vineri, martie 29, 2024

Partidul lui Dacian Cioloș

Criza politică generată de demisia cabinetului Victor Ponta a luat sfârșit. Guvernul de tehnocrați s-a instalat la Palatul Victoria, iar partidele politice au intrat în carantină pentru un lung proces de reformare.

Președintele Iohannis are guvern, dar nu are partid. PNL este formațiunea politică care a suferit cele mai mari pierderi de imagine în urma acestei crize, iar presiunea pentru realizarea reformei interne poate genera chiar implozia partidului.

Tăcerea și absența din prim-planul vieții publice a președintelui Iohannis a mutat reflectoarele de pe Palatul Cotroceni pe ceilalți actori de pe scena politică. Atenția electoratului s-a centrat pe partidele politice și liderii acestor partide, care au devenit astfel actori principali, iar așteptările și presiunile pentru o reformă reală a clasei politice au crescut.

Timp de un an de zile, agenda mass-media nu a mai fost setată de liderul de la Cotroceni, așa cum s-a întâmplat în mandatul președintelui Băsescu, ci de liderii partidelor politice. Efectul acestei strategii s-a dovedit a fi unul devastator. Manifestările de la începutul lunii noiembrie au fost îndreptate cu precădere împotriva partidelor politice, strada cerând chiar desființarea acestora.

Reforma PSD, aflată la început de drum, nu se anunță a fi foarte ușor de realizat. Proaspăt intrați în opoziție, cu un Liviu Dragnea aflat cu sabia justiției deasupra capului și cu un Victor Ponta, probabil, dornic de revanșă, social-democrații își păstrează însă câteva atuuri pe care pot miza pentru alegerile de anul viitor.

Bilanțul guvernării Ponta, care se bucură de o percepție pozitivă în rândul electoratului, pomenile care au fost aruncate până la momentul pierderii puterii, baza electorală stabilă formată în acești ani, menținerea la butoanele puterii a membrilor de partid aflați în eșaloanele secundare ale guvernului, și prezența lui Vasile Dâncu la butoanele de la dezvoltare și administrație, vor putea asigura social-democraților un scor electoral suficient de bun în alegerile parlamentare de anul viitor, diminuând presiunea reformei interne.

Beneficiind de aceste atuuri, social-democrații își pot permite chiar luxul unei reforme mai relaxate pentru etapa care vizează alegerile parlamentare din 2016, urmând ca pedala reformei să fie accelerată în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2019.

PNL, în schimb, nu mai poate masca eșecul reformei interne. Intrați în opoziție după victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale, beneficiind de un avantaj de un an de zile pentru a se construi drept principala alternativă pe scena politică, liberalii au eșuat lamentabil.

Ratarea formării guvernului în această etapă proiectează imaginea unui partid indezirabil proiectelor de reformă gândite de Klaus Iohannis și incompatibil cu electoratul președintelui.

Transferul de încredere dinspre Iohannis spre partid a început să se diminueze în sondajele de opinie, iar liderii Blaga, Gorghiu și Predoiu nu reușesc să sară de pragul de 16% în încredere.

Fără o bază comună solidă, cu electorate aflate încă pe poziții divergente după experiența proiectului USL, cu moștenirea guvernării PDL în portofoliu, măcinați de luptele interne pentru acapararea puterii în partid, decuplați de la resursele guvernării și de la imaginea președintelui Iohannis, liberalii riscă să rateze și posibila accedere la guvernare în 2016.

Mizele anului electoral 2019

Intrarea în scenă a unui premier tehnocrat ales și instalat la Palatul Victoria chiar de Klaus Iohannis complică și mai mult calculele politice pentru liberali.

Tandemul Iohannis – Cioloș se anunță a fi unul de forță și cu obiective care ar putea să depășească anul 2016.

Menționarea revizuirii Constituției în programul de guvernare al premierului poate fi interpretată ca o simplă eroare sau ca un semnal dat partidelor politice că mandatul guvernului Cioloș nu se va limita doar la un an de zile.

Dacă anul electoral 2016 este unul în care principala miză ar putea fi reînnoirea mandatului de premier pentru Dacian Cioloș, anul electoral 2019 este unul important și complex, cu mize interne și la nivel european.

Astfel:

– Alegeri prezidențiale și reînnoirea mandatului de președinte pentru Klaus Iohannis

– Alegeri europarlamentare și formarea unui nou Parlament European și a unei noi Comisii Europene

– România va deține Președinția Consiliului Uniuni Europene (perioada iulie – decembrie 2019)

– România va deține o președinție în trio, cu Austria și Finlanda (perioada 1 ianuarie 2019 – 30 iunie 2020). Trioul stabilește obiective pe termen lung și pregătește o agendă comună, determinând subiectele și aspectele majore care vor fi abordate de Consiliu pentru o perioadă de 18 luni.

Toate aceste obiective nu pot fi însă atinse fără susținerea și suportul unui partid puternic.

Din perspectiva mizelor interne, Iohannis nu se poate prezenta în alegerile prezidențiale din 2019 în postura de candidat al unui partid nereformat și fără să pună câteva proiecte concrete pe masa alegătorilor.

Din perspectiva mizelor europene, este exclus ca România să întâmpine anul 2019 cu instituții nereformate, cu o administrație învechită și îmbâcsită sau cu partide nereformate, conduse de lideri corupți. Coerența și predictibilitate sunt cuvintele cheie care ar trebui să definească țara noastră în perspectiva responsabilităților europene pe care urmează să și le asume.

În acest context, mandatul lui Dacian Cioloș, fost membru al Comisiei Europene, poate fi definit de nevoia realizării unei strategii de țară și pregătirea României pentru preluarea președinției Uniunii Europene.

Nu este exclus ca, reușind să pregătească o Românie europeană, Dacian Cioloș să țintească pentru anul 2019 obținerea unei funcții importante la nivel european, după modelul fostului premier polonez, Donald Tusk.

Posibile scenarii pentru formarea unui nou partid:

Scenariul 1: Partid nou, creat de la zero

Un partid nou, creat de la zero ar putea fi o soluție pe placul celor care au manifestat în stradă.

De altfel, în cadrul consultărilor pe care le-a avut la Cotroceni cu reprezentanți ai societății civile, Klaus Iohannis a dat un prim semnal în acest sens, sugerându-le acestora să se implice, în orice formă, fie activând în cadrul unor partide deja create sau formând altele noi, dacă doresc o nouă clasă politică.

Experiența Partidului Mișcarea Populară, un alt partid prezidențial, născut la Cotroceni, după intrarea în conflict a șefului statului cu partidul care l-a susținut în alegerile prezidențiale, dovedește însă cât de greu este să formezi un partid pornind de la zero, cu presiunea alegerilor în spate.

Traian Băsescu avea însă încrederea erodată după cei nouă ani de mandat, iar figura controversată a Elenei Udrea a parazitat întregul proiect politic.

Pentru construirea unui partid nou este nevoie de resurse umane, materiale și de timp. Popularitatea premierului Cioloș și a președintelui Iohannis sunt însă un mare avantaj și pot compensa o mare parte din dificultățile pe care le poate întâmpina un partid nou creat.

Scenariul 2: Cioloș preia conducerea PNL

Pentru Cioloș, reformarea PNL s-ar putea dovedi un obiectiv mult mai greu de realizat decât cel legat de guvernarea propriu-zisă.

Lipsa experienței politice, necunoașterea mecanismelor de funcționare a unui partid, dificultățile și disensiunile care rezultă din procesul de fuziune, ostilitatea membrilor față de un premier care le-a suflat guvernarea, dar și posibila coalizare a taberelor greilor partidului în frunte cu Atanasiu, Petrache și Blaga pentru conservarea puterii pe care o dețin în partid, sunt numai câteva din dificultățile pe care le-ar putea întâmpina Cioloș în preluarea conducerii liberalilor.

Teama de a nu pierde avantajele de care dispun în acest moment îi vor determina pe liderii partidului să simuleze o încercare de reformă, cum este cazul auditului intern, fără a renunța însă la figurile nedigerabile electoratului pe care se presupune că îl vizează acest partid.

Impunerea lui Cioloș în fruntea PNL cu ajutorul DNA ar putea genera ostilitate la adresa acestuia în rândul celorlalte eșaloane din partid.

Eșecul pe două planuri – reformarea partidului și realizarea unei bune guvernări – ar putea să-l compromită definitiv atât pe premier, cât și pe președinte.

Scenariul 3: Revolta taberelor reformatoare

Reconstruirea unui nou partid pe scheletul celui existent deja ar putea fi o soluție mult mai avantajoasă. Revolta taberelor reformatoare din interiorul PNL și contestarea actualei conduceri ar putea genera baza pentru constuirea unui nou partid.

Forțele și figurile reformatoare din interiorul PNL cam lipsesc însă. Vocile care să conteste actualul leadership al liberalilor fie au plecat din partid – cum este cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost numit în fruntea SIE, fie au adoptat o strategie prudentă și s-au compromis susținând erorile comise de Blaga și Gorghiu – cum este cazul lui Cătălin Predoiu, fie nu prezintă încredere în rândul electoratului – cum este cazul lui Ludovic Orban, fie sunt personaje care întâmpină probleme cu justiția.

De asemenea, figurile reformatoare lipsesc și din eșalonul doi al partidului. La nivel local nu s-a remarcat nici un lider cu autoritate în partid, iar liderii tineri, de la nivel parlamentar, sunt lipsiți de forță sau sunt dependenți de actuala conducere pentru a fi desemnați candidați la alegerile locale.

Figura unui lider puternic, care să genereze o revoltă în partid și care să atragă în jurul său pe toți cei nemulțumiți de actuala conducere și să construiască o forță politică nouă împreună cu premierul Cioloș, lipsește în acest moment în interiorul PNL.

Scenariul 4: Anularea fuziunii PNL-PDL

Declarațiile celor două deputate, Sulfina Barbu și Raluca Turcan, referitor la posibilitatea ca Dacian Cioloș să preia conducerea partidului, indică o posibilă deschidere mai mare spre acest scenariu din partea liderilor fostului PDL.

Fostul PDL, chiar dacă a renunțat la nume, sigla și palmaresul partidului pentru realizarea fuziunii cu PNL, și-a păstrat însă cel mai important atuu: structurile organizatorice pe care se poate reconstrui rapid un nou partid.

Anularea fuziunii PDL – PNL, renunțarea la proiectul unui mare partid liberal, care și-a dovedit deja ineficiența și punerea structurilor organizatorice de care dispun vechii democrat-liberali la dispoziția noului premier, ar putea fi, de asemenea, o soluție pentru înființarea unui nou partid.

În acest scenariu, liderii democrat-liberali ar trebui să accepte să joace doar un rol în umbră, marea majoritate având imaginea erodată ca urmare a asocierii cu guvernarea Emil Boc, și să asigure doar suportul logistic pentru partidul lui Dacian Cioloș.

Vechii liberali s-ar putea reîntoarce în brațele lui Călin Popescu Tăriceanu, iar fuziunea cu ALDE ar reconstrui vechiul PNL.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Dnă Boboc
    Extrem de interesantă tema/discuția propusă.
    Neffind gregar, ideea de afiliere la un partid îmi displace (și greșesc). Mă tem că situația va deveni o probă de rezistență pentru dnii Johannis și Cioloș – mai mult pentru cel din urmă (care va fi, poate, cel dintâi, dar rămân pesimist) ca executiv.
    De fapt situația – privită din exterior – este interesantă. Cel mai serios risc este renașterea extremismului, sub oricare dintre formele lui. Ideea de echilibru, măcar prin a asculta și opinia celorlalți, prin a argumenta logic și civilizat o opinie, a devenit desuetă – oricum impopulară.
    Aș ura succes generațiilor mai tinere.

  2. Eu zic sa nu mizati pe Ciolos. Acum e la un varf de popularitate si nu se poate duce decat in jos. Problemele Romaniei sunt prea grele si cronicizate, asa incat tara asta va mai „arde” multi prim-ministri. Chiar (au mai ales) daca isi fac treaba pentru care sunt acolo sus.

    • Subscriu. Cioloș va avea soarta lui Stolojan, căruia i se reproșează și azi ”naționalizarea valutei”, deși era vorba doar de întreprinderi de stat la vremea aceea. Investiții străine nu existau, iar firme private nici atât. Măsura a fost realmente necesară pentru a putea trece iarna 1991-1992, patronul acelor întreprinderi era statul, dar adversarii politici au invocat-o încă 20 de ani după. Cam la fel ca ”dictatura lui Băsescu”, orice spălat pe creier care se uita seară de seară la Antena 3 era sincer convins că Băsescu e dictator.

  3. Uf, numai scenarii de cosmar.
    Nu din vina dvoastra, evident, asta e realitatea ce se ofera.
    Sint „suparat” ca de Alinuta Gorghiu nici nu ati amintit printre liderii penele :P
    Pe mine m-a impresionat pina la lacrimi cind a declarat ca PNL a votat cresterea salariilor bugetarilor cu 10% si urmeaza acum sa caute sursele de finantare.
    NB,
    doar in treacat: daca D. Ciolos isi va face partid ori va prelua un partid, risul curcilor poate fi declansat.
    Cum adica? un tehnocrat devine politic? pai, pentru cine a batut clopotele?

  4. Ce sa mai intidem discutia. Analiza este excelenta si schiteaza pentru …un an de zile traseele de resetare politica in Romania.Scenariile propuse sunt foarte plauzibile si , in acest context, se vor si desfasura cu mici abateri. Noua generatie de politicieni are toate sansele sa schimbe …fața Romaniei.

  5. Aveti foarte mare dreptate, dar declinul PNL-ului a inceput de mult… de pe vremea lui Tariceanu si a lui Antonescu. Iar a PDL-ului a inceput de pe vremea lui Blaga si a Elenei Udrea.

  6. Nu mi-a placut niciodata actualul PNL, au fost intotdeauna aliatii din umbra sau pe fata ai PSD ului, ca sa nu mai spun ca nu m-au impresionat nici cu cine stie ce personalitati, mai degraba cu noi imbogatiti, parvenitii noului „kapitalism” gen Patriciu si Tariceanu.Nu cred ca actualul PNL are ceva a face cu PNL ul istoric.

    Scenariul 4 mi se pare cel mai avantajos, cel putin pentru fostii pdl isti. Pentru ei cel mai bine ar fi sa renunte la fuziunea PNL-PDL iar greii gen Blaga, Videanu sa se retraga in umbra si sa-i lase lui Ciolos si altora noi puterea, daca mai vor ca ceea ce a insemnat acest partid pentru Romania sa conteze. Greu de facut, ce-i drept, pentru ei.

  7. „Eu NU spun guvernului CE sa faca. Eu NU spun guvernului CUM sa faca. Veti avea in mine un partener” zise mutul, trezindu-se vorbind. Daca ultimul cuvant era chibit in loc de partener, o nimerea si el pentru prima data. Care dracului crede asta ca e rolul presedintelui?
    Din pacate, presedintele KWJ nu are nici macar capacitatea sa se erodeze. Un nimic n-are cum sa se erodeze. Din pacate, Ciolos se vede mare actor politic in Romania doar daca are cosmaruri. Ce vreti? O vedeti pe frantuzoaica vreo noua Maria a Romaniei? Omul are o agenda proprie pentru o functie bruxeleza si nu va zice nici pas la orice cretinitate vor aia sa ne impuna in urmatorul an. Din pacate, noi vom ramane pe cap tot cu USL din 2012, care a constatat un lucru simplu: tot ce le trebuie este KWJ presedinte, ca le-a scris deja Ponta manualul de utilizare a neamtului: festivitati pompoase, dineuri simandicoase, leafa marita periodic, viloaie si masini luxoase, laudatul nevestei si daca fac cumva si-i dau si casa furata inapoi n-au treaba cu asta pana in 2024, sta cuminte la locul lui.

  8. Laudabile eforturile de viziune pe mai multi ani ale autorului. Felicitari D-na Raluca!

    Pentru ca mi-am dorit ocazia s-o fac, iar acesta este articolul imediat urmator celui dovedit vizionar:

    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cazul-poli%C8%9Bistului-gigina-implica%C8%9Biile-politice/

    din care citez si subliniez:

    ,,Decesul polițistul de 28 de ani, care și-a rupt gâtul marți sera, pe Bulevardul Știrbei Vodă, în timp ce se afla într-o misiune, are potențialul de a genera o adevărată criză, implicațiile politice fiind unele extrem de mari și pot culmina inclusiv cu o cădere a guvernului Ponta.”

    ….FELICITARI D-na Raluca!…

  9. Busola-stindard!
    Busola – stindard!
    Daca admitem ca bugetul national este busola care orienteaza mersul pe mai departe al tarii, atunci, aceasta ar trebui sa fie considerata stindardul ‘strazii’
    „Strada’ ar trebui sa critice ‘on-line’, organizat, bugetu tarii, atat imediat dupa publicarea, cat si pe parcursul ‘consumarii’ acestuia.
    ‘Strada’ ar trebui sa si-o transforme in ‘confidenta’ pe Anca Paliu Dragu, aceasta fiind un om cu vederi largi, democratice , traita’ multi ani in lumea civilizata, printre personalitati profesioniste din autoritatior centrale, in materie (finante).
    Intr-un fel, prin firea si educatia ei, Anca Paliu Dradu este ‘un om al strazii’.
    Criticile aduse de ‘strada’ bugetului trebue sa apara nu numai disparat, ci si ca ‘un buget al strazii’, inrocmit si tinut la zi (imbunatatit permanent) de catre ‘speciaistii din strada’ – finantisti. Trebue sa admitem ca cei mai buni specialisti in finante (si nu numai!) se afla in strada, nu la guvernare. ‘Strada’ trebue sa se faca utila, eficienta, sa isi scoata in fata profesionistii domeniilor principale, acestia sa devina ‘vocile strazii, care sa ii ajute pe cei care au ajuns in fruntea tarii, ca urmare a manifestarilor ei ‘stradale’.

  10. PNL si-a asumat niste pozitii de bunavoie. E natural sa culeaga roadele. Cam pe „dreapta” se pozitioneaza cele mai multe formatiuni politice noi. Acolo va fi concurenta si, probabil, PNL simte ca va scadea, pe zi ce trece. Ideea alegerilor anticipate a venit, poate, din constientizarea scaderii.
    PSD face ce stie mai bine – da impresii. Da impresia ca se reformeaza, da impresia ca schimba sistemul de promovare in partid, da impresia ca nu mai vrea sa aiba de-a face cu penalii. Cand propaganda e un stil de viata, nu te poti dezbara de ea. O parte din electoratul traditional al PSD „va pune botul” la schimbarea asta de par a lupului, dar cred ca cei ce vad dincolo de imagine vor incepe sa se uite in jur, dupa o alternativa.
    Oamenii seriosi de la UNPR raman in expectativa, mizand in continuare pe sloganul cu „interesul national” si incearca sa vada care-i barca mai putin ciuruita, ca sa se aburce in ea.
    Domnul Basescu, disperat sa ridice PMP -ul pare ca, pe zi ce trece, in lipsa functiei, devine un politician ca toti ceilalti.
    UDMR si ALDE au o problema cu votul prin corespondenta si au dansat un soi de vals-ceardas, in fata CCR. Nu le-a prea iesit, dar macar s-a mai vorbit de ei prin ziare.
    Indiferent in ce partid ma uit, vad aceleasi figuri desuete, care, bombandu-si pieptul si sugandu-si burta, incearca sa ne convinga ca se pot schimba.
    In tot acest peisaj dezolant, guvernul Ciolos e un compromis temporar, acceptat de cam toti politicienii, ca un moment de respiro. Un guvern care nu poate face prea multe, intr-un an. Dar, chiar si asa, pare un (mic) pas inainte fata de ce am avut pana acum. Succes, deci, guvernului Ciolos!

  11. Si de ce nu s-ar face o formatiune politica din alianta/fuziunea dintre :
    – M10 – Nu de alta, dar miezul politicienilor M10 este tot de functionari de Bruxelles
    – Uniunea Salvati Bucurestiul – Nicusor Dan a facut oarece studii prin Paris, deci este tot european de fel
    – Orice alta formatiune gen #Colectiv care mai apare
    la care sa adere si ipotetica „factiune” Ciolos ?
    Ah, da, stiu, micimea umana, prefer sef suprem peste o formatiune mica si ineficienta in loc sa fac parte dintr-una mare si eficienta in care sa impart conducerea cu altii.

    • Pentru ca intrebarea dvs lasa deschise o multime de alte optiuni, apare imediat nedumerirea: de ce s-ar face o astfel de formatiune? De ce vrem ca toti preferatii nostri sa se adune intr-o unica formatiune? Speram oare ca astfel majoritatea electoratului, considerata de moralitate exemplara, ar vota in corpore acea formatiune? Speram ca „raii” n-ar mai putea astfel ajunge la butoane? Speram ca sponsorii politici sa-si indrepte sustinerea spre acea formatiune, neaparat alba? Si cate ale sperante n-am investi intr-o astfel de grupare?!

      • Coruptia este asa de mare, masa de corupti asa de bine inchegata si aliata incat nu ne putem permite ca acesti oameni care nu sunt exponenti ai coruptiei sa nu se alieze.
        Este nevoie ca acesti oameni care nu sunt producatori sau produsi ai coruptiei sa se uneasca, pentru formarea unei forte politice indeajuns de mari incat sa puna mari probleme partidelor corupte.
        Cand aceasta coruptie va avea cote mai mici decat acum, nu au decat sa fie oameni ca acestia in mai multe partide.

  12. Criatian Pantazi : ‘Anca Paliu Dragu, ministrul Finantelor, trebuie sa tina in friu baronii si pe reprezentantii lor. „N-am” trebuie sa-i intre in vocabular. Poate pregati, in fine, legislatia pentru noile redevente’.
    Da, aveti perfecta dreptate, si de aceasta data,domnule Pantazi.
    In plus, si probabil ca este in spiritul, in (pre)viziunea dvs., Anca Paliu Dragu, fiind o fina cunoscatoare a metehnelor politicienilor romani (ea era ‘omul care lucra detaliile’, care avea contact direct cu politicienii, in toate tratativele, avute, de statul roman, cu FMI si cu Banca Mondiala), ea are in mana busola care va ghida mersul general al tarii – bugetul national. Ea va sti ce se poate si ce nu se poate, ea va avea de aparat dezvoltarea trainica a tarii, pe baza unor investitii viguroase, ea va asigura si va apara constituireafondului ‘cofinantarii’, fara de care Romania nu va primi bani pentru investitii, de la UE
    In acest fel, Anca Paliu Dragu va contribui direct la crearea de noi locuri de munca, pe o baza economica sanatoasa, durabila
    Dacian Ciolos trebue sa o ajute in mod special pe doamna Paliu, sa isi uneasca eforturile cu ale ei, sa vegheze ca toti ministrii cabinetului sau sa faca zid in jurul doamnei Paliu, sa conlucreze cu ea (in avantajul fiecarui minister!), sa o apere de presiunile pe care le vor face partidele, acestea fiind, toate, interesate sa contribue la decredibilizarea noului guvern, furioase ca ei au fost debarcati de la putere numai de manevrele „incorecte” ale lui Iohannis, nu de catre oamenii iesiti in strada, ca reprezentanti ai intregului popor nemultumit si revoltat din cauza neprofesionalismului si rapacitatii politicienilor.
    Televiziunile trebue, si ele, sa fie aliatele Ancai Paliu, sa nu ii bage bete in roate, trebue sa contribue la transparenta, la informarea populatiei, asupra bunelor intentii ale cabinetului Ciolos, sa monitorizeze constructiv deciziile si infaptuirile noului cabinet, busolat de bugetul tarii, gestionat de Anca Paliu Dragu.

  13. Observ ca autoarea este consecventa in a-i evalua pe actorii politici folosind o singura unitate de masura: Basescu. Intr-o analiza politica serioasa este nevoie de macar inca un punct de reper. In geometrie, este nevoie de macar trei puncte ne-colineare pentru a desena in spatiu fie doar si un simplu triunghi; dra Boboc are numai doua puncte: ce a facut Basescu si ce face Iohannis.

    Basescu a avut nevoie de un partid ca sa se mentina la Cotroceni doua mandate la rand. Iar ca sa primeasca sustinerea lor, Basescu le-a oferit mai intai guvernarea si protectia. Apoi doar protectia. Iohannis nu este Basescu (slava Domnului pentru asta!) si se bucura de sustinerea neconditionata a PNL fara sa le ofere nimic. Nici cand a avut ocazia sa le ofere guvernarea nu le-a dat nimic. Iar cand nu dai nimic, nu iti atragi antipatii cum ca le-ai fi dat unora mai mult. Recunosc ca este mai abil decat ma asteptam.

    Sunt amuzante (in sens de „naive”) scenariile pentru 2019, care pornesc de la premisa ca Guvernul Ciolos va performa atat de convingator pana in toamna lui 2016 incat executivul apolitic va fi reconfirmat in functie dupa alegeri, apoi Dacian Julien pe persoana fizica va deveni sef de partid pentru a-l sluji pe Iohannis.

    • Si eu am observat ca mintile plate fac alergie la Basescu.
      Nu pot intelege ca nu toata lumea poate fi ca ei.
      Au prins mesajul Haznalei3 si merg cu el pina in pinzele albe, orice le fluturi prin fata, ei vad un tramvai numit dorinta.
      Articolul nu este despre obsesia voastra.

  14. Eu mai vad inca un scenariu, nr. 5: politicienii nu se schimba si inca 4 milioane de romani pleaca din tara.

    Nimeni nu vrea sa ia in serios faptul ca romanii pleaca scarbiti din propria tara si nu vor sa se mai uite inapoi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Raluca Boboc
Raluca Boboc
Licențiată în Științe Politice, Master în Politică Europeană și Românească, obținut la Facultatea de Stiințe Politice (Universitatea București), Institutul de Cercetări Politice. Din 2007 - consilier la Departamentul de Analiză și Planificare Politică (Administratia Prezidențială). Din 2009 - consilier politic la Cancelaria Președintelui Camerei Deputaților. Din 2012 - consilier de stat la Departamentul de Analiză Politică (Administratia Prezidențială). A participat în calitate de consultant la campaniile electorale din 2008-2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro