joi, martie 28, 2024

Partida Rusa, Arturo Putin si Romania

Există azi în România ceea ce istoric s-a numit Partida Rusă. Va mai amintiti declaratiile lamentabilului ministru de externe penelist Andrei Marga? Nimeni din USL nu s-a dezis de ele, iar USL-ul nu este chiar defunct. Partidul Comunist din Romania a fost o miscare creata, dirijata si manipulata de Moscova. Rusofilia s-a combinat adeseori cu sovietofilia, de pilda in cazul, deloc inactual, numit Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD. Membrii şi simpatizanţii Partidei Ruse pot fi lesne identificaţi prin luări de poziţie publice. Fac parte din această formaţiune relativ fluidă şi cu un contur încă incert demagogi xenofobi, antisemiţi epidermici, stalinişti nostalgici, ceauşişti impenitenţi, ortodoxişti fanatici, toţi uniţi de ura pentru Vestul liberal şi democratic. Experţii în „demascări” de la Antena 3 ignoră fenomenul şi nu fără motiv. „Basismul” este infierat zi si noapte, despre dughinism si putinism nu se sufla o vorba.

Sigur, există şi unii mai puţin vizibili, trăgătorii de sfori din umbră. Partida Rusă acţionează prin metode soft, spre a cîtă o formulare a analistului Robert Kaplan. Penetreazăpresă, induce mesaje subliminale menite să lase impresia că nu există nicio diferenţa între forţele politice ale ţării, că totul, dar absolut totul este o apă şi-un pământ. Există, desigur, şi naivii incorigibili, temerarii în spielhosen, cei care, cu un eroism ce-ţi taie răsuflarea, „se pișă pe vot”.

Partida Rusă ştie să se camufleze îndărătul unor firme cu nume pompoase. „Comitetul Român pentru Cinstirea Eroilor” este o Fundaţie care l-a felicitat pe Putin după anexarea Crimeii şi a acordat diplome de merit diplomaţiilor ruşi acreditaţi la Bucureşti. Printre ei, colonelul Dogaru şi fostul ofiter de Securitate, azi ”avocat”, Pavel Abraham, vajnicul apărător al clanului Bercea…

Declaraţiile lui Anders Fogh Rasmussen, cu ocazia vizitei recente în România, vorbeau clar despre ameninţarea permanentă pe care o reprezintă Rusia lui Vladimir Putin şi căile de infiltrareşi acţiune în România: „Fără îndoială că există o activitate crescută a spionajului rusesc peste limitele tradiţionale. Vedem clar cum Rusia este, de asemenea, angajată masiv înrăspîndirea de dezinformări, campanii de manipulare, care includ influenţarea mass-media şi a ONG-urilor. Este o operaţiune foarte sofisticată cu scopul de a influenţă opinia publică, că şi procesul de decizie politică în statele membre NATO”.

Parlamentul român nu s-a întrunit şi nu a produs nicio luare de poziţie. Este vorba de lucruri de o gravitate maximă, faţă de care clasa politică, în cvasi-totalitatea ei, pare să fie opacă. Dacă este o inapetenţă ce ţine de precaritatea resurselor intelectuale, de miopie sau de opţiuni mai mult sau mai puţin conştiente care nu pot servi interesele naţionale ale României este un subiect la care trebuie reflectat cu mare atenţie. Oricum, despre aceste lucruri ar trebui să se vorbească în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale. România are nevoie de un preşedinte credibil şi consecvent din perspectiva alianţelor sale, deci de un preşedinte care să garanteze opţiunea ei euro-atlantică, oricât de puternice ar fi presiunile din Est şi oricât de perfide ar fi acţiunile Partidei Ruse din interior.

Putinismul este, am mai spus-o, o combinatie de imperialism rus, mesianism ortodoxist, metapolitica stalinista, ambitii eurasiatice si ostilitate pentru individualismul civic propriu traditiei liberale. Regimul Putin este de fapt o autocratie cu o fatada democratica, dictatura unei oligarhii politico-economice direct legata de politia secreta (FSB). Iata de ce cred ca are dreptate Bernard-Henri Levy cand scrie: „Între personajul lui Putin și cel al lui Hitler, între strategia primului și aceea a predecesorului lui există puncte comune pe care ar fi absurd să le ascundem sub preș. M-am gândit că cel mai bun titlu pentru cele ce urmează ar fi ‘Ascensiunea lui Ar­tu­ro Putin poate fi oprită’. Este, desigur, o aluzie la capodopera lui Bertolt Brecht (‘As­censiunea lui Arturo Ui poate fi oprită’) scrisă în 1941. La Brecht, acest Ar­tu­ro era în același timp Adolf Hitler și un prăpădit de ban­dit din Chicago, șeful bandei conopidei, pe cât de ridicol, pe atât de îns­păi­mân­tător și pe cât de îns­păimântător, pe atât de ri­dicol. Altfel spus, am de gând să-i schițez un por­tret lui Vladimir Putin. În care scop am să asum, trecând pe la Brecht, această re­ductio ad hitlerum – pe care au invocat-o, pe bună dreptate cred eu, și persoane ca Hillary Clinton, fostul ministru de Ex­terne ceh Karel Schwartzenberg ori Garry Kas­parov.”

http://www.revista22.ro/putinismul-este-un-fascism-44102.html

Articolul de mai sus este o versiune largita si actualizata a textului aparut in editia online a ziarului „Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/despre-partida-rusa-putin-dughin-si-romania-.html

De asemenea:

https://www.contributors.ro/global-europa/despre-dughin-dughinism-si-putinism-%d1%80%d0%be%d1%81%d1%81%d0%b8%d1%8f-%d0%bc%d0%b0%d1%82%d1%83%d1%88%d0%ba%d0%b0-in-ofensiva/

https://www.contributors.ro/global-europa/regimul-putin-imperialism-brigandaj-si-memorie-falsificata/

http://www.newsweek.com/khrushchev-would-be-appalled-230750

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. E util sa introducem in dezbatere si o alta sursa a expresiei misticismului contemporan panortodox, o sursa pe care Dughin o recunoaste ca fiind printre cele mai importante in formarea conceptului de „eurasianism”: Jean Parvulescu, un scriitor roman mistic, amic si inspirator al regizorului Jean Luc Goddard (l-a transformat in personaj de film), necunoscut publicului larg romanesc si foarte putin intelectualilor.

    Iata cine era Jean Parvulescu (pagina in franceza de pe Wikipedia, cea in romana e sumara):
    http://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_Parvulesco

    Iata ce ce se spune despre el in comunitatea „conspirationista”:
    http://veritablenouvelordre.forum-phpbb.ca/t138-l-importance-de-l-ecrivain-jean-parvulesco

    Aici Dughin face el insusi, in 1998, o analiza a unei carti a lui Parvulescu:
    http://www.arctogaia.com/public/eng-parv.htm

    Iata ce scrie Dughin despre Jean Parvulescu:
    http://www.4pt.su/fr/node/154

    Discurs public al lui Dughin in care tine in mana fotografia mentorului sau, Parvulescu:
    http://www.ziaristionline.ro/2012/12/18/exclusiv-online-geopoliticianul-mistic-alexandr-dughin-face-lumea-bucati-si-apoi-o-recompune-in-dialogul-marilor-fara-sa-uite-arhaica-basarabie-interviu/

    Participarea lui Dughin (vezi foto) la comemorarea lui Parvulescu, in 2012:
    http://roncea.ro/2012/11/23/comemorarea-geopoliticianului-mistic-jean-parvulesco-la-paris-cu-alexander-dughin-si-claudio-mutti-cea-mai-mare-ambitie-sa-devin-nemuritor-si-apoi-sa-mor-in-memoriam-foto-video/

    Ce crede Dughin despre Romania:
    http://octavianracu.wordpress.com/2010/04/18/alexander-dughin-despre-geopolitica-romaniei/

    Ar fi de folos sa ne reapropriem, chiar si sau mai ales cand e oarecum contrariant, figurile originale, adesea cu un parcurs extraordinar, ale diasporei romanesti. Avem cateodata surprize uimitoare, ca in cazul Parvulescu !

    • Calin Mihaescu, cel care se afla in fotografie alaturi de Dughin, la Bucuresti, in acel restaurant, scria inca din 2011 despre Jean Parvulescu, a tradus in romaneste un text al lui Dughin despre Parvulescu, intelectual roman din exil.

      http://calinmihaescu.wordpress.com/2011/10/18/steaua-imperiului-invizibil-despre-jean-parvulescu/

      Se pare ca Parvulescu a scris inca din 2001 despre Vladimir Putin si..Imperiul Eurasiatic !!
      http://evrazia.info/article/271

      • Godard si Parvulescu, Dughin si Parvulescu, extremele se ating. Dar Partida Rusa nu se rezuma la ocultism, ezoterism etc Fascismul bolsevic al lui Putin este pragmatic, nu fundamentalist. Mesianismul lui Putin este unul manipulativ si instrumental, cu obiective precise. Este o versiune rusa a peronismului,se inspira din surse adeseori incompatibile. La nevoie, ii invoca pe Soljenitin si pe Stolipin. Timp in care cultiva memoria lui Andropov. Oricum, mai lipseste doar Gelu Voican in aceasta stranie combinatie :)

        • il mai sustine „prof” Ilie Badescu, cel care i-a prefatat o carte a lui Dughin si care crede ca in era „neoconilor” de la Washington e mai rau decat in Romania lui Ceausescu:

          “Dictatura acestui stat magic este mai teribilă decât cealaltă, a statului posomorât al idolatriei ideologice, așa cum l-a imaginat Marx și l-a pus în practică Lenin” http://www.buciumul.ro/2014/01/11/prof-dr-ilie-badescu-spalarea-creierelor-se-realizeaza-acum-prin-mijloace-blande-2/

          Pe Putin si pe Dughin il mai sustine si Mircea Dogaru, fermecatorul reprezentant al „societatii civile” care conduce un sindicat al fostilor securisti, cel care ameninta cu haosul daca Basescu nu e demis, in 2012. SI multi altii asemenea, prea multi sa ii insiram aici.

          @Octavian Racu, unii arata ca ideologia lui Dughin e, practic, un cult satanic:

          „In order to be so united “from Lisbon to Vladivostok,” this Eurasian Union will need a defining ideology, and for this purpose Dugin has developed a new “Fourth Political Theory” combining all the strongest points of Communism, Nazism, Ecologism, and Traditionalism, thereby allowing it to appeal to the adherents of all of these diverse anti-liberal creeds. He would adopt Communism’s opposition to free enterprise. However, he would drop the Marxist commitment to technological progress, a liberal-derived ideal, in favor of Ecologism’s demagogic appeal to stop the advance of industry and modernity. From Traditionalism, he derives a justification for stopping free thought. All the rest is straight out of Nazism, ranging from legal theories justifying unlimited state power and the elimination of individual rights, to the need for populations “rooted” in the soil, to weird gnostic ideas about the secret origin of the Aryan race in the North Pole.

          What Russia needs, says Dugin, is a “genuine, true, radically revolutionary and consistent, fascist fascism.” On the other hand, “Liberalism, is an absolute evil. . . . Only a global crusade against the U.S., the West, globalization, and their political-ideological expression, liberalism, is capable of becoming an adequate response. . . . The American empire should be destroyed.”

          Heiser then provides a chilling analysis of Dugin’s theology:

          It would be our contention that Dugin’s fusion of Traditionalism and Eurasianism has become a “gnostic mass movement” of the third type, “activist mysticism.” It is not an exaggeration to state that Dugin’s intended goal, his telos, is the End of the World, and that the accomplishment of that end is dependent, he believes, on the implementation of his ideology. As Dugin has proclaimed in his recent book, The Fourth Political Theory:
          “The end times and the eschatological meaning of politics will not realize themselves on their own. We will wait for the end in vain. The end will never come if we wait for it, and it will never come if we do not. . . . If the Fourth Political Practice is not able to realize the end of times, then it would be invalid. The end of days should come, but it will not come by itself. This is a task, it is not a certainty. It is an active metaphysics. It is a practice.”

          Finally, Heiser comments on Dugin’s worship of Chaos, and the adoption of the occult symbol of the eight-pointed “Star of Chaos” as the emblem (and, when inscribed in gold on a black background, the flag) of the Eurasianist movement.

          “For Dugin, logos is replaced by chaos, and the very symbol of chaos magic is the symbol of Eurasia: ‘Logos has expired and we all will be buried under its ruins unless we make an appeal to chaos and its metaphysical principles, and use them as a basis for something new.’ Dugin dressed his discussion of logos in the language of Heidegger, but his terminology cannot be read outside of a 2,000-year-old Western, biblical tradition which associates the Logos with the Christ, and Dugin’s invocation of chaos against logos leads to certain inevitable conclusions regarding his doctrines.”

          In short, Dugin’s Eurasianism is a satanic cult.”

          This is the ideology behind the Putin regime’s “Eurasian Union” project.”
          ( Robert Zubrin, National Review)

          http://www.nationalreview.com/article/380614/dugins-evil-theology-robert-zubrin

    • To’ar’șu intelectual, păi ce facem, dom’le, acii-șa? vedeți, bre, că nu se ezixtă Jean Luc Goddard! Ori e Robert Goddard (omul cu rachetele) ori e Jean Luc Godard.

  2. Fostul general KGB Oleg Kalugin spunea ca masurile active (tehnicile subversive de dezinformare) erau inima si sufletul spionajului sovietic. Daca prabusirea imperiului sovietic (regretata de atat de multi tiranofili, in frunte cu V Putin) a definitivat imposibilitatea de a propaga imperialismul de sorginte orientala intrucat factorul ideologic a fost eliminat, devine evident (pentru cine are ochi sa vada) ca asistam la o resurgenta imperiala anti-liberala (tot de sorginte orientala).
    Sa nu fim pacaliti; Partida Rusa nu are nicio doctrina, in afara de cea anti-liberala totalitarofila (sic). Rusia Unita este in egala masura membru aspirant in Internationala Crestin Democrata (!), cat si continuatorul stalinismului si a Utopiei socialiste.

    In privinta politicii putiniste, asemanarea cu Hitler facuta de BHL este cat se poate de realista. Anschluss-ul Crimeii (ratificata printr-un ‘referendum liber’) este doar o etapa. Ieri, al II-lea plaies urcat in Kremlin a facut, in Austria, o aluzie referitoare la dezmembrarea Ucrainei. Putem doar spera ca Lumea Libera sa nu uite lectia istoriei (ori Istoriei spre a-l invoca pe I Deutscher) si se condamne orice analogie a Ucrainei cu Cehoslovacia anului 1938. Sau mai important decat sa o condamne, ar fi sa o preintampine.
    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-17560485-timp-uniunea-europeana-isi-joaca-viitorul-vladimir-putin-glumeste.htm
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-17564571-vladimir-putin-fortarea-ucrainei-aleaga-intre-rusia-dus-scindarea-tarii.htm

    Acum un secol, in cadrul confruntarii intre libertate si oprimare, la Somme, a murit o generatie. La Stalingrad, Auschwitz si Katyn, in confruntarea dintre tiranii, au murit doua generatii.
    Chiar a sosit momentul sa moara 3?

  3. Cred că odată adusă în discuție Partida Rusă, este păcat să nu-i menționăm, alături de Andrei Marga, pe colegii domnie-sale de la Cluj, dl.Naumescu și dl.Ciurtin, care scriu articole chiar pe Contributors.

    Dacă nu îmi permit prea multe, v-aș ruga pe dvs.să comentați câteva din articolele scrise de domniile lor pe această platformă. Sincer, dacă vrem să știm ce idei au Putin și Dughin, ne putem informa din surse credibile, nu e nevoie să ne inducă dl.Naumescu și dl.Ciurtin respectivele idei prin articolele lor și prin comentariile ”pravoslavnice” :) la adresa autorilor, care apar imediat la acele articole.

  4. După 1991 n-am crezut nici o clipă în înscrierea Rusiei pe o traiectorie radical diferită, cu toate că eram mult mai slab informat despre perioada ante-1917. Prima greață cu privire la perpetuarea orbirii occidentale mi-a provocat-o ”documentarele” insistente asupra ”tragediei” familiei imperiale de pe Discovery (în contrast cu cvasi-absența informațiilor cu privire la teroare și GULAG). Cînd însă am aflat despre ”sanctificarea” acesteia m-am lămurit definitiv: bucla se închisese și porneam din nou de la situația din 1900, cu Pobedonovsțev, Sutele Negre, Purișkevici (Purice -basarabean) etc.

    Nu știu ce a scris Jean Pîrvulescu, însă nu văd ce nevoie are Dughin de un epigon român al ”marelui” curent de gîndire ce a sucit pe toate părțile așa-zisul excepționalism rusesc un secol la rînd. Pînă și legionarii s-au inspirat din el (pe șest, evident).

    Deși oarecum off topic, profit de ocazie pentru a transmite publicului larg acea faptă legionară ce nu permite NICI O UMBRĂ DE SIMPATIE din partea oricărui conațional minimal logic.
    ”În cele din urmă, în iulie 1936, o echipă de zece legionari, studenţi la Teologie, l-au asasinat pe Stelescu în spitalul în care aştepta să fie operat de apendicită. Au tras în total 120 de gloanţe împotriva victimei şi apoi, pe acelaşi pat, au ciopîrţit cadavrul cu topoarele. Cînd a sosit poliţia, criminalii, nebuni de bucurie, se îmbrăţişau cîntînd şi dansînd în jurul rămăşiţelor lui Stelescu. …Codreanu le-a dat titlul onorific de „Decemviri”.

    Pînă la urmă victimele evreiești ale valahilor ultra-”prăzulii” s-au redus la un număr oarecare de buticari amărîți. În schimb conaționalii de vîrf mecheniți furios (fie ei cu multiple păcate politice), sînt… legiuni. Adică ”jidanilor” le răzuim bătăturile din talpă, iar ”fraților de neam” le smulgem meningele.

    Sper că ghilimelele se văd și se înțeleg.

  5. Este 100% adevarat ca, din pacate, in tara noastra exista o coloana a V-a ruseasca in vizibila expansiune. Partidul-stat PSD, gruparile ecologiste(mai exact eco-anarhiste), o parte insemnata din presa, clerul ortodox, foarte multe sindicate si reprezentantii comunitatii rusilor lipoveni sunt doar cateva din elementele acestei coloane. La acestea se mai adauga si companiile rusesti care detin obiective importante ale industriei romanesti, TMK, Mechel si alte companii, toate detinute de oameni apropiati lui Putin, toate au pus la pamant ceea ce au cumparat in Romania.
    Ce este la fel de grav este ca aceste agenturi rusesti sunt prezente nu doar in Romania, ci in toata Europa. Cele mai multe dintre partidele de stanga din fiecare stat european sunt sustinatoare, mai pe fata sau mai subtil, a politicilor lui Putin. Ne dam seama de acest lucru doar cand ne amintim de declaratiile pro-ruse cu privire la problemele din Crimeea ale liderului tuturor socialistilor europeni, Martin Schulz.

  6. “Basismul” este infierat zi si noapte, despre dughinism si putinism nu se sufla o vorba.

    Ceva îmi spune că 99.99% din audiența TV din România nu a auzit de consigliere Dughin… A pomeni/discuta de el nu ar ține electoratul PSD în priză… Așadar, Traian Băsescu rămâne unicul sac de box profitabil – a commodity – din toate punctele de vedere, deși la toamnă își incheie mandatul. Și sunt convins că va rămâne și de la anul în eternitate subiectul preferat al obsedaților mioritici… vezi subiecte precum moștenirea lui Băsescu, etc…

    Nu cred că recenta vizită a lui Dughin la Mânăstirea Neamț va influența evoluția politică din România. Nu are cum. Vor rămâne la stadiul de tatonări între pochi și atât.

  7. Domnule profesor, in articolul dvs. este semnalat un pericol pe care il consider real; reiese insa – la fel ca din majoritatea articolelor de pe Contributors – si o idee cu care nu pot fi de acord: cine e anti-basist sigur e pro-rus, simpatizant al coruptilor, dusman al statului de drept.
    Va marturisesc ca am un dispret profund fata de basism, il consider un mod mizerabil de a face politica si o secta care se sprijina pe fanatismul unora dispusi sa justifice, sa cautioneze si sa nege ticalosii oricat de evidente (ex. Traian Basescu NU a lovit copilul, Mircea Basescu NU a luat bani de la tigani, in iulie 2012 a fost lovitura de stat – cu referendum aprobat de CCR, etc). Asta nu ma face insa sa fiu fascinat de Putin, partizan al lui Felix, admirator al lui Ponta. Dimpotriva:
    – consider ca justitia trebuie sa trimita la inchisoare pe toti coruptii, nu doar pe cei care sunt adversarii politici ai lui Basescu, cum se intampla acum;
    – consider ca nu exista si nici nu mi-as dori o alta politica externa a Romaniei, decat cea orientata catre Europa de Vest si SUA;
    – am convingeri clare de dreapta, liberale, cred in libertatea si initiativa individuala, in competitia onesta, in economia de piata si in statul descentralizat si de-birocratizat.
    Ceea ce ma face incompatibil cu basistii este tocmai pretentia lor (care i-a si dus la 6%) ca basismul reprezinta SINGURA alternativa democratica si pro-occidentala pentru Romania.

    Cu stima,

    • Basismul aduce un singur beneficiu: reduce balonarea!

      Altminteri, sunt toti o apa si-un pamant – adica un noroi – iar singurul presedinte bun pe care il pot imagina pentru Romania este un Cray, programat cu operele complete ale lui Mises, Rothbard, Hayek si Ayn Rand. Mi-e teama insa ca parlamentarii ar vota sa-l scoata din priza.

    • Cine v-a atras aici domnule Mihai? Aveti atita presa uslamista. De ce va straduiti sa gasiti apropieri intre tabara anti-uslamista si cei ca dumneavoastra? Ramineti in tabara dumneavoastra domnule Mihai si lasati-ne pe noi cu cei 6% ai nostri. Fara suparare, chiar nu este nevoie de oameni ca dumneavoastra decit in tabara uslamista. Acolo va este locul. Si este evident dupa ideile dumneavoastra.

      Eu nu va scriu asta ca sa va conving in legatura cu vreun subiect. Doar atit va rog, nu va mai aratati dorinta de a gasi asemanari cu tabara adversa, E o atitudine tribala si gregara, inapoiata, retrograda. Dumneavoastra, ca intreaga tabara uslamista, treziti resentimente si greata. Multa greata. Scutiti-ne daca puteti. Bateti-va pe burta cu tovarasi uslamisti si gata. Sincer vorbind, chiar n-aveti ce spune interesant pe-aici. Dar in presa uslamista v-ar putea creea placere suportul moral al celor cu aceleasi inclinatii.

      • @DanielS – sunt de acord cu „mihai”… clasa politica este foarte omogena formata din clanuri familiare, toate in goana dupa avutire. O mocirlă. In aceasta categorie intra si „oul de aur” al presedintelui Basescu: PMP. Si ce este interesantă este cerbicia cu care „băsiștii” își apară coteria politică și cred în excepționalismul lor. O fac obsesiv, sunt habotnici, la fel cum pesedeii si sateliții lor din media promovează marota „Băsescu”. Ce ne spuneti de demisia –Facebook style– a stimabilului Baconschi? (dacă l-am admirat vreodata pe premierul Boc a fost atunci cand l-a demis pe acest individ, după evenimentul „pegra”).

        • @ Lupul Monarhist

          Cel putin pareti mai sincer decit Mihai.

          Despre PMP avem o parere proasta. Demisia lui Baconschi o fi cu stil sau fara, nu stiu. Dar confirma parerea proasta despre PMP generata de promovarea Elenei Udrea la virf.

          Totusi, fara sa impun eu tema, de ce nu incercam sa raminem cit de cit apropiati de subiectul articolului?

      • Reactia dvs. este tipic basista si nu face decat sa-mi confirme parerea. Am retinut doua lucruri:
        1. daca sunt anti-basist, sigur sunt „uslamist” (ce-o mai fi insemnand asta acum); tertium non datur;
        2. daca nu sunt de aceeasi parere cu majoritatea celor care posteaza aici, ce mai caut pe acest forum? Vorba comunistilor: „ce mai cauta asta in partidul nostru, tovarasi??”.
        In ceea ce priveste greata pe care o simtiti, se rezolva foarte usor, cu putina lamaie. Mai greu e cu greata pe care o simt eu si atatia altii cand il vedem la tv pe guru-ul dvs., daca nu de 10 ani, sigur de 5.
        cele bune,

        • Asa da domnule Mihai. Nu ca v-as aproba ideile, dar asta e stilul dumneavoastra sincer, spre deosebire de primul comentariu.

          In rest, asa ca tema de gindire, gasiti pe net, in media, oriunde, un singur aparator al lui Mircea Basescu. Gasiti pe cineva care l-a aparat, cineva care il considera nevinovat dupa ce chiar Mircea Basescu si-a recunoscut partial faptele. Apoi va rog sa va intoarceti la primul dumneavoastra comentariu, ca sa intelegeti ceva despre greata, despre stil uslamist, sau despre moralitate uslamista.

  8. Tot felul de personaje baltesc idei, mobilizari si profetii despre lumea pierduta. Atlantida comunistilor scufundata undeva in apropiere, trebuie neaparat dezgropata.

    Evident, noi nu realizam dimensiunea pierderilor sufletesti, mortii si ranitii amintirilor eroice. Cine vrea totusi sa inspecteze schizofrenia pe diagonala, o poate face pe blogul SCMD, organizatie condusa cu multa onoare de insasi colonelul Dogaru:

    http://sindicatulcmd.blogspot.ro/

    Blogul e celebru de pe vremea loviturii de constitutie. Printre institutiile care trebuiau demolate atunci, se numarau bineinteles CCR, DNA si ANI. Vremurile nu mai sint ascutite ca lupta de clasa, dar sufletul mobilizator al colonelului Dogaru strapunge tehnologia IT cu asocieri disperate. O supa de insiruiri chipurile logice, pe placul dinozaurilor. Totusi „conceptele” sint prea intelectualiste: globalism, americanism, lume multipolara si multe teze menite sa induca perplexitatea. Asta e din cauza ca domnul Dogaru a citit prea mult in timpul liber. Salvarea e indusa totusi de cimpului sau ideologic, permanent magnetizat sa gaseasca nordul comunist, chiar si in jungla informationala a vremurilor tulburi.

  9. ” „Comitetul Român pentru Cinstirea Eroilor” ….. a acordat diplome de merit diplomaţiilor ruşi acreditaţi la Bucureşti. Printre ei, colonelul Dogaru şi fostul ofiter de Securitate, azi ”avocat”, Pavel Abraham, vajnicul apărător al clanului Bercea…”

    1) Dogaru si Abraham au statut diplomatic ?!?
    2) re.Abraham nu stiu de ce scrieti cu ghilimele , chiar este avocat, membru in barou
    3) orice acuzat are dreptul la un aparator ales sau din oficiu. Valabil si pentru membrii familiei Anghel. Abraham a reprezentat si alte persoane in diferite ocazii in instante. Faptul ca acum , in instante, reprezinta interese opuse unui membru al familiei (observati , nu am scris clan sau famiglie) Basescu nu e nimic neobisnuit. Pastrand proportiile , si Verges a fost tratat cu sarcasm de-a lungul anilor

    In sfarsit , nu am vazut la Dvs. niciodata o critica a asocierii , in viata PERSONALA (acolo unde poti refuza) , a lui MB cu „clanul ” respectiv, dar acum va pronuntati sarcastic la asocierea PROFESIONALA a lui Abraham cu aceeasi. Parca nu este evenhanded (unbiased) abordarea Dvs. , nu credeti ?

  10. -Putin îmi pare un fel de promotor al unui petrograndism retrogad, în încercarea de a reambala vechi mituri care cu siguranță au mai multă trecere în Rusia natală decât în restul lumii.
    – Implozia URSS a fost în același timp o concluzie istorică a falimentului puterii „soft”, căreia i-au căzut pradă nenumărați intelectuali (și nu numai). Prin urmare, se revine la un amestec de etatism poleit cu ortodoxism, nu chiar lipsit de atracție pentru unii dintre români, care nu văd în capitalism acea „promisiune împlinită”.
    – Dat fiind că nu a avut o evoluție naturală ci un sfârșit brutal, aș ezita să dau un verdict definitiv în ce privește perioada țaristă, în sensul în care ar putea fi considerată drept un eșec. Dar calificativul de retardare este potrivit și retardarea, ambalată prin „noi sîntem altfel”, are un anumit appeal .
    – Diferența între Polonia căzută sub dominație germană/austriacă și cea rusească, demonstrează un truism, anume acela că un stat incapabil să se „salte” singur este eminamente inapt pentru o misiune colonială, dincolo de exportul unui ultra-conservatorism, social și religios. Și Basarabia stă mărturie, dacă e s-o comparăm cu Bucovina.
    – Luând Regulamentul Organic drept exemplu, îi putem găsi un caracter novator, dată fiind întârzierea Țărilor Române și gradul lor de „orientalism”. Pe de altă parte, era de un extrem conservatorism comparat cu legiferări similare din Occident. Iar acest conservatorism a fost mai mult decât pe plac multor vârfuri de la noi. Să nu uităm că și biserica a făcut apel la puterea de la Petersburg pentru a împiedica secularizarea pământului „închinat”.
    – Nefericirea noastră istorică este că multe lucruri sînt second hand- iar sistemul rusesc, a fost și este în bună măsură tot second hand- un fel de pervertire a unor idei din Vest pentru ADN-ul mongol, aparent imposibil de neutralizat în tot ce ține de politicul și socialul lor. Altfel, contribuțiile la cultură și știință sînt colosale și imposibil de neglijat. Dacă e să luăm câțiva din clasicii secolului XIX, cum ar fi Gogol, Dostoievski, Turgheniev sau Tolstoi, ne alegem cu un curcubeu de „soluții” care merg de la misticism sau apostazia în cel mai negru conservatorism și până la poporanism sau un fel de budism slavic. Mai toți cei care au fost pro-vestici, au sfârșit în exil- Herzen e un exponent major și poate fi citat în categoria menționată anterior, ca un mare scriitor și nu doar gânditor politic.
    – Rusia s-a auto-proclamat a treia Romă. Dar cum Bizanțul la acea dată era efectiv mort din punct de vedere cultural, moștenirea nu putea fi decât mistică, cu atât mai mult cu cât Rusia era mai primitivă la acea vreme, chiar și comparată cu otomanii. Această „misiune” auto-asumată a coincis comod cu intenția extinderii unei hegemonii sub pretextul „apărării creștinilor ortodocși”.
    Nu era un secret că Rusia țaristă năzuia la ocuparea Constantinopolului. Dincolo de să zicem avantajele strategice denotă o latură mistică, ieșită din realismul politic și care îmi pare a caracteriza și resurgența actuală. În fond, atât Putin cât și rușii știu foarte bine că în comparație cu Vestul au foarte puțin de oferit concret. Să-i întrebăm pe cei din Crimeea :).
    – Poate esențiali pentru evoluția istorică a Rusiei nu sînt doar Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare, Lenin, Stalin ci Ivan cel Groaznic- cel care între altele a înființat poliția secretă și a decapitat biserica ortodoxă, aducând-o în acea tradiție de cezaropapism perpetuată de bizantini și utilizată de otomani ca instrument administrativ, de vreme ce Patriarhul de la Istanbul era „capul creștinilor”. Să nu uităm că Justinian Marina a studiat în URSS cum trebuie „tratați” greco-catolicii. Dată fiind politica de rusificare a ortodoxiei basarabene, se poate spune că exista o „puternică tradiție și experiență” în domeniu.
    – În anul de foc 1917, nu mai știu cine consemna prezența masivă a trupelor rusești în Moldova și mai în glumă, mai în serios, comenta pentru un refugiat la Iași : Sînteți sigur că e o alianță, da ? Că de aici, pare mai mult ocupație.

  11. Se pare ca ideologia rusa are trecere la occidentali. Dincolo de orientarile politice a aparut un curent nationalist care poate fi (intrucatva) inteles in conditiile imigratiei provenite din tari cu profunde diferente culturale, religioase si sociale fata de tara de destinatie. Sa privim Franta, un exemplu edificator in masura in care Regatul Unit a reusit sa-si inglobeze mai „lin” imigrantii.
    Cartierele locuite preponderent de maghrebieni sunt teritoriu interzis pentru alti cetateni, inclusiv pentru politie: acolo domnesc alte legi (sau nicio lege, depinde pe cine intrebi), iar cetatenii francezi „cu vechime” se intreaba daca acest lucru este normal sau nu intr-un stat suveran si civilizat. Iar argumentul adus de catre autoritati este cel privind drepturile omului, egalitatea optiunilor culturale (inclusiv religioase) si imposibilitatea generalizarii – in conditiile impuse de catre lege, desigur. Prin urmare, multi cetateni onesti s-au cam saturat de „libertati”, de dreptul la diferentiere, de necesitatea dovezilor irefutabile in cazul actului de justitie etc.
    Desigur, acesti cetateni se recunosc mai mult in discursul partidelor de dreapta, doar ca atunci cand cele doua extreme (dreapta si stanga)) isi dau mana – prin scop si discurs – nu cred ca este cazul sa ne miram ca Dughin si Marine Le Pen danseaza tangoul impreuna…

    • cred ca impartashesc intr o anumita masura opinia dvs; diferentzele in integrarea emigrantzilor ce pot fi observate la cele doua tzari,Franta si M Britanie,porneshte cred,tocmai din felul in care guvernele lor au procedat, ptr a putea fi asimilatzi.
      poate tocmai de aceea romanica foloseshte modelul francez si a avut pina acum succesuri

      • @Dusu:

        Romania (nu romanica cum in batjocura scrii dumneata) are prea putini imigranti de data recenta ca acestia sa constituie o problema.

        Romania, ca toate tarile, are doar minoritati, fata de care a manifestat intotdeauna toleranta, suficient de laxa pentru a lasa loc deraierilor pe care le exprimi cu obstianatie.

  12. Sentimentul antirusesc, bine fundamentat istoric la romani, s-a diminuat si datorita dispretului cu care in mod nedrept a fost tratata Romania dupa 1989.

    Pe de alta parte, Rusia nu a aratat nici un semn de bunavoita Romaniei, din contra.

    In consecinta, intre dispretul nejustificat al Occidentului si agresivitatea perena a Rusiei, optiunile Romaniei sint limitate.

  13. Marturisesc ca Putin, Dughin, Lavrov si toata suita eminentelor rosii ma sperie. Stiu ce rau a facut URSS-ul Romaniei si, in general tuturor tarilor pe care le-a ingenuncheat militar sau economic si nu am putut uita acest lucru niciodata. Mai cred ca acest sentiment il impartaseste majoritatea celor de buna credinta, ce traiesc cu capul pe umeri in tarile ex-„eliberate”. Asta, spre diferenta de americani sau vest-europeni care, la un moment dat, au crezut ca lupul schimbandu-si parul si-a schimbat si naravul ca, mai apoi, mai ales dupa episodul Crimea, sa-si smulga parul din cap caindu-se in zadar.

    Dar in adancul fiintei mele inca sper ca, pana la urma si acest imperiu va pieri asa cum au pierit, fara exceptie, toate imperiile anterioare.

    Si acum am sa va povestesc sentimentul pe care l-am avut intrat prima data in San Francisco – California, venind pe I 80, dinspre Oakland. Cand am vazut splendoarea ce se infatisa inaintea ochilor mei, autostrazile si podurile frematand de trafic, San Francisco Bay traversat in toate directiile de vapoare, yachturi, barci, cerul brazdat de jeturile avioanelor, pe scurt o frumusete rara, atat a naturii cat si a realizarilor oamenilor, totul vibrand de viata cu sens. Cand la acest sentiment am adaugat cunostinta cat de usor este sa-ti faci o firma, cat de cooperante si corecte sunt autoritatile si cat de rapid si eficient poti comunica cu oricine ai nevoie, am izbucnit intr-un ras nebun si i-am spus sotiei: „cand te gandesti ca rusii spuneau ca i-au intrecut pe americani si noi ii mai si credeam…”.

    Rusii i-au intrecut pe americani…exact asa cum promitea Nichita Sergheievici Hrusciov ca in 1980 URSS va depasi SUA la principalii indicatori economici, una dintre tinte fiind triplarea productiei de carne. Pentru a confirma promisiunea, Alexei Larinov – primul secretar al Ryazan obkom a trebuit sa ordone in 1959 macelarirea intregului efectiv de bovine, inclusiv cel al particularilor si vacile de lapte, livrand catre stat o cantitate de 150.000 tone carne, triplu fata de livrarea anului anterior si promitand livrarea in urmatorul an a unei cantitati de 180.000 tone. Pentru aceste fapte marete Larinov a primit medalia de Erou al Muncii Socialiste iar evenimentul a intat in istorie ca „miracolul Ryazan”. Numai ca acest miracol, ca toate miracolele rusesti a avut un sfarsit tragic cand, anul urmator – 1960 – Ryazan, secatuita de resurse, a livrat doar 30.000 tone de carne…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro