sâmbătă, iulie 20, 2024

Passé-présent/ Présent-passé.

Poate că ar fi fost de așteptat ca cea de-a XIII a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare, creație fundamentală și cu bătaie lungă a marelui, unicului om de teatru care este actorul Emil Boroghină, și care, iată, dăinuește grație eforturilor celui ce l-a imaginat ca și actualilor directori ai Naționalului Marin Sorescu, Alexandru Boureanu și Vlad Drăgulescu, să înceapă cu un mare, cu un grandios, cu un antologic spectacol inspirat de una dintre piesele marelui Will.

Nu, nu a fost să fie astfel. Festivalul a început cu ceea ce  s-ar putea numi simplu un one man show al unuia dintre cei mai semnificativi om de teatru ai vremurilor noastre. Autorul de texte, actorul, regizorul canadian Robert Lepage.

Firește, pe fișa de creație a lui Robert Lepage figurează și câteva spectacole Shakespeare. Numai că nu asta contează și nu asta explică statutul de cap de afiș ce i-a fost rezervat, cu just temei, cum ar spune juriștii, lui Lepage în economia actualei ediții a Festivalului Shakespeare.. 887, spectacol cu apăsat caracter autobiografic, în a cărui gramatică și textuală, și spectaculară se îngemănează mica și marea istorie, confirmă- oare a câta oară?- ce multă dreptate avea Shakespeare atunci când spunea că teatrul este oglinda vieții, că lumea-i o scenă și toți oamenii actori.

887, spectacol al Companiei Ex Machina din Québec, Canada, a fost jucat la început în limba franceză. Apoi în engleză. Are acum, măcar pe alocuri, un caracter bilingv fiindcă Lepage a decis să joace pe mai departe în franceză secvențele în care recapitulează dialogurile cu colegul de profesie, distrus de droguri și alcool, pe nume Fred. Cel solicitat să îl ajute  în dificila, cvasi-imposibila operațiune de memorare a celebrei poezii Speak White a lui Michèle Lalonde. Celebră nu doar pentru istoria,pentru afirmarea identității literaturii de expresie franceză din multiculturala, bilingva Canadă, ci și pentru lupta, adesea cu violențe, cu excrescențe tragice și sângeroase a întregii comunități francofone din Canada.

A ști ce este, ce a fost Speak White, care au fost reverberațiile poemului prin vremuri reprezintă doar una dintre cheile de acces în vederea înțelegerii bogăției de idei, de trăiri, de sentimente, de umanitate pe care le aduce simplu, firesc, omenește, preț de vreo două ore Robert Lepage în fața noastră. Titlul spectacolului, 887, trimite la începuturile în viață, la viața însăși, la locul în care a descoperit frumusețea, magia teatrului Robert Lepage. 887, Rue Murray (mă rog, Avenue Murray),este casa în care și-a trăit copilăria, tinerețea, privațiunile, nedreptățile de toate felurile, de unde a privit și a încercat să înțeleagă cum se face și cum se scrie și lumea, și istoria viitorul mare om de teatru. 887, Avenue Murray e, cum ar spune, Pierre Nora, un loc de memorie. 887, Rue Murray e locul în care Robert Lepage a decis, în ciuda tuturor opreliștilor, să facă, nu, nu să facă, să se identifice cu teatrul.


Aici, în Strada Murray nr. 887, copilul Lepage s-a deprins cu sărăacia (tatăl său era veteran de război, și acum muncea ca taximetrist, mama era casnică, așa cum erau regulile vremii de atunci, a aflat poveștile vecinilor, ale copiilor din cartier, a aflat cum fostul președinte american John Fitzgerald Kennedy, a fost ucis la Dallas. Se afla într-o mașină Lincoln. Pe care o vedem, miniatural pe scenă. De aici, din casa de pe 887, Rue Murray, copilui Robert Lepage a aflat despre vizita din 1964 în Canada a Reginei Elisabeta a II a, urmată de faimoasa, de sângeroasa Le Samedi de la Matraque (10 octombrie 1964), despre vorbele inflamatorii pentru comunitatea francofonă rostite în replică de președintele  francez Charles de Gaulle, despre recrudescența mișcărilor separatiste. Despre violențele și răpirile comise de F.L.Q.  

Ce  face, de fapt, Lepage? Povestește. Își amintește. Repune în ordinea specifică maturității vremuri, întâmplări demult trecute. Se joacă cu timpul. Ne propune un fel de aller-retour pe ruta Passé présent- Présent passé. Cum, poate, ar fi spus Ionesco. Devine un fel de conferențiar. Da. Lepage își amintește. Până la un punct spectacolul lui se confundă cu versurile lui Perec. Je me souviens être né sous le lys et croître sous le rouge. E ajutat de scenotehnică, de scena turnantă, de câteva costume, de cub, de obiectele mici, de volumetrie, de proiectarea unor imagini de arhivă, de ceea ce se cheamă videomapping. Și în primul rând de vocea-i obosită. O voce ce reface o existență. O viață dedicată teatrului. Împlinită prin teatru.

Compania EX MACHINA din Québec, CANADA

887

Spectacol scris, regizat și interpretat de Robert Lepage

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro