joi, martie 28, 2024

Partea plină a paharului: România renaște

Procesul de transformare a României în bine nu poate fi oprit, oricâte eforturi s-ar face în acest sens de la nivelul unor instituții ale statului. Tot mai mulți oameni și-au luat viața în propriile mâini și fac lucruri bune cu ea. Nu am de gând să țin un discurs despre valoarea inițiativei private și a liderilor responsabili, am să dau doar câteva exemple, care nu fac neapărat rating, însă care există zi de zi.

1 Marți la Biblioteca Națională WWF-România și fundația Ivan Patzaichin – Mila 23 au lansat Cartea Mării Negre (se poate descărca de aici). Am văzut liderii acestor organizații, oameni dintr-o bucată cu valori clare care mi-au inspirat și titlul acestui articol: să vedem partea plină a paharului, să facem tot ce putem face în condițiile actuale, oricât de multe rele s-ar petrece în jurul nostru. Nu se poate ca până la urmă să nu reușim. Cartea se adresează educației ecologice la nivel preuniversitar. Vor lucra cu ea și viitorii profesori de biologie și geografie din universități, printr-o abordare grass-root, implicând doar studenții interesați, fără un cadru formal. În aceeași notă de pragmatism cuplat cu entuziasm și metode pedagogice inovative pe net circulă un nou filmuleț care merită văzut de orice iubitor al naturii (A természet leckéi, cu traducere aici).

2 Există un bar în București făcut de geologi pentru geologi. De obicei lucrurile care se petrec aici sunt cele din orice bar: drink, jazz, rock, țigară, dar săptămâna trecută a fost un concert special: colinde ale copiilor de la Valea Plopului (afiș aici). Un concert caritabil în urma căruia s-au strânsă o grămadă de lucrușoare care apoi duminică le-au fost duse celor care aveau nevoie de ele. Dintre studenții mei cei care nu au ajuns deja se gândesc acum să strângă un ban ca să trimită și ei ceva folositor. Fără conotații religioase, doar pur și simplu. Învățăm să lucrăm în echipă.

3 La Cluj un grup entuziast de economiști români din diaspora cu antecedente în munca altruistă pentru țară (de ex. Sebastian Buhai, fost editor la platforma acum.tv a diasporei în vremurile ei de glorie) împreună cu colegi de la Universitatea Babeş-Bolyai au lansat platforma Econacademia. Un prim obiectiv operațional organizarea unei conferințe anuale la standarde internaționale pentru prezentarea unor rezultate economice relevante pentru România (detalii aici). Condiție de eligibilitate în comitetul științific este publicarea în reviste de top din domeniul economic (primele 5 din clasamentele internaționale și cel imediat următoare). Comitetul include și oameni de la Banca Națională. Între ce se vrea vedem și reversarea parțială a brain-drain-ului, participarea unor deținători de premii Nobel, alte lucruri foarte ambițioase. Una peste alta este o acțiune care va modifica puternic fața cercetării din științele sociale românești.

4 Tot marți Universitatea din București a circulat către cadrele didactice o noutate în procesul de evaluare a acestora: fișa de evaluare între colegi. Ea este complementară celei de autoevaluare, evaluării de către colegii șefi și celei de evaluare din partea studenților. Fiecare coleg are acum posibilitatea să dea calificative celuilalt și să comenteze la liber cât dorește, dar sub semnătură. În acest mod se vor dezamorsează foarte multe dintre frânele informale care subminează calitatea capitalului social, încrederea dintr-o comunitate academică. Chiar dacă opiniile personale vor fi aceleași, va exista cu siguranță mai multă reținere în a le exprima verbal în fața altora o dată ce ai scris într-un fel, sau o dată ce ști că alții au cu totul alte opinii. Iar când toate opiniile vor fi de același fel din partea tuturor înseamnă că ele se bazează pe ceva obiectiv. Măsura asta va accelera evoluția climatului de lucru către unul favorabil standardelor academice înalte.

5 Liderii celor cinci mari universități din România cer renunțarea la tratamentul egalitarist al universităților din România și la acordarea dreptului de conducere doctorală unei instituții indiferent de performanța științifică. Sunt criticate explicit politicile de disipare a resurselor pentru susținerea activităților performante și o legislația a muncii care împiedică motivarea cercetătorilor (detalii aici). În climatul politic actual aservit pe planul educației și cercetării adepților contrareformei acesta este un act de curaj, cu semnificație strategică majoră pentru dezvoltarea spațiului academic românesc.

6 Societatea civilă românească a reacționat în bloc la ce s-a încercat în parlament săptămâna trecută, iar acțiunile ei au fost convergente cu ale tuturor partenerilor noștri strategici din lumea democrată. Am fost curajoși și nu am fost singuri. Cei care se bazau pe confuzie și lipsă de reacție datorită proximității sărbătorilor au eșuat. Operațiunea Salvați a trecut din faza de contestare a proiectelor în cea de contestare a corupției în genere. Oamenii își asumă un bine și un rău. A inhiba prin critici revolta acestor oameni cum că nu e organizată deja în mod coerent conceptual e ca și cum ai critica faza de aprindere la motor pentru faptul că e o simplă explozie, care nu produce încă lucrul mecanic. Unii ar dori să construim pistoanele și toată transmisia, să-i punem volan și să își asume cineva să fie lider. Dar liderul și ideologii vor fi discreditați imediat mediatic, ținte pentru cei cărora li se lezează interesele cleptocratice, de unde și respingerea ideii de a avea lider de către cei implicați. În condițiile presei aservite de acum este mult mai bine fără lider. Chiar dacă nu vor avea niciodată un lider este suficient ce se întâmplă ca să dea apă la moară opoziției pentru două lucruri: eliminarea corupților din propriile ei rânduri, și mai ales eliminarea corupților din rândurile celor de la putere.

7 A apărut o carte fundamentală pentru România de acum, Diavolul în Istorie. Tocmai am terminat-o de citit. Îți modifică în mod complet modul de percepere a tribulațiilor ideologice de la noi, inclusiv a celor spiritualizante și naționaliste. Te scoate din orice naivități ar mai fi posibile. Este de-a dreptul șocantă convergența textuală dintre viziunea creștină de a fi adusă la nivel de stat și articolul lui Mussolini despre doctrina fascismului. Cineva care a cunoscut fața răului care ne-a mutilat viețile noastre și poate mai ales pe cele ale celor apropiați nouă nu se mai poate opri să nu aducă și altora la cunoștință cele știute, nu mai poate să nu tragă un semnal de alarmă fără încetare. Cred că Humanitas ar trebui să caute un donor în țările care susțin libertatea de gândire și cartea acesta să fie distribuită gratuit către orice casă din România. Poate că un astfel de proiect civic ar avea șanse să accelereze dizlocarea somnului rațiunii într-o țară în care nu toți oamenii s-au trezit la realitate. Dar în care există semne tot mai intense că sunt pe cale să se trezească.

Procesul de transformare a României în bine nu poate fi oprit, oricâte eforturi s-ar face în acest sens de la nivelul unor instituții ale statului. Avem prieteni care ne susțin, iar cei care ne doresc răul au tot mai puțină putere să ne influențeze. Tot mai mulți oameni și-au luat viața în propriile mâini și fac lucruri bune cu ea. Pentru ei, pentru cei din subordinea lor, pentru cei din jurul lor.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Da, domnule, asa e. Dar trebuie sa intelegeti o data pentru totdeauna ca oamenii astia care se descurca singuri si sint in general onesti samd, nu voteaza neaparat „dreapta din Romania” si nu il sustin neaparat pe Basescu. Deasemenea, pot considera PSD-ul (ca si pe ceilalti in egala masura) maxim hotz, in niciun caz „bolsevic”. Si multi sint de fapt atei.

    Deci daca va intereseaza compania lor si atragerea lor in ceva, orice, renuntati la ideologie si la partizanat „de dreapta” (care o fi aia, numai ei stiu), si veti avea mai mult succes, si poate si mai multi in strada, la proteste.

    • Ați văzut pe undeva stânga sau dreapta în acest articol? Faptul că opțiunile mele sunt de dreapta nu au nici o relevanță. Oricum nu sunt membru de partid nicăieri. Iar oamenii îi apreciez sau nu pentru ce fac, nu pentru opțiunile lor. De ex. îmi place mult d-na Mungiu-Pippidi.

      Cred că toți oamenii din România constructivi au interes comun indiferent de preferințele politice: să fie mai bine în țara asta. Pe baza asta se poate lucra împreună pentru interesele oamenilor corecți și constructivi.

      cele bune,

      • Ironia sorții sau a tragerii la sorți între stânga și dreapta! :)
        Tocmai priviți înainte cu mândrie, dar primiți observații legate de stânga-dreapta dintr-o viziune moralistă nedreaptă, de la stânga dreptei.

    • Da, uite că nici nu observasem chestia cu ateii. Păi nu văd nici o problemă, fiecare să își mențină poziția și să facă treburile bune în continuare pe care le face. Cred că împotriva corupției se bate toată lumea, indiferent de faptul dacă e credincios, ateu, agnostic, cu interese spirituale sau fără.

      Nu îmi propun să îi atrag spre ceva anume pe nici unii, contribui și eu la toată treaba cu textele astea, dacă or fi de vreun folos. Asta nu înseamnă că mi-am opțiunile personale, ci că e vorba de proiecte decuplate în ce privește rezultatele, miza lor, de asumările astea valorice care polarizează la alt nivel oamenii.

      Cred că asta e virtutea majora a democrației în raport cu alte sisteme: toleranța între grupuri și capacitatea de cooperare pe probleme de interese comun fără ca asta să însemne identificare totală cu cel cu care cooperezi. Când ai succes împreună cu oameni diferiți de tine la ceva tolerarea diversității devine mult mai ușoară. În ce e diferit nu faci ceva comun, și chiar intri în discuție contradictorie, dar o ții în limite civilizate, ia în ce e asemănător faci – chiar dacă poate din motivații diferite de la unul la celălalt.

      cele bune,

    • Excelent punctat. Constructiile politice din opozitie sunt excesiv de preocupate de discursul ideologic in loc sa creioneze o alternativa normala, echitabila si corecta fara o haina doctrinara stramta. Insa adrisantii mesajului dvs sunt altii, nu e dl. Iordache, un om neafiliat politic pt care ideile de dreapta si crestinismul par importante dar asta e irelevant in articolul de fata.

  2. @ Virgil Iordache – Suntem, ca sa zic asa, „pe aceeasi pagina”, si tocmai de aceea tin sa lamuresc criticile „unora” a propos de coerenta conceptuala. (1) In general, criticile facute cu buna-credinta ale „unora” s-ar cuveni receptate ca atare – cu buna credinta – si analizate ca atare. (2) Faza de aprindere la motor in absenta … motorului/masinii ma sperie tocmai pentru ca este, cum ziceti, o simpla explozie, (3) As putea semna „unii”, da’ prefer cu nume si prenume :)
    In rest, numai bine.

    • Îmi cer scuze dacă v-am supărat. Am vrut să fie un articol fără tensionări, dar culmea, se pare că oamenilor le plac poziționările clare și tensionările. Este adevărat că poate nu a fost ok să recuperez ca text un comentariu mai elaborat la un articol al altcuiva, pe viitor n-am să mai fac asta. Am folosit în acest text două comentarii reformulate, unul la un articol al dvs, unul la un articol al d-lui Tismăneanu. Ideea nu a fost de a declanșa polemici. Deși pe mine nu mă deranjează revoltele pur și simplu. E și asta un mod de exprimare. Era un articol pe aici care spunea că eu știu ce e bine și ce e rău, deși nu știu prea multe (sau cam așa ceva). Mi se pare o poziție de luat în seamă.

      cele bune,

  3. Vedeti totusi ca cine a pictat Somnul ratiunii a pictat si evrei care nu stiu de ce aratau ca dracu. Sper ca aveti ceva cu vocabularul dlui Tismaneanu, ati vazut ca e cam religios (mai sunt si alte probl cu conceptualizarile lui, dar nu discut acum). Asa cum zicea regretatul Colin Gunton, individualismul si colectivismul sunt doua fete ale aceleasi monede. Probabil ca domnia sa nu vede proiectul totalitar al sec XX ca un produs al iluminismului sau poate ca e, cine stie, o simpla si genuina afiliere expresiva, mai sunt si altii care se exprima asa. Oricum ar fi, eu cred ca e cam naspa.
    :)

    • Mulțumesc pentru comentariu.

      Cred că cheia religioasă de interpretare se susține textual destul de bine, și de asemenea prin ritualurile ideologice. Nu că epuizează fenomenul, dar dă seamă de o bună parte din forța lui, așa mi se pare. Cartea e pur și simplu bună.

      Despre Goya, da, ar ieși un eseu frumos să vedem toate conotațiile unui somn al rațiunii în contextul operei lui când mobide când sentimentale. Dar acum am nu știu de ce sunt într-o pasă de om de acțiune, vreau să fac ceva concret și apreciez lucrul bine făcut, nu știu ce mi-a venit :) Poate pentru că am teoretizat destul, poate chiar prea mult.

      cu bine.

  4. Desi imi doresc sa se intimple ceea ce spuneti, n-are cum. Explozia este deocamdata numai o explozie. Mai e mult pina departe.

    Simplul fapt ca am fost 1200-1500 oameni in piata duminica trecuta si nu 120000 reprezinta o mare problema …

    • Veți fi și 100000 de mii. Oamenii vă iau ca exemplu, dar acum în preajma Crăciunului mulți simt că e mai degrabă un motiv (spiritual) de bucurie, decât de revoltă.

      Poate că apreciez greșit, dar am impresia că în mod deliberat s-a ales acest moment pentru acțiune în parlament. Și să vă mai spun ceva: de când stau în cartierul ăsta, de circa 40 de ani, niciodată nu am auzit mașini trecând cu cântece de sărbătoare ca la reclamele mobile. În seara în care dvs erați la proteste treceau astfel de mașini pe străduțele dintre blocuri. După încetarea protestelor zilele următoare nu au mai trecut. Se lucrează fin.

  5. Este o evoluție spre firesc. Ieșirea dintr-un lagăr imens a necesitat un efort masiv de recalibrare la valori si fundamente.
    Fireasca este atenția obsesiva spre politica din acest sfert de veac
    Fireasca este glisarea atentiei către cultura, educație, viața de zi de zi, familie si comunitate
    Fireasca este opinia / greata universala despre „clasa politica”

    Multe lucruri urate s-au întâmplat in ultima vreme. Intr-un mod miraculos, democratia produce, întotdeauna, efecte binevenite si surprinzătoare, de care vor „beneficia” inclusiv cei care au dezlănțuit marasmul ultimelor saptamâni.
    Un Crăciun fericit!

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunt de acord că dintre cele șapte protestele sunt cel mai important eveniment.

      Pe de altă parte, punctul șase poate avea un impact la nivel social doar pe o masă de multe alte evenimente, de fleacuri mai puțin spectaculoase cum sunt și cele de a celelalte puncte. Deși ca să fiu sincer cel puțin cartea Diavolul în Istorie cred că va avea un impact cultural și social major (rămâne să vedem).

      Aș folosi aici metafora prăbușirii movilei de nisip din fizică, pe măsură ce adăugăm fire de nisip, diverse fleacuri, la un moment dat are loc avalanșa. Protestele sunt poate o piatră peste acest castel de nisip instabil. Dacă masa critică de lucruri pozitive nu există protestul poate avea doar un rol de disipare a energiilor, și poate se va înfunda în nisipul diform, fără să schimbe ceva major, dar dacă vine pe o movilă cu vârf atunci efectele vor fi cu totul alte.

      cu bine,

      • fleacuri.
        domnule, lucrurile ar trebui sa fie simple si clare, precum adevarul insusi, nu i asa ? de ce e nevoie sa adaugam tot timpul fire de nisip ca sa ajungem la el ?
        care i solutia ? pentru ca vedem ca locul unei movile prabusite este luat repede de o alta.

        • Vă mulțumesc pentru comentariu. Metafora cu movila într-adevăr are limite. În fond noi nu vrem să construim avalanșe de nisip. Ea doar ilustrează ideea evenimentelor cu multiple cauze și a situațiilor critice, de schimbare bruscă de stare în momente anume.

          Da, noi vrem să construim ceva care poate părea simplu în formulare. Dar nu este cu adevărat simplu în construcție și întreținere. Spunea cred unul Mill că adevărul trebuie să fie viu, permanent apărat prin dezbateri și discuții o dată descoperit. Aici vine rolul libertății de exprimare, indiferent cât de multe lucruri greșite s-ar putea afirma în numele ei. Chiar și lucrurile greșite afirmate dau naștere la discuții care readuc modul de argumentare pentru adevăr în plin plan, nu-l las să înțepenească în starea de idee preconcepută, fără ca fiecare să poate fi și un avocat. Altcineva zicea că și libertatea politică într-o societate o dată câștigată nu e asigurat de nimic ca va rămâne așa. Ea trebuie apărată permanent prin luptă politică și dezbateri publice continue.

          Cred că și o casă, până la urmă ceva simplu ca idee, o dată construită trebuie întreținută mereu, altfel se va deteriorare și dărăpăna, finalmente prăbuși.

          Cred că toate aceste fleacuri țin de procesul de construire și întreținere a ceea ce în esență, filosofic sau conceptual poate fi ceva foarte simplu în formulare. Pentru că de fapt ceea ce este simplu este doar scopul, dar el este scopul proiectelor din viețile unor oameni, care oameni sunt într-o interacțiune foarte complicată pentru că sunt mulți, au proiecte mai puțin sau mai mult diferite unele de altele, cu resurse și capacități personale diferite, și de aici o complexitate socio-economică în ansamblu uluitoare. Deși pornim de la părți simple întregul este complicat, atât de mult încât statutul științelor sociale și mai ales al celor politice este foarte departea de rigoarea științelor naturii, unde lucrurile sunt cu adevărat mult mai simple ca aici.

          numai bine,

          • :) stiti ca romanii sint mari consumatori de fleac uri. un fleac i am ciuruit. dar dincolo de ele asistam neputinciosi la descompunerea/deteriorarea adevarului. realitatea nu mai este descoperita ci facuta de indivizi, astfel incit adevarul de azi nu mai poate fi separat de politica, biologie, rasa, gen, orientare sexuala etc. lucrurile nu s simple desigur, dar sint destui (prea multi) care le complica pentru a mari deruta din care tocmai se hranesc. ca n biologie, parazitii vor exista atita vreme cit nu dispar organismele gazda. sa speram totusi ca dezinfectia/dezinsectia n o sa fie platita cu sacrificiul suprem !

  6. Iti multumesc, domnule Virgil Iordache, pentru acest pahar !
    Imi intaresti speranta ca in viitorul cel mai apropiat in prima linie a frontului reprezentarii intereselor romanilor va fi prezenta o noua generatie de politicieni a caror integritate morala si profesionala sa nu poata fi denigrata sub nici o forma. Pentru ca aceasta generatie sa creasca intr-un climat al certitudinii este necesar ca Opinia Publica reprezentata de acei cetateni cu spirit civic militant sa fie intr-o permanenta alerta astfel incat derapajele neconstitutionale ale grupului care lucreaza pe ascuns, noaptea, in Parlamentul Romaniei, sa fie imediat demascate si eliminate.
    In contrast cu Craciunul sangeros din 1989 protestele din Ajunul acestui Craciun sunt exprimate coerent, pasnic dar cu hotarare, de catre aceasta generatie care nu cunoaste ororile Dictaturii instaurata dupa 1947 cu ajutorul tancurilor sovietice insa este constienta de adevarurile Democratiei si dispretuieste lasitatea si oportunismul celor care vor sa legifereze o noua forma de dictatura.

    Da-mi voie sa mai adaug la Punctul 6 al expunerii dumitale inca o picatura de speranta:

    Uniti, salvăm !
    Anti-Elegie

    Suntem din nou aici, în prag de seară,
    Să ne jelim netihna sărbătorii
    Cu sufletul încremenit, în ceară
    Și iar sunt întristati colindătorii.

    Avem de ispășit păcate grele
    Căci binele, ce-ntotdeauna l-am făcut,
    Ne-a fost întors, din plin și îndesat, cu rele
    Iar vatra ni s-a prăbușit în lut.

    Ajunul de Crăciun ne-a încrestat
    Cu semn de răzbunare pentru toate
    Cele ce-n răutate ne-au ‘ncrustat
    Și cere‘acuma dijma de Creștinătate.

    Noi nu am căutat însângerarea
    Ci doar o mântuire am dorit
    Însă Blestemul care ne-a tăiat cărarea
    Ne-a fost adus cu vântul de la Rasarit.

    Vom ști, deacuma, să ne păzim vatra ?
    Căci vântu-acela suflă ‘încrâncenat.
    Lucrăm, la temelie încă punem piatra
    Credinței, care-ntotdeauna ne-a salvat.

    Dar nu în jale ne-om găsi Salvarea
    Nici în Credința oarbă intr-un sfânt
    Ci în Unire, să forțăm Schimbarea
    Destinului noi facem Legământ.

    Să nu mai stăm cu mâinile-ncrucișate,
    Să protestăm, cu sufletu-ntărit !
    Ne vom elibera de nedreptate,
    Și va muri Blestemul de la Răsărit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro