joi, martie 28, 2024

Parisul meu – o amintire

Am plecat într-o dimineață de acasă, din Rue Verderet, ca să iau un interviu unui important scriitor român, care trăia în cealălaltă extremitate, de nord-est,  a Parisului. Am schimbat, conform instrucțiunilor lui, trei metrouri. Era o incântare pe atunci, sfârșitul anilor 90, să schimbi metrouri la Paris. Fără un franc în buzunar, puteai, în fiecare stație, să asculți un concert, să vezi o pantomimă, o statuie mișcătoare, o expoziție de fructe exotice, niște afișe haioase. O dată, o trupă din America Latină, cu  niște instrumente  nemaivăzute, i-a făcut pe toți oamenii din stație , grăbiți, care mai de care să ajungă la treburile lor, slujbă, cumpărături, baby-sitting, întâlniri de afaceri, să se oprească, să încingă o dănțuială  îndrăcită de câteva minute, să mulțumească apoi surâzând partenerului/partenerei adhoc și să plece mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,  dar senin și înviorat. Nu înainte de a depune recunoscători bancnota sau moneda în uriașul sombrero negru, cam ponosit, al trupei, îmbrăcată la fel de exotic.

De acea dată, imediat ce am intrat în gura de metrou, o melodie de o dulceață indicibilă m-a întâmpinat de departe, cântată la un pian mecanic, de un  domn singuratic, refugiat de curent într-una dintre curburile tunelului. L-am ascultat sufocându-mă de emoție. Cunoșteam melodia, o mai auzisem. Nu știam însă ce e. Așa că am așteptat să se termine și m-am apropiat de urechea domnului rugândul să-mi spună ce a cântat.  „Les Moulins de mon coeur, de Michel Legrand”, mi-a spus cu un glas dulce ca și melodia interpretată. Eram sigură că n-am să uit și că în orice caz aria îmi va răsuna în urechi, imposibil de pierdut, așa că n-am notat. Nu s-a întâmplat așa, din nefericire. Vizita la scriitorul român, discuția cu el, cărțile împrumutate mi-au șters din memorie orice urmă, așa că vizita la FNAC, programată pentru una dintre zilele următoare, pentru a achiziționa discul, n-a dat niciun rezultat. Zile întregi m-am chinuit să mi-o readuc în memorie, cu toată disperarea pierderii  pe vecie a unui obiect drag. Nici măcar nu mi-am adus aminte în care dintre numeroasele stații de metrou în care coboram plină de încântare și curiozitate, zilnic, asemenea unei Alice în Țara Minunilor, o auzisem.  Eram aproape resemnată, deși încă îndoliată de pierdere,  în momentul când, trei săptămâni mai târziu,  pentru a restitui cărțile împrumutate generos de scriitorul român, am coborât în aceeași gură de metrou de unde m-a întâmpinat melodia pierdută. M-am dus glonț la domnul din fața pianului său mecanic, m-am aplecat la urechea lui și cu lacrimi de fericire în glas l-am întrebat:  „Ce ați cântat?”  „Les Moulins de mon coeur, de Michel Legrand”, mi-a răspuns plin de gentilețe, domnul,  „dar mi-ați pus întrebarea aceasta și în urmă cu trei săptămâni.”

Acesta este Parisul meu, Parisul pentru care plâng astăzi. Parisul al cărui nume face să vibreze toate corzile inimii mele. Aceasta este steaua Europei civilizate,  mândră de civilizația ei și fericită că a atins-o, prin efort, inteligență, geniu și  bucurie de a trăi. Și  tocmai acesta este Parisul  pe care îl urăsc teroriștii.  Frustrarea, mizeria, obscurantismul, suferința, violența îndurată și-au găsit în religia lor, una în care violența este virtute,  o expresie a urii lor față de viață, în fața căreia dragostea de viață, compasiunea  pentru ființa umană însăși, aflată la  originea  Europei noastre iudeo-creștine, par azi neputincioase. Noi iubim și admirăm splendidele  înfăptuiri ale geniului uman. Ei nu. Noi ne temem de moarte, ei nu.  Ei nu iubesc decât moartea, anume, cu lașitate, demență, cruzime,  moartea celorlalți. Asta și  dacă prețul este dispariția propriei lor ființe fanatice, care oricum, nu lasă în urmă nimic, decât amintirea îngrozită a acestei incomprehensibile uri. Or, pariul care ne stă în față, acesta este: să ne întoarcem la Demonii lui Dostoievski pentru a înțelege ura și a învăța ce trebuie să facem cu ea, pentru ca noi și dragostea noastră de viață să învingem și să dăinuim. Pentru ca aceia care au plătit azi noapte cu viața bucuria lor de a trăi  să nu fi murit degeaba.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. „Parisul dvoastra” m-a facut sa lacrimez citeva momente.
    Dar ajunge; si-o cam face singur.
    Cind iti bati cuie-n talpa, cind in casa ta gazduiesti tot felul de necunoscuti, cind lacrimezi de mila lor si dupa ce iti omoara conationali cu zecile/sutele, si nu intelegi ca e RAZBOI, atunci sa intoarcem umili, corecti politic, si fata cealalta. Spre urmatorul incins cu C4.
    Stiu, astept palme-picioare dos, dar e umilitoare si pentru mine umilinta Frantei.
    Dupa palme-picioare dos astept solutia inteligenta. Ca, unii deja au declarat moartea multiculturalismului si libertatea hai hui intre granitele Europei, dupa ce anuntasera crestineste „lasati pe oricine sa vina la mine!”

      • da, am plins.
        Dar daca nu ati inteles, nu e vina mea, si sint sigur ca nu plingeti.
        Pe cei de seama lui @ Falstaff ii va convinge un atentat doar cind se va intimpla in sufrageria proprie.

        • Multumesc, dle Victor L. pentru comentariile dvs. intotdeauna empatice si supporting. Ironia sortii face ca in ultima vreme nu prea mai rezonez nici cu ce spune Piratul… As zice că si daca nu putem face prea mult, să nu uitam că de câte ori „bat clopotele, pentru tine bat” tot putem…
          stima si simpatie, dj

          • Multumesc si eu pentru raspuns, dna Doina Jela.
            Despre Basescu am doar o remarca: nu mai este Presedintele Romaniei, cind avea anumite responsabilitati, ci doar un presedinte de partid, si are o mai mare libertate de actiune. Ca face bine au ba, e problema lui si a partidului.

      • Da, Parisul, mai precis Hollande&Co. De asta iarna stiau ce li se pregateste si cum lucreaza dusmanul. Reactia lor a fost o imeeensa manifestatie. Ismalistii au murit de ras si au continuat. dupa cum se vede.

      • Aveti si un argument sau e un adevar absolut? Nu de alta, dar ce spune Victor suna in mare parte corect; pentru cei care au si avut ocazia sa cunoasca Parisul in diverse perioade ale ultimelor 2 decenii si sa vada si evolutia, e chiar adevarat: da, si-au cam facut-o cu mana lor, doar ca nu recunosc.

        Politicienii nu prea recunosc cand fac o prostie, mai ales una uriasa, ceea ce face ca recunoasterea Agnelei Merkel ca multiculturalismul nu prea functioneaza inseamna ca in realitate lucrurile sunt cu mult mai grave decat vedem noi. Cat de grave? Mult mai grave decat noaptea trecuta, ganditi-va la Israel pe vremea intifadei pentru a avea o imagine (daca stiti suficient de bine cum era, nu din ziare si TV).

      • „Franţa e deschisă tuturor raselor şi are o vocaţie universală. Dar, cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Suntem totuşi, înainte de toate, un popor european de rasă albă, de cultură greco-latină şi de religie creştină. (…) Încercaţi să integraţi uleiul şi oţetul, agitaţi sticla şi după o vreme se vor separa din nou. Arabii sunt arabi, francezii-francezi. Credeţi că populaţia Franţei ar putea absorbi 10 milioane de musulmani care mâine vor fi 20 şi poimiine 40? (…) Satul în care m-am născut eu nu se va mai chema Colombey-două biserici ci Colombey două moschei.” Ch. De Gaulle

  2. Ce frumos pentru Hollande. Dupa ce a fost pudelul merkeloaiei in toate problemele din ultimul an sa o ia peste bot in halul asta tocmai acasa. Inca una de-asta si Franta va avea in 2017 o presedinta.

  3. Mda, respect integrarea ta in „sufletul” si arta franceza, dar nu romanii au invadat Algeria, Libia si Maroc in trecut, nu romanii au avut nu stiu cate colonii in Africa Si America de Nord. Francezii au furat de au rupt sute de ani din locurile acestea si i-au facut sclavi pe bastinasi, iar acum au grija sa „uite” de chestiile astea neconvenabile si cand sunt victime la randul lor zbiara „egalite, fraternite” …. Lasa-i sa se mai dea jos din aroganta si ipocrizia lor celebra pe francezi si mai vorbim.
    Toata compasiunea pentru victimele individuale din atentatul de ieri dar si trecutul ne face ceea ce suntem astazi si nu ne absolva de responsabilitati.
    A bon entendeur, salut!

    • In afara de faptul ca lucrurile stau exact pe dos, francezii din ultimii 40 de ani platesc exagerat nota pentru ce „au furat de-au rupt etc…tot delirul stângist învățat pe de rost la școala urii de clasă si a frustrării ( Ce a furat Malraux se păstrează pios in muzee, pentru secole, ce au distrus teroristi ca artă de secole chiar la ei acasă a dispărut pentru vecie), deci in afara de asta, nu cred ca vom mai sta de vorba, noi doi, draga Claudiu, fiindca ideea dvs. de vinovatie transmisa genetic imi repugna. Ca si tutuiala. Multumesc ca m-ati citit, totusi, chiar daca nu ati inteles nimic.

      • Avti dreptate, doamnă Jela: Vinovăția ereditară e un concept pe atât de respingător, pe cât de neavenit în acest moment. Există însă încă unul ce răzbate din diversele comentarii, anume cel al urii ereditare, religios motivate. Dacă delirul stângist e abominabil, atunci cum trebuie să fie catalogarea în corpore a unei etnii folosind exemplul câtorva descreierați?
        Vina e a parizienilor, susține atât Claudiu cât și ceilalți. Că au fost prea cuceritori în trecut sau prea ospitalieri în prezent ar conta mai puțin. Pentru că ați ales să răspundeți dezaprobator numai primului, aș putea cede că sunteți de acord cu celălalt punct de vedere. Accept că obiectivitatea e dificilă în acest moment, dar dacă puteți sesiza o anomalie dintr-o direcție, e de așteptat să o faceți oricum, iar nu să folosiți circumstantialitatea pentru a vă revărsa propriul „delir”. Credeți atunci că ar fi vreo diferența între dumneavoastră, ceilalți și Claudiu?

        • Hantzy . După cum sper ca ati observat, eu nu am scris aici ca sa impart dreptatea: tu ai zis bine, tu ai delirat. Am raspuns unui domn nemultumit de o afirmatie a mea. Nicaieri nu am diabolizat pe toti musulmanii pentru criminalii crescuti in sanul religiei lor. Sigur insa ca daca ma intrebati, inclin sa-i dau dreptate lui De Gaulle, cu apa si cu uleiul, mai ales in momentul acesta cand statele europene nu au pur si simplu resurse pentru a gestiona si tria. Nu sunt insa specialista nici in Islam, nici in securitatea frontierelor. Am sa va spun un lucru. Am cunoscut o fată, 18 ani, saraca, blugi, surâs, cochetarie. S-a casatorit cu un arab: un om cumsecade, bun, care ii asigura un trai decent. I-a facut un copil. Cineva a pârât-o ca a stat de vorba si a râs in strada, cu un alt barbat, iar sotul ei i-a luat gâtul. S-a predat, a luat după legile românesti 18 ani de puscarie. Plânge mereu cand isi vede de acolo copilul, il doare sufletul, speră să scape prin bună purtare, dar dupa legea in care a crescut si lumea din care vine, el a facut ce trebuia. Si nu e terorist. Si stiu multe exemple si stiti si dvs… Ce ziceti dvs. despre uleiul si apa asta? Sau mai exact despre secolul 15, habodnic, amestecat cu secolul 21, aproape des-frânat? E bine să se amestece? Cat despre „vina” de a fi ospitalier, ce sa zic?

            • Dna Doina Jela,
              imi permit sa va spun ca e inutil sa-l convingeti de ceva pe @ Hantzy daca nu strigati intii „jos Basescu”, eventual „sus Iohannis”.
              Iar daca unele din opiniile dvoastra concorda cu ale Piratului, piei, Satana! nimic din ce scrieti nu e bun.

          • Da, cunosc astfel de cazuri revoltătoare. Știu bine și că secolul XV s-a sfârșit. Dar ce propuneți?! Să-i lăsăm la nesfârșit în acel secol, pe care l-am experimentat și noi?! S-ar termina oare „luările de gât”, dacă nu mai vin în Europa?! Știți bine că nu! Ar continua nestingherite în Golful Persic. Are vreo importanta unde au loc?! Aici există șansa, oricât de mică, să fie curmata asemenea mentalitate. Doar pentru bucuria noastră de a trăi, merită oare să ascundem gunoiul sub preș?! Doar am vrut să exportam civilizație Europeană, parcă ăsta era mesajul nostru misionar, iar nu trocul cu mărgeluțe de sticlă… N-ați prefera să trăim și unii și alții în acea bucurie roză, cum numai tavernele pariziene o oferă?!
            Acuzați-mă de idealism, de utopie, de frica de lipsă pensiei… dar nu-mi spuneți că lumea noastră ar fi mai bună decât a lor!

            • Hantzy, dati-mi voie să vă contrazic. Cazul nu e revoltător. Este tragic. Dati-mi voie si să vă aduc la firescul propriilor nostre sentimente: când se ia gâtul cuiva din celalalt capat al lumii va zguduie mai putin decât atunci cand asta se intâmpla cuiva din imediata vecinatate. Nu spun ca e bine. Spun ca e. In fine, apropo de asta, ce propun, daca ar fi sa-mi asculte cineva propunerea: să nu credem că noi putem rezolva toate suferintele lumii. Sa asumam să rezolvăm atâta cât putem din răul din lume. În rest, să ne apărăm de el. Iar nebunii, dle Hantzy, pretutindeni in locuri un de ființa umană e cat de cat respectata, sunt tinuti in spatii securizate, pentru binele lor si al oamenilor nevinovati cărora le pun viata in primejdie.
              Da, lumea noastră, cu toate neajunsurile ei, e mai buna decât a lor, dovadă că nu noi ne ducem acolo, ci dispre ei vin nefericiti, valuri-valuri spre noi. Sa va fereasca Dumnezeu sa intelegeti intr-o zi asta pe propria piele.

            • Multumesc pentru raspuns!
              Argumentul dumneavoastra cel mai puternic este „propria piele”. Recunosc ca nu doresc sa ajung sa-l cunosc. Fratele meu a fost pe Stade de France impreuna cu fiul sau, amator de fotbal. N-au mai ajuns si la Disneyland a doua zi, asa cum era prevazut.

              Totusi cateva remarci succinte:
              – in societatea noastra iudeo-crestina suntem oarecum obligati sa-l ajutam pe cel aflat la nevoie. Dupa puteri!
              – e drept, ei vin randuri – randuri, dar asta tocmai pentru ca noi ne-am dus acolo sa le facem ordine. Pentru ca am crezut ca putem rezolva suferintele lumii.

      • Doamna Jela are dreptate. Franta a furat sute de ani? Este aceasta replica? Nici voirba ceea ce fac nu o fac pentru ca Franta a furat. Nu este o revansa de atunci. Este, asa cum bine spune autoarea articolului si scrie frumos, pentru ca religia lor este religia urii, a violentei, a lipsei de respect fata de viata, a lipsei de respect fata de diferente. La 20 de ani de la nasterea sa Islamul a devinit si a continua sa fie timp de secole religia cea mai violenta.

        Dar oricum, Nu putem ignora o traire, trairea autoare exprimata frumos si cu talent.

        Locuiesc de peste zece ani la Paris si continu sa il descopar, sa il iubesc, sa ma indragostesc de el. Am facut o comparatie care pentru unii ar putea sa fie ca un fel de blasfemie. Parisul este ca Bibia, il descoperi si redescoperi, inveti si continui de a invata. Este inepuizabil si va depasi si momentul acesta.

        Atacand Parisul ei au vrut sa atace valorile lumii Occidentale din genolzia, si aici as recomanda scrieriile lui René Girard despre le désir mimétique. Ataca o civilizata o cultura pentru ca ei nu au fost capabil sa construiasca una cae sa ii semene.

    • Dar cand or sa vina si pe la tine, ce-o sa mai spui? Acum stai linistit, nu-ti pasa, Parisul e atat de departe… „mie nu mi se intampla”, „e doar la aia”, samd. Sunt foarte curios daca o sa spui la fel cand o sa auzi ca s-a intamplat pe aici, si ca sunt afectati oameni pe care ii cunosti, sau la care tii. Daca poti sa tii la cineva…

      Si este cea mai tampa explicatie ca merita asa ceva pentru ce au facut acum nu stiu cati ani in nu stiu ce tari. Astia au facut? Nici nu erau nascuti pe atunci.

      E rau sa ai creierul pufos…

  4. Pentru mine Franta e tara care mi-a oferit foarte mult intr-un timp foarte scurt. Deplang din tot sufletul victimele tragediei de aseara si sunt sigur ca acestea vor fi, in cele din urma, razbunate. Aveti dreptate, Parisul si Franta reprezinta o experienta unica si irepetabila pentru multi dintre noi.

  5. Acum mai bine de 12 ani am petrecut o scurtă vacanță de o saptamana cu soția la Paris. Era prima oară când veniseră părinții ei să ne viziteze in State așa că i-am lăsat cu ei pe copiii, pe atunci foarte mici. Din motive obiective n-am văzut prea mult din orașul luminilor dar pot sa spun că ce și cât am văzut ne-a plăcut foarte mult la amândoi. Relativ curat, civilizat, pitoresc, tot ce-ți poți dori într-o mini vacanță în doi.

    Anul trecut am făcut o vacanță ceva mai lungă, de câteva săptămâni, cu copiii la Paris și pe valea Loire-i. Râdeam că trebuie și juniorii să vadă Paris-ul înainte de intemeierea califatului francez :-) . Realitatea a fost destul de aproape de banc. A stat la același Best Western (ca și la vizita din 2003) de la intersecția străzilor Saint Honore și Louvre, la un pas de Tuileries și insula Cetății. Șocul fost total: Dimineața ne-a trezit behăitul muezinului. Ca la Cairo. Am văzut cel puțin doua restaurante în zona relativ bună a orașului care aveau pe vitrină amenințări la adresa „necedincioșilor” ce vând carne de porc și alcool. Pe stradă vezi femei mumii, iar în grădinile Tuileries am văzut cîteva zeci, poate chiar o sută, de muslumani rugându-se ostentativ în public.

    Se pare că întunericul islamic a învins și Parisul, alături de vestul Europei, sunt pe cale să se scufunde în tenebrele Evului întunecat. Nu se întrevede nici urmă de Charles Martel și în momentul ăsta chiar nu-mi dau seama ce anume ar mai putea opri procesul islamizării vestului Europei. Impotența autorităților și imbecilizarea în masă (cu numele oficial de „corectitudine politică”) pun umărul la zdrobirea a tot ce a mai rămas din civilizația iudeo–crestinăși dn libertatea expresiei ce stau la temelia Vechiului Continent. Ajungem la vorba lui Mark Stein de acum 7-8 ani: „Get ready for America alone” …

    P.S. : Nici măcar după atentatele din noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2015 autoritățile franceze, în nevolnicia lor fără margini, nu au fost capabile să-i strângă, să-i amprenteze și apoi să-i deporteze în regim de urgență pe miile de ilegali cmusulmani ce au întemeiat „Jungla din Calais” și care terorizează șoferii ce se îndreaptă spre Eurotunel și perturbă traficul feroviar prin Eurotunel, în încercarea lor de a ajunge ilegal în Anglia. Pe neputința autorităților anglo-franceze sau cheltuit în ultimii ani peste 200 de miloane de euro pentru „securizarea” zonei de tranzit…

    • Chiar asa, v-a trezit muezinul la Paris? Ati vazut si rugaciuni musulmane colective in Tuileries?
      Asta, da, scoop!
      De cativa ani (vreo…50! ce repede trece timpul…) locuiesc 6 luni pe an la Paris, pe Rivoli, si n-am vazut, inca ;) , ceea ce povestiti!
      Pentru ca nu pot sa va acuz de necinste, cred ca ati nimerit in plin turnaj de vreun film, ceea ce e frecvent in luna august… ;)
      Asta e, uneori nici ce vedeti cu ochii dvs nu corespunde realitatii…

      • -„De cativa ani (vreo…50! ce repede trece timpul…) locuiesc 6 luni pe an la Paris, pe Rivoli”
        Cam greu de crezut, dar poate ca esti fiul lui Nicolae Breban, genitorul lui Grobei.
        Dar daca mai mergi vreo 10 ani o sa vezii ceea ce nu crezi :P

      • Da în mod cert or fi turnt un film. :-)

        De aia Franța a interzis in 2011 rugăciunile islamice publice:

        http://www.reuters.com/article/2011/09/16/us-france-muslims-idUSTRE78F4CC20110916

        La fel cum au fost interzisă și purtarea vălului islamic în instituțiile pblice. Ambele interdicții sunt însă ignorate, iar autoritălie francee sunt mult prea timorate ca să poată impune legea. Iată aici o rugăciune publică islamică la Paris. la scurt timp după atentatul de la Charlie Hebdo:

        https://www.youtube.com/watch?v=odgsL-ZklZU

        Bonus, una și în Germania:

        https://www.youtube.com/watch?v=fnpXfVKyszA

        • Soldat Svejk, va agravati singur situatia incercand sa va mascati minciunile! Link-urile nu par a fi foto si filmele dvs din vacanta la Paris, daca am priceput bine?
          Deci, la Paris nu „behaie muezinii”, la Tuileries nu s-au niciodata rugaciuni musulmane colective, acesta este ADEVARUL si, orice om civilizat ar trebui sa fie bucuros ca este asa!
          Va mai propun, dvs si simpatizantilor ideilor dvs, sa reflectati la un alt aspect :ati remarcat CINE critica mai virulent francezii – care „si-ar fi cautat-o cu lumanarea” atat in ianuarie cat si acum – , decat barbaria extremistilor islamici, care ar fi profitat doar de slabiciunile noastre…?

          • E nu obisnuiesc sa mint. Minciuna e principala unealta a dumneavoastra a „progesistilor”.

            Link-urile pe care le-am dat sunt un articol al agentiei Reuters (asa mai de stanga ca si dumneavoastra ca sa nu sariti ca ars ca-i propaganda imperialista) care zice ca musulmanii francezi au anuntat oricum ca nu intentioneza sa se supuna legii ce interzice rugaciunea publica, respectiv doua link-uri de pe youtube care prezinta rugaciuni publice pe strada (una in Franta sfidand legea imediat dupa atentatele de la Charlie Hebdo) si alta in Germania, unde nu stiu daca exista vreo interdictie in acest sens, dar oricum atitutdinea musulmanilor de acolo e o sfidare a bunului simt si o demonstratie de forta in fata unei societati nevolnice, impotente si cu nimic mai putin putreda ca cea franceza.

            Cat despre chestia cu rugaciunile publice care nu exista si behaitul muezinilor care nu se aude in Franta, va recomand calduros sa cautati poze si filme pe net. Veti gasi garla. Stim deja cu totii inca de pe acum ca alea sunt trucaje ale neoconilior amerecani ce doresc sa starneasca razvbelul in Europistan. :-) :-) :-) N-asa? Hai spuneti-o cu cuvintele duimneavoastra ca sa ne mai hlizim un pic… Iar daca chiar ajungeti vreodata in Franta va recomand sa va scoateti dopurile din urechi si ochelarii de tabla ;-) , apropos, daca ele nu exista, de ce au trebuit interzise prin lege in 2011?!?!

            In ce priveste pozele de vacanta, nu am ajuns in starea de debilitate si decrepitudine mintala in care sa le public. Dumneavoastra obisnuiti sa va lipiti poze cu familia pe peretii casei si/sau sa le plantati pe net?! La ce alte exchibitiuni publice va mai dedati?! :-) :-) :-)

            In ce priveste cautatul cu lumanarea, intr-adevar Europa in general si-o cauta cu lumanarea. Am ajuns sa vedem cum un cancelar german indeamna pe fata la incalcarea legii, ba mai mult chiar ii amentinta pe cei ce refuza sa o incalce, secondata de ranjetul senil al lui Hollande. Franta e prima lovita din cauza ca e veriga slaba (incompetenta, impotenta si debilitatea autoritatilor sunt mai acute ca-n alte parti ale Europei de Vest) si din cauza ca Parisul e un simbol al libertartii si civilizatiei europene… Asta e doar inceputul. Va mai curge mult sange pana ce cei ce refuza evidenta vor incepe sa fie ignorati. S-ar putea insa ca atunci sa fie oricum prea tarziu. Tot ce va doresc e sa traiti cat mai mult ca sa va puteti bucura pe deplin de monstruozitatile nascute dintre urechile celor ca dumneavoastra.

      • „dezavantajul” de a locui pe rue Rivoli; in acesti 50 de ani, probabil prin mimetism(?), v-ati impregnat putin(mai mult) si de aroganta pariziana

    • Domnule Svkek sunteti cumva crestin evenghelic? Discursul d-vs semana mult cu cel ar unora dintre crestinii evanghelici americani; cultura este un pericol, Renasterea este respingerea credinteci crestine, Europa devine un fel de monstru……Apocalipsa, etc?

      Ma indoiesc puternic ca rugaciunea musulmanilor in strada s-a produs dupa atentatele de la Charilie Hebdo pentru ca ea este interzisa la Paris si in celelalte orase ale Frantedi de cativa ani.

      Intunericul Islamic a invis Parisul si restul Europei……. se pare ca sunteti un asculatator al lui Rush L. probagandistul plin de ura.

      Sigur sunt prea multi musulmanii in Franta si nu stiu cum s-ar putea schimba situatia dar Parisul si Franta vor ramine simboluri are culturii, ale civilizatiei, ale drepturilor omului, a dragostei de viata si respectul fata de aproapele. Biserica traditionala, adica bisrica catolica a lasat o mostenire deosebita in privinta aceasta.

      • Sunt creștin ortodox. Dar asta e o chesie irelevantă pentru cazul de față.

        Tot ce vă recomand e doar să vă folosiți creierul. DUmneavoastră suferiți (asemeni marii majorități a „progresiștilor”)de vechiul reflex comunist de a judeca adevărul după cine îl enunță. Astfel dacă un popă constată ziua la prânz că e zi, cei ca dumneavoastră vor susține cu pasiune până în pânzele așbe că e noapte, doar ca sa-i dați una pe cocoașă obscurantisului. Nu-iașa? :-)

        Puteți să vă îndoiți cât doriți de faptul că rugăciunea publică a musulmanilor s-a produs după atacurile de la Charlie Hebdo. Îmi amintesc precis că văzusem pe Sky NEws (am streaming pe Roku) cum anunțau cam la scurt timp după atentate că uite ce deschiși sunt franțujii la minte că nu sar la jugulara musulmanilor ce se roagă în stradă si a femeilor ce poarta văl sfidând „legislația opresivă” nici măacar acum după atentat :-) N-am găsit pe Youtube secvența care e însă acolo pe canalul Sky News de pe Roku (dacă aveți streaming), la știrile din 30 ianuarie 2015. Daca citiți descrierea link-ului de pe Youtube afirma ca clipul e filmat vineri ianuarie 2015 – la cam 2 săptămâni după atacul terorist.

        Link-ul de la Reuters de mai sus, legat de adoptarea legislației franceze împotriva rugăciunilor musulmane stradale, susține că numeroși musulmani francezi au afirmat că vor ignora oricum legea – fapt pe care l-am constata cu ochii mei trei ani mai târziu. Ceea ce se întâmpla constant de 4 ani încoace. Tot așa cum femeile lor poarta văl în orice instituție publică fără ca cineva să îndrăznească să le dea fară de acolo. Faceți un drum la Paris într-o Vineri și vedeți cum stă treaba. Ca să nu mai vorbim de faptul că în zonele unde locuiesc masiv musulmani femeile nemusulmane sunt forțate să poarte văl, magazinele nu vând alcool și nici carne de porc, ci doar mâncare halal… Nimeni nu îndrăznește în Franța să discute deschis în public încălcarea sistematică a legii de către musulmani pentru a nu fi acuzat că e rasist și adept al frontului național. Ca să nu mai vorbim de faptul că autoritățile sunt prea timorate ca să aplice legea când vine vorba de musulmani: Cine are curajul să-i deporteze pe imigranșii musulmani ilegali e comit zilnic încălcaări flagrante ale legii?! Vedeți doar exemplul „Junglei din Calais” . Deci cam acolo a ajuns „libertatea franceză” :-) :-) :-) ?:)

        Cât despre valoarea Bisericii Catolice în Franța sper că stiți de pângărirea de către un grup de isterice a venerabilei catedrale în 2013 odată cu retragerea Papei Benedict și înscăunarea marxistului Francisc (sper ca pricepeți ceva franeză)?!

        http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2014/09/10/01016-20140910ARTFIG00041-degradations-a-notre-dame-verdict-attenduau-premier-proces-des-femen.php

        În final „jusțiția” franceză a decis că atacul unui locaș de cult e OK atâta vreme cât e catolic și nu a aplicat nici măcar o amendă simbolică achitdu-le pe agresoare:

        http://www.causeur.fr/femen-notre-dame-justice-35230.html

        Biserica Catolică din Franța e sub asediu tot așa cum e crețtinismu în general în întreaga Europă.

        Ca să înțelegeți cum devine treaba cu egalitatea în fața legii, Îndrăzniți să întrebați un musulman ce se roagă pe stradă în Franța într-o Vineri de ce sfidează legea? Sau întrebați-o același lucru pe o musulmană ce poartă văl într-un aeroport francez (ultimele le-am văzut-o pe Charles de Gaulle acum câteva săptămâni :-) în timp ce schimbam avionul spre casă) . Iar după aia vă rog să nu uitați să ne spuneți câte de zile ați stat la reanimare, câte măsele v-au cules de pe jos și mai ales dacă cineva a îdrăznit să le facă agresorilor ceva. :-) :-) :-)

        D-aia zic că Franța e pe cale să-și dea sufletul dacă nu se întâmplă rapid un miracol. Puteți să negați evidența cat doriți. Întunericul ce se lasă nu va fi cu nimic mai puțin adânc.

  6. Domnule, eu nu ma uit pe Youtub sa vad ce se intimpla la Paris., Traiesc aici de zece ani asa ca nu imi veti spune ca aum sunt rugaciuni pe strada. Este un fel de delir si minciunile unor canale de telviziune din USA.

    Dumneata ai un discurs detasat de realitatea si de raison.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Doina Jela
Doina Jela
Este scriitoare, autoare u unui important numar de volume, care investigheaza si analizeara regimul comunist din Romania , cum ar: Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist- 1995- Humanitas, Bucureşti, Telejurnalul de noapte, Polirom, Iaşi, 1997,( Ediţia a II-a Vremea, 2005), Această dragoste care ne leagă, Humanitas, Bucureşti, 1998, ( ediţia a II-a Humanitas, 2004), Drumul Damascului. Spovedania unui fost torţionar, Humanitas, 1999, (Ediţia a II-a, Humanitas, 2002), carte ecranizată de Lucian Pintilie în După amiaza unui tortionar, 2001), Lexicomul negru, Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, 2001. Afacerea Meditaţia Transcendentală, în colaborare cu Cătălin Strat şi Mihai Albu, Reuşeşti sau mori– convorbiri emailate cu Vladimir Bukovski. Ungaria 56, Revolta minţilor şi sfârşitul mitului comunist în colab. Cu Vladimir Tismăneanu (Curtea Veche, 2006). O suta de zile nu Monica Lovinescu, editura Vremea, 2008. A îngrijit ca editor la Humanitas si apoi Curtea Veche Publishing numeroase volume de acelasi profil. A fondat si a fost multi ani secretar al Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro