Stau să mă-ntreb dacă recenta şi dementa cronologie a atentatelor împotriva dreptului şi a moralei publice româneşti nu lasă cumva în paharul golit (nu neapărat o jumătate plină, dar) măcar ceva picături de speranţă. Îmi place să cred că da şi, gândindu-mă la foloasele colaterale ale acestor bombardamente, am în vedere efectele catalizatoare ale agresiunii, anticorpii stimulaţi, şansele „oferite” elitelor româneşti de a converti răul în bine şi ocazia acestor elite de a face un apel nu către lichele, ci împotriva lor. (Vă mai amintiţi, desigur, de faimoasa dizertaţie a domnului Liiceanu…)
Înainte de toate, şansa intelectualilor merituoşi şi respectabili de a se redescoperi laolaltă, de a respira acelaşi aer, de a abandona dialectele diverselor „bresle”şi „orientări” în beneficiul unei coerente limbi comune, de a se reuni, cu toţii, într-o simbolică piaţă universitară, spaţiu al mesajului articulat de un suflu fratern. Prilejul de a încerca din nou sentimentul reconfortant al apartenenţei la o comunitate de ţinută care împărtăşeste valorile dreptului, moralei şi civismului. Formidabila ocazie de-a zice „da, e momentul, vocea mea va fi auzită şi va conta”. (Unitatea şi solidaritatea cu care au fost recent apărate realizările Institutului Cultural Român şi ale lui H.R. Patapievici în faţa pătimaşilor detractori sunt o emoţionantă dovadă că încrederea într-o asemenea şansă nu e deşartă.)
În al doilea rând, oportunitatea de a construi o nouă, dar veritabilă alianţă civică protectoare a statului de drept. Care să promoveze ideea că o dictatură pluripersonală e la fel de nocivă ca una unipersonală. Că reprezentanţii alegătorilor trimişi în Parlament au datoria de a se instrui permanent, de a fi prezenţi la datorie (da, la datorie), de lucra cu responsabilitate la facerea dreptului. Că interpretarea lui trebuie lăsată în seama acelora care se pricep, că justiţia trebuie să rămână independentă, iar aplicarea legii nu poate fi împiedicată de cele trei antene înfipte-n gurile jurisconsulţilor de serviciu. (Constat, cu bucurie, că şi acest deziderat are bune şanse de afirmare: numeroşi intelectuali militanţi joacă totul, în aceste vremuri tulburi, pe cartea rolului primordial al justiţiei.)
Apoi, ocazia acestei alianţe de a coborî din turn direct în piaţă şi de a explica lumii că un referendum e un mecanism ale cărui implicaţii nu sunt reductibile la calităţile sau minusurile unui preşedinte suspendat, că această formulă de consultare populară nu e, în cele din urmă, o expresie pur electorală. Că referendumul organizat pentru „demiterea” sau „confirmarea” preşedintelui este nu ocazia de a spune „îmi place” sau „nu-mi place” ci, înainte de orice, el reprezintă plebiscitul de validare sau invalidare a unei sentinţe parlamentare conform căreia preşedintele a încălcat grav Constituţia. Că o asemenea decizie, chiar dacă e în acord cu procedura formală de adoptare, poate fi abuzivă pe fondul ei ori inoportună în context istoric. Că cetăţeanul solicitat să vină la urne pentru validarea unei rezoluţii pe care el o găseşte excesivă, neserioasă sau nepotrivită poate hotărî să nu-i acorde girul tocmai prin simpla sa absenţă: în fond, facultatea de a vota este un drept, nu o obligaţie. (Din nou, impresionat de luciditatea analizelor din presa scrisă şi din spaţiul virtual care fac distincţia dintre sondajul privitor la nivelul de popularitate a preşedintelui -uzual peste tot în lume- şi inoportuna provocare adresată populaţiei de a confirma sau infirma simpatia pentru acesta pe calea unui referendum costisitor şi legalmente discutabil).
Pe urmă, oportunitatea coechipierilor acestei alianţe elitiste de a protesta la unison că nu, nu a lor e ţara în care ministrul culturii şi cel al educaţiei girează, prin prezenţă, vizionare şi aplauze un spectacol de circ, manele şi dans din buric şi din euro-n chiloţi, o chermeză unde circarul-şef e tocmai edilul-şef al urbei. Nu, nu, asta nu e ţara lor, iar imaginile difuzate cu nesaţ de televiziuni la ore de maximă educaţie şi cultură nu-s de pe la noi, trebuie că-s postate pe youtube ca exemple de dansuri tribale iniţiatice în arta manipulărilor prin woodoo. Şi că nu, nu a lor e ţara unde oamenii sunt chemaţi la vot de zâne, lozuri în plic şi căluşei în carusel. (Încă nu-s la curent cu asemenea proteste, o să caut tot pe youtube…)
Şi, în fine, după ce toată această vâlvătaie publică se va fi domolit, o să descoperim şansa acestor vârfuri de a demonstra că cei douăzeci de prezişi ani de încălzire au trecut şi că se poate, în fine, să înceapă jocul: un joc democratic cu respectarea regulilor, fără cartonaşe roşii, fără faulturi intenţionate şi înjurături, cu spectatori participativi, dar decenţi. Poate că atunci când echipa susţinută de aceste elite va intra în horă vom constata că drepturile şi libertăţile fundamentale pot fi citite şi-n altă cheie: că libertatea de expresie nu înseamnă permisul de a spurca şi pângări, că dreptul de informare nu echivalează cu practica manipulărilor grosolane şi indecente, că posibilitatea de a urma o procedură nu legitimează neapărat şi fondul dreptului, că facultatea de a vota nu echivalează cu obligaţia alegerii, că şansa instruirii este sinonimă cu obligaţia instruirii, că o propoziţie subiectivă rămâne subiectivă chiar dacă sindicatul liceenilor perdanţi o califică, unanim şi lozincard, ca fiind predicativă, că libertatea religioasă nu justifică finanţarea bisericilor din bugetul public ş.a.m.d. Şi, în general, că viaţa semenilor ar putea fi mai faină şi mai în altă parte decât pe terenul mocirlos al dezbaterilor din gura presei şi din sintezele zilelor noastre actuale, zile trăite într-o ţară răstignită, bătută-n cuie şi-n cap de patimă şi neamprostie. (Visez, nu-i aşa?…)
Ps. Scriam rândurile de mai sus în avion, la întoarcerea dintr-o şedere în care am citit presă românească pe post de mic dejun, prânz şi cină. Pe scaunul de lângă mine, un conaţional sadea, maieu bleu, pantaloni de trening adidas, biceps tatuat, sandwich plescăit în rafale, cititor pedant şi perseverent, vreme de neîntrerupte două ore, al instrucţiunilor de salvare în caz de avarie, fervent aplaudac al aterizării. Iertată-mi fie înfumurarea: o înţelege omul acesta de ce şi de către cine este chemat duminică la vot?… O întrebare retorică care-mi prilejuieşte o provocare pentru guvernarea elitistă a României de mâine: revoluţionarea sistemului electoral şi introducerea unui test- grilă drept condiţie a validării buletinului de vot (pe principiul că toţi au dreptul să fie şoferi, dar acest drept le este conferit doar acelora care ştiu regulile de circulaţie). Îndrăznesc o propunere de test-eliminatoriu la examenul de electori: „Romania este parte a: a) Uniunii Europeane sau b) Tratatului de la Varşovia.” Răspunsul greşit, echivalent cu anularea votului. (Da’ chiar aşa, apropos, care-o fi răspunsul corect?…)
Un articol bun! (Ar fi fost şi mai bun fără post scriptum – elitele noastre duc în primul rând lipsă de CARACTER şi SMERENIE, nu de şcoală, bani, influenţă, inteligenţă…)
Sunteţi pe drumul cel bun, cred, fiindcă deşi încă ne scrieţi din avion, la propriu şi la figurat, aţi înţeles în sfârşit că trebuie să vă coborâţi din turnul de fildeş în care v-aţi cocoţat…!
Şi dacă încă nu v-am pierdut, vă rog să conştientizaţi că nu este destul ca dumneavoastră să încurajaţi vârfurile de care scrieţi, ci trebuie să încercaţi să fiţi şi dumneavoastră unul dintre ele – altfel, degeaba… că tot aşteptăm să facă alţii de 22 de ani, în timp ce noi ne vedem doar de afaceri, prieteni şi familie!
Fiţi un lider, şi vă vom urma, domnule Tuca!
Iar dacă nu puteţi fi lider, nu e nicio ruşine! Asumaţi-vă responsabilitatea de a-i urma pe cei mai buni ca dumneavoastră, şi luptaţi cu curaj alături de ei! Vom fi alături de dumneavoastră, fiecare dintre noi, cât ne duce capul, cât ne împinge sufletul!
Succes! La treabă!
:-)))
Finalul face toti banii!
@Tuca:
„Îndrăznesc o propunere de test-eliminatoriu la examenul de electori: „Romania este parte a: a) Uniunii Europeane sau b) Tratatului de la Varşovia…”
… si, daca este parte a Uniunii Europene, o a treia intrebare pe „testul-eliminatoriu”:
c) este normal, exemplar ca o formatiune politica si/sau personaj politic sa indemne cetatenii sa nu mearga la vot? (sa speram ca ne scutiti de toata acea penibila gargara basisto-pedelista despre „pre-fraudare”, „lipsa de legitimitate a referendumului” etc….)
Pai eu nu voi merge la vot dintr-un motiv simplu: nu consider ca parlamentul a avut motive pentru a propune suspendarea (pe langa faptul ca au decis suspendarea exact a doua zi dupa condamnarea lui nastase si eu nu cred niciodata in coincidente) si nici nu sunt de acord cu modul in care au ajuns la referendum. Nu imi pasa de parerile comisiilor infiintate ad-hoc de ponta pentru a-i da dreptate. Asa ca, nu vad nici un motiv sa particip la referendum. Daca as participa implicit as legitima parlamentul in demersul lui. Ceea ce este incorect. Si asta nu are legatura cu basismul, pdl-ismul sau alte copilarii din astea inventate de loaze guralive. Are legatura cu decizia mea ca cetatean care sanctionez astfel parlamentul pentru actiunile sale.
e normal ca TU, da tu, sa exerciti presiuni asupra mea ca sa fac ce vrei tu??? Daca eu afirm despre tine ca esti…. nu trebuie sa aduc dovezi? daca tu afirmi ca 80% din …. vor ….. nu tu trebuie sa aduci dovezi? ca doar ai facut ce ai facut bazat exact pe ipoteza celor 80%. Daca in loc de 80% ai numai 20% mai e legitimat/moral ce ai facut?
Daca in 2007 a fost normal ca Iliescu, Voiculescu, Nastase si altii sa indemne oamenii sa nu mearga la referendum (pentru votul uninominal), atunci e si acum normal.
Daca atunci nu a fost normal, atunci nu e nici acum. Dar nu am auzit atunci pe nimeni sa se planga ca ar fi anti-constitutional, anormal, etc. Nici Basescu, nici Blaga, nici Boc nu s-au plans. Asa ca mai gandeste-te inainte sa deschizi gura.
Nu stiu ce reactie au ceilati cititori la aceste randuri. Poate ca vor exclama: sublim!
De ce oare pe mine aceasta interventie a dumneavoastra, scrisa de sus si la propriu si la figurat, nu ma entuziasmeaza?
De ce oare imi produce doar un zambet de dispret?
Nu dispretuiesc elita intelectuala a acestei tari. Nu vad insa motivul de ingamfare al acestei elite….Si tare as vrea sa inteleg cu ce va mandriti.
Cu faptul ca ati zacut in turnul de fildes din 1989 incoace asteptand sa expire termenul de 20 ani profetit de Silviu Brucan?
Ce ati facut in turnul de fildes? Doar ati contemplat realitatea pe care ceilalti au trait-o, evident.Iata insa ca v-ati trezit precum frumoasa din poveste si ati si venit cu o propunere nedemocratica, conditionarea dreptului la vot de promovarea unui test grila….
Asa cum dumneavoastra votati cum va dicteaza constiinta dar si interesele, romanul de rand voteaza tot in functie de interese.
Timp de 20 de ani si mai bine cat visati in turn, poporul roman a fost dezbinat, invatat sa urasca, invatat sa minta si sa fuga prin alte tari pentru a trai bine. In anii 90 muncitorii trimisi de la intreprindere la miting urlau pe strazi ” Noi muncim, nu gandim!” Mai strecurau si cate un „Moarte Intelectualilor!” Minerii navaleau in salile de examene si intr-un astfel de moment insusi profesorul Deak era s-o incaseze….
Acum clasa muncitoare s-a dus…nu mai este forta politica conducatoare.S-a ivit o noua clasa conducatoare.La fel de pornita….
Diferenta dintre dumneavoastra, elitele financiare ale Romaniei si taranul din avion nu este decat in stilul vestimentar. In egala masura, atrageti atentia.Acel om este un privilegiat pentru ca munceste „afara”, poate matura strazile dar sigur pe o leafa mai mare decat un absolvent de facultate in Romania.
Sa revenim la ceea ce ati scris din avion, adica de sus .Eu abia astept sa va admir coborand pana la nivelul vulgului haituit de grija zilei de maine.Abia astept sa le explicati tinerilor absolventi care nu gasesc de lucru si epavelor trecute de 45 ani aflate in aceeasi situatie subtilitatile dreptului constitutional…..Abia astept sa-i lamuriti ca desi constitutia prevede dreptul la vot, ei nu sunt suficient de buni ca sa voteze.Nu uitati sa umblati si cu testul grila la dvs.Sa fiti convingator.dar tot vreti sa-l imitati pe Aristotel, nu uitati ca desi unii membri ai elitei politice romanesti il considera un plagiator ordinar, a facut o afirmatie desteapta: „Primum vivere, deinde philosophare.”
Silvia,
unul dintre cele mai bune comentarii pe care le-am citit pe Contributors până acum! (Eu nu am vrut să fiu atât de tranşant (ca la ultimul articol al domnului Tucă – am vrut să văd şi partea plină a paharului…)
Eu, unul, m-aş bucura mult dacă v-aţi face cont, să scrieţi în nume propriu!
Aveţi mult bun simţ, şi ,,common sense”, calităţile esenţiale de care ducem cel mai mult lipsă…
…criza – economică, politică, socială, de aici provine – din criza morală, fiindcă am ajuns la un nivel foarte coborât de degradare…
Mai scrieţi!
Silvia, te respect pentru ce ai scris!
Ridiculizarea ideii cu testul grila care sa conditioneze votul este simplista. Poporul votant trebuie sa beneficieze de un minim nivel de educatie pentru a face alegerile potrivite. Poate intrebarea cu Tratatul de la Varsovia este deja prea subtila, dar ar fi util sa se verifice ca toti stiu, de exemplu, ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu invers (va amintiti de cei 42 la suta care au raspuns gresit la aceasta intrebare si al caror vot va influenta si viitorul dvs).
” Poate intrebarea cu Tratatul de la Varsovia este deja prea subtila, dar ar fi util sa se verifice ca toti stiu, de exemplu, ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu invers (va amintiti de cei 42 la suta care au raspuns gresit la aceasta intrebare si al caror vot va influenta si viitorul dvs).”
Stimate utilizator,
Nu am timp sa va atasez acum un videoclip care circula pe Youtube prin 2007, videoclip care demonstra cat de prosti sunt americanii.Intrebati in legatura cu tara pe care USA ar trebui s-o atace, unii americani au sugerat ca e musai sa bombardeze Parisul…
Acel american citizen are drept de vot.O vota el prost, dar nu puteti nega faptul ca SUA este o superputere.
La Romanica se sufera la greu de boala infumurarii: sunt fudul, deci exist.
Ce legatura de cauzalitate exista intre rotatia Pamantului in jurul soarelui, Tratatul de la Varsovia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fizica cuantica, dreptul la vot si manipularea maselor?
Astept raspunsul dvs. argumentat.
În primul rând, detest apelativul „Romanica” şi conotaţiile pe care le implică. Cred că ţara noastră are nevoie de mai mult respect.
Nu văd relevanţa comparaţiei cu electoratul din SUA. Dacă totuşi doriţi să mutaţi discuţia pe acest plan, vă asigur că există şi alte lucruri despre care putem vorbi: universităţile americane, de pildă, care vă asigur că sunt la ani lumină de universităţile din România.
Problema electoratului românesc este că suferă de un deficit de educaţie democratică (şi de educaţie în general) care trebuie corectat de urgenţă. Nu pledez pentru eliminarea alegătorilor inculţi, ci pentru educarea lor (şi cred că acesta este şi sensul articolului care s-a bucurat de zâmbetul dvs.). Câtă vreme avem oameni vulnerabili la promisiuni fără acoperire şi minciuni electorale sfruntate vom rămâne în această mocirlă în care ne scăldăm şi acum.
Dle Tuca, si eu am calatorit deunazi cu avionul si conationalii mei au aplaudat pilotul neamt cind a aterizat, e a devarat – rafale de vint si totusi o aterizare ca la carte. E, asta e, nimei nu e perfect… Am alta intrebare pentru dvoastra, ne vedem pe 29 iulie la vot? Eu vin.
Cu respect.
Fara indoiala Domnule Tuca avem de ce sa va multumim pentru acest articol, care imi place! e bun, inteligent, percutant! L-am citit pe nerasuflate. Dar daca nu ma insel contine undeva „elitism”; in acceptiunea curenta, elitism are o contotatie peiorativa daca nu ma insel. Da, elitele sa-si faca treaba adica sa RIDICE TARA! Cei care pot, cei carora le pasa si de altceva decit de propria burta sau propriul narcisism.
Eu zic ca suntem nerabdatori, visatori si cu prea mult wishful thinking.
Pai uitati-va oameni buni la alte popoare. De une au plecat si cat le-a trebuit sa ajunga unde sunt? Si ei au trecut prin momente ca noi. Doar ca mult mai lent. Noi, istoric vorbind, ardem etape si asta gratie occidentului care dupa ce ne-a bagat in UE si NATO stie ca are datoria de a ne trage dupa el inainte.
Americanii acu 200 de ani se impuscau intre ei in vestul salbatic. Seriful facea ce vroia in orasul lui. Si cei mai multi erau corupti. Un judecator venea o data la cateva luni si ala la randul lui putea fi cumparat. Nu mai departe de 1972 a fost scandalul Watergate despre care am citit un bun articol informativ ieri pe acest site. Si acolo minciuni, manipulare, presiuni pe presa, politicieni care incaleca sau incearca cel putin sa incalece justitia, fac abuz de puterile pe care le detin, folosind institutii precum serviciile secrete in interese personal samd.
Italienii dupa razboi in anii 50 si 60 era vai de mama lor. Erau imigranti de serviciu. Din america pana in Australia si trecand prin Anglia ii gaseai peste tot muncind, barbatii in constructii iar femeile la menaj.
Portughezii si grecii chiar si in anii mai apropiati respectiv 70 si 80 erau in aceeasi situatie. Si azi e plina Franta de emigranti portughezi.
Acum e randul nostru. Voi ce ati vrea? De la saracia si incultura crunta in care ne-a lasat Ceausescu in 90 sa sarim direct in bogatia si civismul americanilor sau nemtilor? Pai sunteti niste visatori mai ceva ca adolescentii. Trebuie sa treaca timp. Probabil peste 20 de ani, fiul celui imbracat in maieu si pantaloni de trening va avea un alt nivel, atat intelectual cat si civic. Deci rabadare si tutun. Si intre timp continuam lupta. Daca ne consideram emancipati, elitisti, intelectuali samd ar fi bine si sa punem umarul, fiecare cum si unde putem pentru a impinge lucrurile pe fagasul bun. Si probabil primul loc de unde trebuie pornit e sistemul de invatamant. S-a inceput ceva reforma cu Funeri dar e mult prea putin. Trebuie mult mai mult daca vrem sa vedem generatii noi mai bune si mai performante decat cele de acum. Trebuiesc salarii si profesori performanti. Si o curicula inteligenta si supla.
Deci hai sa nu mai visam, sa nu ne mai lamentam ca in povestea lui Creanga cu drobul de sare ci sa punem umarul, fiecare acolo unde putem si sa urnim caruta la deal.
Societatea a fost violata. Contesta (ea) legalitatea actului dar,.. a luat-o ( e … gravida).
Boicotand, ea ramane in casa. Violatorul, afara, linsandu-i sotul.
Raman astfel, doar doua (elemente), din trei (violatorul si partea vatamata).
Eliminat, sotul legitim.
PS. Vor mai trece inca vreo 50 de ani pana cand sangele altor 1000 de copii va curge,
spaland rusinea de a fi copii ai inaintasilor lor?
Sincronizarea pe un unic dirijor, cel de noi legal-ales, este cheia enigmei. Basescu este
partea cea mai violata ( violata direct) in toata aceasta istorie, si daca el cere cu gura
lui „boicot” si eu ma con-formez, mai ales pentru aceea ca, carbuni cu mana altuia, din
jar, nu voi scoate niciodata.
Dar nu ma opresc din a spune ca cea mai eficienta ( si mai eficace) actiune era „votat NU”
Aceasta „jumatate de masura” (boicotul), va duce la aparitia unui alt partid, un partid al
„managerului de vocatie”, un partid al celui „nascut” si nu „facut” sa fie OM.
Pentru multi romani mai putin inzestrati la cutiutza, lozincile “iepocii de aur” s-au substituit lumii reale, ei devenind ceea ce rusii (si basarabenii) numesc MANCURTZI. Marea nenorocire consta in perpetuarea acestei prostratii mentale, inclusiv la noile generatii, datorita extraordinarei ticalosii a elitelor natiei – fie prin vinzare directa, fie printr-un soi de elitism pasiv (si parsiv) cu aere de aristocrati dezmosteniti. In loc de munca rabdatoare, ingenioasa si multiforma spre reeducarea acelui segment al natiunii susceptibil sa recepteze mesajul, se agita aerul din jurul gurii sub lozinca demobilizatoare “nici asa, nici altminteri”. Chiar si bajbaiala panicata intre boicot si prezenta viguroasa la vot este o forma a lipsei de anvergura ce caracterizeaza elitele amintite.
O naţiune este o conştiinǎ naţionalǎ – cît valoreazǎ una, atît valoreazǎ cealaltǎ.
In 22 de ani a scos cineva pe tapet spre rumegare aceasta idee, simpla in forma dar abisala in fond ? La urma urmelor, ce sîntem noi, românii ? Urmaşii lui Ştefan cel Mare ? Un mare om de stat sau un „sfînt” (?!) cu 4 neveste, zeci de amante şi niscai boieri casapiti ? Sîntem cei ce l-au suportat pe Ceauşescu 25 de ani fără murmur ? Sau asasinii lui în ziua naşterii Domnului ? Acu’ e criminal, acu’ e patriot. Ce mai poţi înţelege ? Ce mai putem stima ?
Pompăm din greu broasca naţionalistă, visînd-o taur – dar ea plezneşte subit şi sistematic, lăsînd în urmă doar mormane de palavre (duhnind a înşelătorie). Sau auto-înşelătorie ? Poate ne făcea plăcere cînd Ceauşilă-gîngavul dădea mîna cu Mircea cel Bătrîn pe „ruinurile” Tîrgoviştei. Poate veritabilul nostru erou naţional e rudimentarul repetent Bulă, nu sinucigaşul rege Decebal.
Dragut articolul la nivel estetic, dar din punctul de vedere al substantei ma sperie. Ma sperie cand vad ca „elite” (nu contesc in niciun fel implinirile de ordin profesional/intelectual ale autorului dar sunt sceptic vis-a-vis de termenul elita) isi reclama un rol esential de conducere a tarii dar in acelasi timp arata un dispret fatis fata de majoritatea persoanelor pe care se cred indreptatite sa le calauzeasca. Mi se pare firesc ca elitele sa joace un rol important in a dirija dezoltarea Romaniei, dar in acelasi timp ma astept la ceva mai mult respect, empatie si bun simt din partea acestor elite cand se raporteaza la semenii lor (chiar daca acestia sunt mai „prost” imbracati si mai entuziasmati de o aterizar/decolare de succes)
De asemenea mi se pare infricosatoare sugestia ca doar cei in „cunostiinta de cauza” sa voteze. Institutiile si politicile statului influenteaza viata tuturor si de aceea toti ar trebuia sa aiba posibilitatea de a-si exprima opiniile si nemultumirile. De asemenea experienta de viata poate fi un mult mai bun mentor decat orice institutie de invatamant.
p.s. nu inteleg ce e gresit in ati arata recunostiinta si aprecierea vis-a-vis de munca echipajului de zbor
Cristi, nu confundati „constIINta” cu „CUNOSTinta”. No hard feelings I hope :).
In privinta elitelor; munca proprie, indirjita, onesta si bine facuta este singurul criteriu de apartenenta la o elita dupa parerea mea.
Articolul contine observatii pertinente dar si puncte de vedere din avion, intr-adevar.
O observatie pertinenta este ca intr-adevar societatea civila a reactionat, dar din avion nu s-a vazut ca la Piata Victoriei au fost max 300 pers si din pacate de varsta 2-2,5!
O alta remarca pertinenta este ca nu toata lumea stie despre isi exprima votul, dar nu cred ca solutia votului cenzitar este benefica ci mai degraba ca oamenii luminati sa se dea jos din avion si sa mearga sa discute cu guvidele majoritar, poate-poate se apropie nivelurile si votam cu totii in cunostinta de cauza!
Oricum, e bine pentru inceput dar un pas inainte ar fi cresterea nivelului de educatie democratica si chiar elemantara al populatiei ca daca bonjuristii ar fi stat numai pe terasa la Fialkovski nu am mai fi avut niciodata Romania Mare (acum mica si cam urata)!
PS Am observat ca modul dvs euro-civilizat de a gandi, scrie etc nu va opreste de la sponsorizarea unui Victor Roncea pe site-ul ziaristionline!
Presupun ca este impartialitatea unui om al legii la mijloc…
Jenant!