nu mai sunt.

    • @Leo – partea cu evoluția speciei e corectă, partea cu războiul nuclear e răstălmăcită complet, tocmai pentru a scoate nejustificat în evidență latura negativă.

      Un război nuclear o fi mai probabil decât acum 100 de ani, dar un război convențional tocmai se încheia în urmă cu 100 de ani, într-o epidemie de gripă spaniolă ca bonus. Prin urmare, un război de orice fel a devenit foarte puțin probabil astăzi, tocmai pentru că există armamentul nuclear. Deci e bine așa rău cum e :)

      Mai mult decât atât, în urmă cu 100 de ani Lenin punea bazele celor mai mari masacre din istorie comise de diverse state împotriva propriilor cetățeni, iar Stalin, Mao și Hitler erau deja adulți, gata de acțiune pentru propriile lor masacre, deși nu aveau armament nuclear. În concluzie, eu zic să nu ne mai lamentăm pentru drobul de sare nuclear, fiindcă el ne asigură pacea, de fapt. Se zice că oamenii înarmați sunt în general politicoși unii cu alții :)

      • @Harald&co
        ” În concluzie, eu zic să nu ne mai lamentăm pentru drobul de sare nuclear, fiindcă el ne asigură pacea, de fapt. Se zice că oamenii înarmați sunt în general politicoși unii cu alții :)”
        Pai cum ar fi ca intr-un avant de politete generala sa ne inarmam toti cu armament nuclear?!? Cool ! Nu?!?
        Stai relax ca am inteles gluma, dar „drobul de sare nuclear” care asigura pacea is a bold statement, my friend.
        Nu te ingrijora, cunosc f.bine principiul descurajarii nucleare during the cold war. Dar nu poate fi extins dincolo de un monopol f.restrans. De aceea si tratatele de non-proliferare (caracter constrangator si obligatoriu).

        • Evident ca inarmarea nucleara e o nebunie. Cea mai sigura solutie e sa va intoarceti cuminte bucile dolofane spre alde Putler si mulahi. Dupa care sa sperati numa’ la bine…

    • – „Lumea pune raul in fata pentru ca se poate intampla.”
      Aha, deci aveau dreptate gospodinele care au observat drobul de sare, nu Creanga sa le ridiculizeze.
      Stii, se poate intimpla sa ai un accident pe strada, ori pe trecerea de pietoni. Ce faci? circuli doar cu avionul? dar ai auzit ca se pot intimpla si accidente de aviatie :P
      Doamne, cite nu se p[ot intimpla, si totuso ne incapatinam sa traim, cit mai mult daca se poate, cu acest supliciu „se poate intimpla”.
      Adica, din cauza uscaturilor nu se mai vede padurea.
      – „Multa lume e de parere ca joaca cu poluarea seamana foarte bine cu jocul copiilor – cine se apleaca mai mult pe geam”.
      Uite, in cazul asta sint convins ca chiar tu stai aplecat peste geam. Sau esti retras in pustie?
      Se poate intimpla :D

      • Se poate intimpla:
        ” Sărăcia extremă a fost redusă drastic: de la 90% la circa 10% în 2013. Alfabetizarea a crescut de la 15% la peste 85% în 2015. Longevitatea a devenit mai mult decât dublă: de la sub 30 a ajuns la 70 ani la scara planetară și la 80 ani în țările dezvoltate. Mortalitatea infantilă (sub 5 ani) a scăzut de la 20 milioane în 1950 la 5,4 milioane în 2017.”
        Dar asta nu se vede, pardon, nu da bine sa spui: sperie-l pe fraier ca vine Apocalipsa, ca o sa murim sufocati de poluare in timp ce ne ambalam motoarele. Motoare pentru care sint vinovati petrolistii care scot titei si din piatra seaca, precum Michiduta apa.

        • eu nu cred in cifrele date de d-l Cranganu, din mass media germana reise clar ca-n USA e f. f. rau. Daca iesi pe strada te trezesti impuscat, daca maninci ceva te-mbolnavesti, aerul e infectat, deci se recomanda sa nu respiri. Cea mai rea parte a societatii e formata din barbati albi, majoritatea drogati, acestia sunt rai, acaparatori, si-i exploateaza pe negri si pe femei.
          In Germania e mult mai bine, spune mass media, chiar daca, tot din cauza americanilor, se importa crime, incalzire, droguri etc.

          • D-le N-T, ne pune/obliga ceva/cineva sa luam in absolut relatarile presei ?!? Este evident un razboi ideologic dus cu armele specifice. Va recomand sa urmariti relatarea/descrierea aceluiasi eveniment politic pe CNN vs.FoxNews. Ceaa ce ptr.unii este semi-dracu’ impielitat ptr.ceilalti e cavalerul fara pata si prihana, calare pe armasarul alb al bunelor intentii si faptelor pe masura…..
            Miza sunt sufletele si mintile noastre. Başca voturile…..
            Dl.Cranganu, ale carui opinii (politice) le iau (in general) „sub beneficiu de inventar”, face aici o pledoarie foarte interesanta pentru moderatie/rezonabilitate, scepticism sanatos si lipsa incrincenarii de tip ideologic. Sa urmam sugestiile dânsului !!

    • @Harald: un motiv pentru care lumea se psihozeaza asa e ca pentru prima oara putem cauza consecinte globale *repede*. Acum 100 de ani nu te putea plezni la tine acasa dusmanul. Si chiar daca se gasea o varianta extrem de putin probabila, mureau 10 oameni, nu 100k intr-o fractiune de secunda, ca la Hiroshima. Si-a crescut si awareness-ul. Deja cam simte lumea ca o miscare in echilibrul ecologic poate avea consecinte neasteptate – vezi vrabiile chinezilor.

      In mod interesant doctrina MAD functioneaza doar cu actori statali. Nu te apara de un suitcase bomb sau dirt bomb. Nu-s psihozele mele, dar le pot intelege. Inainte doar ciuma s-a apropiat de acoperirea asta, si-a lasat o amprenta apasata in psihicul colectiv.

      @ victor L: domnule, un om cu mintea la el isi ia umbrela cand vede c-afara se aduna norii. Se cheama proiectie (poate ploua) si preventie (ce fac daca ploua). Cand vine toamna, strange lemne pentru iarna, chiar daca a citit povestea cu drobul.

      Sunt absolut sigur ca in ultimii 20 ani am generat o amprenta CO2 mai mare decat a generat tata toata viata. Sau decat a generat tot satul strabunicului toata viata acestuia. In plus, populatia creste. Nu sunteti de acord ca tendinta e evident crescatoare? Care-i consecinta logica a pomparii de cantitati continuu crescute de CO2 in atmosfera?

      Nu ma panichez, dar nu bag nici capul in pamant. Imi doresc alternative fezabile. Cumva banuiesc ca nici dvs nu defecati in fantana, nu ardeti cauciucuri sub geam, ba poate chiar reciclati plasticele.

      Iesiti pe strada si vedeti cazanele de 20-30 ani, cu catalizatorul scos, din care curge ulei la semafoare si care scot ditai perdeaua de fum cand schimba viteza. Sa le reglementam sau sa aplicam legile? Vai, drobul de sare.

      Ar mai trebui spus ca, totusi, contravenientii in cauza nu fac parte din patura saraca la nivel global – saracii mor de foame, si, absolut de inteles, ii doare-n basca de ecologie.

      • @Leo – Pol Pot a omorât 2 milioane de oameni după Hiroshima, iar Mao a omorât zeci de milioane, tot după Hiroshima. Nu e decât mistificare neo-marxistă, toată perorația ta.

        În altă ordine de idei, de asta practici 20% TVA și 60-70% taxe în prețul de la pompă al carburantului, din cauza mașinilor cu catalizatorul scos? Nu cumva lucrurile stau exact invers? Nu cumva ani întregi de taxe auto în beneficiul producătorilor și importatorilor duc la starea asta de lucruri?

        Românii de pe-aici (UK) nu umblă cu catalizatorul scos, dacă n-au bani își cumpără și mașini de 200 de lire, pe care le schimbă după 3-4 luni și încă mai obțin 80 – 100 de lire pe ele la scrap. Nu crezi că asta e de fapt soluția corectă, dacă vrei să reduci poluarea? Dar tu nu vrei să reduci poluarea, tu vrei doar să folosești ca pretext poluarea, pentru a aplica taxe ruinătoare, asta e de fapt escrocheria cu lamentările pentru poluare.

      • @Leo – asta se întâmplă când regurgitezi discurs ideologic, ajungi să nu mai știi nici tu ce-ai spus. Cine a scris astea:

        Acum 100 de ani nu te putea plezni la tine acasa dusmanul. Si chiar daca se gasea o varianta extrem de putin probabila, mureau 10 oameni, nu 100k intr-o fractiune de secunda, ca la Hiroshima.

        Iesiti pe strada si vedeti cazanele de 20-30 ani, cu catalizatorul scos, din care curge ulei la semafoare si care scot ditai perdeaua de fum cand schimba viteza. Sa le reglementam sau sa aplicam legile? Vai, drobul de sare.

        Crezi că mai multe reglementări rezolvă problema? Asta lipsește în România, reglementările? Nu cumva sunt de fapt în exces și rupte de realitate?

        • Dap.

          Am spus ca exista posibilitati de distrugere la distanta si in masa care nu existau acum 100 de ani. Ceea ce evident ca amplifica stresul colectiv.

          Am spus ca se polueaza mult. In Romania mai ales ilegal – nu se aplica legile. In China mai ales legal sau cvasilegal – ii doare-n basca, deocamdata. Aerul e, fireste, acelasi.

          Am spus fix nimic despre Pot sau Stalin, am spus fix nimic despre taxele pe combustibil. Si fix nimic despre devalorizarea masinilor in UK. Citesti cu ochelarii gresiti.

          Profesorul Cranganu face un anacolut retoric trecand de la perceptia status quo-ului prin filtrul stirilor la fracturarea hidraulica. Ambele idei perfect ok si perfect argumentabile, legatura e defectuoasa.

          Bias-ul publicului pentru stirile negative e perfect logic prin prisma evolutiei si nu necesita mirare, dupa cum am mai spus o data mai sus.

          Dar tu intelegi ce vrei si ce poti. Loaded point of view.

          • @Leo – iar eu am spus că stresul tău colectiv e o mare mistificare, datorată ochelarilor ideologici. Hoardele de pacifiști ajunse (conștient sau nu) să tragă spuza pe turta Kremlinului își fac griji pentri un drob de sare pe care oamenii normali îl ignoră pe bună dreptate.

            Normal că ai ”spus fix nimic despre Pol Pot și Stalin”, n-ai voie să muști mâna care te hrănește :)

            • @Harald:

              Siiiiigur! Kremlinul exporta oxigen si ecologie, nu combustibili si angoase.

              Si din povestea cu drobul de sare n-ai inteles nimic. Cine lasa drobul sus pe soba merita un copil stalcit. Un om cu cap da drobul jos si-si vede de treaba. Murphy si Finagle n-au fost nauci.

              Parca trollai mai bine inainte.

            • @Leo – partea cu Kremlinul și cu pacifiștii avea legătură cu referirile tale la Hiroshima, nu co ecologia, nu te preface că n-ai înțeles. Iar cu privire la milioanele de morți de după Hiroshima, eu i-am menționat pe Pol Pot și pe Mao, nu pe Stalin. Tu l-ai menționat în replică pe Stalin :)

              Reacția ta ”pe-alături” e tocmai dovada că tu imaginea lui Stalin o protejezi, nu pe a lui Mao. În asta constă legătura cu Kremlinul de azi și te-ai cam dat de gol singur :) Last but not least, nu garantez că știu toate nick-name-urile pe care le-ai mai folosit pe forumul ăsta, dar ideea cu trolling-ului ai mai folosit-o. Caută ceva mai credibil. Nu sunt prea mulți ecologiștii pro-Kremlin care se activează în mod expres la articolele publicate de Dl.Crânganu.

    • Hmmm…..

      Ar fi o știre pozitivă dacă oamenii obișnuiți și cu bun simț din UK ar avea tăria să se revolte împotriva eco-fascismului promovat de retardații ăia cu dronele lor. Din păcate tare mă tem că vor rămâne resemnați în starea lor de mai degrabă mort decât viu. Atunci devine o știre negativă. Adică demența distructivă a mai înregistrat o victorie…

      • @Josef Svejk – dacă se revoltă cineva în UK, în cel mai bun caz se revoltă musulmanii, cum a fost la Birmingham cu programele de promovare a ideologiei LGBT în școlile primare. Englezii sunt demasculinizați de cel puțin două generații, ultimii lor bărbați adevărați au murit în Africa de Nord, pe vremea lui Bernard Montgomery, vicontele de Alamein.

        Pe la începutul verii, adepții Gretei Thunberg blocau străzile din Londra, întinzându-se pe asfalt în grupuri de zeci de persoane, iar poliția le asigura protecția timp de ore întregi, fără să-i mute de-acolo.

    • Din câte am înțeles, doar știrile negative fac senzație și doar tonul prin care sunt ele transmise face Știrea. Rezultă, fără echivoc, că e o știre proastă.

      Dar ieșirea Statelor Unite din acordul de la Paris e una pozitivă sau negativă? Depinde mai ales de cel care are curaj să răspundă.

      • – „ieșirea Statelor Unite din acordul de la Paris e” un fapt.
        Ca stire ii nemultumeste pe cei care urmau sa primeasca bani de la americani si constata ca a intarcat balaia. Pentru ei e negativa.
        Pentru ceilalti e una pozitiva, pen`ca se va putea observa ce fac concret zgubiliticii incalziristi, care nu mai pot respira din cauza poluarii. Injurind pe americani, nu pe chinezi. Ori pe nemtii care au falsificat emisiile de gaza la sute de mii de masini.

      • Dar ieșirea Statelor Unite din acordul de la Paris e una pozitivă sau negativă?

        In mod sigur e o stire pozitiva deoarece acum avem vinovatul, cel care incalzeste omenirea. Ce ne-am fi facut daca era inca Obama, cel care a luptat cu morile de vint? (Am auzit ca l-a lasat nefasta, o fi pozitiv sau nu?). Obama fiind prin definitie bun, deoarece nu era alb, s-ar fi laudat cu reducerea codoiului, care codoi e adevarat ca in USA a scazut, (pe vremea lui Trump), iar in china a crescut si nici in Deutschland nu sta prea bine.
        Ce ne-am fi facut daca nu am fi avut o personalizare a raului, in persoana lui Trump, cel mai rau din istoria USA, (chiar daca acesta, pina acum, nu a inceput nici un razboi, o exceptie in istoria presedintilor americani). Avem unul pe care il putem arata cu degetul, avem speranta ca acesta va fi inlaturat cumva, sau ca nu va mai fi ales si atunci va veni unul bun adevarat, adica femeie si neagra, cit mai neagra cit mai bine.

        • Nu ști dacă l-a lăsat nefasta dar am aflat cu surprindere că din bănuții încasați de la Nerflix pentru povestea vieții sale a făcut zilele trecute pe șest o ofertă de $15 milioane pentru un domeniu pe Martha’s Vineyard. Asta e o insulă din apropiere de Cape Cod, unde obișnuia Barak să-și facă vacanțele ca președinte și despre care propovăduia acum câțiva ani că va fi garantat înghițită de apele oceanului (și măturată de uragane tot a doua zi) dacă nu iese Hillary președintă să ducă mai departe opera sa iecologică.

          Iată că nici el nu prea crede ce ne spune cu atâta convingere. Să ne mirăm. să nu ne mirăm?

          P.S. Ca să nu se facă vinovat pentru ofertă cică ar fi făcut în același timp o donație de $200 pentru districtul școlar din South Chicago unde era el odinioară organizator comunitar…

        • Cei care se grăbesc să spună că acest pesimism social este cauzat de politicile președintelui Trump se înșală. Americanii consideră că au fost pe o direcție greșită încă din 1972

          NT,
          Actualitatea oferă, de la Putin la Trump, o tipologie completă, astfel încât oricine își poate alege vinovatul favorit. Eu nu am scris de rău despre nimeni, nici măcar despre Băsescu, căruia i-am amendat doar stilul de joc. Și am încredere în știință și progres, tocmai pentru că am înțeles că știrile pozitive subsumează intervale de timp mai lungi, sunt tranzitorii și mai rare. Nu mizez pe tehnologie unică și nici nu mă prostern unui singur zeu, ceea ce mă lasă să sper mereu în „vrăjitori” și în alternative. Fie ele și de ultim moment!

          Două știri contradictorii. Indiferent care este cea pozitivă, cred mai puțin că vreuna are de-a face cu Trump.
          https://www.handelsblatt.com/technik/energie-umwelt/treibhausgas-emissionen-co2-ausstoss-der-usa-deutlich-gestiegen/23842748.html

          https://www.welt.de/wirtschaft/article174814149/CO2-Werte-Ausgerechnet-Trumps-Amerika-hat-die-weltweit-beste-Klimabilanz.html

    • Am citi știrea zilele trecute și primul gând a fost că Aeroportul ar trebui să dea in judecata aceste asociații și să ceară despăgubiri bănești daca, chiar și un sigur zbor ar fi perturbat. Heathrow este un aeroport comercial, sunt companii care fac bani din zboruri. Companii care plătesc taxe specifice pentru mediu, pariez că nu mici.
      Activiștii, daca au o problema cu poluarea, sa își îndrepte protestele către politicieni, singurii legiuitori care au puterea și care pot face ceva (nu știu exact ce) in acest sens. Economia și comerțul nu au o legătura foarte directă cu politica și legiuirea. Nu vad de ce ele ar fi afectate de proteste.
      Dacă aș fi directorul comercial al British Airways, as da un comunicat cu exact câți bani ar pierde compania și câtă lume nu ar fi plătită (cât exact) pentru 8 ore de întrerupere a zborurilor. Desigur, cate taxe nu ar fi plătite către stat din acești bani. Protestatarii ar trebui sa înceapă să gândească si în termeni economici, nu doar in termeni politici și sentimentali.
      Mă gândeam zilele trecute la Hong Kong, daca cineva a plătit pentru săptămâna(ile) de grevă și zboruri intrerupte, banii pierduți pentru niste proteste strict politice. Înțeleg perfect nemulțumirile și nevoia de libertate economica/politica a localnicilor. Dar avantajul HK este unul economic/de afaceri și tocmai acestea nu trebuie perturbate in astfel de momente. Singapore le răsuflă in ceafă și abia a așteapta astfel de momente.
      Cat despre Heathrow, Amsterdamul este aproape. Olanda deja fura din sedii de bănci. Ecologie, ne-ecologie, activiști, ne-activisti, dar brânza toată pe bani este. :|

      • Dar concedii au voie sa-si ia, domnu’ stefan? Nu de alta dar daca lipsesc de la munca le ia singapore-le fatza si e rusine….

        • Depinde de companie. Unele companii au o politică de stabilire a concediului de odihna in luna ianuarie și nu ai cum sa mai schimbi data stabilită. Concediul medical trebuie motivat la medic.
          Desigur, legislația muncii din tara respectivă ajuta angajatul sau nu. Compania poate tolera schimbarea datei concediului de odihna, sau nu.
          Subliniez, nu vorbesc de Administrație, unde concediile sunt cum dorește fiecare, poate de aceea nu veți înțelege lipsa de flexibilitate. Companii private au regulament intern strict, cu plan de lucru bine stabilit și proces de munca bine organizat. După cum pare, legislația muncii în China ajuta angajatorul, nu angajații. Deci partea cu concediul (de odihna, nu medical), luat când are chef mușchiul, nu merge la privat.
          Aaaa, mai este concediul fara plata, desigur. Uneori, nelimitat.

  16. E de recunoscut impactul major al stirilor negative, datorita ratingului si atractiei pentru dezastru si moarte si distrugere ce o resimtim toti. Pentru milioane de oameni pe planeta, un film „bun” e unul in care cel putin explodeaza spectaculos cladiri si masini, daca nu cumva intreaga planeta. Apocalipsa – mare sau mica – ne atrage si ne fascineaza dintotdeauna – cam orice religie mare ne spune si povestea sfirsitului lumii, a ultimei batalii, a ultimei explozii sau a ultimului incendiu ….si fac asta de mii de ani.
    Totodata, modul in care se intimpla „bad news” vs „good news” are si el un impact asupra cum se propaga respectiv consuma stirile.
    De la nivelul „presei” de genul „babe pe o banca in fata portii” pina la vloguri si bloguri si retele sociale evenimetele rapide, bruste, scurte, rapide – au captat atentia si au suscitat comentarii. Un avion cade ACUM, brusc. O bomba explodeaza azi, un razboi a inceput azi, o molima a atins 1000 de morti in 48 de ore …etc etc etc . Vecinul si-a omorit ASTA NOAPTE sotia in bataie, copilul vecinilor a avut IERI un accident de masina. Desfasurarea temporara este rapida, bine identificata si fixata in timp. Evenimentul „surpriza” este generator de interes fiindca este usor si rapid identificabil, este unic, are rezultat imediat si e „complet”…la ora X 2 avioane au lovit WTC …la ora Y turnurile erau prabusite.
    In oglinda, majoritatea evenimentelor pozitive mai putin interesante sunt datorate unor procese indelungate, incomplete si aflat in desfasurare continua. Un nou model de avion mai sigur e in productie…..CIA a mai prins in ultimul an 100 de teroristi ce planuiau noi atentate….cercatatorii au intrat in teste umane cu un nou medicamet antiEbola – va fi disponibi publicului in 2022….rata crimelor in SUA scade constant din 1995…..etc etc etc . Impactul e limitat deoarece fiecare stire de genul asta spune o poveste inceputa cindva si inca nefinalizata, fara concluzii certe si fara a influenta direct psihicul si fizicul uman……

    • Da, tindem sa uitam micile fapte bune pe care le primim de-a lungul timpului și ne amintim, de regulă, momentele când am fost supărați/când s-a greșit punctual și „acum” asupra noastră. (un ex: nu contează că asistenta a avut grija de noi și ne-a dat tratamentul la timp și/sau altele, avem tendința să spunem despre ea doar ca ne-a spart venele când ne-a luat analizele). Da, buna observația dumneavoastră: un rau „acum” in defavoarea micilor momente de bine de-a lungul timpului.

  17. In Romania socialista stirile trebuiau sa fie pozitive, mobilizatoare..
    Ia uite un reportaj despre caderi masive de zapada in Bucurestii anului 1969.O capodopera lirica de stire pozitiva.
    „Ne-am trezit peste noapte impotmoliti in frumos'” ziceau despre caderile masive de zapada care in limbajul standard al stirilor de azi ar fi prezentate ca „urgia alba s-a abatut asupra Bucurestiului”
    .
    https://www.youtube.com/watch?v=gemy39bYLTA

    • “Ne-am trezit peste noapte impotmoliti in frumos’” vs. “urgia alba s-a abatut asupra Bucurestiului” – un tipic exemplu de dualism jurnalistic, transformat apoi în propagandă politică.

      În primul caz, se laudă politica înțeleaptă a Partidului, care a mobilizat „ostași și ofițerii noștri” pentru deszăpezire; în al doilea caz, este criticată Primăria capitalei, care nici anul acesta nu a mobilizat suficiente mijloace umane și mecanice pentru deszăpezire.

      • Aici ar fi de discutat. Nu cred că există vreun oraș care să poată fi deszăpezit instantaneu într-o dimineață, indiferent de cantitatea de zăpadă căzută peste noapte.

        Chiar și pentru un volum normal de deszăpezire, e nevoie de un număr de oameni și un număr de utilaje, care nu pot fi menținute tot timpul anului în stand-by, deci prima deszăpezire dintr-o iarnă nu va fi niciodată prea reușită, abia pe la a treia își intră în mână toată lumea.

        În UK e o reclamă la Volvo, despre faptul că la 5 sau 10 centimetri de zăpadă aici se oprește toată țara :) Iar asta chiar așa e, se închid școlile și se defectează trenurile dacă sunt 5 centimetri de zăpadă pe linie. În România e de neimaginat așa ceva, fiindcă locomotivele românești sunt elvețiene și suedeze la origine, deci proiectate din start pentru o jumătate de metru de zăpadă. Iar reclama din UK la Volvo exact la ideea asta ajunge, la faptul că Suedia funcționează cât se poate de normal cu o jumătate de metru de zăpadă pe străzi, deci merită să cumperi mașinile lor :)

  18. Știrile de la prima oră

    Am accesat site-ul ziarului Adevărul la ora 6:30 (ora 13:30 în România).

    Tabloul de știri principale, una mai „pozitivă” decât alta, arăta așa:

    13:13 Crimă comisă pe fondul consumului de alcool pe un şantier din Chişinău

    13:07 Incendiu puternic în zona Pipera din Capitală

    13:05 Bunică de coşmar, la Cluj: îşi ardea nepoatele şi le tăia dacă nu aduceau bani acasă din cerşit. „Norma” pe care erau obligate să o îndeplinească fetele

    13:03 Un bărbat, căutat pentru infracţiuni comise în Germania, capturat la Bărbuleşti

    13:00 Răfuială academică pentru Palatul Universitar din Iaşi. Universitatea condusă de Tudorel Toader vrea să obţină întreaga clădire din dealul Copoului

  19. Colac peste pupaza, Greta Thunberg in persoana inotind de zor pe Atlantic atinge tocmai la timp Manhattanul. ,,Trump asta nu ma asculta”, exclama ea pentru inceput. Apoi mai arunca si un “The climate and ecological crisis is a global crisis, the biggest crisis that humanity has ever faced, and if we don’t manage to work together and to cooperate and to work together despite our differences, then we will fail.”
    M-a convins ce vreau sa fiu cind ma fac mare, o Greta, de buna seama.
    Serios vorbind, ar fi fost nostima o intilnire intre ea si profesorul Crânganu.

  20. Sa pui raul înainte… Ce idee!
    Nu, sa punem întotdeauna binele înainte!
    Cu fiecare nou articol, respectul meu fata de domnul Cranganu creste.

  21. Pe nimeni nu intereseaza trenurile care ajung la timp, ci doar cele care intarzie sau, eventual, deraiaza, si asta nu doar in Japonia, ci si in India, SUA sau in Romania, si nu de ieri, ci de cand sunt trenurile… Asa functioneaza mintea umana, paradoxal, este un fapt demonstrat stiintific si, evident, speculat de toata lumea, profeti si vrajitori, deopotriva.
    Ceea ce, probabil ca, s-a schimbat in ultimii ani, este ca am devenit mai pragmatici decat inaintasii nostrii, in sensul ca nu mai gandim in mod abstract, generalizarile, cifrele si rapoartele oficiale nu ne modifica propria perceptie a evenimentelor de tot felul.
    N-as spune ca-mi place muzica country, dar pe1 octombrie 2017 am decis sa-(m)i dau o sansa suplimentara ;) si m-am alaturat miilor de spectatori ai unui concert…Eram un grup de 8 prieteni, dintre care 5 au ajuns la spital alaturi de vreo 600 raniti…Va asigur ca, in ciuda ororii, am fost recunoscatori ca nu ne-am nimerit pe traiectoria gloantelor distribuite generos de un respectabil tataie american get-beget, care au curmat viata catorva zeci de persoane.
    Am trait momente apocaliptice dar, paradoxal, imediat dupa ce ne-am strans in brate si am constatat ca traim inca, ne-am simtit mai fericiti ca oricand… In acelasi timp, ptr familiile si prietenii celor morti, durerea si suferinta nu echivalau decat, poate, cu revolta si furia ca asa ceva s-a putut intampla pe timp de pace, in 2017, la Las Vegas
    Nimeni, niciodata, nu-si va calma „isteria”, nici nu-si va atenua suferinta pierdeii unui apropiat, citind statistici care-i arata ca „in general”, se moare mai putin ca acum 100 de ani.
    Nimeni, niciodata, nu-si va putea potoli setea, si nici furia, cu date oficiale care-l asigura ca mai toata lumea are acces la apa potabila, cand el nu are!!!, desi plateste, desi nu traieste in mijlocul Saharei, ci in Europa, in anul de gratie 2019.
    Incontestabil ca viata a evoluat, sub multe aspecte, dar asta nu are NICIO incidenta asupra situatiei personale a fiecarui om, pentru care doar viata lui concreta conteaza (si e bine sa fie asa!) pentru ca alta nu are…

    • Nimeni, niciodata, nu-si va calma “isteria”, nici nu-si va atenua suferinta pierdeii unui apropiat, citind statistici care-i arata ca “in general”, se moare mai putin ca acum 100 de ani.

      Asta ne demonstrează cât de puternic este imperiul emoțiilor negative și cât de subiectivi putem deveni din cauza lor. În „Paradoxul progresului (II)” voi prezenta alte „întâmplări” cu tâlc despre modul cum este „cablat” (wired) creierul nostru cu software greu, chiar imposibil, de modificat sau șters.

      • @Constantin Crânganu – trebuie neapărat să vă povestesc, @Hantzy a făcut un circ întreg în comentariile de la un alt articol, despre arma fabricată la Cugir a îndrumătorului Dvs, aceea care înspăimânta lumea cu ”1.000 de gloanțe pe minut”, în viziunea lui.

        Iar după ce din conținutul comentariilor s-a dovedit că el de fapt n-a văzut vreodată o armă ca aceea demontată pe masă în fața lui, a zis că el a făcut armata, dar n-a fost armurier, de asta n-a văzut-o demontată :) :)

          • @Constantin Crânganu – chiar și în articolul citat de Dvs spune că importatorul WASR-10 în State e o firmă americană din Florida, Century Arms, care se ocupă și de încadrarea armei în normele legale americane actuale (e o armă ”post-ban”). Ce legătură are asta cu arma militară originală AK-47 de la Cugir, trage vreuna ”1.000 de gloanțe pe minut” ? WASR-10 n-am avut în mână, dar despre versiunea militară de AK-47 pot să vă asigur că nu e nimeni în stare să schimbe la ea mai mult de 4 încărcătoare pe minut. Deci 120 de cartușe pe minut, cel mult.

            • În articol se spune că: the rifle was a WASR-10, a semi-automatic version of a Romanian military AK-47 weapon.Aici ar fi legătura cu arma militară originală AK-47 de la Cugir.

              Pe de altă parte, deși am tras cu și am demontat de multe ori AK-ul meu din dotare, nu ni s-a permis să tragem mai mult de un încărcător pe ședință de poligon. Motivele erau două: economia de cartușe și – foarte important – recuperarea tuturor tuburilor goale, care, în zăpada groasă din zona Borșa, se pierdeau ușor. (Tuburile goale returnate la magazie reprezentau dovada că nu s-au furat/ascuns gloanțe) Deci, nu am avut posibilitatea de a număra câte încărcătoare se puteau schimba într-un minut și, de aceea, vă cred pe cuvânt.

            • La noi se schimba la fiecare 3 luni toată muniția folosită în pază, plus că expirau tot timpul lăzile cu muniție din camera de armament, iar muniția trebuia trasă, nu exista nicio soluție de a o recicla. Într-adevăr, zeci de militari de la instrucție rămâneau în poligon să caute și să adune tuburi din noroi, uneori până la 3-4 dimineața, dar dacă în final lipseau doar 3 – 400 de tuburi era considerat acceptabil. Uneori au lipsit peste 1.000, dar asta însemna în total mai puțin de o ladă cu muniție.

              Se foloseau de mulți ani AK-47, când au fost în sfârșit retrase definitiv ZB-urile, n-au mai fost păstrate nici ca rezervă. Dar și atunci, 12.000 de cartușe de manevră au trebuit trase de nici 10 oameni, într-o singură după-amiază, iar asta chiar în unitate, nu în poligon

            • Constantin Crânganu: de aceea, vă cred pe cuvânt.

              Dacă tot credeți pe cuvânt, poate am și eu o șansă: autoturismul meu personal este limitat electronic de către fabricant la o viteză maximă de 250 km/oră. Am reușit de câteva zeci de ori să ating cu vehiculul meu această viteză, deși nu am parcurs niciodată 250 km într-o singură oră. Nu aș susține deci în ruptul capului un asemenea lucru. Tot astfel nu am susținut niciodată că arma fabricată la Cugir poate trage „1000 de gloanțe pe minut”, așa cum scrie acum Harald.
              Dar pentru diversionisti precum comilitonul dumneavoastră, fie ei voluntari sau inocenți, astea sunt detalii insignifiante când e vorba de a abate atenția de la ideea principală conținută în comentariul inițial, exact la fel cum a procedat și acum, în cazul excelentei intervenții a comentatoarei Ella: excluzând răspunsul prim al dumneavoastră, acuzația neadevărată a lui Harald care mă privește a suscitat mult mai multă atenție.

            • @Hantzy – la acel articol ți-am explicat chiar eu că la autoturisme viteza maximă constructivă ar fi echivalentul cadenței teoretice de tragere de la armele de foc. Pentru că insistai să inventezi tot felul de comparații ridicole cu autoturismele și benzina din rezervorul lor. E de apreciat că ai învățat ceva nou, dar problema inițială rămâne: ai încercat să impresionezi audiența folosind acea cifră de 1.000 de gloanțe pe minut, chiar și după ce ți-am explicat că la AK-47 de la Cugir până și cadența teoretică e doar 600 de lovituri pe minut și se atinge pentru doar 3 secunde. Până termini încărcătorul și trebuie să-l schimbi.

              Iar asta e oricum valabil numai pentru arma militară. Acel WASR-10 menționat de Dl.Crânganu nu trage decât foc cu foc, asta înseamnă o armă ”post-ban”. Adică trebuie să apeși pe trăgaci pentru fiecare cartuș, deci n-ai nicio șansă să atingi măcar acele 120 de lovituri pe minut de la arma militară. Last but not least, dacă informațiile tale ar fi provenit din armată, ai fi știut toate detaliile astea și ai fi folosit sintagma consacrată ”lovituri pe minut”, nu termeni laici, găsiți pe Internet.

            • Harald,
              Motivul pentru care folosise atunci analogia cu rezervorul era mărimea magazinului (sau a sectorului, cum i se spune de fapt în armată) limitată la 30 de gloanțe.
              De asemenea, cadenta de tragere este termenul consacrat când vorbim despre o armă de foc. Tema comentariului meu era nesincronizarea dintre intențiile declarate ale americanilor, cum că posedă arme în scop defensiv, dar își cumpără unele de asalt, folosind declarațiile d-lui Crânganu doar ca exemplu în acest sens. Deci nicidecum că astfel Prof. Deming „ar înspăimânta lumea”. Vorbind în general de armele de foc nu aveam de ce să pomenesc de „lovituri pe minut”, dar amintind de arma fabricată la Cugir, am arătat că în realitate cadenta de tragere AJUNGE până la 1000. Ceea ce este corect, valorile oferite de Wikipedia fiind doar o medie.
              Și, nu în ultimul rând, arma deținută de mentorul domniei sale nu era varianta civilă wasr 10, ci chiar un Ak47, cumpărat la o licitație și care fusese folosită de rebelii africani.
              comentariul d-lui Crânganu

            • @Hantzy – nu te faci decât să te afunzi în propriile mistificări. Motivul pentru care ai opiniile pe care le ai și le exprimi în modul în care le exprimi este lipsa de familiaritate cu armele de foc. De asta insiști pe comparațiile cu autoturismele, tocmai pentru că ție autoturismele îți sunt familiare, nu armele de foc. Vezi în comentariile Dl.Crânganu sau în comentariile lui @Josef Svejk vreo comparație cu autoturismele?

              Oamenii cărora armele de foc le sunt familiare nu au nevoie să le compare cu altceva, tocmai pentru că le sunt familiare. Dar tu ai învățat în copilărie că o minciună nu trebuie niciodată recunoscută, ci trebuie insistat pe ea până în pânzele albe și exact asta faci și acum. Într-adevăr, e o strategie feminină de succes.

            • @Hantzy – unde am scris eu că ”prof. Deming înspăimânta lumea” ?! Tu încercai să dramatizezi situația folosind cifre aberante ca ”1.000 de gloanțe pe minut”, iar eu am scris că arma înspăimânta lumea în viziunea ta, nu prof. Deming.

              Jumătate din comentariile tale sunt eforturi de a ieși ”cu fața curată” din propria încrengătură de minciuni.

            • …Harald, te cam pripești cu acuzele. Eu nu fac decât să mă apăr împotriva unor hărțuiri nefondate. Când este evident că nu cunoști diferența între o caracteristică și unitatea de măsură a acesteia, atunci sunt nevoit să mă cobor la nivelul dumitale și să fac analogii pe care presupun că le cunoști cât de cât mai bine.
              La astfel de strategii a recurs și … preferatul dumitale, svejk, care mai ieri încerca să cupleze nu știu ce experiment cu oarece cefalotorace și pachiderme cu obiective ecologice. Dar, datorită exaltarii care-l caracterizează, nici nu-mi trece prin cap să îl consider pe ultimul un exemplu de urmat.
              Încercările tale repetate de a mă prinde pe picior greșit mă amuză oarecum, dar de la un punct sunt plictisitoare.

        • @Harald
          Prietene, raspunsul d-lui Cranganu e pe deplin multumitor?!?
          Hantzy asta e un dusman al libertatii si democratiei care face un tapaj bizar pe tema cadentei de foc a unui AK47. Si culmea, fara sa fie un cunoscator al maruntaielor unei asemenea arme de razboi !! Rusine!!!

          • JB,
            Harald este precum bancul cu Volga de la Radio Erevans are dreptate, doar că există două mici neconcordante, anume scandalul a fost cauzat de el, eu nefăcând altceva decât să îi răspund, iar eu, dacă n-am fost armurier, am fost totuși trăgător de elită. Scrisesem și asta, după ce am descris componentele armei pe care am avut-o în armata și pe care, vrând nevrând o demontam zilnic, dar Harald e un exemplu tipic, reținând întotdeauna nu doar ceea ce îi convine, dar adăugând concluzii false după propriile interese.

            • @Hantzy – tot pentru conformitate, formulele astea gen ”n-am recunoscut niciodată că …” sunt folosite în lumea reală doar de fete, care le învață de la mamă. Băieții nu învață niciodată de la tată așa ceva, tot de la mamă învață și ei astfel de eschivări lipsite de credibilitate.

            • Toți copiii învață de la părinți să nu mintă. A spune adevărul cum că „nu am scris așa ceva” nu este totuna cu „nu am recunoscut niciodată asta”. Poate doar pentru dislexici sau pentru mitomani.

            • @Hantzy – tocmai asta e problema, lucrurile astea nu se învață ”de la părinți” în general, cum încerci tu să pretinzi. De la tată copiii învață la propriu să nu mintă, iar de la mamă învață să se exprime astfel încât să poată pretindă ulterior că nu au mințit. Odată ajunși adulți, foștii băieți crescuți de mamă ajung să susțină o mulțime de puncte de vedere din repertoriul feminin, dar lor li se pare că au opinii normale, legitime.

            • Harald,
              Nici teoriile tale nu sunt convingătoare. E de preferat să cauți altceva, de exemplu să minți mai puțin.

            • @Hantzy – ce crezi că îți transmite subconștientul, atunci când nu te poți abține să scrii interlocutorului ”să minți mai puțin” ? :) :)

              Victimizarea (faptul că acum te ”aperi împotriva unor hărțuiri”) de unde crezi că provine? :)

            • Harald, încetează să te joci de-a psihologul! Ești la fel de afon ca și la fizică. Atunci când cineva minte, atribuind fără oprire interlocutorului vini închipuite, se numește hărțuire. Iar cuvântul ăsta nu descrie desenatul de hărți geografice.

            • @Hantzy – problema ta chiar ține de psihologie, nu faci distincție între adevăr și minciună. Și mai ai un tovarăș de suferință în situația asta.

          • @JB – ți-am mai spus și cu altă ocazie că nu ești prieten cu mine, iar de data asta contez pe amabilitatea Dl.Crânganu pentru ca precizarea asta să treacă de moderare. Sasrcasmul nu e o dovadă de inteligență, sarcasmul e o dovadă de proastă creștere.

            ”Susținerea” de care te bucuri în rândul moderatorilor de pe platformă, larghețea cu care ție îți apar comentariile ad hominem, în timp ce replicile decente la respectivele comentarii ad hominem nu trec de moderare, denotă că faceți echipă de ambele părți ale baricadei. Cam ca Rusia și Germania, ceea ce nu e de mirare.

            • @Harald
              … de ce te îndârjești tu într-o „conspirationistă” lipsită de orice bază ??!!? Care e chestia ?!?
              Un pic de ironie îți cauzează?!? Sau poate că sarcasmul îți lipsește. Hai, zău….Cool down.

              Permite-mi niște observatii despre chestiunea AKM-47, cadență, chestii…… Are vreo relevanță, in cadrul discuției despre limitarea deținerii de pers.civile, dacă împroașcă 640, 820 sau 100/min.?!? Este relevant câte încărcătoare pot fi schimbate/min.fara că țeava să fie distrusă/stricată/decalibrată?!? Ce rost are ca asemenea detalii (care în contextul dat nu pot avea decât o utilitate descriptivă) să împieteze se asupra fondului chestiunii, stimabile ?!?

              Dar spre uimirea mea nimeni nu a „atacat” probl.prorogarii începutului sesiunii parlamentare în UK (a.k.a. Parliament suspension) de către Bo.Jo. …… Good news or bad news?!? :-))

            • @ JB,
              chiar ca e grav: sa te lase ei uimit fara nicio explicatie? Cum isi permit prim ministrul britanic, aprobat de Regina, sa faca ceva ce te lasa uimit?
              Inca nu ti-ai manifestat nemultumirea si uimirea fata de Macron sau Merkel, dar pe englezi si americani ii ai incontinuu in vizor. Saracii de ei!

            • @victor L
              Dom’le, vă cunosc teoria: au câștigat ww2 !!! Prin urmare, sunt mai presus de greșeală. Amin !!!
              Restul….. Dumnezeu cu mila. Se întâmplă să aibă dreptate DOAR atunci când nu lezează INTERESELE primilor. Aceste interese NU pot fi decât cele mai legitime…… primează întotdeauna.
              Francezii niște papagali, Macron un fraier monumental, Germanii vinovați ptr.absolut orice, Merkel un semi-monstru multicultural și pro-RUS la maxim, etc. Ah, dar și Trump este quasi-oficial acuzat de asta….. Hmmm….. Nasol! Da’ nu se pune. Păi s- câștigat ww2 degeaba?!?
              And so on……
              E bine asa?!? Mulțumit ?!?!

            • @ JB,
              cind nu mai ai ce raspunde faci pe victima ofensata. Iti sta bine :D

            • @victor L
              Dom’le, in naivitatea mea, am pretentia ca in cadrul unei discutii care nu are implicatii asupra unor decizii statale sa incercam sa pastram obiectivitatea, rezonabilitatea si buna credinta necesare unui asemenea demers. Sa plecam de pe pozitii ideologice, de la parti pris-uri osificate, de la patriotisme scolaresti si sa ne cramponam de ele este cu totul neproductiv si fara sens.
              Permiteti-mi un exemplu. In dezbaterea privind Brexit, pretentiile britanice si pozitia tuturor celorlalte state membre UE ce relevanta are ca Churchill&UK au castigat ww2?!? Ce relavanta are ca, par exemple, Ro. l-a pierdut?!? Legitimeaza asta pretentiile britanice de astazi?!? Ii da lui Bo.Jo.dreptul sa suspende parlamentul?!?
              Sau: in problema datoriilor Grecie, proastei administrari, fraudelor masive, coruptiei clasei politice ce relevanta are ca democratia s-a nascut in antica Elada?!? Ce legatura au aceste grave probleme cu ocupatia germana din ww2 sau cu marxismul/comunismul/stalinismul acerb al unei importante parti a electoratului grec de dupa ww2?!? Face Grecia de astazi mai ok?!? E condusa mai bine?!? Rezolva, practic, vreo problema de fond?!?

            • @ JB,
              Dom’le, te las in naivitatea ta.
              Caci cine nu isi cunoaste trecutul (sau il nesocoteste) risca sa-l repete. Cu sau fara naivitate :P

  22. Dle profesor,
    Cred ca un mic si modest comentariu publicat aici acum cateva zile a disparut si nu cred ca dvs sunteti cauza .Oricum poate ca aceasta informatie care cred ca contine o stire „pozitiva” va ramane si dvs poate ca veti raspunde daca o considerati sustenabila:

    https://www.scientia.ro/univers/terra/7570-incendiile-din-padurea-amazoniana-sunt-distructive-dar-nu-epuizeaza-rezervele-de-oxigen-ale-pamantului-nu-amazonia-nu-este-responsabila-pentru-20-din-oxigenul-planetei-iata-de-ce.html

    • Dr. Wallace Smith Broecker (1931 – 2019), geolog în Department of Earth and Environmental Sciences at Columbia University, a fost cel care a popularizat termenul global warming în 1975 și a dezvoltat ideea „curelei de transmisie” legată de circulația curenților oceanici și rolul acestei în declanșarea și menținerea schimbărilor climatice.

      Într-un articol publicat pe 26 iunie 1970 în ScienceMan’s Oxygen Reserves – Broecker a scris:

      Chiar dacă toate plantele, atât cele de pe uscat cât și cele de pe mare, ar fi distruse și apoi descompuse, procesul ar consuma mai puțin de 1 la sută din oxigenul atmosferei.

      Actuala isterie despre incendiile din Amazon a lansat o altă „bomboană ecologistă”: Amazonul – plămânul verde al Terrei!. Se pierd din vedere, în mod convenabil, realități care contrazic corectitudinea politică actuală:

      Plantele din jungla Amazonului mai și consumă oxigen, nu doar îl produc; jungla Amazonului emite circa 40 milioane tone metan anual, creșterea numărului de incendii nu este legată, cum cred unii, de încălzirea globală, ci de acțiunile deliberate ale proprietarilor de terenuri, care doresc defrișarea unor porțiuni pentru dezvoltarea agriculturii și zootehniei ș.a.m.d.

  23. Cred că această teorie, că am trăi cea mai bună perioadă din istoria omenirii, dar am avea impresia că lucrurile se degradează – este completamente falsă. Cred că dacă am administra un chestionar corect, prin care să vedem dacă, într-adevăr, oamenii cred că astăzi este mai rău decât acum o sută de ani, am obţine o imagine corectă: adică oamenii, în mare majoritate, ştiu că nu trăim cele mai proaste timpuri, ci cele mai bune, în mare (pt că sunt multe nenorociri în lume azi, ca zeci de milioane de refugiaţi, epidemie de Ebola în regiuni din Africa etc.).

    Pe de altă parte, această impresie, că oamenii sunt nemulţumiţi de prezent fără temei, este greşită. Oamenii au dreptate să fie nemulţumiţi de prezent. Nivelul de educaţie este cel mai ridicat din istorie, cel puţin în bună parte a globului. Astăzi mai mulţi oameni, procentual, înţeleg ce se întâmplă în societatea lor şi cer mai mult de la liderii lor. Sunt nemulţumiţi că lucrurile sunt cum sunt şi ar putea fi cu siguranţă mai bune.

    Să luăm cazul României. În România, dacă eşti medic, poliţist, procuror, politician – ai asigurat un salariu decent ori, în multe cazuri, mare. În aceste condiţii – să vezi corupţia endemică din aceste instituţii – este dureros, enervant. Doctorii din România câştigă mai bine decât în toate ţările din Estul Europei, dar cei mai mulţi se comportă de parcă ar fi spitalul lor, iar pacienţii sunt nişte animalele enervante cărora nu le pot refuza accesul. Mulţi procurori tratează suspecţii de parcă ar fi suboameni, mulţi poliţişti la fel.

    Ştiri negative în ziare? Sigur, aşa a fost mereu, într-o presă liberă, şi e bine să fie aşa. A deveni presa mai „sumbră” în ultimul timp, cum spuneţi? Şi care-i nenorocirea? Faptul că evidenţiază mai multe nereguli este în… neregulă? Vreţi ca jurnaliştii să scrie despre faptul că la Spitalul Municipal au fost administrate pastilele la timp în dimineaţa asta?

    Când sunt ştiri bune relevante, ca de exemplu deschiderea unui ciot de autostradă, acestea ajung pe prima pagină imediat, nu?

    Eu, personal, sunt nemulţumit de cum merge România şi sunt pesimist cu privire la viitorul ei. Cu un premier care abia citeşte în limba română şi nu înţelege subiecte mai complicate decât desenele animate, cu miniştri agramaţi, fuduli şi ineficienţi, cu o corupţie enormă în instituţiile statului, cum aş putea fi? Dar ştiu că niciodată în România, în genere, nu a fost mai bine ca azi, că societatea românească a evoluat, graţiei geografiei favorabile (ori mai favorabile decât a altora). Şi mai ştiu şi că ar putea fi mult mai bine dacă nivelul corupţiei al scădea, cel mai mare flagel al societăţii noastre. Pesimismul meu ia în calcul ce e şi ce cred că ar putea fi. Şi probabil că nu sunt singurul care gândeşte astfel.

  24. Am ezitat sa scriu. Din multe motive. Poti sa ignori stirile negative? Poti sa faci abstractie de ceva periculos care pota sa ti se intimple tie? Poti sa fi optimist cind familia ta, prietanii tai nu sint? Poti sa traiesti linistit cind stii ca puteai sa ajuti si nu ai facut-o, cind ajutorul tau putea sa fie semnificativ numai pentru tine poate. Nu sunt cuvinte la intimplare, dar o tara se prabuseste si noi trebuie sa o trecem ca stire la stiri negative, de necitit. Lucrurile nu merg bine in Romania, mai mult de cinci milioane din cei mai buni cetateni au emigrat si nu se vor mai intoarce niciodata. Cum sa trec stirea asta dl. Crânganu?

    • @ smaranda,
      putina atentie: nu e vorba despre ignorarea stirilor negative, ci despre ceea ce ni se spune chiar din titlu:
      „Paradoxul progresului (I). Asaltul mediatic al știrilor negative”.
      Caci:
      ” Sărăcia extremă a fost redusă drastic: de la 90% la circa 10% în 2013. Alfabetizarea a crescut de la 15% la peste 85% în 2015. Longevitatea a devenit mai mult decât dublă: de la sub 30 a ajuns la 70 ani la scara planetară și la 80 ani în țările dezvoltate. Mortalitatea infantilă (sub 5 ani) a scăzut de la 20 milioane în 1950 la 5,4 milioane în 2017.”
      Si totusi, parca am fi masochisti si ne torturam cu ceea ce inca mai e rau in viata noastra.
      Stirile negative (uneori impanate cu minciunele) sint mai bine digerate si fac rating in mass media.
      NB,
      ezit unde sa trec stirea data de tine: „mai mult de cinci milioane din cei mai buni cetateni au emigrat si nu se vor mai intoarce niciodata”.
      La stiri negative? la deformarea adevarului?
      Caci:
      – nu au plecat „cinci milioane”;
      – cei plecati sint departe de a fi toti 5 milioane „din cei mai buni cetateni” Cum ai constatat?
      – de unde stii ca nu se vor mai intoarce niciodata; ultimul sondaj ne spunea ca cca jumatate s-ar intoarce in tara.

  25. O știre (+) sau o știre (-) ?

    The Amazon Is Not Earth’s Lungs
    Humans could burn every living thing on the planet and still not dent its oxygen supply.

    As the biochemist Nick Lane wrote in his 2003 book Oxygen, “Even the most foolhardy destruction of world forests could hardly dint our oxygen supply, though in other respects such short-sighted idiocy is an unspeakable tragedy.”…

    The Amazon produces about 6 percent of the oxygen currently being made by photosynthetic organisms alive on the planet today…In fact, from a broader Earth-system perspective, in which the biosphere not only creates but also consumes free oxygen, the Amazon’s contribution to our planet’s unusual abundance of the stuff is more or less zero.

    Contrar strigătelor alarmiste, emise de Emmanuel Macron și alți lideri politici, incendiile din Amazonia nu periclitează resursele de oxigen ale planetei.

    Noua bomboană ecologistă – Amazonia este plămânul verde al Pământului! Să salvăm jungla, chiar dacă Brazilia se opune! – a început să fie suptă cu o voluptate ideologică total paralelă cu realitatea.

    • Dupa alegerea lui Macron ca presedinte al Frantei, unii au rasuflat usurati: a aparut Salvatorul Uniunii Europene. Se pare ca lui Macron nu ii ajunge Europa vrea sa salveze Planeta :D
      Chiar daca lumea se opune :P

  26. Fac si eu o incercare, daca tot a lansat domnul profesor cateva intrebari. O stire este, prin definitie, ceva iesit din comun. O noutate. In limbaj statistic “iesit din comun” am spune “outlier”. Ceva din coada distributiei asteptarilor, cum ar veni, si nu de pe la mijloc. Daca rezultatul nu contrazice cu nimic asteptarile, atunci nu vorbim de o stire, ci de un fapt banal, si e normal ca nimeni sa nu urmareasca presa atunci cand raporteaza lucruri banale.

    Cam asta e cu raportul neobisnuit / comun. Ajungem imediat si la pozitiv / negativ. Daca ducem, carevasazica, mai departe analogia cu statistica inferentiala, putem spune ca in multe domenii distributia rezultatelor (istoric vorbind) si cea a asteptarilor pentru viitor nu sunt tocmai simetrice. In economie, de exemplu se spune ca pietele nu prea au tendinta de “melt up” (cu referire la bursa de valori). Daca se intampla, este ceva foarte rar. Melt downs, in schimb, se intampla ceva mai des. Black Monday, de exemplu, cand indicele Dow Jones a scazut cu 22% intr-o singura zi, nu are un echivalent pozitiv – nu exista vreun “Glorious Wednesday” in care DJIA sa fi crescut cu 22%. Coada distributiei este clar catre miscarile in jos, atat istoric, cat si in privinta asteptarilor participantilor.

    In general, nu doar la bursa, pericolul unei pierderi e mai mare decat “pericolul” unui castig neasteptat de aceeasi valoare. Pericolul unei deteriorari bruste a starii de sanatate e mai mare decat al unei imbunatatiri rapide. Nu mai lungesc vorba. Asta e viata. Ce sa-i faci daca entropia nu tine cu noi.

    Deci, carevaazica. si pentru o presa obiectiva, care ar raporta tot ce e iesit din comun cu sensul de statistical outlier, un bias clar catre stirile negative tot ar exista, pentru ca asta e starea naturala a lucrurilor.nAsta nu inseamna ca presa, asa cum o stim, isi propune sa raporteze intocmai doar ce e intr-adevar iesit din comun. E clar ca se mai si confectioneaza stiri si “outliers” din lucruri care nu sunt tocmai iesite din comun (in caz ca vorbim de stiri reale).

    Pana una alta, cred ca lipsa de echilibru intre stirile pozitive si cele negative nu este in sine un lucru ingrijorator (sau o “stire”). Posibil sa fie un natural imbalance acolo care sa nu trebuiasca corectat in vreun fel.

  27. In sfirsit, o stire pozitiva (e drept, a mai dat-o cineva tangential):
    http://inliniedreapta.net/blogpost/presedintele-planetei-pamant-se-teme-de-incalzire-globala-doar-cand-e-la-servici/
    „Coasta insulei Martha’s Vineyard are o elevație peste nivelul mării de doar câțiva metri. În cazul creșterilor nivelului Oceanului Planetar această insulă va fi inundată.

    Insula se află pe coasta Atlantică a Massachusetts, coastă predispusă la urgane. Tot mai dese, dacă ar fi să ne luăm după alarmele din media.

    Pe insulă se poate ajunge doar pe apă sau prin aer. Și cum îi cunoaștem pe toți politicienii de stânga ca fiind extrem de modești în timp ce ne predică despre cum arde planeta, sigur nu se vor deplasa către noile lor case cu avionul sau elicopterul, ci vor vâsli vânjos pentru salvarea Terrei.”

    • O alta și mai bună: When asked about his decision to use private jets, the royal said he uses commercial flights 90% of the time but does make other arrangements at times to „ensure that my family are safe” and that he has always offset his C02 impact. a afirmat prințul Harry, după cum transmite hellomagazine.
      O dovadă de ipocrizie, ar putea spune unii. Poate, dar aceeași ipocrizie ii caracterizează și pe cei care neagă posibilitatea încălzirii globale în urma creșterii concentrației de codoi, însă nu pierd niciodată ocazia de a-i taxa pe „iecologisti” pentru amprenta pe care aceștia o determină. Cu aceeași fervoare pe care o arată când e vorba de economii pentru diverse programe umanitare, dar în același timp susțin consumul și extracția oricât de mare a combustibililor fosili.

      • De voi, iecologistii apocaliptici ai uitat? Faceti voi ce cereti altora? sau sinteti ca in exemplul cu popa?
        Obama a fost presedintele care a semnat tratatul de la Paris; printul Harry e a nspea spita la roata casei regale a UK.
        Ai incercat niste paralele inegale :D
        Nu se neaga „posibilitatea” incalzirii globale, ci isteria care insoteste un fenomen ce face parte din evolutia Pamintului. Iar daca esti disperat, striga si tu „Opriti Pamintul vreau sa cobor!”

        • Vezi dacă nu citești cu atenție?! Vorbeam de aceeași ipocrizie, care ii caracterizează și pe unii, și pe alții. În rest, îți poți nega isteria, dar nu poți nega că factorul antropic face parte din „evoluția pământului”. Disperați îmi par fanaticii și fundamentaliștii care se opun acestei evoluții, dorind reîntoarcerea la „valorile” medievale, la izolare și suspiciune, la segregare și promiscuitate. Noroc că viața merge înainte!

          • Tocmai ca am citit cu atentie din moment ce ti-am spus ca joci la paralele inegale.
            Intre Obama, fost presedinte al SUA si semnatar al tratatului „da bani, americanule!” si printul Harry e o diferenta maaaree.

            • Păi paralele inegale erau între Harry și Obama, nu între ipocriții tăi și ai mei.
              Cât despre maaaarea diferență între Harry și Obama, nu Victor L e cel chemat să o certifice. Obama a avut mandat de 4 ani, Harry e prinț pe viață. Sau asta nu se pune?
              Privitor la Paris Agreement, Obama a semnat, dar Parlamentul american l-a ratificat. În rândul contributorilor USA nu sunt printre primii. Cu 9,41 USD per capital, USA se află în urma majorității statelor europene.
              https://www.greenclimate.fund/how-we-work/resource-mobilization
              Iar după anunțarea retragerii din Acord, mai multe state americane, primării și chiar întreprinderi activând în branșă au format o alianță și plănuiesc să se angajeze în continuare față de ONU pentru a participa la Acord.

            • Hantzy,
              esti haios rau.
              Adica tu ai voie sa constatii ipocrizia lui x ori y, dar eu nu am voie sa constat ceva. Mai sa fie!
              Apoi, Obama a avut mandat 4+4 ani, nu 4. Iar print pe viata e si Duda al nostru.
              Dar daca in opiniunea ta Obama ca presedinte al SUA este pe picior de egalitate cu printul Harry, atunci e dezastru.
              Cit despre „statele si primariile” care, las-o jos ca macane. Si @ Hantzy, pe persoana fizica, se poate asocia „statelor si primariilor” aiurea. Dar el prefera doar sa propage idei apocaliptice.
              Daca americanul plateste atit de putin, ce chichirez gilceava ca s-a retras? va deranjeaza pe voi incalziristii ceie 3 miliarde de dolari?
              Dece nu ai luat in vizor cit plateste Rusia? 300.000 fata de 3 miliarde.
              NB,
              te provoc sa cauti si alte link-uri verzi, din care sa ne spui cu cit a contribuit pina acum fiecare si, mai ales, ce s-a intreprins, care sint beneficiile.
              Unora ca tine le stau in git americanii pen`ca nu mai au chef de planuri Marshall.

            • Victor L, nu știu de unde ai dedus că ți-aș interzice să constați și să scrii ce vrei despre cine vrei. Dimpotrivă, cu cât aduni mai multe tăieturi din ziare, cu atât mai larg îți va fi orizontul, chiar dacă le vei reține doar pe unele dintre ele.
              De Obama nu-și va mai aminti nimeni în câțiva ani. În schimb, Harry va fi urmărit de știri încă mult timp: royalii ăștia sunt longevivi bine. Pe de altă parte, nimic nu exclude ca Obama să închirieze un feribot electric, cu energie verde, sau să plătească pentru emisiile pe care le provoacă.
              Cât despre „cine măcăne”, ai grija că împunge! The U.S. Alliance Is Currently 25 Governors Strong și aproape 100 de primării americane s-au angajat să ducă propria politică climatică. Conform sondajelor 70% dintre americani sunt pentru rămânerea SUA în Paris Climate Agreement.
              https://www.usclimatealliance.org/
              http://climatemayors.org/
              Îți înțeleg afecțiunea față de Rusia și colegii de la Sputnik, dorind ca americanii să rămână în urma acestora, dar apreciez deschiderea ta pentru site-urile serioase, altele decât „în linie dreaptă”. Dar dacă tot ești ultracentral, atunci ar trebui să știi că 3,00 M înseamnă 3 milioane. Și vezi că în tabelul ăla mai sunt și alte informații, de exemplu emisiile per capita.
              P.S. Faci aceeași greșeală ca și alți comilitoni ai tăi, presupunând lucruri neadevărate despre mine și concluzionând fals. Americanii nu îmi stau în gât, nici măcar cei mai proeminenți lideri ai lor. Aceștia sunt destul de unsurosi. (-:

          • Nu existența factorului antropic e în dispută, ponderea factorului antropic e în dispută. Iar dacă disputa ar fi purtată de oameni echilibrați, preocupați de bunăstarea societăților umane, credibilitatea argumentelor ar avea numai de câștigat.

            Însă când disputa e purtată cu strigăte isterice gen ”vreau să intrați în panică” din partea unei adolescente cu sindrom Asperger care mai și pozează în copil, deși la 16 ani o fată nu e tocmai ”copil”, iar mii de adulți o urmează în delirul ei, e cam greu să mai invoci argumente credibile.

            Cum ți s-ar părea dacă oamenii decenți care au câte 3-4 copii acasă și merg duminica la biserică ar începe să se tăvălească pe străzi, urlând ”pocăiți-vă, că vine sfârșitul lumii” ? Nu ar fi buni de internat la psihiatrie?

          • Nu. Nu-i deloc acelasi lucru.

            Personal nu cred ca emisiile umane de codoi au o influenta vizibila asupra incalzirii/racirii climei. Asta pentru ca nimeni n-a reusit niciodata sa-mi descrie un exepriment repetabil care sa dovedeasca acest fenomen. Pe de alta parte eu pot sa dovedesc cu realtiva usurinta ca la concentratii similare celei atmosferice codoiul n-are un efect de sera detectabil.

            Cand insa ii prind pe propovaduitorii isgterici ai apocalipsei codoiului ignorand cu nesimtire ceea ce ei insasi propovauiesc atat de abitir e evident ca trebuie taxati. In cei 7 ani de acasa am invata ca mincinosul trebuie dat intotdeauna in gat. si-l dau. Dumneavoastra n-ati invatat acelasi lucru?! Pacat…

            Este dincolo de orice dubiu ca marii tartori si profitori ai apocalipselor climatice nu cred nici macar un cuivant din toate aberatiile pe care le predica. Cei ce cred cu sincer si cu fanatism in gogoritele astea sunt amaratii astia ca dumenavoastra. Adica masa de manevra. E pana la urma o fapta crestineasca sa incerci sa-i deschizi fraierului vesnic trompat ochii. Nu am nicio indoiala ca va doriti cu disperare sa fiti trompat in continuare si mai ales ca traiti tzeapa cu voluptate, dar la urma umrei nu ma costa mai nimic sa incerc sa va deschid ochii. Ba chiar e amuzant.

            • He, he, personal nu credeți?! Pentru că sunteți afon în ce privește fizica. Deși poate doare, adevărul trebuie spus. Experimentul dumneavoastră cu sticlele, când de fapt ați construit, fără să realizați acest lucru, două termometre cu agenți diferiți, nu se pune.
              Ca temă pentru acasă: Imaginați un experiment în care mediile respective să poată primi și pierde energie doar prin iradiere termică, adică să construiți niște incinte adiabate și termoizolate, dar perfect transparente pentru radiația solară. Pentru că nu există nici izolatori perfecți și nici medii cu refracție nulă, astfel de incinte sunt imposibil de realizat pe Terra. În spațiul interstellar ar fi o variantă de compromis, presupunând că ați găsi totuși acel material perfect transparent pentru radiația solară, iar incintele respective ar trebui să fie suficient de mari pentru a putea obține un gradient de temperatură de la solul din centrul ei spre margini. E desigur doar o sugestie, dumneavoastră putând folosi orice altă strategie experimentală. Dar dacă doriți să folosiți exact aceleași valori ca și cele terestre, ignorând adevărul că, într-un amestec fizic, fiecare componentă își păstrează proprietățile specifice, atunci veți avea nevoie de un secol pentru a constata schimbările termice produse de modificarea concentrației de codoi în aerul din respectivele incinte, adică cam de tot atâta timp a fost nevoie pe Terra pentru un grad celsius. Succes! Până aveți rezultatele, poate renunțați să mai solicitați astfel de experimente!

              Intre timp, alții au măsurat deja această variatie a efectului de seră datorat codoiului și au constatat că atmospheric CO2 emitted an increasing amount of infrared energy, to the tune of 0.2 Watts per square meter per decade. This increase is about ten percent of the trend from all sources of infrared energy such as clouds and water vapor..
              Măsurarea directă a creșterii efectului de seră datorat dioxidului de carbon la suprafața pământului

      • @Hantzy – e impresionantă fervoarea cu care cauți mereu site-uri diferite care să se refere toate la același studiu de la Berkeley, dar n-ai răspuns nici până acum la întrebările privind amplasarea detectoarelor de CO2 la ”North Slopes of Alaska”. Nu poți obține în lumea reală valorile de CO2 de-acolo decât cu gerrymandering.

        Separat de asta, ți-am mai spus să tratezi energia moleculei de CO2 simultan pe două fluxuri paralele și să iei în calcul suma lor, domnu’ olimpic la matematică și fizică. Transferul de un flux pe celălalt, despre asta e vorba. Tu muți energia de pe un flux pe celălalt, prezinți bilanțul doar pe fluxul beneficiar, iar în final molecula ta de CO2 radiază mai multă energie decât primește. Asta pe lângă faptul că e o moleculă ideală, care nu pierde energie, toate ciocnirile ei sunt perfect elastice ș.a.m.d.

        • Harald, nu știu nimic despre întrebările privind amplasarea detectoarelor. Și nici despre „ți-am mai spus că … „. Nu prea găsesc nimic util în intervențiile tale, deci nu prea le iau în seamă, decât dacă sunt acuze și trebuie să îmi apăr punctul de vedere.
          În rest, nu înțeleg chiar deloc ce vrei să spui cu fluxurile de energie paralele și cu molecula ideală. Astfel de concepte îmi sunt total necunoscute. Știu însă că nu poate exista căldură fără materie, ea fiind strâns legată de gradul de dezordine microstructural, deci de Entropie. De asemenea, cunosc legea conservării energiei, cum că nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, dar totul se transformă. Așa că sunt sigur că nu am scris niciodată că „molecula mea de co2 ar radia mai multă energie decât primește”. Ai mai făcut afirmația asta și, în pofida faptului că ți-am scris să oferi ceva dovezi în acest sens, n-ai putut. Dar tocmai reluarea acuzelor nefondate la adresa mea o pot considera, fără să greșesc, minciună și hărțuire. Așa că închei aici dialogul.

          Dacă ai neclarități sau dubii privind rezultatele măsurătorilor directe efectuate de specialiștii de la Berkeley University, le poți scrie direct lor. Dar te previn că „lumea reală” e cu mult mai mult decât ceea ce aștepți tu să fie, în acea logică a lui „asa ceva nu există!”.

  28. Felicitări pentru articol, pentru documentare!
    Acum suntem în 2024 după o pandemie și două războaie, aveți o cercetare cu date care țin cont si de aceste două evenimente majore?

    PS. Am și eu o ipoteză la această frenezie/dragoste de știri negative: CONSUMERISTUL este favorizat de știrile negative; frica activează instinctul de autoapărare și este un declanșator la achiziții.

    Toate cele bune!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro