Decizia Curţii Constituţionale de a admite excepţia ridicată de Partidul Pirat în privinţa legii 14/ 2003 este unul dintre momentele care ar putea marca finalul monopolului dezvoltat la nivelul pieţei politice. Dincolo de semnificaţia cazului în speţă, Curtea a invalidat, după aproape un deceniu şi jumătate, o reglementare ce contrazicea flagrant principiile pluralismului şi dreptul cetăţenesc la asociere. Ca de atâtea ori în România, a fost nevoie de un interval inacceptabil de lung şi de o presiune constantă în spaţiul public pentru ca legea să fie pusă în acord cu exigenţele constituţiei noastre. Un eşafodaj clădit pe rigiditate şi cartelizare este pe cale să fie slăbit, fatal.
Decizia Curţii Constituţionale este un semnal pe care Parlamentul României nu îl mai poate ignora. Logica vechii legi, ce ridica la rang de normă condiţiile draconice de adunare a numărului de membri fondatori, nu mai poate fi menţinută. În pofida argumentelor celor care prăbuşesc în derizoriu dezbaterea, prin evocarea caricaturală a debutului de ani ‘90, imperativul actual este evident: constituirea unei pieţe politice la nivelul căreia să se constate o veritabilă competiţie. Eşecurile şi navităţile de parcurs fac parte din scenariul de dezvoltare al unei societăţi plurale.
Sentinţa Curţii nu poate fi separată de contextul acţiunilor DNA. Ceea ce anchetele judiciare relevă este dependenţa actualelor partide de un mod viciat de funcţionare şi de finanţare.Afluxul de bani murdari din contractele cu statul este doar un nivel al acestei metastaze instituţionale. Venalitatea funcţiilor este punctul de plecare al naşterii acestui mecanism al corupţiei endemice.
Maniera în care partidele de la noi au impus un filtru de incurajare al rapacităţii şi incompetenţei este raţiunea ultimă a impasului în care ne aflăm. Birocraţia a fost colonizată cu elementele fidele ce aparţin clientelei partinice. Tot ceea ce ţine de stat a fost abandonat lăcomiei oficializate. Fraudarea fondurilor europene, ( acolo unde familia lui Victor Ponta poate fi privită ca un caz exemplar) rafinează logica cleptocratică deja validată, în decenii de politică românească. În acest mediu guvernat de legea de fier a solidarităţilor în complicitate, avansarea şi recompensele apar ca urmare a fidelităţii şi determinării cu care se pune în aplicare un plan de spoliere naţional. Corupţia este raţiunea de a fi a sistemului politic cristalizat în anii postcomunişti. Transpartinic şi vital, el se întemeiază pe fraudarea voinţei naţionale, apelând la mecanismele familiare ale traficării de voturi şi patronajului brutal.
Decizia Curţii Constituţionale poate avea un sens autentic în viitor doar în măsura în care ea va fi integrată în rama unei reforme ample, care să permită destructurarea acestei reţele infracţionale. Finanţarea plafonată, verificarea cu scrupulozitate a donaţiilor sunt câteva dintre instrumentele care pot fi gândite. În cele din urmă, însă, provocarea rămâne aceea de a reda partidelor politice rolul lor constituţional, prin limitarea gradului în care acestea acţionază ca agenţi de influenţă şi de colectare de foloase necuvenite.
Reinventarea acestei dimensiuni de politică partizană nu se poate limita doar la fondarea de noi grupuri efemere. Ea presupune un efort, tenace, de încurajare a unei culturi organizaţionale interne care să ofere meritului şi inovaţiei locul natural în ierarhia de partid .
Decizia Curţii Constituţionale este un început de drum. Datoria civică a oricăruia dintre noi este aceea de a exercita, cu tenacitate şi fără ezitare, luciditatea şi simţul critic, fără a cădea pradă iluziilor şi fantasmelor. Vigilenţa este parte din logica pluralismului. Presiunea publică constantă poate contribui la reinventarea instrumentelor democratice.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Plafonerea cheltuielilor nu constituie o solutie viabila, ca argument invoc posibilitatile multiple de ascundere precum si anularea avantajului competitional pe care l-ar avea candidatii care ar atrage sprijin peste o asemenea limita.
Propun verificarea evidentelor obligatorii pt competitori, incepand cu cei care se remarca a fi fruntasi. Pe de o parte intrarile, pe de alta iesirile. De asemenea justificarea afisajelor, publicitate in media, samd. Relatiile de tip fraudulos precum cele cu asemenea potential se vor releva in toata splendoarea, iar publicarea constatarilor in timpul campaniei electorale va avea efecte imediate.
Am mari indoieli:
– „Decizia Curţii Constituţionale este un semnal pe care Parlamentul României nu îl mai poate ignora.”
Daca ar fi singura decizie CCR ignorata de Parlamentul Romaniei :P
Nu e vorba, Victor, numai de hotararile CCR ci de un rezultat al referendumului privind reducerea numarului parlamentarilor la 300 si o singura camera pe care toata lumea se face nu si-l mai aminteste.
corect, dar nu am vrut s-o lungesc.
Oare nu trebuia inceput articolul cu dispozitivul de cateva randuri al Deciziei CCR?