sâmbătă, mai 21, 2022

Pasiunea lui Cioran sau „Marele Hotel Abis”

A fost, nu mă îndoiesc, cel mai central-european intelectual român (dar şi francez) al veacului XX. A trăit o existenţă sub zodia utopiei, a dilemelor identitare şi a nevrozelor politice. Europa Centrala era pentru el universul crepuscular, agonic, premonitoriu cataclismic, din scrierile lui Stefan Zweig, dar si cel al sarcasmului cosmic al unui Karl Kraus. Nu doar „Grand Hotel Budapest” (abia astept sa vad noul film al lui Wes Anderson), ci si „Grand Hotel Abyss” unde, spunea Lukacs, locuiau Adorno si Benjamin. Dar si Cioran. El nu relativizeaza catastrofa. Dimpotriva, o priveste ca maledictiune universala. „Sissi sau vulnerabilitatea” este titlul faimosului eseu al lui Cioran despre imparateasa Elisabeth a Austriei. Putem spune, „Europa Centrala sau vulnerabilitatea”.

Oamenii si natura participa la acest etern dezastru: „Ce-ar mai ramane din tragediile noastre daca o insecta ar putea sa ni le povesteasca pe ale sale?” Insecta insa nu poate sa le povesteasca, noi putem, iar Cioran este seismograful de maxima sensibilitate al acestor teribile convulsii. Civilizatia si barbaria nu pot fi separate categoric. Progresul este un mit, un drog, o iluzie: „Je n’ai approfondi qu’une seule idée, à savoir que tout ce que l’homme accomplit se retourne nécessairement contre lui.”

Născut la Răşinari în 1911 şi mort la Paris în 1995, Emil Cioran a fost un intelectual pasionat, deci unul chinuit, mistuit, devorat de incertitudini. A detestat orice schematism descărnat, orice formulă filosofică îngheţată, s-a îndoit de toate, precum şi de el însuşi. A trăit sub semnul disperării, al unui pariu imposibil cu un Dumnezeu ascuns, chiar absent, un demiurg capricios, gelos şi adeseori irascibil, căruia s-a obstinat să-i azvârle mereu mănuşa unui dispreţ înfrigurat. A fost îndrăgostit de neant, se simţea bine doar în acel deşert al melancoliei cotropitoare căruia îi putem spune geniul inadaptării ori vocaţia de a fi mereu împotrivă şi mereu dezrădăcinat, Emil cel fără-de ţară, Emil cel fără-de-casă (Heimatslosigkeit).

A fost marele vagabond al unei metafizici îmbătrânite. Dintre filosofii francezi ai timpului sau, l-aş asemui cu un Vladimir Jankélévitch ori cu Emmanuel Levinas. Unii l-au numit nihilist. Nu cred că putem vorbi de negarea valorilor, ci mai degrabă de o supremă, apăsătoare, terorizantă descumpănire. Lumea este strâmb alcătuită, suntem mereu dependenţi de obligaţii decizionale care se dovedesc de atâtea ori nefericite, chiar dezastruoase.

Pentru textul complet al acestui eseu (aparut intr-o prima forma aici, pe „Contributors”):

http://literaturadeazi.ro/content/marele-vagabond-al-unei-metafizici-%C3%AEmb%C4%83tr%C3%A2nite-pasiunea-lui-emil-cioran

Despre noul film al lui Wes Anderson:

http://www.theguardian.com/film/2014/feb/06/grand-budapest-hotel-review-berlin-2014-wes-anderson

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. „devorat de incertitudini”-
    Cioran l-a admirat mult pe Lev Shestov si a fost influentat de ideile acestuia.Nu e vorba de incertiudini in sensul obisnuit al cuvantului ci de respingerea certitudinii in sens metafizic, de traire deliberata in tensiuna (anxietatea/conflictului) ce rezulta in absenta certitudinii.
    E o atitudine ascetica, de negare a existentei, sau (mai corect) a iluziei comfortabile pe care ne-o ofera convingerea ca stim, cunoastem, adevarul/realitatea.Dar si o eliberare de orice constrangere.

    • Ba chiar aș îndrăzni să-l numesc pe Cioran un șaman al Negației, adică cineva care și-a făcut bîrlog mistic și armoarii în austeritatea lui Nu.

      Îl fascinau tarații dostoievskieni și orice șut existențial ce scotea individul din balamale. Nu-l interesau decît mințile deșertificate, vămile primejdioase ale sinelui, maladiile transfiguratoare, trauma ontologică ultimă. Către finalul vieții, ambreia redus, bîrfea Cerul oleacă mai blînd, adăugase un bemol grizonat poftei de a dezafecta mapamondul. Negației i se alătura Oboseala. Nu aceea speculativă, de tinerețe, ci oboseala reală, a viscerelor, a sîngelui, a unui creier consubstanțial marilor incendii…

  2. Cioran era in primul rind un om liber. iar oamenii liberi au probleme de adaptare (ar fi interesant de aflat ce inseamna liber in lumea de azi). cred ca n dialogul cu Liiceanu, Cioran spunea (citez aproximativ) ca el se vroia pur, incapabil de compromisuri si ca asa visa (ar fi dorit, nu ca ar fi fost posibil) sa arate lumea.

  3. –Ba chiar aș îndrăzni să-l numesc pe Cioran un șaman al Negației–

    Atitudinea, sugerata chiar de Shestov, prespune o anume disciplina.E o lupta continua cu comfortul convingerii ca posezi adevarul, cu anxietatile ce sunt generate de incertitudine.
    O forma de ascetism in ultima analiza dar una de tip intelectual („epistemologic”).

    • Șamanul, ca tip uman, nu e cineva care funcționează brambura. Pariul lui include un anumit ritual, „vocalize” spirituale, o „militărie” specifică. În fond, Cioran avea convingerea lipsei de temei și de cărămidă epistemologică ale oricărei convingeri. Trăia paradoxul și ofensiva sceptică nu dezlînat, nu apedeut, ci bine strunit, cu exercițiu și seriozitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro