Parteneriatul dintre România și Polonia, așa cum se conturează acum, este mai degrabă unul de conjunctură, născut din teama de Rusia și care, foarte probabil, se va limita doar la colaborarea între servicii, armată, ministerele de Externe.
Președintele Iohannis nu mai face știri de multe săptămâni. El doar adună like-uri. Până și vizita în Polonia, de la care se așteptau atât de multe, abia dacă a fost comentată. Pentru destulă lume, Klaus Iohannis a devenit la nici trei luni de mandat mult prea previzibil și plictisitor. Punctajele pe care le primește președintele se pare că nu mai conțin idei, ci fraze debil construite, care amintesc de stilistica Operelor complete ale lui N. Ceaușescu. Iar K. Iohannis nu face altceva decât să citească netulburat acele punctaje, precum un copil care învață limbi străine și cunoaște regulile de pronunție, dar nu înțelege ce citește. Rezultatul: impactul președintelui asupra agendei publice este nesemnificativ. Purtători secundari de mesaj nu are, astfel încât dezbaterile publice pe tema vizitei la Varșovia au fost dominate de… complotul Gazetei Wyborcza, care, în introducerea interviului cu Iohannis, spunea despre fostul președinte Băsescu că era „pro-rus“, afirmație retrasă după nici două ore de pe site-ul publicației.
Preşedinţii României şi Poloniei, Klaus Iohannis şi Borisław Komorowski, la Varşovia (12 martie 2015)
A trecut aproape necomentat un document important, Declarația comună a președinților României și Poloniei. După conținutul lui se poate judeca temperatura relațiilor româno-poloneze, care-s obiectivele comune, prioritățile, domeniile de interes și colaborare. În document, Bucureștiul și Varșovia se angajează să întărească rolul NATO și UE și să sprijine respectarea dreptului internațional, suveranitatea și integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor. După aceste generalități juridice, atunci când se referă la regiune, textul devine ceva mai interesant. Pleacă de la constatarea că „agresiunea rusă împotriva Ucrainei și anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea au schimbat situația de securitate din Europa“, subliniind „responsabilitatea comună a Poloniei și României privind securitatea, stabilitatea și prosperitatea“ în regiune. Din cele nouă puncte din Declarație, majoritatea se referă la probleme de securitate și apărare în fața amenințării Rusiei. Chiar și atunci când nu este vorba explicit de amenințarea rusească, tot conturul Kremlinului se poate distinge în plan îndepărtat: securitate energetică prin dezvoltarea unor coridoare de tranzit nord-sud și printr-o diversificare sporită a surselor de aprovizionare; perspectiva aderării la UE pentru statele din Parteneriatul Estic (Republica Moldova, Ucraina, Georgia); bugete de apărare corespunzătoare; dezvoltarea parteneriatelor strategice cu SUA și „asigurarea unei prezențe relevante a forțelor americane pe propriile teritorii“.
La punctul 2 se decide înființarea unui „mecanism de consultare permanentă la nivelul Administrațiilor Prezidențiale ale celor două țări“, semn că președinții vor să se implice personal. Însă eficiența acestui mecanism e îndoielnică, pentru că: 1) Polonia este o republică parlamentară, iar președintele Komorowski, foarte discret de altfel, are atribuții simbolice, impactul său asupra politicilor guvernului fiind determinat doar de faptul că președintele, primul ministru și majoritatea parlamentară au aceeași culoare politică; 2) cel puțin pentru moment, Klaus Iohannis este izolat, n-are multe pârghii la dispoziție, guvernul este condus de Victor Ponta, principalul său contracandidat în alegerile prezidențiale, astfel că punerea în operă a deciziilor acestui mecanism de colaborare româno-polonă depinde de bunăvoința premierului și a miniștrilor PSD. Există și un argument în favoarea acestui mecanism (doar în ce privește partea română): CSAT este condus de președinte, iar întregul parteneriat strategic România-Polonia este concentrat pe chestiuni de securitate și apărare, unde doar serviciile secrete și armata vor conta.
Relansarea parteneriatului cu Polonia este o decizie așteptată, înțeleaptă, care vine în ultimul moment și care ar trebui să consolideze flancul estic al NATO. Acțiunea este răspunsul la semnale venite către noua administrație de la București, cel mai probabil dinspre SUA. Washingtonul se află în plin proces de reevaluare a României, iar reconfirmarea parteneriatului cu Polonia este clar o bilă albă în favoarea Bucureștiului. Totodată, e limpede că e doar un parteneriat de conjunctură, născut din teama de Rusia, parteneriat care se va limita doar la colaborarea între servicii, armată, ministerele de Externe. În același timp, e dezamăgitor faptul că se încearcă relansarea parteneriatului cu Polonia fără nici o dezbatere, cu oameni din „sistem“ (MAE, servicii, apărare) care doar cu câteva luni în urmă nu-și ascundeau ostilitatea față de Polonia, pe care o acuzau că ar fi responsabilă de criza din Ucraina. Dacă ar depinde de performanțele publice ale președintelui Iohannis, așa cum a fost în aceste prime luni de mandat, succesul relansării parteneriatului cu Polonia e îndoielnic. Un eșec, însă, venit într-un moment de criză regională atât de intensă, ar putea afecta catastrofal relația României cu SUA. De aceea, cred că „sistemul“ e cel mai interesat de succesul acestui parteneriat româno-polonez.
io cred ca Johannis a fost ales mai mult la un impuls emotional cit de o alegere rationala
e totusi un ardelean si inca neamt, cam greu de impacat cu cultura regateana
faptul ca are intilniri cu sefi de state pe care predecesorul ii putea intilni doar la Bruxeles, e zic io, o diferenta chiar daca nu doar „sistemul” nu l place
Probabil ca, prin like-uri, profesorul Klaus Iohannis isi calculeaza indicele Hirsch; dispozitia ministerului ;)
„Purtatori secundari de mesaj”?
Deocamdata se pare ca dna Bran este ocupata cu perdelele, covoarele si uniforma femeilor de servicu de la Cotroceni.
Iar in parteneriatul cu Polonia am mari indoieli. Nu rememorind Istoria, ci doar citind ca Basescu a fost numit intr-un mare ziar polonez „pro rus”. Daca asta le e perceptia, slabe sperante.
Fara partenerii sai occidentali, Romania s-ar fi balacit si acum in mlastina coruptiei, fara vreo speranta de a asana aceasta mlastina. DNA n-ar fi existat, iar clasa politica ar fi functionat conform vechilor sale naravuri. Datorita apartenentei la UE si datorita parteneriatului strategic cu SUA, Romania a facut cativa pasi catre Vest.
Polonia sau Turcia nu sunt puteri mondiale. Dar o alianta intre Polonia si Turcia ar putea insemna ceva, cel putin in Europa. De ce nu ar fi Romania podul intre Polonia si Turcia?…
Nu cred ca e putin lucru un parteneriat militar, cu o componenta puternica de „intelligence”, intre Romania si Polonia. Cel putin, este un pas.
Peste niste ani, s-ar putea dovedi ca Rusia a facut un serviciu, Occidentului, prin anexarea Crimeii. Poate vom constata ca Rusia l-a scos din „dolce farniente”, l-a obligat sa-si puna probleme si sa gaseasca solutii pe care, cu o Rusie adormita, nu le-ar fi cautat.
Pentru ca atunci cand turcia o sa intre in UE, eu o sa ies.
Ei, sa traim noi, pana atunci!… :)
In materie de geopolitica, lucrurile planificate azi se infaptuiesc peste zeci de ani. Si par normale si naturale, atunci cand se infaptuiesc.
Cu 30 de ani in urma, eu nu puteam gandi ca Romania, in loc sa o apuce pe calea Coreii de Nord, va fi membra a unei uniuni europene, a NATO si va avea un parteneriat strategic cu SUA…. Ceea ce azi ni se pare inimaginabil, maine poate fi normal, pentru toata lumea… :)
Da, e o alianta de conjunctura in fata agresivitatii Rusiei. E poliica”traditionala” a Poloniei fata de Romania. Sa ne reamintim : Polonia nu a ratificat niciodata tratatul de la Trianon, a refuzat aderarea la „Mica Antanta”, plina de ea si increzatoare in „garantiile” anglo-franceze. Dar cum Dumnezeu nu bate cu bata, fostul ministru de externe polonez Colonelul Beck, atat de ostil noua, a murit ca refugiat la Bucuresti, intre romanii pe care i-a desconsiderat dar care l-au primit si l-au adapostit, romanii care au avut curajul si demnitatea sa reziste amenintarilor lui Hitler, sa permita trecerea guvernului, armatei si Tezaurului polonez prin Romania !
Polonia a incheiat un tratat de alianta cu Romania in 1921, reinnoit in 1926, 1931 si 1936.
Nu a aderat la Mica Intelegere deoarece avea un litigiu teritorial cu Cehoslovacia (zona Tesin).
1- Polonia a reformat armata in un mod extraordinar . Multi dati afara pur si simplu , altii trimisi la pensi minime si au investit (si investesc in continuare) miliarde euro exclusiv in modernizarea fortelor armate .
2- Noi am trimis la „pensi speciale” (cu media de 3 ori mai mare decit a pensilor normale ) o multime de ofiteri , subofiteri si de la varste fara egal in UE . 40 de ani , 45-50 . Nu am investit nimic serios in dotarea fortelor armate in 25 de ani . Cu excluderea decretelor prezidentiale care avansau la grad de general (sau la general cu mai multe stele) sute de persoane anual .
3- Rezultatul ca Polonia a depasit de mult timp capacitatea militara romaneasca atit din punct de vedere a antrenamentului fortelor cit si in domeniul inzestrarii .
E si unul din motivele pentru care actualmente centrul de greutate a actiunilor NATO e in Polonia si tarile baltice . In nici un caz in Romania unde unicul submarin sta legat la cheu din 1996 iar primele F-16 (cumparate la a treia mana) vor sosi doar prin 2016 . (6 bucati)
Datele fac rau lui Dogaru , Oprea si Dobritoiu dar si clasei politice care a vazut in instrumentul militar doar si exclusiv o pargie in cucerirea si mentinerea puterii politice . (voturi)
Pina sa reusim sa punem ceva bun din punct de vedere profesional si a dotarii in un parteneriat militar cu Polonia , trebuie sa reformam intregul aparat militar autohton si istoria nu asteapta anul 2027 ca sa vada Romania cu 2 % PIB pentru cheltuielile militare . (daca nu cumva „papa” pensionatii speciali oricare suma suplimentara alocata pina atunci )
revolutia intregului popor rumin sau daca vreti revolutia furata a strins si mai mult legaturili intre Marele Partid si glorioasa armata
imi aduc aminte cum parintele constitutiei a fost trimis cu avionul armatei la Viena la spital
USA nu si-au trimis ambasador.
Nu inteleg de ce sys ar acuza Polonia de criza din Ucraina!
Sys nu e interesat de Ucraina, deoarece a fost conceput de catre sovietici – maculata conceptie si statul actual succesor deplin imaculat – si cine este Melescanu?
Sys se complace cu situatia de fapt si nu simte nevoie de schimbari adevarate, aflandu-se intr-o inertie infinita – dincolo de spoieli conjuncturale. Sys e dusmanul statalitatii, rolului Romaniei si al poporului roman – el existand pentru obtinere si conservare PRIVILEGII nemeritate intr-un avorton statal pe care-l paraziteaza pana la distrugerea finala.
Ce e de facut?
Si de ce i-ar pasa sys intr-atat de USA, cand exporturile in RUsia au crescut anul trecut in plin embargo cu peste 5%, ieri lucrau pentru RSR si URSS iar azi lucreaza pentru UE-NATO?