vineri, mai 20, 2022

Pare un gest pur teatral

Pare ”un gest pur teatral”(1), organizarea unei parade militare de întâi decembrie, deoarece, Unirea tuturor teritoriilor locuite de români, nu s-a realizat, în primul rând prin luptă armată, ci în primul rând prin decizia oamenilor, în cadrul Marilor Adunări Naționale – locale, din fiecare teritoriu. Asta este doar una din variante. Au fost și tot felul de negocieri. A fost și o doză de noroc prin existența unei situații de facto, care a pus Regatul României într-o poziție unică. Închipuie-ți, că te bați cu doi dușmani mult mai puternici decât tine, care te-au înghesuit în colț, și când te aștepți să-ți de-a lovitura finală… dispar și lasă în urma lor tot ce au. Din punctul tău de vedere, al celui care ai luat pumni în cap, pare recompensatoriu faptul de a te considera stăpân peste lucrurile dușmanilor tăi. Asta este o altă variantă iar aceasta ajută la justificarea lucrurilor ce au urmat Unirii, și care au influențat definitiv direcția vieților noastre. Unii pun accentul pe voința unora, alții accentuează sacrificiul celorlalți. Nu mai putem schimba trecutul. Dar nici nu putem continua să ne mințim singuri, poleindul de fiecare dată. Realitatea acelor timpuri a fost mult mai simplă, mult mai modestă decât, poate, ne-ar conveni.

Ar fi fost, poate, mai potrivită o paradă a cetățenilor din toate zonele istorice în care trăiesc românii împreună cu toți ceilalții, care, cu mâinile goale, fără arme, dar hotărâți să fie corecți, cinstinți, muncitori și loiali să defileze împreună, neorganizați, pe străzi. Un fel de paradă a oamenilor simpli, a cetățenilor, în care aceștia să se bucure sincer, cu adevărat (nu faceți comparație cu piesele de teatru de pe timpul comuniștilor). Am vazut cu ochii mei un astfel de exemplu, în Olanda, unde de ziua națională, care este pe 27 aprilie – ziua de naștere a regelui, sărbătoarea este generală, adevărată, se ține peste tot, la fiecare colț de stradă. N-am văzut nicio armă, n-am văzut nicio oficialitate, dar am văzut bucurie nedisimulată. Cetățeni împreună, loiali regelui și țării lor. Foarte emoționant. Văzând asta, înțelegi mai bine ce înseamnă o comunitate, și cât de importantă este încrederea în cei de lângă tine.

Înțeleg că trebuie să ne arătăm ”muschii”, dar, să fim serioși… să avem măsură… Forța unei țări nu constă în armele pe care le are, ci în primul rând, forța unei țări constă în acțiunile și rezultatele ei în toate domeniile importante ale vieții oamenilor. Educația, sănătatea, cultura, economia sunt lucrurile cele mai importante pentru noi toți. Pentru că o țară se construiește de și pentru oamenii ei, pentru bunăstarea lor, pentru fericirea lor.

Altfel, mai devreme sau mai târziu, țara se va dezintegra nefiind susținută cu adevărat de cetățenii ei. Iar dezintegrarea nu înseamnă doar dispariția teritorială (se pare că aici există, așa, o frică fantastică – oare de ce?) ci, înseamnă și golirea de conținut, de oamenii ei (aici există o indiferență fantastică – oare cum de?). Dezintegrarea Romaniei a început deja și continuă. De ce oare? Poate, pentru că oamenii ei au fost ținuți împreună cu forța. Cu forța brută sub diferite forme, cu forța minciunilor de tot felul, cu forța speranțelor deșarte pe care ni le-am pus fiecare dintre noi. Pe acest drum ne-au condus tot felul de conducători poate orgolioși, poate vindicativi, poate nepricepuți și limitați intelectual, aleși de forța armelor, a minciunilor și a speranțelor, de către noi toți.

Eu îți urez ție, Cetățeanule, Omule, la mulți ani! Dacă tu o vei duce bine, dacă tu vei fi fericit și vei simți bunăstarea, atunci și Țara va crește mare și va avea din ce în ce mai mulți ani!

NOTA

(1) – fragment din scrisoarea lui Train Vuia către George Dobrin, 11 aprilie 1922, ” Toatã Unirea s-a redus la un gest pur teatral, …” http://www.banat.ro/academica/Vuia.htm

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Perfect de acord cu cele scrise. M-am uitat la parada de 1 decembrie 2018. Au defilat unitati ale armatei, politiei, jandarmeriei, pompierilor, smurdului, iar cetatenii au stat pe margine observand si,poate, gandindu-se cati lei si euro se vor fi cheltuit, in timp de pace, gandind c-ar fi fost mai bine sa se cheltuiasca acesti bani pentru a se crea buna stare pentru cei multi si mereu necajiti. Nu stiu nimic altceva decat sa ne gandeasca la inzestrarea armatei, care insa, niciodata, de cand e lumea, nu a construit ci numai a distrus. Daca ne gandim numai la cate vieti omenesti s-au pierdut in zadar numai in cele doua razboaie mondiale, cati bani s-au risipit, cate valori culturale, economice, sociale au fost distruse, ca apoi cei ramasi, saraciti, bolnavi, invalizi au trebuit sa munceasca sa refaca cele distruse. Si macar daca oamenii politici si cei ai armatei ar fi inteles ceva din toatea aceste pierderi, macar de vieti omenesti nevinovate. Nu! Gandul lor e cum sa acapareze puteri, bunuri materiale, in dauna tot a acelora care, in cazul unei noi conflagratii mondiale vor suporta tot ei greul.Vom sti oare vreodata cat s-a cheltuit cu acesta, as spune, inutila demonstratie si ce s-ar fi putut face cu acesti bani? Razboiul al Doilea Mondial a distrus nu numai vieti, ci si cariere a multora dintre combatanti. Pe jertfa lor s-au ridicat altii care,n-au facut alceva decat sa le adanceasca frustrarea si sa-i indeparteze de la adevarata lor orientare profesionala. Atat si nimic mai mult. Ba da! S-au ridicat alte , valori”.

  2. Pentru că sărbătorile sunt despre ei și pentru ei, politicienii. Nu despre noi și pentru noi, cetățenii acestei țări.
    A fost ziua de 30 noiembrie, zi libera legal. Ar fi putut că iluminatul de sărbători și deschiderea Târgului de Crăciun să fie făcută pe 28 sau 29 noiembrie seara, se aprindeau luminile, se verifică sonorizarea și gata. Ca a doua zi, toată lumea cu copiii să poată ieși. Ei, nu! Abia pe 30 noiembrie la ora 18:00 a fost deschiderea, să fie lumea’n par sa îi vadă acolo cum „sforaiesc” discursuri și să fie televizați cum apasă un buton. Pentru că, nu-i așa, e despre ei și nu despre noi.
    Parada. Ok, admit că probabil e o mândrie sa defilezi. Cu discursuri sforăitoare incluse. Dar când s-a organizat maratonul Bucureștiului cu 19.000 de participanți, vai, ce mai freamăt, ce mai zbucium! Pentru că mereu este vorba despre ei și nu despre noi.
    Bun, nu mai reamintesc despre Catedrala și cum stăteau oamenii după garduri pentru că, nu-i așa, a fost vorba de fapt tot despre ei, nu despre noi!
    Da, toate sunt gesturi pur teatrale. Probabil ca oamenii au nevoie de teatru, pentru că nu mai știu cum să fie ei actorii propriilor vieti? E mai ușor să se uite la teatrul lor? :|

  3. Poporul roman se bucura de astfel de manifestari numai si numai din cauza faptului ca are o altfel de educatie comparativ cu alte natiuni . Sa asteptam rabdatori disparitia fizica a celor care inca au apucaturi bolsevice , socialiste ; fie ca sint in structurile de conducere ale statului fie ca sint simpli cetateni cu drept de vot ( din pacate ). Abia cind natia asta se va curata ( si ) de aceasta pleava e posibil sa se intregeasca cu cei care au plecat pe alte meleaguri dupa 1990 si pina astazi .

  4. Uneori se intampla, pentru mine cel putin, sa simt ca un om (mai ales in cafeneaua asta) are dreptate in principiu si pune pe masa un argument cogent si rezistent la o critica logica (pana la un punct, normal, fiindca logica pe care eu i-o opun este infailibila, pentru ca e a mea, nu :)) totusi nu ma pot impiedica sa nu fiu de acord. Nu sunt de acord ca Rom arata muschii, care muschi in comparatie cu amenintarile existente, adica rusii? Se sperie aia de Piranha, sau chiar de Patriot? A, daca se defila cu, nu stiu, o suta de F35 complete cu sisteme de suport, sau se punea pe roti un echivalent mioritic al USS Enterprise si il tarau cumva prin Bucale, meh, poate. Sau si mai bine, cativa vectori nucleari, impreuna cu suspiciunea ca ne-am construit fie si o juma’ de duzina de ‘ele’, aia da. Dar n-avem, si nici altii de dimensiuni comparabile n-au. Si argumentul subliminal gen ‘aici sunt banii dvs’, recte trimiteti-va scolarii sa faca pipi in curte, muriti cu stafilococii (sau ce sunt ei) portocalii de gat in spitale, admirati mertanele de jde mii de coco la inaugurarea mantuirii neamului lor de borfasi tremurand de frig ca niste sclaveti, ca mantuie a neamului romanesc nu prea cred ca este valid (cu scuze pentru digresiune). Si btw chiar are nevoie neamul romanesc de mantuire? Dar cu ce Doamne iarta-ma a pacatuit asa de grav neamul romanesc, ca numai si-a furat-o de la cui nu i-a fost lene din aia cu mai multe pusti, si a incercat sa supravietuiasca, dubla virgula, ca sa ce, sa-i tranteasca prea-incantatul o victimizare? Long story short, practic am adaugat argumente argumentului dvs (hehe, make photo?).

    Dar, oricat de comunist ar fi cliseul, un numar statistic relevant de oameni s-au dus acolo, au iesit din diurn, si-au dus copii sa vada tinichelele alea (hei, unele destul de performante) si pentru asta eu zic ca a meritat. Nu pentru speriat Putin, aia n-o sa se intample, dar pentru o ocazie intr-o tara trista, pentru un mic salut pentru – nu numai baietii care au fost prin Afghanistan sau mai stiu eu unde, dar si pentru amaratii aia care degera la frontiere,npentru cei care stau bloody double shit calare pe radare, pentru vanatorii care ingheata pe munte unde sunt dislocati, pentru cercetasii care dorm imbracati tot timpul cu centironul cu munitie de razboi agatata (yes mate, si eu am fost unul dintre ei)/fara sa aiba habar cand intranSSCulbsi o suna, sau unde merg, sau de ce.

  5. „Dezintegrarea Romaniei a inceput si continua…”fraza inspaimantatoare si poate adevarata.
    In secolul acesta ne-am numit romani
    Cum se vor numi nepotii nostri in secolele viitoare?
    Disolutia natiunilor si a raselor vor duce poate la o singura identitate:rasa omeneasca
    Si n-ar fi deloc un lucru rau.
    Daca peste toate nu s-ar ridica Islamul si ororile sale.
    Absolut inumane.
    Caci,sa nu ne mintim,musulmanii nu se vor integra.
    Iar istoria e plina de oameni cu sabii…
    Lectia Constantinopolului de odinioara nimeni n-o va uita vreodata…
    Nici a Londrei de azi.

Dă-i un răspuns lui dan/ Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Octavian Vidicanhttp://contributors
Consultant de business, Arad

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro