duminică, noiembrie 1, 2020

Paradoxurile Contributors

La data de 25 august a.c., revista „22” a publicat un articol al domnului profesor Aurelian Crăiuțiu de la Universitatea Indiana, intitulat „Paradoxurile Americii”. Articolul a fost preluat de platforma Contributors și a generat foarte multe comentarii: 109, față de cele 11 de pe site-ul revistei „22”. Din păcate nu se poate face o comparație și între numărul de vizualizări, deoarece numai pe Contributors acest număr este public: 7730 la data scrierii acestui text (9 septembrie).

Surprinde – și acesta ar fi al doilea paradox – virulența dezbaterii, pe ambele site-uri, dar mai ales pe Contributors (de remarcat că cel puțin două din cele 11 comentarii de pe „22” apar și aici). Aparent, românii (sau românofonii, nu știu cum este mai nimerit) sunt foarte interesați – și implicați! – în lupta politică din Statele Unite și prea puțin interesați de cea din România. Desigur, comunitățile românești din US sunt numeroase și au un nivel de trai mult superior față de nivelul mediu din țară, ceea ce le permite să se gândească mai puțin la ce pun mâine (sau azi!) pe masă și mai mult la alte probleme, de natură, cum să-i spun, nepersonală. Totuși, intuiția îmi spune că această explicație este nu atât sumară, cât ușor tâmpițică.

Al treilea și cel mai interesant paradox este alunecarea comentatorilor de la discutarea articolului (a ideilor acestuia) la discutarea – și, de multe ori, atacarea – domnului profesor Aurelian Crăiuțiu. Acest lucru m-a mirat foarte tare și m-a pus pe gânduri, iar rezultatul acestor gânduri îl aveți aici. Încerc să-l scurtez cât pot.

Din CV-ul domnului profesor aflăm că a scris cinci cărți în nume propriu: „Elogiul libertăţii: Studii de filosofie politică”(Polirom, 1998), „Elogiul moderaţiei” (Polirom, 2006), „Liberalism under Siege: The Political Thought of the French Doctrinaires” (Rowman & Littlefield, 2003), „A Virtue for Courageous Minds: Moderation in French Political Thought, 1748-1830” (Princeton University Press, 2012) și „Faces of Moderation: The Art of Balance in an Age of Extremes”(University of Pennsylvania Press, 2017); că a colaborat la altele (opt sau zece cărți, depinde dacă le socotim și pe cele în curs de apariție); că a scris câteva zeci de articole, poate o sută (multe, în orice caz; n-am stat să le număr). Menționez de asemeni că volumul din 2003 i-a fost tradus în franceză și publicat în 2006 la editura pariziană Plon, sub un alt titlu („Le Centre introuvable: la pensée politique des doctrinaires français sous la Restauration”), ceea ce n-ar părea mare lucru, dacă n-aș fi aflat pe pielea mea cât e de greu să fii publicat la o editură pariziană de top.

Tot din CV aflăm că domnul profesor Aurelian Crăiuțiu a supervizat mai multe doctorate, printre care (în 2012) și-al lui Alin Fumurescu, autor familiar pentru cititorii Contributors. Înainte de trece la partea serioasă a discuției, să notăm că domnul profesor Crăiuțiu este absolvent al ASE București (1988), al Universității Rennes (Maîtrise level, 1991), al Universității Tennessee (1994), al Universității Princeton (1996) și doctor în Teorie Politică al aceleiași universități (iulie 1999).

Dacă vine cineva la mine și-mi spune că acesta e-un parcurs academic accesibil oricui, promit că-l bat foarte tare. Dacă-i așa ușor să faci toate astea, de ce nu le face tot poporul? De ce nu le-am făcut și eu, de exemplu? Întrebarea nu e chiar degeaba: printre locurile unde profesorul Crăiuțiu a predat (multe! Le-am lăsat deoparte) se numără și SNSPA din București; fatalitate! Între 2004 și 2005 am făcut și eu un master acolo, tocmai atunci când profesorul Aurelian Crăiuțiu a predat în România – singura dată, cel puțin așa rezultă din datele pe care le am la dispoziție. Mărturisesc că nu am avut cunoștință de cursul domniei sale nici în 2004, nici în 2005, ceea nu înseamnă chiar nimic – nu la carte îmi stătea mie gândul, ci muncă pe brânci, ca să ies din foame. Am luat în serios SNSPA-ul doar atât cât să absolv masterul și să am hârtie la mână, ca să-mi poată patronul crește salariul în mod legal. De ce? Pentru că lucram în publicitate (copywriter) și diploma aia pe care scria „Comunicare și Relații Publice” mi-a folosit la exact atât: să sucească contabila niște acte, astfel încât firma să aibă un angajat cât mai „legal”. Din banii pe care patronul nu-i mai dădea șpagă la inspectorii fiscali mi-a făcut și mie parte, printr-o mică creștere salarială.

Ce vreau să spun cu asta? Iată: așa cum gura cea rea a românului a scos în comunism vorba „munca în zadar”, tot așa scot și eu acum, în capitalism, vorba „învățătura în zadar” (român sunt, gură rea am!). Deci drăguța de SNSPA aruncă pe piața muncii, an de an, sute de absolvenți (de facultăți și de mastere) cu tot felul de calificări de-astea minunate, de te doare mintea: „Comunicare și Relații Publice” (adică la ce e bun un „comunicator” cu patalama? Ce știe el să facă pentru un salariu? Ce firmă are nevoie de „comunicatori” și dă anunțuri de angajare? Nu zic că nu există pe toate drumurile și site-urile: „Angajăm specialist Relații Publice”, deși anunțul corect ar fi astfel formulat: „Angajăm la stat specialist Relații Publice”, sau și mai bine: „În urma unui telefon de la domnul Președinte de Consiliu Județean, o angajăm pe verișoara nepoatei sale, absolventă de Relații Publice”). Pe de-o parte nu-i ciudat, că înainte de a produce astfel de specialiști, SNSPA producea activiști de partid. Mie nu mi se pare foarte diferit destinul unui activist de partid, absolvent al Academiei „Ștefan Gheorghiu”, de destinul unui specialist PR, absolvent al SNSPA București; ca să mănânce și el o pâine, același lucru trebuie să-l facă. Să latre pe undeva, la comanda cuiva. Să latre tare!

Întrebarea care dă sens celor înșirate mai sus este: ce știe să facă un absolvent al facultății de Teorie Politică al Universității Indiana din Bloomington? Eu sper că știe să facă fel și fel de lucruri grozave pe care le-a învățat la cursurile domnului profesor Aurelian Crăiuțiu și să se bată pentru el firmele și companiile americane și multinaționale, imediat ce iese pe poarta facultății, cu diploma în buzunar. Să fie căutat în următoarea săptămână de câteva zeci de departamente de recrutare și să aibă agenda plină de întâlniri cu persoane de decizie din top-managementul acelor entități juridice, mari sau mici, cum or fi (preferabil mari sau foarte mari, că firmele mici nu prea oferă salarii bune, iar „pachete” nici atât).

Sper, desigur, să nu sfârșească angajat la stat („tovarășu’ cu agitația”). Așa sper.

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

  1. Fiecare se defineste prin ce scrie la un moment dat, nu prin CV, fie el cit de impresionant.
    Cert e ca articolul d-lui, e, dupa parerea mea, un exemplu de activism politic, plin de exagerari, incercari de manipulare, care aminteste masiv de articolele din vremea impuscatului. As fi curios sa citesc articole pe alte teme pt a vedea daca acest mod de „logica”, lipsita de credinta, e sistematica sau doar aici a fost o scapare ca urmare a urii de care e macinat si nu a putut s-o tina-n friu.

    • Da, dar si cititorul se defineste prin cum citeste. Un text este deopotriva scris si citit, si daca autorul se defineste prin cum scrie, la fel si cititorul se defineste prin cum interpreteaza ce e scris..

      Din acest motiv, CV-ul si parcursul academic este relevant in a deosebi unde sunt prejudecatile, daca autorul a scris influentat de propriile prejudecati, sau daca un cititor a citit prin prisma propriilor prejudecati. Stiu, de obicei nimeni nu-si pune la indoiala propria buna-credinta si se crede el insusi foarte echilibrat, dar la urma urmei pentru mine ca terță persoană atat „Craiutiu” cat si „Neamtu tiganu” sunt doi oameni care scriu, ambii supusi prejudecatilor lor, si e normal sa caut sa-i compar prin criterii mai obiective sa vad care e mai partinitor.

      N-ar strica ca noi, cititorii de articole, sa fim constienti de propria noastra lentila ideologica, care despre care as crede ca distorsioneaza mult mai mult decat cea a unui autor cuare are in spate ani buni de reflectie intr-un domeniu.

    • Daca articolul ar fi laudat trumpismul, i-ati fi gasit o gramada de calitati si nu v-ar mai fi deranjat cu nimic „activismul”. Iar CV-ul vi s-ar fi parut foarte bun, bineinteles. Totusi, nimic spectaculos pana aici. Eu zic ca premiul trebuie sa mearga la altcineva, si anume comentariul ala care spunea ca profesorul Craiutiu a scris acel articol din obligatie, strans cu usa de universitate, pentru a nu-si pierde locul de munca. Omul parea sa creada sincer ca dl profesor trebuie sa aiba acasa o debara plina de sepci cu MAGA, dar ce sa faca, scrie in presa romaneasca articole impotriva propriilor convingeri ca sa nu-si piarda painea ;)

      • Problema nu e ca „daca ar fi laudat trumpismul”, ci ca titlul articolului a fost inselator: nu a fost o analiza a paradoxurilor din SUA, ci a fost o opiniei vis-à-vis de ce nu-l place dansul pe Trump ca presedinte. Si, cum am mai spus, nimic rau in asta, sunt multe de gasit de ce nu iti place o persoana publica sau privata. Dar sa fi avut decenta sa sa numeasca acel articol corespunzator continutului.

        Sau, daca dansul chiar ar fi vrut sa expuna niste paradoxuri, ar fi trebuit sa le examineze pe cele din ambele tabere, caci aceste paradoxuri se regasesc in ambele tabere. In rest, articol partinitor, ca de obicei cum sunt pe aceasta platforma, fie intr-o directie, fie in cealalta. Pana acum nu s-au gasit autori care sa analizeze obiectiv ambele optiuni din SUA.

        • „Problema nu e ca daca ar fi laudat trumpismul”
          Nu e clar cu ce parte din ce am scris nu sunteti de acord. N-a zis nimeni ca asta ar fi „problema”. Am facut doar o observatie.
          Opinii pro-Trump au tot fost exprimate pe Contributors – ceea ce e perfect normal – in articole care normal ca nu au fost intitulate „propaganda” – ceea ce iarasi e normal. Minunea consta in faptul ca fix aceiasi deontologi care acum critica „activismul” si atitudinea partinitoare au avut cu totul altceva de comentat atunci. N-ar fi avut nici la articolul domnului Craiutiu nimic de obiectat daca acesta se apuca sa spuna ca Trump este noul Reagan.

          • Minunea continua cu fix aceia care acum sunt de acord cu „analiza” autorului, dar criticau articolele pro-Trump. Minune, nu?

            La fel de sigur cum esti tu ca altii nu ar fi avut nimic de obiectat daca articolul de fata ar fi fost pro-Trump, sunt si eu sigur ca tu ai fi avut de obiectat intr-o astfel de situatie. Iarasi, minune.

            Ce te prefaci tu ca nu intelegi nu este faptul ca unora nu le plac articolele impotriva lui Trump (ceea ce este normal), ci ca autorul enumara ca „paradoxurile Americii” doar aparitia lui Trump. Alte paradoxuri pentru dansul nu exista. Deci este un titlu inselator si, asa cum am mai spus, putea sa-l numeasca simplu: „De ce nu imi place mie Trump”. E chiar asa greu de inteles?

            E ca si cum un alt autor ar veni cu un articol intitulat „Situatia politica a SUA”, in care tot ce face este sa-l critice pe Trump (sau pe democrati).

            In rest ai decoperit apa calda: unii nu critica ceva cu care sunt de acord (asa cum faci si tu) si critica ceva cu care nu sunt de acord (asa cum faci si tu). Simplu.

            • „sunt si eu sigur ca tu ai fi avut de obiectat intr-o astfel de situatie. Iarasi, minune.”

              Deci tu iti imaginezi o chestie, dupa care te minunezi de ce ti-ai imaginat. Foarte tare. N-ar fi totusi mai bine sa verifici? :D Arata-mi unde am facut eu apeluri la impartialitate si unde combat eu „activismul” in vreun comentariul la vreun articol pro Trump. Sau unde spun eu ca autorul e un nimeni care nu stie sa faca nimic concret in viata, iar diplomele lui nu valoreaza doi bani, doar pentru ca il sustine pe Trump.

              In rest, se pare ca tu nu ai descoperit apa rece. Campionii declarati ai libertatii de opinie, adica ai dreptului de a nu fi de acord, si adversarii inversunati ai corectitudinii politice si ai „cancel culture” sunt tocmai tabara celor care acum spun ca dl Craiutiu trebuia sa dea dovada de retinere, si ca e un nimeni pentru ca si-a permis sa aiba alte opinii decat ei.

              Despre stanga stie toata lumea cu ce se ocupa. Minunea sunt aia care se declara sus si tare impotriva unor mijloace specifice stangii, dar pe care le folosesc si ei fara retinere.

    • Sunt de acord. Articolul seamana cu o campanie impotriva lui Trump, nu ca sunt eu un fan al lui Trump, insa in afara de un limbaj diplomatic „atipic” nu vad unde a facut greseli fatale pentru America. Stiam ca pe Contributors nu se face campanie electorala. Cine vrea s-o faca, va trebui sa scrie pe alte forumuri. De aceea citesc cu mare placere articolele de aici, deoarece sunt impartiale si aduc justificari temeinice atunci cand se afirma un lucru sau altul. Insa, dupa cum spuneam si in alte comentarii, nici platforma aceasta nu a scapat de razboiul noilor ideologii si fiecare autor incearca acum sa faca un fel de lobby pentru un sistem politic sau altul, un partid ori altul. Daca doriti sa loviti subtil intr-un politican doar de dragul de-a o face, va invit calduros s-o faceti in alta parte dragi autori si jurnalisti sau sa veniti cu argumente beton, suficiente pentru a ne schimba opiniile. Apropo, nu traiesc in SUA, ci in Romania si vreau ca Romania sa-si apere interesele ei strategice si sa faca aliantele care -i vor aduce in viitor siguranta si prosperitate, iar acest lucru depinde foarte mult de cine vine la Casa Alba in viitor.

    • Am fost intrigat de titlu.
      Am inceput sa citesc articolul cu o față încruntată de om serios, care ia o pauza de 10 minute de la proiecte deosebit de importante pentru bunul mers al lumii ca sa vada ce mai zice lumea prin presa.

      Am sfârșit articolul râzând cu gura până la urechi.

    • Mata care ti-ai ales pseudonimul asta imposibil poți fi un suporter al lui Trump,e dreptul americanilor sa îl aleagă. Dar sa ne uitam bine la el. Niciodata americanii nu au ales un clovn penibil și periculos. Luxul asta si-l puteau permite prin 1812 cu Madison care a fugit de la Casa Alba ca sa-i dea foc englezii. Acum SUA este liderul lumii și un iresponsabil ca Trump nu are ce cauta in fruntea Statelor Unite

      • Clovn penibil si periculos ?? !! Daca ne uitam bine , avem in Europa mai multi decat ne-am dori. Americanii aleg dupa alte considerente decat cele europene si nu este cazul sa insultam liderii, nici noua nu ne convine daca dansii procedeaza la fel.

        • Da, trebuie sa dam dovada de retinere si sa respectam cultura locala, ca asa e politically correct. Altfel se supara vreun snowflake.

      • In ce calitate faceti astfel de afirmatii? Sunti analist, politician, diplomat? Locuiti in SUA? Ce anume va da dreptul sa il judecati pe trump din imaginile si extrasele din media? Uite, eu sunt foarte multumit de el, macar pentru ca a rupt relatiile cu acea china mizera comunista si e mare lucru. Cred ca in politica fiecare are dreptul la alegere si argument. Nua ati adus nici un argument decat ca ati clamat: „clovn-ul”.

        • V-ar fi impresionat cu ceva daca era analist, politician sau diplomat? Ar fi schimbat cu ceva situatia? In mod sigur nu. Vedeti ce galeata de laturi a primit profesorul Craiutiu. Atunci de ce mai puneti intrebarea? E asa greu sa accepti ca unii au alta parere si o exprima liber? Nu erati voi aparatorii libertatii de exprimare? Din punctul meu de vedere, comentatorul Joe says it like it is, fix stilul care va place si voua.

          • Da. Cum un doctor oncolog iti da un diagnostic um ca ai cancer in faza terminala sau un pneumonolog cum ca astma ta nu are leac tot asa un neica nimeni care iti zice de cineva ca e cumva are atata valoare cam cat un neica Negut zice de un politician ales al unui stat ca e clovn sau orice altceva are exact valoarea unei pure „libertati de exprimare” si nimic mai mult. Oricum, un avocat se poate exprima ca sunteti in faza terminala dar ep langa faptul ca nu are valoare nu intra nici macare la „libertatea de exprimare” ci la dat cu parerea in mod gratuit.

            • Multumesc pentru raspuns. Mai trebuie un singur lucru. Care e echivalentul oncologului in cazul asta? Cu alte cuvinte ce calificari sau titluri trebuie sa aiba cineva pentru a putea spune ca Trump e un clovn? Spuneti si poate gasim :)

            • @r2
              Un minim ar fi ca macar sa traiasca in SUA. Acolo iti dai cu parerea despre clovnii tai. Clovnii nostri sunt de 10 ori mai jalnici, dar nimeni nu ii ostracizeaza toata ziua in media ca sa devina „clovni universali”.

    • Fereasca Dumnezeu sa nu fii in linie cu opiniile euroscepticilor, AfD-istilor, trumpistilor et al (risti sa fii repede etichetat in „activist” din ala bolsevic de pe vremea impuscatului!)

  2. Poate ati remarcat , romanii stabiliti in SUA inclina mai mult catre „tabara” trumpistilor decat catre cea a democratilor asociati socialistilor/comunistilor.
    Este o afirmatie personala observata in urma comentariilor la articolul respectiv si astept confirmarea sau neconfirmarea acestei afirmatii din partea celor care au comentat.
    Diaspora romaneasca o data cu stabilirea in SUA a avut parte de o lume „pestrita” formata din mai toate natiile si culorile lumii, situatie neavuta in Romania.
    In special impactul cu cei de culoare producand poate la multi aceleasi resentimente pe care americanii albi, lagerul „trumpist” ii au fata de acestia , o ipoteza, care se poate asocia etniei rome din Romania, romanii insa nefiind rasisti ei neavand experientele acestui fenomen, resentimentele fiind de alta natura.
    Sunt resentimente impotriva stangii americane care este radicala si doreste inlaturarera ordinii actuale americane. Sunt analogii facute constient sau inconstient cu trecutul Romaniei in lagarul comunist dupa 89 socialist, ei nedorind socialism intr-o tara care pana cum n-a avut parte de „binefacerile” acestuia.
    Nu agreaza mainstreamul presei americane, nu agreaza agitatia politica hollywoodiana, nu agreaza „intelighentia” de stanga americana si unt politic incorecti.
    Poate fi interpretat ca un semn al dorintei de libertate sustinut cu atata tarie de presedintele Trump, a incertitudinilor cu venirea democratilor la putere si schimbarile care ar putea urma.
    Sunt temeri firesti, omenesti, cei care au plecat din tara stabilindu-se undeva fie in SUA, fie Europa nedorind sa-si piarda statutul obtiunut in urma unei muncii, de multe ori grele, privati la inceput de multe insa cu un tel in fata ochilor.
    Articolul domnului profesor este scris in sensul acestui mainstream care doreste inlaturera presedintelui Trump, intre timp, prin toate mijloacele, unele insa foarte indoielnice la limita legalitatii sau chiar depasind-o.
    Mass media americana cat si cea occidentala s-a focusat pe presedintele american, tragand cu „toate tunurile” inspre el fara a tine cont de realizarile administratiei Trump care nu este obisnuita, „smart” si pe placul tuturor, dupa Obama, un soc, bursele si mediul economic in schimb onorand aceste realizari.
    E foarte greu sa fi obiectiv cu un presedinte Trump care se ia cu fiecare „la tranta” cum s-ar spune, care este politic incorect, cel care priveste lumea prin prisma omului de afaceri si nu prin cea de politician uns cu toate alifiile, poate de aceea fascinatia pe care o are asupra unui numar important de alegatori americani.
    Se poate constata insasi o polarizare intre romanii stabiliti in SUA si cei din Europa.
    Comentariile sunt similare celor articolelor domnului Cranganu referitoare la incalzirea globala si efectele ei. la fel de polarizatoare.
    Sper ca n-am jignit pe nimeni, nu este intentia mea, daca doriti opinia personala , inclin cu 60 % ca Trump va castiga alegerile, ultimul cuvant nefiind inca spus. De ce Trump ? simplu, am investit o parte din economiile mele ( pt pensie) in fonduri de investii care sunt axate pe firme americane consacrate si cu siguranta fac parte din milionale de oameni care au procedat la fel si care isi doresc in continuare o economie americana pe masura asteptarilor si ca fapt divers, am avut zilele trecute o discutie cu cineva din mediul bancar, se fac deja „pariuri inoficiale” la cat vor scadea indicii burselor americane si europene in urma castigarii alegerilor de Biden si cand este momentul oportun unei investii financiare.

    • Nu urmaresc politica din SUA si sunt departe de a fi un cunoscator al acesteia.

      Dar din cat cunosc despre confruntarea liberalism-conservatorism din SUA, Trump are sustinatori cu care vad in el o reactie la deriva stangista care pune in discutie chiar valorile fundamentale ale libertatii americane.

      Asa ca, intr-adevar, se cuvine sa trecem dincolo de tirurile mass-mediei stangiste din SUA, preluate (cu intentie?) de presa din Romania.

      ===

      Aceeasi privire neutra ar trebui sa o avem fata de toate preluarile dezechilibrate.

    • Romanii din SUA si in general din occident sunt acolo pentru a incerca sa-si traiasca „visul american”, dupa cosmarul socialist din RSR.
      Bineinteles ca ei vor fi de partea oricui spune „pana aici” stangii radicale si victimelor de profesie.

  3. Ei, pe contributors s-a strîns un nucleu dur de conservatori români din America, care se apropie mai mult de Tea Party. Si nu e nimic rău în asta – problema e că autorii sînt mai degrabă democrați sau republicani de rit nou. Mie mi se pare că e mult mai interesant așa decît să stea fiecare în bula lui (criticatac și baricada de-o parte, ild și marginalia de cealaltă) și să se bată pe umăr. C’mon, it’s just a game.

    • uneori interesanta confruntarea, alteori din punctul meu de vedere mai degraba gretoasa. argumentele sint inlocuite de agresivitate fara noima, atacuri personale (curajoase, sub pseudonim) si umor de prost gust. unele articole merita citita daca ai timp, comentariile mai putin. fiecare e liber sa decida la ce cantitate de zoaie vrea sa fie expus. la un moment dat ti se face lehamite.

  4. In ceea ce priveste ce stiu sa faca absolventii de SNSPA, raspunsul corect este: NU STIU SA FACA NIMIC. Sunt de acord cu autorul articolului in privinta asta.

    In ceea ce priveste domnul Craiutiu, sunt de acord cu domnul Neamtu tiganu. Articolul acestui Craiutiu are exact caracteristicile pe care le subliniaza mai sus domnul Neamtu tiganu. Mai mult, continutul acelui articol dovedeste ca domnul Craiutiu traieste printre frustrarile sale, si cumva, isi doreste ca frustrarile dumnealui sa capete validarea de a fi „analize pertinente” sau „viziuni clare” de la un numar cat mai mare de persoane elevate, daca se poate.

    In ceea ce priveste ceea ce stiu sa faca absolventii de Teorie Politica de la Indiana University at Bloomington sau Princeton University(sau oricare alta universitate de prima mana din lume), relevant este care e parerea celor din departamentele de matematica, astrofizica, inginerie spatiala, IT, etc fata de cei din departamentele de Teorie Politica(de la aceste universitati): niste purtatori de vorbe goale, niste personaje care nu au fost in stare sa priceapa matematica si se ocupa de chestiuni neserioase, etc

    PS De remarcat ca ASE Bucuresti a ramas in aceeasi mocirla comunista in care a evoluat si inainte de 1989. Poate ca mister Craiutiu e marcat cumva de comunismele ce i-au fost inoculate prin anii de studentie de la ASE!

  5. Este o vorba intre americani: „That’s so stupid only a PhD can believe it”. Realitatea e ca mediul universitar American e un monolit ideologic care, contrar vorbariei obsesive despre diversitate, e opac la orice gandire critica, e mediu de perpetuare, augmentare si escaldare a radicalismului de stanga si de ostracizare a alternativelor. Comparatia cu SNSPA e apta.

    https://www.spectator.co.uk/article/why-is-there-more-intellectual-freedom-in-bucharest-than-cambridge-

    • Un cardiologist american de origine chineza a fost luat la tinta recent de o gloata de pe Twitter fiindca a scris un articol in care critica, mai mult aluziv si indirect, utilizarea aberatiei rasiste numite „affirmative action” in procesul admiterii la facultatea de medicina. Concret, crima lui a fost ca a indraznit sa scrie ca:

      “all who aspire to a profession in medicine and cardiology must be assessed as individuals on the basis of their personal merits, not their racial and ethnic identities.”

      Totul a inceput pe 2 august, cind o zurbagioaica de pe Twitter a sunat alarma in legatura cu articolul lui Norman C. Wang, publicat in Journal of the American Heart Association (JAHA), avind titlul:

      Diversity, Inclusion, and Equity: Evolution of Race and Ethnicity Considerations for the Cardiology Workforce in the United States of America From 1969 to 2019

      Originally published 24 Mar 2020

      Prima urcata pe baricada a fost femeia-comisar Sharonne Hayes, care se prezinta pe Twitter drept „Cardiologist, Director of Diversity & Inclusion @MayoClinic. Educator, advocate for #WomenInMedicine, women w/heart disease, SCAD survivors.”. Ia uite ce delicat racneste: „Rise up, colleagues! The fact that this is published in „our” journal should both enrage & activate all of us.”.

      L’effet boule de neige nu se lasa asteptat: ce a urmat pe Twitter in urmatoarele ore si zile a fost o revarsare obscena de minie si prostie crescind exponential.

      Faptele, pe scurt:
      – pe 3 august, Wang e destituit (in regim de urgenta – cu o eficienta care ar fi stirnit invidia komisarilor coordonatori ai tribunalelor poporului din anii ’50) din postul de „director of the Electrophysiology Fellowship Program at the University of Pittsburgh Medical Center”. Anuntul e facut tot pe Twitter de Michael Mathier, un mahar local:
      Dr. Wang was immediately removed from his PD role as soon as this article came to our attention. @PittCardiology stands for equality and inclusion and has worked hard for these ideals.

      – la doar patru zile de la izbucnirea scandalului, articolul lui Wang a fost retras de pe site-ul JAHA. Cu infierari si autocritica in genunchi pentru neatentie.

      – peste inca o zi, gaseste de cuviinta sa se pronunte (sa aplaude si sa denunte) asupra cazului deosebit de grav si periculos pina si American Association of Medical Colleges (AAMC Response to the American Heart Association’s Statement, “Wang Paper Is Wrong” — August 7, 2020): “We applaud the recent statement by the American Heart Association (AHA) denouncing the views expressed in the article by Norman C. Wang.”

      Astfel de intimplari AMERICANE au ajuns sa treaca aproape nesemnalate de presa si tot mai nebagate in seama de cei care, citind plictisiti „Faptul Divers”, le afla intimplator. S-au obisnuit americanii cu nedreptatile si cu pierderea treptata a libertatii de exprimare asa cum se obisnuiesc unii cu sciatica: asta e, n-ai ce-i face. Nu e departe ziua cind astfel de intimplari AMERICANE nu vor mai fi relatate nici macar la rubrica „Faptul Divers”, fiind deja aproape normalizate. Iar ceea ce e normal nu mai e o stire. Normal!

      • Diversity, Inclusion, and Equity:
        e inadmisibil cum in continuare se perpetueaza discriminarea celei mai defavorizate minoritati: oamenii de zapada; trebuie activate trompetele revolutionare

  6. Apropierea alegerilor in SUA pare sa produca nervozitate si agresivitate verbala in randul celor care il sustin pe Donald Trump. Lucrul este evident oricui se uita la orice platforma declarat conservatoare din SUA (de ex. Breitbart). O intrebare legitima este insa de ce proportia acestora este atat de mare printre participantii la discutiile ce au loc pe aceasta platforma (contributors.ro). Mie mi se pare un fenomen local, specific tranzitiei intarziate, in care oameni din Romania (acolo sau in tarile in care au migrat) se folosesc de lupta politica din Statele Unite pentru a isi exprima de fapt pozitia fata de marxism/socialism/comunism. Cum nici in Romania, nici in SUA nu se poate vorbi despre marxism/socialism/comunism institutionalizat, atunci tinta ideologica se muta catre persoane care indraznesc sa nu mai fie preocupate de aceste stafii.

    • Bre nea Manu, incep sa cred ca nu pricepi nimic. E vorba aia cu sufla si-n iaurt, sau cu rusu care a aruncat samovarul care pufaia precum locomotica care-l lovise cind mergea, iarna, beat, pe calea ferata. Trebuie stirpiti de mici. Tu te-ai carat inainte de a gusta realizarile comunismului, d-aia nici nu-l vezi in adevarata lui criminalitate.
      Multi dintre noi, care am trait acele vremuri,
      suntem alergici la orice aduce a comunism cu fata noua, povestea ca ar fi sau nu institutionalizat nu joaca nici un rol.
      Cit oi trai orice aduce a stinga voi uri, cel mai bun comunist e un comunist mort.
      Ar fi cazul sa te maturizezi,

      • @NT
        „Cit oi trai orice aduce a stinga voi uri, cel mai bun comunist e un comunist mort.”

        In 1977 am ajuns la Strasbourg. Cel mai bun prieten al meu era doctorand la Karlsruhe si mi-a spus sa iau trenul (cam o ora) sa vin sa-l vad. Am refuzat indignat sa calc in tara celor care mi-au tinut tatal in lagar si au omorat milioane de oameni fara nici o vina. Cu timpul m-am „maturizat”, cum spui. Din 1985 pana acum am fost de zeci de ori in Germania si nu am simtit nici o data ca as fi printre criminali.

    • Nu e prima dată când remarc orbirea ideologică a unor oameni altfel remarcabil de inteligenți și culți. Așa că sper să mă scuzați că vă pun in vedere că orice formă de socializare a riscurilor aflată sub patronajul unui stat este socialism instituționalizat. Și nu e o stafie, ci o realitate cruntă, in România și in aproape tot Occidentul.

      De pildă sistemul public de asigurare a riscurilor de bătrânețe, cunoscut sub numele de ‘sistem de pensii’, generalizat in România sub comuniști, este socialism pur și simplu, și este unul din cele mai importante deziderate ale tuturor partidelor socialiste europene incepând cu 1848. Dacă dumneavoastră găsiți vreo partidă/grupare socialistă europeană care să NU pretindă că Statul ar avea dreptul de a monopoliza acest serviciu public -prin naționalizare sau prin restrângere a ariei de asigurare pentru operatorii privați- atunci sunt gata să vă dau dreptate. Până atunci însă mă scuzați că nu pot ignora istoria și că nu pot nega victoria socialismului european pe frontul generațional (unde au reușit să creeze o clasă socială cu conștiință proprie, clasă manipulată și abuzată sistemic astăzi).

      Observați că nu am spus nimic despre marxism. Asta pentru că nu toți marxiștii sunt etatiști socialiști și, desigur, nici toți socialiștii nu sunt marxiști. Așa a fost dintotdeauna. De altfel mișcarea socialistă europeană și intelectualismul de stânga precede comunismul marxist. Dar asta nu înseamnă că între cele două grupări nu au existat legături strânse, traseisme, schimburi de experiență și adopții de circumstanță. Mulți socialiști menșevici au devenit bolșevici când a izbucnit vreo revoluție, și mulți bolșevici treziți de oroarea revoluțiilor s-au întors la stângismul idealist, unii fiind exilați alții lichidați de camarazii lor din tinerețea revoluționară. In prezent tot mai mulți oameni de litere și cultură își etalează cu nesimțire convingerile marxiste și tot mai mulți oameni politici europeni minimalizează crimele regimurilor comuniste. Tot mai mulți cuvântători relevanți in massmedia se pronunță la adresa comunismului ca și când ar fi defunct, uitând (?) că in lumea asta incă există regimuri (conduse de partide) comuniste.

      E tare straniu să întâlnești intelectuali care să pretindă că socialismul e o stafie in Europa in timp ce lui Marx i se ridică statui (de producție chinezească) in inima ei, concomitent cu demolarea statuilor unor personalități „imperialiste”, „sclavagiste”, „colonialiste” in tot Occidentul. E cu atât mai bizar că există intelectuali români -deci oameni familiarizați teoretic cu retorica comunistă- care nu recunosc discursul revoluționar al stângii, fixațiile lor, practicile lor.

      • Nu e prima dată când remarc că, în ciuda unor observații pertinente a realității, verdictul observatorului orbit de ideologie este greșit. Realitatea observată nu este „cruntă”, ci „firească”.
        De când e omul om, australopitec, erectus, neanderthalian sau sapiens constantele nevoi ale sale au fost, deopotriva, individualismul și comunitatea, tocmai pentru a împărți și bunurile dobândite, dar și riscurile. Liderii se impuneau prin concurența dintre individualiști, dar coeziunea grupurilor rămânea prima necesitate.
        Ca urmare, dacă instituționalizarea concurenței este bună, atunci la fel trebuie să fie și cea a riscurilor. Chestiile astea sunt complementare, nicidecum dispensabile. Doar exagerările într-o direcție sau alta nu sunt de dorit. Iar întotdeauna insistența într-o parte va fi urmată de una în partea cealaltă. Cum a început toată povestea?

        • „Ca urmare, dacă instituționalizarea concurenței este bună, atunci la fel trebuie să fie și cea a riscurilor.”

          Întru totul de acord, domnule Hantzy. Numai că eu nu văd anihilarea pieței asigurărilor ca fiind o formă de instituționalizare. Una e legiferarea, alta e distrugerea și înlocuirea competiției cu monopolul de stat. Aș vrea și eu să înțeleg de ce sectorul asigurărilor de viață poate fi majoritar privat in țări socialiste precum România, dar asigurările de sănătate sunt monopol de stat? De ce nu sunt măcar mai multe entități nonprofit (căci mda, să zicem că e oarecum amoral să profiți de pe urma nenorocirii omului), așa ca-n Elveția, deținute de comunități, regionale sau județene, in loc de un sistem unic deținut și administrat de stat, politizat la maxim, ineficient, falimentar și parazitar?

          Iar dacă au permis intrarea pe piață a asiguratorilor privați -la presiunea Uniunii Europene care nu atât de socialistă precum politrucii noștri cu mentalitate asistențială- de ce nu retrag mutantul lor colectivist de pe piață? Sau nu există de fapt o piață? Dumneavoastră ce credeți: e ok ca administratorul pieței să joace pe aceeași piață cu micuții jucători pe care-i tolerează? Nu mai bine inchide Statul român prăvălia și face afaceri de unul singur, ca de obicei? Dar…Statul ăsta…când oferă de capul lui bunuri și servicii…nu cumva e mai individualist chiar și decât un capitalist monopolist precum Bill Gates, care totuși nu obligă pe nimeni să-i cumpere softul?

          • Mulțumesc pentru detaliere, dle euNuke! Acum mi-e ceva mai clar de ce recurgeți la cuvinte dure. Sunt de acord și că arbitrul nu trebuie să fie și jucător. Doar că trebuie să știm ce avem și cerem să obținem. Dacă dorim un sistem concurențial, pentru o mai mare eficiență în administrarea fondurilor, trebuie să fim pregătiți și pentru pierderi. Căci, cu cât este concurența mai promovată, cu atât vor fi mai mulți perdanți și foarte puțini câștigători. Un sistem non-profit nu văd cum să mențină un oarecare echilibru și sa asigure un minim venit pentru toți participanții.
            A miza excesiv pe o piață liberă a pensiilor cred că are efecte secundare nedorite, care vor ajunge în final să depășească avantajele administrării eficiente: nepredictibilitate, lipsă de motivare, infracționalitate, polarizare de capital, acumulare în dauna circulației monetare șamd.
            Conchide deci că, Așa cum odată întregul trib se îngrijea, după puteri – e drept, de cei care aveau nevoie, tot astfel garantarea unor servicii minime nu poate cădea decât în sarcina unui „jucător” neinteresat de profit și doar surplusul să revină jucătorilor interesați de profit. Este de fapt direcția spre care se îndreaptă „socialista” Europă, cuantumul pensiilor garantate de stat fiind redus constant iar investițiile private fiind încurajate chiar de executivul occidentale, cuantumul acestora din urmă în totalul veniturilor rentierilor dublându-se în ultimii 20 ani. Sper să fiți de acord că un astfel de proces e unul lent.

            • @Hantzy, mă bucur că ajungem la un oarecare acord.
              „A miza excesiv pe o piață liberă a pensiilor cred că are efecte secundare nedorite,”
              Asta e discutabil. Dar eu nu vizam o piață complet liberă a pensiilor. Pe o astfel de piață contribuțiile nu ar fi fost obligatorii, prin definiție. Piața liberă presupune o autonomie de decizie in achiziția de servicii -in cazul dat o asigurare- și e de presupus că destui oameni nu ar fi dispuși să cheltuiască lunar fonduri destul de consistente pentru o iluzorie pensie (de pildă cei cu un istoric de boli congenitale, bolnavii de cancer etc). Din păcate in România fondurile acumulate in sistemul de pensii nu sunt personale, ci in devălmășie, ceea ce înseamnă că, dacă omul moare înainte de termenul fixat prin lege pentru a deveni beneficiar al rentei, banii din contribuții se pierd, nu sunt considerați un capital transmisibil (precum in America și in alte țări cât de cât capitaliste).

              Deci nu neapărat o piață absolut liberă, cât o piață care să respecte drepturile consumatorilor așa cum se întâmplă cu alte bunuri/servicii sper eu să avem in viitor.

      • @euNuke

        „De pildă sistemul public de asigurare a riscurilor de bătrânețe, cunoscut sub numele de ‘sistem de pensii’, generalizat in România sub comuniști, este socialism pur și simplu, și este unul din cele mai importante deziderate ale tuturor partidelor socialiste europene incepând cu 1848.”

        Traiesc in SUA si, desi lucrez inca cu norma clinica si de predare intreaga, primesc Social Security si Medicare. Sunt acestea forme de socialism? Daca da, avem o problema uriasa, pentru ca sunt cele mai populare programe din aceasta tara, necontestate de nici un lider al Partidului Republican.

        Cand am scris marxism/socialism/comunism m-am referit la definitia fundamentala a socialismului, adica la proprietatea colectiva a mijloacelor de productie. Sistemul etatizat de pensii, ajutoare sociale, asigurari medicale si educatie obligatorie nu au legatura cu cine detine mijloacele de productie.

        Schimbarea modului de proprietate al mijloacelor de productie nu face parte din programul Partidului Democratic sau al miscarii BLM.

        • Vă mulțumesc pentru răspunsul amabil, domnule Manu.

          Cu părere de rău -căci nu reușim să intrăm in același registru semantic- ‘definiția fundamentală’ a socialismului pe care o expuneți aici:
          „Cand am scris marxism/socialism/comunism m-am referit la definitia fundamentala a socialismului, adica la proprietatea colectiva a mijloacelor de productie”
          …se aplică întocmai sistemelor publice de asigurări administrate de entități colectiviste, recte ‘Case de Asigurări’ deținute de Stat. Poate îmi demonstrați și mie cum proprietatea bugetată și planificată central asupra fondurilor de pensii -rezultate exclusiv din acumularea de taxe mascate in ‘contribuții’ (cum poate fi contribuție o cedare nonbenevolă a proprietății?) – NU este proprietate colectivă asupra mijloacelor de producție? Sediile Caselor naționale de asigurări sunt ‘mijloace de producție’? Este renta un bun distribuit de asiguratori? Dar…prima de asigurare ce reprezintă? Este prea multă abstracțiune in finanțele astea? Nu că ar fi vreo problemă in asta, adică in dificultatea de a distinge intre mecanismele de socializare (a riscurilor, a pierderilor, a profiturilor), intre monopol și oligopol, intre fonduri publice și cele private. Dar, dacă nu reușiți să sesizați diferențele de fond (in esență, de ordin etic) dintre socializările etatiste și cele private (orice Fond de asigurări este un mecanism de socializare, un ‘colectivism’ privat, la fel și cooperativele agricole care, nu, nu au apărut intâi in Rusia, ci in America, in anii ’40 ai secolului 19), nu cred că puteți să remarcați avansul socialismului in Occident și nici nu aveți de ce să fiți îngrijorat. E mai bine așa.
          O zi bună vă doresc domnule.

    • @Peter Manu

      „Apropierea alegerilor in SUA pare sa produca nervozitate si agresivitate verbala in randul celor care il sustin pe Donald Trump”

      Nu stiu dv, insa si daca asta ar fi cu totul adevarat, eu cred ca ar fi de preferat agresivitatii FIZICE si vandalismului manifestate si incurajate, de luni de zile, in multiple orase americane, de catre cei care-l urasc pe Trump si pe toti cei care nu gandesc ca dansii.

      „nici in Romania, nici in SUA nu se poate vorbi despre marxism/socialism/comunism institutionalizat, atunci tinta ideologica se muta catre persoane care indraznesc sa nu mai fie preocupate de aceste stafii”

      Ati recomanda celor care avertizeaza in legatura cu pericolele urii pe criterii etnice, rasiste samd, s-o lase mai moale cu discutia in legatura cu aceste „stafii”, avind in vedere ca nu sunt institutionalizate?!

    • MSM e intr-o isterie permanenta din noiembrie 2016, si problema e nervozitatea electorala pe Breitbart?
      Orasele americane sunt in flacari, alianta MSM-PD fiind responsabili cu pusul gazului pe foc, si problema e agresivitatea verbala a trumpistilor?
      Umbla vorba prin America ca CNN isi doreste in secret sa castige Trump. Fara el ramane fara 90% din subiectele de presa. Faliment garantat, pentru un canal in hemoragie de audienta de ani buni, tinut in viata doar de TDS – Trump Derangement Syndrome.
      Eu, conservator reactionar, sunt nevoit sa urmaresc presa stangista varad nevrand, MSM fiind sinonima cu activismul stangist. Nu urmaresc Breitbart niciodata; din cand in cand Daily Wire. Intrebarea e ce cauta un liberal ca dl. Manu pe Breitbart.
      Am inceput sa urmaresc Hotnews acum 15 ani, cand avea o alura de organ independent, si de atunci mi-a intrat in reflex. In ultimii patru ani insa n-am contabilizat un singur articol neutru macar, nu mai vorbesc favorabil, fata de Trump. Asta e o performanta de unanimitate demna de Ceasusescu. Asta explica incredulitatea romanilor cand citesc presa romaneasca despre politica americana. Dupa presa romaneasca, in SUA nu exista doua partide, exista doar cei care au intotdeauna dreptate si cei care sunt prosti si malefici. Iar apoi apar liberalii sa se mire ca mai exista si romani care gandesc cu capul lor, in pofida spalaturii zilnice pe creier din partea presei.
      Stafia comunismului, dupa 30 de ani? Atunci cum ramane cu stafia fascismului si nazismului, dupa 80?

      • In ultimii patru ani insa n-am contabilizat un singur articol neutru macar, nu mai vorbesc favorabil, fata de Trump.
        Ați urmărit atent, deci. Ați găsit vreun articol care să fie, nu favorabil, dar măcar neutru față de vreun alt șef de stat?
        Acum 4 ani cel puțin, în febra alegerilor prezidențiale din SUA, scriau încă aici domnii George Mioc sau Cristian Avramescu, iar mai recent domnii Alexandru Lazescu și Petrișor Peiu. Căutați-le articolele și nu veți fi dezamăgit! 😊

      • @AT

        „Orasele americane sunt in flacari, alianta MSM-PD fiind responsabili cu pusul gazului pe foc, si problema e agresivitatea verbala a trumpistilor?”

        Vorbeam despre agresivitatea verbala a trumpistilor care comenteaza pe contributors.ro. Ei nu traiesc in orase americane in flacari, nici nu sunt sub influenta MSM or PD.

        „Intrebarea e ce cauta un liberal ca dl. Manu pe Breitbart.

        Face parte din educatie. Tata mi-a povestit ca in 1939 cumpara in fiecare dimineata Porunca Vremii („tribuna zilnica de lupta nationala si crestina”). Cand l-am intrebat de ce citea gunoaie legionare, mi-a raspuns: ca sa-mi cunosc adversarii.

  7. @Mihai Buzea

    Desigur, munca si meritele profesionale ale domnului Aurelian Craiutiu sunt remarcabile. Sa stiti insa ca, in mod complet regretabil, persoane extrem de muncitoare si de competente pot ajunge la niste concluzii completamente gresite si pot lua decizii deosebit de proaste.

    Unul dintre lucrurile care par a fi extrem de dificil de explicat cuiva din Romania, in legatura cu America sau poate chiar cu intregul Occident, este acela ca nu tot ce zboara se maninca. Faptul ca cineva a absolvit, sau ca si-a facut un doctorat sau ca a ajuns sa predea la o universitate de mare prestigiu, gen Harvard sau Princeton, din pacate nu spune decit un singur lucru: ca persoana a muncit foarte mult si ca a reusit in acel sistem, care este foarte competitiv. Atit si nimic in plus. De exemplu, nu stim daca persoana are o gindire obiectiva, daca gindeste cu mintea proprie si nu doar repeta ideile altora, nu stim daca este morala, daca spune numai adevarul, daca este bun pedagog samd. Universitatile de virf sunt extrem de competitive insa NU cer nimic din toate aceste calitati. Stiu ca este greu, foarte greu, de acceptat acest fapt …

    O alta problema care pare a fi extrem de dificil de acceptat de cititorii din Romania este aceea ca mediul universitar din America (si, probabil, din restul Occidentului) este in masura coplesitoare dominat de ideile stingii, pina la nivelul absurdului. Aceasta este o situatie care dureaza de ceva vreme si care s-a accelerat in ultimii 10-20 de ani. In mediul stiintelor exacte, sa zicem ca acest lucru ar avea o importanta relativ mai scazuta, intrucit criteriile de evaluare sunt relativ precise (desi cei de stinga incearca sa schimbe chiar si asta). In toate celelalte domenii insa, precum istorie, stiinte politice, arte, literatura, economie etc, dominatia stingii face ravagii pur si simplu.

    Textul domnului Craiutiu este un exemplu foarte reprezentativ a celor mentionate mai sus …

    • Desigur, munca si meritele profesionale ale domnului Aurelian Craiutiu sunt remarcabile.
      Atât spune și dl Mihai Buzea! Nu îi ține partea d-lui Crăiuțiu decât prin prisma reușitelor profesionale, dovadă că „a muncit foarte mult într-un sistem foarte competitiv”.
      Continuați însă cu afirmația cum că nu stim daca persoana are o gindire obiectiva, daca gindeste cu mintea proprie si nu doar repeta ideile altora, nu stim daca este morala, daca spune numai adevarul, daca este bun pedagog samd.
      Ba mie mi se pare că știm! Altfel n-am spune că textul domnului Crăiuțiu este un exemplu foarte reprezentativ pentru ideile stângii, pentru lipsa de morală din universitățile foarte competitive americane, pentru ravagiile pe care le face stânga în toate celelalte domenii din afara științelor exacte șamd.
      Dacă ați început bine intervenția dumneavoastră, comentând destul de aproape de tema propusă de dl Buzea, ați terminat exact cum nu dorea autorul să se întâmple: ați mai aruncat o piatră.

    • De exemplu, nu stim daca persoana are o gindire obiectiva, daca gindeste cu mintea proprie si nu doar repeta ideile altora, nu stim daca este morala, daca spune numai adevarul, daca este bun pedagog samd. Universitatile de virf sunt extrem de competitive insa NU cer nimic din toate aceste calitati.

      Dovezile abunda in acest sens.

      Un exemplu de ieri care m-a lasat perplex. Un exemplu de propaganda si dezinformare venit de la Harvard Law professor emeritus Laurence Tribe, un fel de vedeta a locului… Ceva ce nu putea sa-i treaca prin cap decit unuia care cu asta se ocupa si din asta traieste: contorsionarea si deformarea adevarului pina a-l face de nerecunoscut.

      Laurence Tribe
      @tribelaw
      Tomorrow — 9/11/20 — is the 19th anniversary of the worst day in memory, a day on which 3,000 innocent Americans died needlessly.

      But Donald J. Trump is directly responsible for at least FORTY TIMES that many avoidable deaths from Covid-19.

      It’s the biggest crime of our lives
      7:26 PM · Sep 10, 2020·Twitter for iPhone

      Daca Trump a refuzat sa transforme USA intr-o imensa puscarie pe motiv de Covid 19, e facut DIRECT responsabil de moartea a peste 100.000 de americani. Daca ar fi blocat tara, acelasi Laurence Tribe l-ar fi fost acuzat de sabotaj si distrugerea economiei nationale. Ai zice ca virusul asta a fost inventat special pentru a-l inghesui pe Trump fie intr-un colt, fie in alt colt – in functie de reactie. Pina la urma, atitudinea lui rabinica, dind dreptate cu jumatate de gura smecherului Fauci si alarmistilor isterizati si cu cealalta jumatate de gura opozantilor indirjiti ai lockdown-urilor, pare sa fi fost iesirea cea mai putin paguboasa din situatia nenorocita in care a fost inghesuit. Dar, dupa cum se vede, oamenii care il asteptau la cotitura cu glontul pe teava trag oricum, dintr-un fel de furie disperata, chiar daca Trump, iesind pe scara de incendiu, nu mai e in bataia pustii lor.

      Tot de Harvard tine si faimosul avocatzel Alan Dershowitz, expert si el in contorsionarea si deformarea adevarului pina a-l face de nerecunoscut, dar si mare amator de zboruri cu Lolita Express si de masaje pe insula lui Epstein.

      Si citi ca ei mai sint in faimoasa (altadata) Ivy League, devenita in ultimele decenii o uniune de SNSPA-uri americane.

    • Doamnă Marilena Ploscariu,

      vă mulțumesc pentru intervenție. Să știți însă că publicul din România este perfect la curent cu actuala stare de lucruri din US, mă refer, desigur, la publicul educat. Oamenii circulă, se informează, au prieteni în toate colțurile Americii și discută orice (chiar dacă rareori cad de acord). În ceea ce mă privește, prefer sistemele educaționale din EU. Poate c-or fi ele mai puțin vestite decât cele din US, dar măcar sunt mai ieftine. Și le pot permite și copiii nu tocmai bogați, fără să se îndatoreze pe viață ca să devină – iată – doctori în științe politice la Princeton, MIT sau University of Maryland.

  8. „Dacă vine cineva la mine și-mi spune că acesta e-un parcurs academic accesibil oricui, ”
    Da. E un traseu banal, din zona umanioarelor, unde orice Rică cu oarece spirit de aventură, iq un pic peste medie și oleacă de talent la limbi poate ajunge șef de tovarăși imaginari (=master) și chiar șef-vraci (=doctor) de salon intelectual unde se citesc intre ei o duzină de bolnavi marotați de chestiunea zilei in care au decis să intre in cercul ‘luminaților’. Nicio diferență de substanță intre traseul academicienilor wannabe băștinași și cei americani, doar de prestigiu (recte valoarea de piață a momentului care -știe orice aseist- nu concordă neapărat cu valoarea reală). Totul e ca atunci când ajungi in postul râvnit să faci ciocul mic, să te lipești bine de liniile ideologice ale instituției care te plătește și din când in când să ridici mâna pentru a răsplăti conducerea cu o cuvântare încurajatoare in care conformismul tău reafirmă unitatea in cuget și simțire a colectivului.

    Acum puteți să puneți ciomagul pe mine.. :)

    Dar nu înainte de a replica și acestei chestiuni:
    „Sper, desigur, să nu sfârșească angajat la stat”
    Păi acum tovarășii cu agitația s-au mutat la privat, că deh, sunt mai bine plătiți in universitățile private, in unitățile de ‘cercetare’ private ale facebook/twitter/etc, in televiziunile private, in studiourile de film private. Nu că ar fi ceva rău in asta și nu că acești privați ar fi niște entități cu totul desprinse de sfera publică, adică de partide și guverne.

    Altfel, dacă ar fi să-și vândă textele pe piața liberă…

    Și o ultimă notă: nu, nu am comentat articolul domnului C. Pentru că nu merită efortul. Așa, din principiu, evit să intru in polemică cu oameni care vorbesc de la tribună (unde se cred ei situați) și nu catadicsesc să răspundă niciunui preopinent din afara Colectivului, care publică pe internet fără să conceapă spiritul democratic de care este animat acest spațiu. A încerca să dialoghezi cu astfel de oameni este echivalentul unui monolog nocturn in fața unui panou publicitar. Dar este comic să vezi atâția oameni inteligenți și pasionați cum se aruncă in lupta cea mare cu tonomatul propagandistic.

    • @euNuke
      „A încerca să dialoghezi cu astfel de oameni este echivalentul unui monolog nocturn in fața unui panou publicitar.”

      Oamenii despre care vorbiti (incepand cu Paul Krugman, Stiglitz, Ben Bernanke, Kenneth Rogoff… pana la Nouriel Roubini) dialogheaza cu miliardarii /capitalistii aia americani, care si-au inceput cariera cu 5 dolari in buzunar -visul american: Warren Buffett, Michael Bloomberg, Bill Gates, Jim Walton, Larry Page, Elon Musk, Mark Zuckerberg, sa numim doar cativa dintre ei.

      Subiectele lor de dialog cu Trump Organisation (sediul Q’Anonistilor, Breitbart &comp) sau cu pseudo-ideologii de serviciu din estul Europei (samsari, baieti destepti, lingai si copii de suflet) sunt evident limitate. Trump-Organisation mizeaza pe demagogie-patetica si teorii conspirationiste (Hillary la puscarie, Q’Anon, etc, etc) iar ultimii pe Germanofobie si Eurofobie.

    • @ euNuke: nu e. Regret să vă contrazic, dar chiar nu este. Am vii în memorie două cărți: „Amintiri din pribegie” de Neagu Djuvara și „Avalon. Secretele emigranților fericiți” de Bogdan Suceavă. În ambele este relatat câte un târg de joburi pentru profesorii universitari (mai romanțat la Suceavă, mai sec la Djuvara), iar concluzia mea de cititor este una singură: concurența este acerbă. Foarte mulți oameni valoroși rămân fără posibilitatea de a preda; iar când mai intervine și PC… end of story. Dacă aveți răgaz, citiți povestea care m-a impresionat atât de mult încât am repovestit-o aici pe Contributors și pe care am încheiat-o așa: „am fost pus pe gânduri de cartea lui Bogdan Suceavă, […] o trezire la realitate: nu îmi imaginasem până atunci că (simplu spus) „șomerii academici” sunt, de fapt, tot șomeri.”

      https://www.contributors.ro/a%c8%99a-zisele-elite/

      • Domnule Buzea, mi-e teamă că nu ne-nțelegem deloc. Eu am susținut că intelectualii rumâni din zona umanioarelor au avut un parcurs academic accesibil oricui in America, in răspăr cu dumneavoastră (fără să consider că ar fi necesar exemple). Accesibil oricui, insist. Unde am zis eu că nu ar exista concurență? Le-a blocat cineva accesul? Le-a pus cineva bețe-n roate bravilor dăștepți mioritici precum prolificul autor aflat in discuție (sigur, prolific in altă parte, aici scrie doar in campania electorală din US care pe mine mă lasă rece)? Unde am susținut eu că le este garantat succesul? Păi e suficient ca roata politică să se-ntoarcă și maeștrii tăierii firului-n patru să rămână pe drumuri (cine o angaja asemenea nepricepuți cu pretenții de academicieni?). Chiar nu se vede cum sunt aruncați ca niște măsele stricate cei ce nu contribuie suficient la planul de măscări democrate?

        Sunt zeci de mii de posturi in sfera umanioarelor in America. Sunt grămadă de angajatori in zona universitară/massmedia gata să arunce cu bani in orice ‘academician’ cu pedigree de minoritar și verb suculent (iar esticii sunt și ei o minoritate, la care se adaugă potențialul evreiesc și tigănesc; in US există femei albe care s-au declarat negre și le-a funcționat minciuna zeci de ani in mediul universitar, deci de ce nu ar proceda întocmai și un românache cu fler?). Nu că e accesibil, nu că e banal, e mănușă pe sufletul rumânului rătăcitor, cel fără de țară, fără rădăcini, fără niciun fel de scrupule, pus pe căpătuială și mare colecționar de patalamale și relații (având mare experiență in p-c-r). E floare la ureche, e o plimbare prin parc, pardon, prin campus să te afirmi in lumea universitară americană acolo unde e nevoie nici de geniu, nici de originalitate. Mi-l dați de exemplu pe domnul Suceavă (vă citisem articolul), dar dânsul activează intr-un domeniu in care inteligența și munca asiduă chiar contează: matematica. Păi se compară științele reale cu pamfletarismul multilateral-dezvoltat (adică gargara atât de neaoșă a limbutului cu veleități) ridicat la rang de disciplină academică?
        Este textul domnului C. publicat de contributors măcar tangențial cu vreo știință sau materie academică (sociologie, filozofie, politologie?)? Nu. Este frazeologie exersată. Oricine, orice limbut cu școală poate produce un astfel de text și de altfel e plin netul de ei și de producțiile lor insipide și partizane.

        • @ euNuke: cred că ne împiedicăm de o buturugă foarte mică. Și anume cuvințelul „ușor”. Mie ușor, în sens românesc, mi se pare să stai la terasa din mijlocul satului, să bei bere amestecată cu rachiu și să fumezi țigări de la alții, în timp ce te uiți cine se mai duce la muncă, cine se mai ceartă cu cine etc. Cum se numește terasa? Păi… La Căpăcel, La Stanciu, La Pitulice, La Chioșc, La Sediu, La Distruși, La John Wayn (aceste nume sunt reale, sunt locuri despre care am scris eu reportaje de-a lungul timpului) sau La Oae, ca în serialul Las Fierbinți. Din punctul meu de vedere, a da cu sapa la prășit de cucuruz este mai greu decât ACEST ușor, iar a obține un doctorat la Princeton este mai greu decât a prăși cucuruzul. A deveni un limbut cu școală nu este la îndemâna oricărui român născut la țară în deceniul 1968 – 1977 (pe care deceniu îl numesc, îndreptățit sau nu, al generației mele). Dumneavoastră vă referiți la creativitate iar eu mă refer la toceală (ca să revenim la o discuție despre intelectuali). Chiar cred, sincer, că am fost mai creativ în cărțile mele decât a fost profesorul Crăiuțiu în cărțile domniei-sale, ceea ce nu mă scutește de-a observa că el a muncit, academic vorbind, mult mai mult. Că domnul profesor o fi pus pe căpătuială? Să-i ajute Dumnezeu. Și eu sunt. Acum, om vedea… urma alege!

          • „Din punctul meu de vedere, a da cu sapa la prășit de cucuruz este mai greu decât ACEST ușor, iar a obține un doctorat la Princeton este mai greu decât a prăși cucuruzul. ”
            Iar io susțin in continuare că a da cu sapa in tarla zi de zi e mult mai greu decât a obține un doctorat in Școlile ajutătoare americane din cooperativa iederei. Nici nu se compară volumul de muncă (12-14 ore/zi), efortul fizic, tenacitatea, hărnicia țăranului care-și lucrează ogorul (căci altfel ar fi muritor de foame) cu studiul sec cu ifose intelectuale in fața unui birou și a unui calculator (8-10 ore/zi), plus susținerile și sindrofiile poreclite workshopuri (1-2 ore/zi). De ce zic asta? pentru că le-am făcut pe amândouă: înainte de a a deveni țăranul libertarian de azi am trecut printr-o facultate cu tot tacâmul (inclusiv navetă, studiind la zi și fiind și angajat in același timp in parttime) așa că pot face cu ușurință socoteala asta și vă asigur că, in afara unui oarecare efort intelectual susținut in perioada examenelor (singurul capitol unde studintele îl bate pe tăran), cei din sfera umanioarelor se comportă exact cum ați descris: trândăveală cât cuprinde, filozofeală ieftină in fața paharului, la crâșmă (iar acei studențași de crâșmă au devenit mai târziu telectualii de salon cosmopolit care blagoslovesc astăzi românul îmbizonat, pasămite leneș, prost și bețivan, creînd practic acea imagine arhetipală fixată deja in mentalul colectiv*). Și cu toate astea, fără a avea prea multă minte și nici prea multă chemare, mulți dintre ei ajung să-și contruiască incredibile cariere academice, inclusiv peste ocean. Incredibile pentru cine i-a cunoscut, fără a cunoaște procesul de triere din universitățile de astăzi. Acu o sută de ani nici nu ar fi fost primiți in școlile alea, ca să nu zic că acu o sută de ani nici nu existau materiile pe care le predau și nici măcar nu ar fi fost acceptate in rândul științelor. Astăzi insă, când mediul universitar și, mai larg, cultural occidental nu mai este structurat ca o meritocrație e posibil ca orice neica-nimeni să devină academician (noi am trecut prin asta, in comunism). Iar după ce devine Mare Purtător de Diplomă incepe să latre și să muște din operele titanilor defuncți, se înhăitează cu alții croiți pe același calapod ca să-i dărâme de pe soclu pe străbuni căci altfel, având omuleții repere, nimeni nu ar mai da doi bani pe opera lor găunoasă. Demolarea trecutului e obsesia mediocrității, fără distrugerea memoriei nimic din ceea ce produc toți nechemații nu ar avea vreo relevență in cultură.

            *eu trăiesc in satul fără cârciumă, undeva prin Ardeal, și știu, e un fenomen rarisim (nu-l numesc că nu vreau să-i fac reclamă și să mă trezesc că se umple de turiști hipsteri :) ). dar.. a avut careva răbdarea să numere bodegile din București și alte orașe universitare și să le pună intr-o statistică comparativă cu cele dintr-un județ năpăstuit mediatic precum Vasluiul? Sunteți sigur că se bea mai mult la țară decât la oraș?

            • Mă declar învins. Nu știam că discut c-un om care a avut parte de ambele fețe ale monedei. Atunci, da! Este genul de opinie pe care o accept fără rezerve: cineva care știe despre ce vorbește este cu totul alt fel de interlocutor față de „A zis și Nea Ion, că e și el om”. O rugăminte personală: îmi puteți trimite un mail pe adresa mihai.buzea@gmail.com? Poate îmi iese de-un reportaj despre satul la care faceți referire. Indiferent unde-l aruncă viața pe-un reporter, el va rămâne totdeauna reporter; e-o boală la fel de grea ca pescuitul cu undița. La drept vorbind… mult mai grea.

            • Eu vă mulțumesc că ați avut atâta răbdare să mă citiți (am exagerat cu scrisul).
              Aveți un mail.

  9. Binevenit articol. Mulțumesc, dle Buzea. Da, regele / expertul / specialistul / filozoful bătutului apei în piuă este gol.

    În realitate, articolul original era cu nimic mai mult decit o expresie a „agitpropului” de pe timpuri. Desigur, dolarii sunt (încă, și sperăm pentru mult timp) de preferat rublelor.

    În SUA „s-a ascuțit lupta de clasă”, pe timp de campanie, și au fost activați toți trepădușii bugetari și din „falsele studii” (gender studies, political studies, queer studies, race studies și restul bla-bla-blaurilor) ca să „combată bine”. Trebuie distrus președintele care nu e parte a elitelor self-referential. Cu orice preț. Ca, din nou, tot sinecuristul să prospere.

    E o formă de caragialism încă mai puțin comică, mai sinistră chiar, pentru că, așa cum a spus recent un cetățean american care s-a refugiat din Cuba, dacă se duce naibii (neo-marxismului) SUA, nu mai ai unde să găsești refugiu.

    Game over.

    Trepădușii și „specialiștii” în propagandă nu sunt interesați în adevăr, în cunoaștere, în analiză, în înțelegere. Tot ce îi interesează este PUTEREA. Cu orice preț. Chiar și cu prețul distrugerii celui mai valoros experiment național-social din istoria umanității.

    • „Da, regele / expertul / specialistul / filozoful bătutului apei în piuă este gol.”

      Recunosc, pentru moment m-am speriat. Am crezut ca vorbiti de altcineva :D

  10. Pt. Das Deutsche Zigeuner (ca să fie mai șme’):
    Domnu’, când se fac afirmații de genul alor d-tale, ceea ce e OK, trebuie de susținut (ca să folosesc un mod de exprimare basarabean). Adică, pe ce vă bazați? Să fie o argumentație susținută, cu analiza textului, într-o logică exemplară. Datele exemplificate vorbesc. Simplele generalizări, dintr-un măturat în viteză, ne duc spre o direcție care se poate fraza simplu: „Cine zice, ăla e!“

    • Draga Silviu, eu ma las cu placere manipulat, eu am atitea incertitudini ca tare mi-ar place sa vina cineva si sa-mi spuna, ma ipochimenule, lucrurile sunt asa si asa.
      Dar as dori ca acela sa nu-mi jigneasca inteligenta, sa ma pacaleasca elegant, sa ajung sa spun, da frate, chiar daca nu are dreptate dar m-a convins.
      Cind vine insa cu povesti de adormit copiii, povesti auzite la nesfirsit pe vremea impuscatului, pai atunci, in primul rind, am mari indoieli privind inteligenta respectivului, si in al doilea rind imi formwz o parere contrara chiar daca, poate, as fi tentat sa-i dau crezare.

  11. Lumea incepe sase destepte si e din ce mai greu s-o conduci. Nici marile institutii care formeaza profesionisti ai propagandei, fie comerciala, fie politica nu mai dau randament.

    Sa analizam randamentul d-lui prof in nimicirea lui Trump!
    In lume sunt deja 28 mio infectati Corona. In tara marelui democrat Micron sunt ca 10000/zi, in monarhile spaniole, engleze se ajunge pe la 8000. Chiar si-n tara exemplu, Israel sunt 4000/zi. Se ai pot analiza si alti parametri. In aceste conditii sa-l ataci pe Trump pe doua pagini din motive de Corona e suprductiv, distruge increderea in analist, aminteste puternic de ce ni se spunea pe vremuri despre capitalistii putrezi.

  12. For G-d’s sake, Mircea Geaona, care a spus ca Romania trebuie sa urmeze modelul grecesc in economie cu cateva luni inainte de colapsul economic al Greciei, este sef adjunct la NATO iar ultimii doi presedinti americani sunt de fapt anti-americani. Obama se identifica cu lumea a treia si era oripilat de „imperialismul american” si Trump este pro-rus. Occidentul a pierdut adevarul si busola in relativism. Trebuie regasite. Adevarul, cinstea, bunatatea, frumosul, curajul, curiozitatea stiintifica si excelenta. Nu minciuna, smecheria, prostia si manipularea.

  13. Sint mai mult de 15 ani de cind, dupa ce am inteles ca sint spalat pe creieri si indoctrinat pe banii mei cu unealta diabolica numita televizor, am aruncat la gunoi toate televizoarele din casa.

    Chiar daca, inainte sa-mi cada fisa, muncind zi de vara pina-n seara, convins ca banii aduc fericirea la urma urmei, nu prea aveam timp pentru televizor, erau momente cind, prea obosit de atita munca, ma mai uitam si la ecranul pe care dracii dansau ca nebunii si faceau ca toti dracii; mai mult la intimplare, trecind de pe un canal pe altul, de multe ori fara sa vad si fara sa aud. Mi-au atras atentia – si m-am oprit de multe ori sa ascult ce au de zis – un grup de scandalagii de pe CNN care se certau ca pe teme politice. Cred ca era emisiunea Crossfire. Era si Tucker Carlson pe acolo, cel mai tinar din grup, foarte-foarte tinar si mereu cu papion pe vremea aia, dar combativ pina la cer. Dar era si unul chel cu comportament de clovn (odata a aparut cu o peruca argintie, facuta din fisii subtiri de staniol sau ceva la fel de sclipitor), pe nume James Carville, care, daca nu ma insel, co-hosted Crossfire.

    A propos de Aurelian Crăiuțiu si opiniile sale, James Carville – un smecheras care a facut bani, multi bani, si a trait bine parazitind CIRCUL politic american – i-a fost acestui roman un fel de coleg de breasla („James Carville has lectured in political science at both Tulane University and Louisiana State University.”).

    La el (James Carville) voiam sa ajung, fiindca a spus citeva lucruri pe care TELESPECTATORII INCA DISCIPLINATI ar fi bine sa incerce sa le inteleaga:

    „Truth is relative. Truth is what you can make the voter believe is the truth. If you’re smart enough, truth is what you make the voter think it is. That’s why I’m a Democrat. I can make the Democratic voters think whatever I want them to.”

    (Adevarul e relativ. Adevarul e ceea ce esti tu in stare sa il faci pe alegator sa creada ca e adevarul. Daca esti suficient de destept, adevarul e ceea ce il faci pe alegator sa creada ca e adevarul. De aceea sint eu democrat. Pot sa-i fac pe alegatorii democrati sa creada orice vreau eu.)

    „The voter is basically dumb and lazy. The reason I became a Democratic operative instead of a Republican was because there were more Democrats that didn’t have a clue than there were Republicans.”

    Alegatorul e fundamental prost si lenes. Motivul pentru care am devenit un activist/strateg al Partidului Democrat si nu unul al Partidului Republican a fost faptul ca existau mai multi democrati total ignoranti decit republicani.

    James Carville, un baiat sincer… :-)

    p.s.

    Pe data de June 26, 2020, James Carville a fost vazut si auzit pe MSNBC. Descrierea evenimentului:

    „Longtime Democratic strategist James Carville declared on Thursday night that there is “no chance” President Trump wins re-election in November.

    “I think there is a better chance Donald Trump does not run for re-election, than he is re-elected,” Carville told MSNBC’s Brian Williams.

    “There is no chance he’s gonna be re-elected,” Carville continued. “If you just take the events of the last 10 days, obviously he has no control over the virus, he has no control over the tension in the streets…he’s lost control over everything.”

    Carville then told WIlliams that multiple polls confirm his theory.

    “Zero chance he’s gonna be re-elected,” Carville repeated, adding that someone should warn Trump a “humiliating” defeat is coming his way.

    “Jared, or somebody, is gonna have to sit down and have a real, like, talk, a real man-to-man, a come-to-Jesus as people used to say, I don’t know what is it,” Carville said. “That is, that which can’t continue will not.”

    Carville, a former Clinton staffer, said the Republican Party needs to think of “something different.”

    “I mean that, I’m serious,” he added.

    WIlliams then told Carville that MSNBC’s far-left audience is “hoping he’s right.” Carville said that Democrats are “traumatized” by 2016, so they’re nervous heading into 2020, but he feels they need to forget the past and stop freaking out every time Joe Biden makes a mistake.

    “That’s idiotic, we’re going to win,” Carville said. “It’s evident to everybody what is going to happen… deal with it Democrats, you’re going to win.””

    Dupa cum se vede, batrinul Carville nu s-a schimbat deloc. Face bani in continuare pe spinarea celor mai prosti dintre alegatorii americani.

  14. In pofida tuturor aprobarilor si, ca sa zic ca pe vremuri, a ” adeziunii la ideile” autorului de fata exprimate de majoritatea romanilor comentatori, in general mari admiratori ai lui Trump, mie nu mi-a placut acest text. Mi se pare un atac la persoana lui AC, o desconsiderare a carierei profesionale a unui om, gasit vinovat aici de delict de opinie. Textul este slabut in idei, caci este simplu sa fii de partea lui Trump in Romania. Autorul se prezinta cu oarecare umor ca un om cu educatie precara, care n-a ezitat sa se foloseasca de o diploma SNSPA pe care o ia in ras, dar caruia un doctorat la Princeton nu ii spune mare lucru. In ultimul paragraf al textului, autorul dovedeste ca nu intelege sistemul american de educatie: nu exista facultati de stiinte politice, acolo pregatirea generala este mult mai apreciata. Poti sa iei o diploma in fizica (major) , dupa un numar reprezentativ de cursuri de stiinte, dar ai si un bagaj general (core) in care poate fi greaca veche, istoria europeana si teorie politica. asa ca fanteziile finale ale autorului ar putea fi indeplinite dupa absolvirea unei fabrici de diplome romaneasca, nu la Princeton, MIT sau Maryland.

    • Stimată doamnă Mara,

      nu am știut că MIT are un Graduate Program de Political Science, dar am aflat după ce am citit intervenția dumneavoastră. Nu știam nici că University of Maryland are un Department of Goverment and Politics, dar acum am aflat și știu. Nu știam nici de sistemul american cu „core”, „minors” și „majors”, am dat acum peste aceste informații, dar mărturisesc că nu îl înțeleg, încă. E prea puțin probabil să mă intereseze pentru mine personal, căci nu mai am vârsta (și nici interesul), dar o informație în plus nu strică, măcar spre a putea purta o discuție argumentată.

      Am doi nepoți în California și cunosc destul de bine faptul că educația superioară în US, pe lângă faptul este uluitor de scumpă, e și foarte serioasă, cel puțin la anumite universități; de la admitere până la absolvire, de la student se cere foarte mult, ceea ce are un efect formativ pe care nu pot să-l contest. Un om care învață să nu fure de la alții, măcar în facultate dacă nu din familie, este un membru mult mai valoros pentru societate decât un hoț generațional („băiat deștept”) din România.

      Unde vă înșelați dumneavoastră: nu am beneficiat de o educație precară, nu locuiesc în România și nu privesc cu condescendență cariera domnului profesor Aurelian Crăiuțiu. Unde aveți dreptate absolută (și eu la fel): fabricile de diplome din România, printre care SNSPA este una dintre foarte multele (și cu totul respectabilă, având în vedere compania! Dacă nu era așa, nu preda acolo timp de doi ani un profesor ca Aurelian Crăiuțiu) scot pe bandă rulantă proști buni de nimic, care după o facultate și un master nu știu nici să citească, nici să scrie și nici să înțeleagă un text scris. Acești oameni devin ulterior oameni de partid („Sunt un soldat credincios al partidului”, spunea o foarte cunoscută politiciană de stânga din parlamentul României), se îmbogățesc fulgerător și alcătuiesc modele de viață pentru sute de mii de tineri. Pentru care „Intru în politică să îmi fac și eu un rost” reprezintă prima opțiune – cea de-a doua fiind emigrarea. Din punctul meu de vedere, exact asta înseamnă cultul nemuncii. Spre deosebire de cei mai mulți colegi de-ai mei de generație, eu cred că este mai vechi decât comunismul. Și deci mult mai greu de eradicat decât acesta.

      Rămâne întrebarea fundamentală: ce știe să facă un absolvent de Științe Politice? Fie că absolvă în România, în US, în Franța sau în Eritreea, știe el să facă altceva decât politică? Se poate angaja fără pile la o firmă obișnuită, să muncească pentru un salariu? E cerută calificarea lui pe piața muncii? Poate el deveni un om care plătește impozite statului, în loc să devină un om care trăiește din impozitele colectate de stat de la muncitori?

      • Domnule Buzea,

        Vă întrebați ce știe să facă un absolvent de științe politice. Științele politice, deși unii or să se repeadă să mă contrazică, fac parte din grupul de științe sociale. Mulți dintre absolvenți nu prind cheag și se reorientează profesional, însă cei care care rămân în profesie de obicei devin strategi ai diferitelor partide, șefi de campanie electorală, autori de studii și cărți, predau prin universități, și unii devin comentatori pe la diverse televiziuni, mai mult sau mai puțin celebre. De multe ori fac mai multe din cele de mai sus. Cel puțin în SUA, cariera unui absolvent de științe politice poate fi extrem de profitabilă, depinzând de valoarea omului și relațiile pe care și le face.

        • @ Anonymous: și în România la fel. Dar nu pentru toți absolvenții de științe politice. Pentru că ei sunt legiune! De-aia. Și cei mai mulți sunt, credeți-mă sau nu, incredibil de proști. Pe vremea când eram copywriter am chemat și astfel de absolvenți la interviu, că nu prea aveam de unde alege, și experiența respectivă a fost traumatizantă (pentru mine). Cu mult mai crud, colegul care a rămas coordonator de echipă după ce-am plecat eu îi chema special, ca să aibă de cine râde. Organiza un fel de interview-show ca să fie popular printre oamenii din subordine, să-i distreze gratis în felul ăsta, că de muncit îi muncea mult și de plătit îi plătea prost.

  15. Uitati aici genul de stiri care NU apar decit in ziare locale, cind apar, dar nu satisfac „naratiunea” stingista. La fel precum oameni de o neonestitate crincena NEAGA distrugerile din New York, in fata unor probe indisputabile, si zic „lasa ca ma duc eu sa fac fotografii miine”. Partidul Democrat din SUA este o organizatie criminala dedicata distrugerii, sabotajului, minciunii si rasismului cel mai cumplit. E multa vreme de cind antisemitismul dreptei americane, in masara in care exista, a fost o problema reala. Astazi negatorii Holocaustului, cei care aspira cu sete sa omoare orice evreu, incusiv cei care, din aspiratii sinucigase, continua sa voteze cu Louis Farrakhan, Hussein Obama, Ilhan Omar, Rashida Talib si restul gangsterilor neonazisti din Partidul Democrat.

    Dar ziceam de stiri care „nu corespund liniei de partid”.

    Adevarata epidemie nu este de politisti rasisti turbati care omoara negri nevinovati (asta e o minciuna si o calomnie similara „blood libel” anti-evreiesc, de aceea e si mai trist cind evrei ultra-stingisti o promoveaza) ci de negri care ataca asiatici neagresivi, absolut fara nici o vina, in modul cel mai barbar cu putinta.

    Cind doi adolescenti negri au atacat o bunicuta chinezoaica in New York, n-au fost razmerite si incendii.

    https://www.amny.com/police-fire/asian-american-marchers-take-to-brooklyn-streets-after-89-year-old-woman-was-set-on-fire/

    Abia s-a stiut stirea.

    Aceasta doamna nevinovata a fost „norocoasa”, fiind numai traumatizata cu arsuri si lovituri.

    O alta doamna chinezoiaca, de aproape 90 de ani, a fost atacata brutal, bagata in spital unde a fost tinuta pe ventilatie aproape un an si dupa aceea a murit.

    https://www.fox10phoenix.com/news/family-holds-morning-meditation-for-89-year-old-grandma-beaten-to-death

    Abia abia s-a auzit de asta la un post de stiri local.

    Mai sint multe exemple. Dar se pare ca, in mintea stingistilor, Asian-American Lives DO NOT matter.

    Felul in care stingistii si-au pierdut cu totii simpla umanitate si marsaluiesc in pasul de parada nazist ar fi de neasteptat, pentru americanii naivi, dar nu pentru noi. Pentru noi e deja vu, all over again.

    • ” Partidul Democrat din SUA este o organizatie criminala dedicata distrugerii, sabotajului, minciunii si rasismului cel mai cumplit”

      Daca elimin „rasismul” din afirmatia dvs. inteleg ca PD din USA e Peee Seee Deee din Romania, unul avand o litera mai putin in acronim.

    • Mai degraba fiti atent la ce fac votantii lui Biden astazi:

      au impuscat cu singe rece doi politisti, fara nici un fel de confruntare prealabila, unul din ei mama unui baietel de sase ani

      dupa aceea votantii Partidului Democrat s-au dus in corpore la spitalul unde victimele se agata de viata, urlind ca „sa moara porcii”.

      https://www.dailymail.co.uk/news/article-8727929/Disgusting-scenes-outside-LA-hospital-protesters-taunt-cops-shot-deputies-inside.html

      PS Dumi B, aveti dreptate, PD a invitat minerii americani sa cultive panselute in piata.

      • Vezi ca ai gresit autorul, incearca mai sus.
        Ca de obicei, faci propaganda desantata, de prost gust. Erai mai simpatic cu:

        „De cind „a iesit cine nu trebuia”, adica Donald Trump (cel mai inteligent, curajos si statornic lider din lumea vestica a ultimelor decenii), a dat strechea in sus-mentionatii.”

        De unde stii tu ca acel criminal e votant al lui Biden? Sau te credem pe tine, ca doar esti impartial, nu? E cazul sa-ti ceri scuze, asa ar fi frumos.

        Unde intr-adevar e vina votantilor lui Biden e ca vor face sa apara un nou sezon din The Apprentice, incep filmarile imediat dupa 3 noiembrie :-)
        Popcorn :))

  16. Astept strigaturile si laturile cand Trump va castiga un al doilea mandat in noiembrie. Imi aminteste de castigarea lui Basescu…ce chin si scrasnirea dintilor. Nu si-au revenit multi, multi ani, saracii. Si acum au sechele antenistii. Asa va fi si cu CNNistii si BLMestii.

  17. @ Absurdistan 13/09/2020 At 22:14

    Scuze. Am un lapsus (sau lipsus !!!!!).
    Stiu piata in care au fost invitati minerii romani sa cultive pe panselute – nu din auzite, chiar eram fizic prin zona si am vazut cum s-a desfasurat actiunea precum si armele din dotare – dar nu stiu cum si unde s-a intamplat cu PD si minerii americani, in USA.
    Nu vreau sa speculez privind locul de desfasurare si armele folosite.
    Nu locuiesc in USA.
    Multumesc pentru ajutor.

    • Scuze, nu eram sarcastic cu dv., ci va dadeam dreptate de-adevaratelea.

      BLM si Antifa sint noii mineri. Legiunea capitanului (cam senil) Biden. Antifa e numita orwellian – „antifascisti” care comit pogromuri sistematice, in aplauzele leftistilor. BLM (burn loot murder) este o organizatie rasista si violenta, un fel de „reverse KKK”.

      Puneti in browser si antifa punct com. Nu e o gluma de-a mea sau de-a oricui. Fondurile neonazistilor democrati si cele ale miscarilor de strada mai mult sau mai putin „spontane” aproape se confunda, atit ca surse cit si ca utilizare.

      Biden si Kamala Harris, fie direct fie prin interpusi, au donat direct intru eliberarea pe cautiune a celor mai violenti criminali din Antifa si B L M. Da, acestia sint 100% votanti democrati.

      https://thefederalist.com/2020/08/31/meet-the-rioting-criminals-kamala-harris-helped-bail-out-of-jail/

      Atitudinea evreilor „self-hating”, ultra-stingisti, care calomniaza presedintele cel mai pro-Israel de la Truman incoace nu e nici eleganta, nici frumoasa si nici desteapta. E urit ca sustin noul Kristallnacht, chiar si atunci cind afecteaza oameni de treaba evrei care isi vad de business in mod legal:

      https://www.jpost.com/diaspora/jewish-business-describe-vandalism-looting-of-businesses-in-la-630089

      Prin contrast, in ultima luna de „domnie” a antisemitului Hussein Obama, asta i-a fost „cadoul de plecare” (lovitura de magar, cum numeau francezii interventia „la prada” a lui Mussolini dupa atacul lui Hitler).

      https://thehill.com/policy/defense/311712-obama-faces-widespread-backlash-after-abstaining-from-un-israel-vote

      Mai sint multe de spus dar va doresc o seara (zi?) buna.

        • Ce observatie intereseanta, mai mult despre cel care o face decit despre mine. Numai rasistii gindesc strict in termeni de rasa / religie / nationalitate. De aceea cei mai turbati rasisti se regasesc in partidul democrat – prrecum BLM, in trecutul nu tocmai indepartat KKK (de asemenea o creatie democrata) etc.

          Dar intr-adevar nu ma lasa insensibil cind vad, precum in articolul din Jerusalem POst citat, ca democratii se angajeaza in pogromuri, in aplauzele, printre altii, ale acestor adevarati „kapo” ai zilelor noastre – lasii care sustin entuziast aceste barbarisme, sperind prosteste ca nu vor fi afectati. Daca nu va preocupa asta, e problema dv. nu a mea.

      • Ati spus destule.
        Am inteles ca USA este la alta scara fata de Romania, in toate aspectele fie pozitive fie mai putin, depinde de definitie.
        Este normal sa fie asa avand in vedere diferentele dintre cele doua tari: marimea (suprafata), populatia, viata politica/politicieni, sistemele de educatie si sociale etc.
        Unii ar spune ca America este great again pe cand Romania este departe de acest vis.
        Ca urmare, amabasadorul USA la Bucuresti intervine – cateodata chiar si prin presa nu doar verbal – cu indrumari cu privire la multe aspecte ale vietii politice/economice/sociale din Romania.

  18. @ Absurdistan

    Pune mana si citeste:

    ADL Condemns President Trump’s Racist Tweets and His Use of Israel and Jews as a Shield

    New York, NY, July 15, 2019

    The ADL (Anti-Defamation League) today condemned President Trump’s racist tweets about four U.S. congresswomen, in which he said they should “go back and help fix the totally broken and crime infested places from which they came,” and his defense of these remarks by saying the congresswomen hate Israel and are anti-Semitic.

    “As Jews, we are all too familiar with this kind of divisive prejudice,” said Jonathan Greenblatt, ADL CEO and National Director. “While ADL has publicly disagreed with these congresswomen on some issues, the president is echoing the racist talking points of white nationalists and cynically using the Jewish people and the state of Israel as a shield to double down on his remarks. Politicizing the widespread, bipartisan support for Israel and throwing around accusations of anti-Semitism is damaging to the security of Israel and the Jewish community. He should lead by example, stop politicizing these issues and stop smearing members of Congress.”

    https://www.adl.org/news/press-releases/adl-condemns-president-trumps-racist-tweets-and-his-use-of-israel-and-jews-as-a

    • V-am mai spus ca nu v-am permis sa va adresati la singular. Faptul ca o faceti nu ma deranjeaza excesiv dar poate fi interpretat drept o expresie a unei educatii deficitare.

      Am citit. Nu ma impresioneaza organizatiile stingiste, n-am nevoie de „interpretarea” lor.

      Sa luam numai pe una din superbele „congressowomen”.

      E din Somalia. A venit in SUA dintr-un loc oribil intr-adevar (remember Mogadishu) si in numai doua decenii a devenit delegata parlamentara. Total lipsita de recunostinta pentru tara care a gazduit pe cei ca ea. Are numai lucuri urite, calomnioase, pline de ura sa spuna despre tara care, naiv, a adoptat-o. Presedintele Trump avea dreptate 100%.

      Dar, a propos de a pune mina si a citi:

      https://www.dailywire.com/news/ilhan-omar-named-anti-semite-of-the-year

      Organizatia StopAntisemitism a numit-o „antisemita anului”.

      Mazal Tov to #IlhanOmar on being named 2019’s Antisemite of the Year! Thousands voted & the Freshmen Congresswoman came out on top as the most vile Jew hater!

      America cannot afford leadership that perpetuates hatred against the #Jewish people!

      Dar cum se poate? Cine minte? ADL sau aceasta alta organizatie? Este Ilhan Omar antisemita au ba?

      „As far back as 2012, Omar tweeted: “Israel has hypnotized the world, may Allah awaken the people and help them see the evil doings of Israel.”

      In New York Times s-a scris, a propos de Ilhan Omar si declaratiile ei pur antisemite:

      The conspiracy theory of the Jew as the hypnotic conspirator, the duplicitous manipulator, the sinister puppeteer is one with ancient roots and a bloody history. In the New Testament, it is a small band of Jews who get Rome — then the greatest power in the world — to do their bidding by killing Christ. Pontius Pilate, the Roman governor, speaks to the Jews about Jesus in the book of John: “Take him yourselves and judge him according to your own law.” But the Jews punt the decision back to Pilate: “We are not permitted to put anyone to death.” And so Pilate does the deed on their behalf. In the book of Matthew, the implications of this manipulation are spelled out: “His blood is on us and our children,” the Jews say — a line that has been so historically destructive that even Mel Gibson cut it from his “Passion of the Christ.”

      In the two millenniums that followed, even after 1965, when the Catholic Church formally disavowed the belief that the Jews killed Jesus, this was the template for the anti-Semitic conspiracy: the ability of this tiny minority to use its wiles and its proximity to power to con others into accomplishing their evil ends. It has led to countless expulsions, murders, massacres and pogroms throughout Europe and elsewhere.

      The Jewish power to hypnotize the world, as Ms. Omar put it, is the plot of Jud Süss — the most successful Nazi film ever made. In the film, produced by Joseph Goebbels himself, Josef Süss Oppenheimer, an 18th-century religious Jew, emerges from the ghetto, makes himself over as an assimilated man, and rises to become the treasurer to the Duke of Württemberg. Silly duke: Allowing a single Jew into his city leads to death and destruction.

      ——-

      ADL – dominata de democrati mincinosi, care isi bat joc de propria evreitate de dragul politicilor partizane – ne cere sa nu vedem cine e Ilhan Omar si acuza, la modul cel mai calomniator, un presedinte flagrant pro-semit de vini inventate. Mincinosi sint si cei care citeaza ADL.

      Colac peste pupaza, aceasta faptura toxica, Ilhan Omar – careia intr-adevar i-ar fi stat mai bine in Somalia decit in SUA – a fost in fruntea luptei de demolare totala a politiei din SUA, creind haos exact ca-n Somalia.

      Video-ul de mai jos este Ilhan Omar in propriile ei cuvinte:

      https://www.youtube.com/watch?v=aq__vGy4xsk

      Indiferent de comunicatele ridicole ale unei organizatii expirate precum ADL, ACEASTA este fata reala a Partidului Democrat de astazi – rasista, plina de ura, invitatoare la haos si distrugere. Opriti minciuna!

  19. @Absurdistan
    @Neamtu Tiganu
    @Hantzy

    L’Shanah Tovah Tikatevu!

    May you be inscribed in the Book of Life for a good year!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Ultima carte publicată: „Recrutorii” (2019)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cine moşteneşte poporul lui Vadim Tudor?

PSD se transformă treptat într-un fel de Grup de la Cluj transplantat, cu aceleaşi şanse incerte, în climatul exotic de Buzău. Facţiunea...

Racla şi linguriţa. Credinţa la vreme de molimă

La ȋnceputul lunii iunie, doar ce ieşea România de la zăvor, am publicat tot aici un text intitulat “Biserica Ortodoxă la vreme...

Tranziția către 100% energii „verzi”- un exercițiu de gândire magică. Avem nevoie de evoluție sau revoluție?

Când, în februarie 2019, am prezentat pentru prima dată cititorilor platformei Contributors mega-proiectul Green New Deali, propus de...

E rândul dumneavoastră, domnule președinte!

Cu ani în urmă, doamna Emilia Șercan a început – aproape de una singură (dar au mai fost...

Preafericite, cuvîntul Colectiv îți mai spune ceva?

În urmă cu cinci ani se înregistra cel mai grav accident pe care l-a cunoscut România în ultimele decenii. Incendiul din Colectiv,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.