miercuri, decembrie 8, 2021

Pariul libertatii: Morti, raniti, detinuti si speranta in Venezuela

Superb elogiul libertatii scris aici de Gabriel Liiceanu. Rascolitoarele sale cuvinte ne reamintesc ca libertatea nu este un dar al guvernantilor, ci o miza continua, un efort, o stradanie, un pariu asumat. In absenta ei, devenim termite. Nu doar in Ucraina, ci si in alte locuri se poarta batalii pentru libertate. In Venezuela, cel care a inventat „Ministerul Fericirii Supreme”, Nicolas Maduro, batjocoreste fara rusine libertatea. Sute de detinuti, oameni ucisi, torturati, un regim care isi terorizeaza cetatenii. Cat va mai dura? Socialismul bolivarian, aceasta teribila nascocire a lui Hugo Chavez, isi arata, din nou, hidoasa fata. Este un regim politienesc de inspiratie castrista. Confruntarea cu fortele opozitiei democratice l-au fortat sa-si arate identitatea dictatoriala. Primesc de la un prieten din Caracas un mesaj alarmat, alarmant si, totusi, impregnat de speranta. Imi exprim aici deplina solidaritate cu luptatorii pentru democratie din Venezuela.

„Presupun ca esti la curent cu situatia din Venezuela. Protestele si violenta continua, in ciuda politicii explicit de teroare din partea statului si mesajelor confuze, uneori chiar contradictorii, din partea liderilor opozitiei care continua sa incerce a parea uniti dar au discursuri diferite; cum se spune in Venezuela, „juntos pero no revueltos”. Oile oarecum ratacite sint Leopoldo Lopez (acum in inchisoare), Maria Corina Machado si Antonio Ledezma; desi nu se desprind formal de MUD (mesa de la unidad democratica), ei refuza dialogul cu guvernul si fac apeluri ca lumea sa se mentina pe strada, dar in forma pasnica, prin manitestatii frecvente dar intermitente pentru revendicari „la obiect”: eliberarea studentilor inchisi, dezarmarea „colectivelor” (haite de motociclisti inarmati pina in dinti, platiti de guvern si antrenati de cubani). Blocul MUD reprezentat de Henrique Capriles, are un discurs mai pasnic, mai „temperat”, mai deschis la dialog, etc.; sau n-are discurs deloc; sau cere manifestatii ample, nu prea dese si concentrate intr-un singur loc. Uneori se mai enerveaza, ca astazi cind Capriles a spus ca nu va merge la sedinta cu Maduro si altii guvernatori (el e guvernatorul statului Miranda).

Studentii, tinerii in general, sint adevarata opozitie si proprii lor lideri. Ei nu fac nici ce spune MUD-corpul, nici MUD-oi ratacite, dar fac foarte bine. Focurile de protest apar si dispar intr-o multime de locuri in toata tara; uneori violenti (in masura in care lipsa armelor o permite), alteori cu flori in mina, si de multe ori punind in ridicol grupurile armate, formale si informale. In statul Tachira (capitala San Cristobal), unde totul a inceput acum mai bine de trei saptamini, continua la fel de indirjiti si sint pe cale sa cistige, partial, partida. Azi, Vielma Mora, guvernatorul acelui stat, un chavist invechit in rele, a declarat ca nu este de acord cu militarizarea statului (care s-a intimplat acum vreo trei zile, dar mai bine mai tirziu decit niciodata); pe deasupra, cere eliberarea lui Leopoldo Lopez si a lui Ivan Simonovici. (Simonovici este tapul ispasitor al evenimentelor din 11 aprilie 2002 cind el era cadru mediu de politie si a evitat varsari mai mari de singe; de atunci este inchis, sufera de cancer si nici dreptate nu i se face, nici nu i se aplica o masura umanitara.). Tot azi, Caracas-ul s-a trezit cu baricade pe toate arterele de intrare in oras, desi parea ca urma sa se astearna linistea dupa manifestatia frumoasa, numeroasa si calma, cu discursurile de rigoare, care a avtu loc alaltaieri intr-un singur loc din el Este, pe calapodul MUD.

Dureros, foarte dureros, tinerii continua sa moara. Numai ei! Azi au fost doi, unul in San Cristobal, altul in Cagua (statul Miranda, mai aproape de Caracas). In continuare, probabilitatea de a iesi invingatori pare joasa, logic vorbind. Daca minunea se va intimpla totusi, sper ca nimeni sa nu le confiste revolutia. Acelasi lucru il doresc si celor din Kiev.”

In „New York Times”, un articol de Francisco Toro despre revolta si represiunea din Venezuela. Iata concluzia:

Hugo Chávez was never shy about goading the opposition into a fight. He understood that confrontation was the best way to rally his hard-core supporters while consolidating autocratic control over society. Mr. Maduro, his chosen successor, certainly absorbed that lesson. But Mr. Chávez also had an instinctive feel for the limits of such tactics and never engaged in repression on this scale. It’s that politician’s grasp of the pitfalls of going too far, too fast that seems lacking in Mr. Maduro. What’s clear, though, is that Venezuela’s students will not stand by passively while basic human rights are flouted. As their protest chant has it:

“No way! No way!
I’m not going to take
The Cuban-style dictatorship
You’re shoving in my face.”

http://www.nytimes.com/2014/02/25/opinion/rash-repression-in-venezuela.html?hp&rref=opinion

Discursul lui Henrique Capriles:

http://www.lapatilla.com/site/2014/02/24/capriles-hoy-se-daria-un-encuentro-entre-nicolas-y-mi-persona-cosa-que-nunca-estuvo-planteada/

https://www.contributors.ro/global-europa/fierbe-venezuela-curge-sange-la-caracas/

http://www.reuters.com/article/2014/02/24/us-venezuela-protests-idUSBREA1N14E20140224

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Nu stiu cum suna in spaniola dar in romana „Ministerul Fericirii Supreme” suna atat de asemanator cu „Ministerul Marilor Proiecte” incat nu pot rezista tentatiei sa-l vad pe Sova cu mustata lui Maduro. Gluma, gluma, dar tare mi-e teama ca daca USL castiga presedintia ne vom afla in pozitia Ucrainei sau Venezuelei.

  2. Ce subtzire e limita intre convingeri-sentimente personale si propaganda neintentionata. Putinele comentarii arata ca majoritatea cititorilor prefera expectativa. Venezuela nu e Ucraina din simplul motiv ca acolo toti sunt venezueleni, nici macar emigrantii nu se considera minoritari (am avut si eu un coleg ajuns acolo copil in anii 60 – nepotul scriitorului Lascarov-Moldoveanu). In Ucraina rusii (asa se considera pentru ca asta sunt) nu vor sa ajunga din stapani slugi la nationalistii zapadno-ukraintzy. In Venezuela 50% din populatie – cea saraca – nu vrea sa ajunga ca in Columbia vecina controlata aproape integral de companiile de pe malul Potomacului (si nu numai). Unii ii spun orbire, altii patriotism-nationalism. Dar, vorba unui banc de la noi: situatzia e complexa.

    • Abia am descoperit acest răspuns al dvs, distinse LUCID. Fiţi amabil, dacă puteţi să reluaţi ideea. Scriitorul Al. Lascarov-Moldovanu a avut ambii fii: TEODOR (DENU, n. în 1913) şi pe MIHAI (n. 1920) plecaţi (adică, fugiţi) în Venezuela (Caracas). Dacă ştiţi ceva mai mult, vă rog, spuneţi-mi, mă interesează enorm. Cu vie recunoştinţă!

Dă-i un răspuns lui Aramis Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Noi ipocrizii climatice și criza energetică

În decembrie 2020, Adam Anderson, CEO-ul companiei Innovex Downhole Solutions din Houston, Texas, a încercat să facă un gest frumos pentru angajații...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro