duminică, aprilie 18, 2021

Pariul libertatii: Morti, raniti, detinuti si speranta in Venezuela

Superb elogiul libertatii scris aici de Gabriel Liiceanu. Rascolitoarele sale cuvinte ne reamintesc ca libertatea nu este un dar al guvernantilor, ci o miza continua, un efort, o stradanie, un pariu asumat. In absenta ei, devenim termite. Nu doar in Ucraina, ci si in alte locuri se poarta batalii pentru libertate. In Venezuela, cel care a inventat „Ministerul Fericirii Supreme”, Nicolas Maduro, batjocoreste fara rusine libertatea. Sute de detinuti, oameni ucisi, torturati, un regim care isi terorizeaza cetatenii. Cat va mai dura? Socialismul bolivarian, aceasta teribila nascocire a lui Hugo Chavez, isi arata, din nou, hidoasa fata. Este un regim politienesc de inspiratie castrista. Confruntarea cu fortele opozitiei democratice l-au fortat sa-si arate identitatea dictatoriala. Primesc de la un prieten din Caracas un mesaj alarmat, alarmant si, totusi, impregnat de speranta. Imi exprim aici deplina solidaritate cu luptatorii pentru democratie din Venezuela.

„Presupun ca esti la curent cu situatia din Venezuela. Protestele si violenta continua, in ciuda politicii explicit de teroare din partea statului si mesajelor confuze, uneori chiar contradictorii, din partea liderilor opozitiei care continua sa incerce a parea uniti dar au discursuri diferite; cum se spune in Venezuela, „juntos pero no revueltos”. Oile oarecum ratacite sint Leopoldo Lopez (acum in inchisoare), Maria Corina Machado si Antonio Ledezma; desi nu se desprind formal de MUD (mesa de la unidad democratica), ei refuza dialogul cu guvernul si fac apeluri ca lumea sa se mentina pe strada, dar in forma pasnica, prin manitestatii frecvente dar intermitente pentru revendicari „la obiect”: eliberarea studentilor inchisi, dezarmarea „colectivelor” (haite de motociclisti inarmati pina in dinti, platiti de guvern si antrenati de cubani). Blocul MUD reprezentat de Henrique Capriles, are un discurs mai pasnic, mai „temperat”, mai deschis la dialog, etc.; sau n-are discurs deloc; sau cere manifestatii ample, nu prea dese si concentrate intr-un singur loc. Uneori se mai enerveaza, ca astazi cind Capriles a spus ca nu va merge la sedinta cu Maduro si altii guvernatori (el e guvernatorul statului Miranda).

Studentii, tinerii in general, sint adevarata opozitie si proprii lor lideri. Ei nu fac nici ce spune MUD-corpul, nici MUD-oi ratacite, dar fac foarte bine. Focurile de protest apar si dispar intr-o multime de locuri in toata tara; uneori violenti (in masura in care lipsa armelor o permite), alteori cu flori in mina, si de multe ori punind in ridicol grupurile armate, formale si informale. In statul Tachira (capitala San Cristobal), unde totul a inceput acum mai bine de trei saptamini, continua la fel de indirjiti si sint pe cale sa cistige, partial, partida. Azi, Vielma Mora, guvernatorul acelui stat, un chavist invechit in rele, a declarat ca nu este de acord cu militarizarea statului (care s-a intimplat acum vreo trei zile, dar mai bine mai tirziu decit niciodata); pe deasupra, cere eliberarea lui Leopoldo Lopez si a lui Ivan Simonovici. (Simonovici este tapul ispasitor al evenimentelor din 11 aprilie 2002 cind el era cadru mediu de politie si a evitat varsari mai mari de singe; de atunci este inchis, sufera de cancer si nici dreptate nu i se face, nici nu i se aplica o masura umanitara.). Tot azi, Caracas-ul s-a trezit cu baricade pe toate arterele de intrare in oras, desi parea ca urma sa se astearna linistea dupa manifestatia frumoasa, numeroasa si calma, cu discursurile de rigoare, care a avtu loc alaltaieri intr-un singur loc din el Este, pe calapodul MUD.

Dureros, foarte dureros, tinerii continua sa moara. Numai ei! Azi au fost doi, unul in San Cristobal, altul in Cagua (statul Miranda, mai aproape de Caracas). In continuare, probabilitatea de a iesi invingatori pare joasa, logic vorbind. Daca minunea se va intimpla totusi, sper ca nimeni sa nu le confiste revolutia. Acelasi lucru il doresc si celor din Kiev.”

In „New York Times”, un articol de Francisco Toro despre revolta si represiunea din Venezuela. Iata concluzia:

Hugo Chávez was never shy about goading the opposition into a fight. He understood that confrontation was the best way to rally his hard-core supporters while consolidating autocratic control over society. Mr. Maduro, his chosen successor, certainly absorbed that lesson. But Mr. Chávez also had an instinctive feel for the limits of such tactics and never engaged in repression on this scale. It’s that politician’s grasp of the pitfalls of going too far, too fast that seems lacking in Mr. Maduro. What’s clear, though, is that Venezuela’s students will not stand by passively while basic human rights are flouted. As their protest chant has it:

“No way! No way!
I’m not going to take
The Cuban-style dictatorship
You’re shoving in my face.”

http://www.nytimes.com/2014/02/25/opinion/rash-repression-in-venezuela.html?hp&rref=opinion

Discursul lui Henrique Capriles:

http://www.lapatilla.com/site/2014/02/24/capriles-hoy-se-daria-un-encuentro-entre-nicolas-y-mi-persona-cosa-que-nunca-estuvo-planteada/

https://www.contributors.ro/global-europa/fierbe-venezuela-curge-sange-la-caracas/

http://www.reuters.com/article/2014/02/24/us-venezuela-protests-idUSBREA1N14E20140224

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Nu stiu cum suna in spaniola dar in romana „Ministerul Fericirii Supreme” suna atat de asemanator cu „Ministerul Marilor Proiecte” incat nu pot rezista tentatiei sa-l vad pe Sova cu mustata lui Maduro. Gluma, gluma, dar tare mi-e teama ca daca USL castiga presedintia ne vom afla in pozitia Ucrainei sau Venezuelei.

  2. Ce subtzire e limita intre convingeri-sentimente personale si propaganda neintentionata. Putinele comentarii arata ca majoritatea cititorilor prefera expectativa. Venezuela nu e Ucraina din simplul motiv ca acolo toti sunt venezueleni, nici macar emigrantii nu se considera minoritari (am avut si eu un coleg ajuns acolo copil in anii 60 – nepotul scriitorului Lascarov-Moldoveanu). In Ucraina rusii (asa se considera pentru ca asta sunt) nu vor sa ajunga din stapani slugi la nationalistii zapadno-ukraintzy. In Venezuela 50% din populatie – cea saraca – nu vrea sa ajunga ca in Columbia vecina controlata aproape integral de companiile de pe malul Potomacului (si nu numai). Unii ii spun orbire, altii patriotism-nationalism. Dar, vorba unui banc de la noi: situatzia e complexa.

    • Abia am descoperit acest răspuns al dvs, distinse LUCID. Fiţi amabil, dacă puteţi să reluaţi ideea. Scriitorul Al. Lascarov-Moldovanu a avut ambii fii: TEODOR (DENU, n. în 1913) şi pe MIHAI (n. 1920) plecaţi (adică, fugiţi) în Venezuela (Caracas). Dacă ştiţi ceva mai mult, vă rog, spuneţi-mi, mă interesează enorm. Cu vie recunoştinţă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Dexit și Frexit priveau criza cum crește și puneau țara la cale (dramatizare)

Vin și eu, vin și eu!, a strigat Dexit bucuros, fluturând programul electoral tocmai adoptat de partid. Uite, am pus aici de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro