Am urmărit cu interes zilele acestea evoluţia publică a cazului Severin. Nu m-a uimit în mod deosebit reacţia personală a parlamentarului lobbist, ba chiar, mărturisesc, nu am fost mai deloc surprinsă de ea. S-au mai văzut cazuri, la urma urmei. Dar o reacţie personală capătă semnificaţii în funcţie de contextul social, politic şi – s-o spunem pe şleau – moral în care este interpretată. Iar aici, spirala discuţiilor în jurul „demisiei ratate” mi-a dat o serioasă ocazie de a cădea pe gânduri.
Ar mai fi o ciudăţenie, pe care trebuie s-o punctez pentru că aşa e drept. Reacţia oficială a politicienilor români la această întâmplare din viaţa domnului Severin – şi din viaţa noastră naţională – m-a surprins, dar în sensul plăcut al cuvântului. Aşa cum nu mă aşteptam, reacţia conducerii PSD în acest caz a fost promptă de-a dreptul corectă, dacă nu de altceva, măcar de obrazul socialiştilor europeni. Iar reacţia „Puterii” a fost decent de critică, fără grosolănii gratuite de genul „na-vă, bă, parul din ochii voştri”. Deşi ar fi fost o bună ocazie, la urma urmei.
Nu, s-ar părea că problema nu e doar în stratul superficial al epidermei naţionale. Ci, din păcate, undeva mult mai adânc şi mai subliminal, îndrăznesc să spun.
La televiziunile româneşti, domnul Severin a apărut încă de duminică seara pentru a se justifica vehement, deşi cam subţire. Acesta este, fără îndoială, un drept inalienabil al domnului Severin. Subiectul n-a prea făcut însă, deşi am fi avut dreptul să ne aşteptăm la contrariu, mare brânză de rating. Altfel nu-mi explic reticenţa televiziunilor în a „organiza” ediţii speciale, breaking news-uri şi alte alea – în nota în care, de altfel, ne-au obişnuit, pe subiecte adeseori rizibile, dar nu şi pe acest subiect. Şi nici cheia relativistă moral în care s-a cam comentat subiectul, atunci când s-a comentat. Probabil – de fapt, cu siguranţă – jurnaliştii români citesc şi ei discuţiile între cititori pe forumurile jurnalelor şi se adaptează în consecinţă. Sau poate că efectul de bumerang e important aici, fiecare dintre părţi răspunzând la influenţa exercitată de cealaltă. Pentru că, dacă aţi avut curiozitatea să le urmăriţi şi dumneavoastră, discuţiile de pe forumuri, atunci când ar trebui, teoretic, să se dezbată tema lobbismului severinian, sunt mai degrabă de genul : „ia mai lăsaţi-ne în pace cu mofturile astea, noi murim aci de foame, Boc ne oropseşte, e sărăcie în ţară, e dihonie în protipendadă, se divorţează ăştia, s-a scumpit benzina şi voi vă ţineţi de prostii”. Chiar si Facebook-ul e plin de asemenea mesaje, în special ca reacţie la articole serioase şi pertinente din presa scrisă. Dar de pe Facebook nu mă grăbesc să trag concluzii altele decât personale, poate trebuie doar să-mi revizuiesc eu lista de prieteni. În schimb la Antene, o jurnalistă reciclată de la Realitatea a reuşit, cred cu tărie, să pună punctul pe i-ul relativismului moral (aproape) absolut. Ceea ce, orişicât, e o performanţă, chiar şi în România. Zicea jurnalista (citez din memorie): „Nu înţeleg de ce se cere aşa vehement demisia domnului Severin când un alt parlamentar european, domnul Tokes, a zis în PE că 1 Decembrie e pentru el zi de doliu şi nimeni nu i-a cerut demisia.” Francezii au o vorbă pe care eu, până să o aud pe jurnalista cu pricina, n-o înţelegeam decât parţial: „comparons ce qui est comparable”. Să fim serioşi şi să nu ne îndepărtăm de subiect: oricât de tare ne-ar răni pe noi, ca români, această afirmaţie a domnului Tokes, corupţia e penală în toate sistemele legale din lumea civilizată, în vreme ce delictul de opinie minoritară nu e. Iar această ordine juridică are – putem presupune chiar dacă, în anumite situaţii, nu ne avantajează – motive binecuvântate să fie aşa şi nu altfel. Motive ce ţin, pur şi simplu, de morala comună.
Răstimp, la Bruxelles, ceilalţi doi parlamentari lobbişti se autoevacuau din peisajul public fără să stea prea mult pe gânduri şi, mai ales, fără să facă prea multe declaraţii justificatoare. N-am înţeles chiar din prima de ce. Mi-am zis că asta e, oamenii au totuşi, dacă nu morală, măcar jenă, ceea ce totuşi e un bonus personal. Am înţeles că era ceva mai mult de atât abia când domnul Severin al nostru, exclus din grupul socialist, ajungea în ultimul rând de bănci, batjocorit, huiduit şi arătat cu degetul de proprii colegi. Fără fasoane, la scenă deschisă, făcut de râs ca un şcolar care a fost prins furând creioanele colegilor. Şi m-am gândit cu milă la ce trebuie să păţească acum – spre deosebire de domnul Severin – ceilalţi doi împricinaţi la ei acasă.
Mi-l imaginez pe domnul Severin într-un alt context decât cel românesc: într-un mediu politic sincer indignat de faptele lui, nu doar aşa, de ruşinea Europei, în faţa unor jurnalişti deloc dispuşi să-i găsească scuze şi, mai ales, trecând în fiecare zi pe stradă în mijlocul unei societăţi pe care nicio „vicisitudine” economică, politică sau de alt fel nu ar putea-o împiedica să-şi identifice corect reperele morale şi, în consecinţă, să-i bată obrazul. Eu, una sunt aproape sigură că, într-un atare context, cazul domnului Severin, nu că n-ar mai fi existat (aici realitatea din PE pare să mă ghideze în altă direcţie), dar cel puţin nu s-ar mai fi pierdut la fundul sacului fără fund al corupţiei naţionale. Pentru că n-ar mai fi existat Bercea Mondialu’, corupţia din vămi, jaful din economie, marea şi mica evaziune fiscală, şpaga la doctor, „atenţiile” la grădiniţă, paiul din ochii unora, ori bârna din ochii tuturor. Iar atunci, cazul domnului Severin ar fi putut căpăta binemeritatul rang de problemă naţională.
Cu amărăciune, urmărind „cazul Severin”, eu am (re)găsit răspunsul la o întrebare care mă obsedează de mult: ce nu funcţionează în societatea românească? Nu e cu totul nou acest răspuns, de la Cioran încoace îl tot mestecăm, îl tot îndepărtăm de noi, îl respingem cu silă ca să ne reîndrăgostim de el după colţ, tot cu sila. E un răspuns scurt, nemilos, pe cât de sibilinic, pe atât de uşor de înţeles. Ca o inscripţie apărută miraculos într-un templu. Noi nu funcţionăm.
8 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
Mihai Maci
Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea
Carti
Cărți noi
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
Carte recomandata
Ediția a II-a adăugită.
„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ati afirmat ca nu va uimeste si nu va surprinde ” mai de loc ” reacţia personală a parlamentarului lobbist, dar aici nu vorbim de un consilier comunal din comuna Glina ! In ceea ce ma priveste sunt uluit de ceea ce un jurnalist a numit „formidabila tarie”( nu e vorba de taria morala !) a domnului Severin” pentru ca un om obisnuit normal, moral, cu suflet si constiinta, nu are o asemenea ” tarie ” ( eu unul inclin sa cred ca este dobandita in circumstante speciale ). Pe de alta parte , ati fi gasit in sfarsit si un raspuns la o intrebare cruciala : „Cu amărăciune, urmărind „cazul Severin”, eu am (re)găsit răspunsul la o întrebare care mă obsedează de mult: ce nu funcţionează în societatea românească? …E un răspuns scurt, nemilos, pe cât de sibilinic, pe atât de uşor de înţeles. Ca o inscripţie apărută miraculos într-un templu. Noi nu funcţionăm.”. Sincer, probabil utilizati in mod involuntar simtul umorului deoarece concluzia nu are nici o legatura cu premisele sau, pe romaneste, amestecati cu voiosie merele cu perele si total nepotrivit cu materia data. Care ” noi ” ? Si ce legatura are comportamentul bizar al unei singure persoane cu ” noi ” ? ” Ei ” nu functioneaza ! Daca doriti cu adevarat un raspuns la intrebarea pe care v-ati pus-o singura , poate este mai bine sa extindeti analiza de la un caz punctual la sistemul inca in uz . De fapt , asta speram sa faceti .
„
N-am sa ma repet la infinit, dar unde merge de doua ori merge si o a treia oara. Depasind stadiul de a intelege comparatiile comparabilelor se impune si cunoasterea acestora. Austriacul prins cu mata-n sac sedea inca langa roman in banca celor paria daca nu exista o poveste incalcita in spatele lui care a amplificat acest „delict cavaleresc” la o lovitura k.o. pentru partidul lui acasa – sau, mai simplu, nu era chiar picatura care ducea la revarsarea butoiului.
De ce ar trage un parlamentar in mod fulgerator consecintele la Bruxelles daca la el acasa Adunarea Poporului e compusa insasi din lobbyisti care incaseaza voios sutele de mii de la diferite grupuri de interese, finantarea partidelor e poate cel mai strasnic pazit secret de stat, coruptionisti dovediti cu varf si indesat dau cu tifla justitiei si alunita prezumptiei de nevinovatie ii insoteste pana la obstescul sfarsit?
O fi fost slovenul un reper al onoarei, dar pe austriac scoateti-l din ecuatie. A disparut imbrancit fiind de catre un sistem care el insusi se clatina infricosator. Tot nu mi se va da crezare, atunci lamuriti-va in toate forumurile cum clocotesc spiritele.
Chiar nu v-ati lamurit ca ”editiile speciale”ale celor doua mizerabile televiziuni se tin lant doar atunci cand subiectul poate fi deturnat spre Traian Basescu ?
Romania Curata va provoaca la competitie. Creati un monument in cinstea rezistentei lui Adrian Severin, autorul doctrinei realkoruptiei si victima unei conspiratii antiromanesti si antiseverine. Cele mai evocatoare schite vor fi trimise la Parlamentul European, iar o delegatie se va deplasa pentru a discuta amplasarea monumentului in Bruxelles. Va asteptam cu idei pe romaniacurata.ro.
Ceea ce ma suprinde este faptul ca politicieni ca Adrian Severin sunt considerati specialist,oameni sus pusi in romania,dar stau si ma intreb specialisti in ce?Poate este specialist in a minti,in a se preface ca sustine drepturile celor pe care teoretic doar ii reprezinta,cand el de fapt nu face decat sa se vanda pe bani foarte buuni.Individul tot insista ca el castiga bine ce ii mai trebuia 12 000 de euro.Ia spuneti cine castiga 12 000 de euroa asa in 3 zile;romanul de rand pe care el il `reprezinta` munceste un an sau 2 ani pentru banii astia.
Ce mi-a placut si apreciez este atitudinea politicienilor europeni care nici nu au mai stat la discutie,l-au prins l-au exclus,e clar vinovat nu a respectat regulile Parlamentului European,si gata punct.
Drept exemplu opus hai sa luam cazul Marius Poma care se discuta in presa acum.Nu e greu sa iti dai seama ca desi a fost prins in flagrant,deci e vinovat clar,se va musamaliza cazul si se va arunca praf in ochi multimii iar in curand vom uita despre acest caz,asa cum incepem sa uitam depsre mita din vami,si toate mizeriile care nu fac decat sa ne ingroape in traiul indecent si in saracia in care ne aflam si in care ne afundam.;
Sunt lucruri care nu functionează nici în SUA, nici în Germania, şi nici în Japonia. La nivel individual peste tot în lume există un fel de nelinişte.
Dar ceea ce diferă este faptul că în timp ce în ţările menţionate societatea are performanţe remarcabile, aici apar zilnic probleme subcenturale. Trăim ca nişte spectatori atotştiutori ce urlă şi huiduie din tribune, uitând că fără antrenament nu poţi să devii sportiv. Cât timp eşti în tribună, responsabilitatea va fi învăluită într-un mister căldicel, respectul faţă de muncă va fi stăpânit de mult apreciata şmecherie, cuvântul dat n-are prea multă valoare, respectul celorlalţi e … nu e, iar explicaţiile rezolvă tot.
Have a nice day!
Alina,
multumesc pt pledoarie, Ai punctat esentialul.
Cand afirm ca pt aceasta tara cea mai potrivita denumire ar fi rss tzigania foarte putina lume isi pune intrebarea de ce spune nebunu’ asta asa ceva. Cei mai multi se apuca sa ma-njure ori sa-mi aminteasca despre apartenenta la categoria invocata. Nu ma obosesc sa le raspund pt simplul fapt c-ar fi de prisos cata vreme ei/ele nu pricep/percep situatia grava in care a ajuns societatea din ro.
Sigur ca, facand paralela cu lumea civilizata, nu functionam.
Oricare om de bun simt si prieten cu logica elementara constata, accepta realitatea si apoi incearca, pe masura capacitatilor sale, sa deznoade itele cauzelor. Apoi sa le indeparteze pt eliminarea efectelor. Inca n-am cunoscut prea multi romani care sa priceapa si chiar si mai putini care fie dispusi sa faca asemenea treaba. Mi se poate imputa cumva nr mic al anilor scursi de la nastere. N-a fi prima data. Personal, cand vb despre to’arasu’ invocat in text foloseam oricum timpul trecut. De ce? Pt simplul fapt ca asa cum in cls a Vi-a teorema lui Pitagora era puntea magarului, tot asa in cls a VII-a Tabelul lui Mendeleev era cheia care descuia promovarea. Ma refer la notiuni elementare de cultura generala si ignor elementele de bun simt pe care se presupune ca horror a.s. ar fi trebuit sa le capete in cei sase ori sapte ani premergatori „culturalizarii” din scoala elementara.
Apreciez la acest articol ca surprinde esenta civicului din Romania.Sa fie clar , romanii sunt vinovati de „calitatea”politicienilor.Severin s-a facut de ras cu un interviu in anii 90 in care infiera informatia ca exista CO2 in aer.Madam Udrea s-a facut de ras cu la Turcescu cu presedintele Norvegiei.Vanghelie ca si progenitura presedintelui sunt analfabeti.Chiar si un orator bun ca Antonescu ai senzatia ca e inteligent atunci cand intervine scurt si spumos dar cand ajunge sa comenteze mai indelung vezi cat e de gaunos.Si cu toate acestea nimeni nu le arata public dispretul lor.Nu sunt huiduiti constant si argumentat nici macar virtual.Ne plangem toata ziua ca sunt corupti.In primul rand sunt inculti iar incultura combinata cu aviditate da aceste guvernari haotice si lipsite de speranta.Obama ca si Clinton au fost baieti saraci care au invatat bine si au intrat in politica.Acuma nu mai sunt saraci desi nu-s nici putred de bogati , totusi averea lor nu este suma salariilor primite ca politicieni in functii publice.Dar faptul ca societatea selectioneaza oameni pregatiti duce la o atitudine politica mai profesionista care chiar daca se imbogatesc putin n-o fac excesiv si nici nu saracesc tara pentru asta.