joi, ianuarie 21, 2021

Pătați dar latră

Definiția glumeață, în cheie morală, a câinilor de rasă dalmațiană se potrivește multor personaje din vastul vodevil politico-mediatic românesc. Neverosimilă într-o lume echilibrată, unde persistă repere morale, ieșirea publică a unor indivizi pătați, uneori gata condamnați în justiție, sau deja încarcerați, a devenit banalitate la noi.Tonul l-a dat mediul politic viciat. Cel mai concludent exemplu este cel al europarlamentarului Adrian Severin, fost ministru de externe, recent condamnat la 3 ani și 3 luni închisoare cu executare pentru luare de mită și trafic de influență. Alți doi parlamentari europeni depistați în aceeași afacere, unul sloven și altul austriac, au demisionat deîndată. Românul nu. Acasă, el este vicepreședintele Institutului ”Ovidiu Șincai” și dă lecții amabsadorului american acuzând SUA că a instituit un ”stat polițienesc” pe plaiurile mioritice. Nu trece zi ca tata Felix-Voiculescu să nu răcnească din pușcărie la instituțiile statului sau la cine poftește, cum făcea, dealtfel și condamnatul Adrian Năstase pe vremea detenției. Gigi Becali, întors din temniță pe tronul său aurit, este mai vocal decât înainte și excesiv de prezent pe ecranele tv. Este o naivitate să invoci nerușinarea, din moment ce societatea nu-i sancționează, instituțiile sunt anemice, iar indignarea n-a scos încă în piața publică mii de oameni împotriva mânăriei care îi scapă de pușcărie mai devreme pe infractorii ”de lux” pe baza unei fraude evidente.

Similitudinea jocului politic cu cel mediatic, complicitățile profitabile, explică de ce mass-media acceptă să dea vizibilitate unor inși care intoxică suplimentar spațiul public, deghizați în profeți, analiști, comentatori sau chiar în candidați, după ce au eludat penitența. Asemănările merg mai departe: jurnaliști dovediți ca infractori sau decredibilizați după ce au încălcat nu doar normele deontologice, ci au la activ fapte de domeniul penalului, stau bine merci pe canapeaua confortabilă a ”păreriștilor” de seară pe la televiziuni sau muștruluiesc nația online. Discuția despre misterioșii agenți acoperiți din presă, dintre care doar doi au mărturisit, e prea lungă ca să fie consumată aici. Tontoroiul politic jucat de câțiva falși jurnaliști e pe bani: Bogdan Chireac, beneficiarul unor grase contracte cu STS în timp ce făcea și pe jurnalistul, poreclit de Cristian Sima ”delivery boy” pentru valizele cu bani suspecți, n-a dispărut deși, teoretic, breasla l-a exclus. Dan Diaconescu, fondatorul televizunii tomberon OTV, maestru al șantajului de presă, a dăruit comunității jurnalistice neprețuite învățături din pușcărie publicând vreo patru opere științifice ca Televiziunea.Menire socială, dezvoltare știintifică și comunitară sau Tehnici științifice de realizare a interviului modern. Și jurnalistul craiovean Constantin Tibi Pătru, condamnat pentru înșelăciune, spălare de bani ș.a. vine cu cinci opere dintre care Evoluție tehnologică și involuție deontologică în televiziune impresionează în mod special prin subiectul etic.

Antena 3, caz-școală al manipulării și propagandei postdecembriste, duce de nas un public captiv, utilizând șabloane justițiare, statutul de jurnalist și libertatea presei – referința absolută a non-jurnaliștilor Gâdea, Ursu, Greu, Tudor, Badea, Stancu – pentru a servi interese patronale de natură infracțională. ”Pentru a-i ține în șah pe politicienii re­calcitranți și pentru a-i mulțumi pe cei prieteni, conducerea postului de te­le­vi­ziu­ne plătește analiști, comentatori, dar și jur­naliști”, scria editorialista Sabina Fati. Șantajul, atacul, presiunea, manipularea, linșajul în direct sunt instrumentele lor de tortură. Uzurparea statutului presei se face pe căi diverse, de la campaniile de denigrare duse în emisiuni, la chemări în stradă pentru cauze false, aflieri mânărite și premii cumpărate, până la înscenări perverse care țintesc buna-credință a unor foruri europene apărătoare ale libertății de exprimare. Ultima șarlatanie pusă la cale de anteniști (iar asta e o știre) este o dezbatere la Bruxelles, la Parlamentul European, pe tema libertății presei în 15 martie, unde vor avea ocazia să se dea victime, prostind lumea.

Update. Stelian Negrea citează pe Voxpublica din articolul meu de săptămâna trecută, într-o încercare jalnică de autovictimizare, insinuând că a fost supus unui linșaj mediatic. Să nu mă citeze. Cazul său nu are nicio legătură cu cele scrise de mine, ci cu faptele pentru care Asociația Ziariștilor Independenți, secția românească a AEJ, l-a exclus (el totuși se prezintă în continuare pe FB ca membru AEJ) și a depus plângere penală. E simplu: și-a băgat în buzunar în mod cinic, prin firma Gershwin Media srl, o sumă frumușică, între 12.000 și 15.000 Euro, apoi s-a dat la fund cu cardul organizației, ștampila și documentele fiscale. Justiția va face socotelile corecte. Iar acum, printr-un abuz de statut, uzând de vizibilitatea pe care jurnaliștii o au, aruncă praf în ochi cu un contract de comision a cărui clauză de confidențialitate o încalcă și îi amenință cu justiția pe cei care au publicat comunicatul AZIR. Organizația a făcut un exercițiu corect de igienizare a breslei și de avertizare publică. A atras atenția că prin presă mișună ”dalmațieni”. Cum spuneam, pătați dar …

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. In mediile interlope, se foloseste sintagma pleonastica „tupeu nesimtit”. Adica, intr-o lume in care tupeul este de la sine inteles si in care nu rezisti o secunda fara tupeu, exista si o varietate suprema de tupeu – cel nesimtit. Un soi de superlativ, care nu e accesibil chiar oricui.
    Romanul are o vorba: „Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci!” Si mai exista si expresia „pana in panzele albe”. Orice om, prin actiunile sale publice, seteaza un standard dupa care este judecat de cei din jur, conform educatiei si capacitatii lor de intelegere. Asa apar sustinatori si contestatari ai persoanei respective. Uitandu-te la sustinatorii unei personalitati publice, poti spune ceva despre acea personalitate. E valabil si pentru entitati juridice.
    Cel mai recent exemplu este „mitingul de sustinere a Antenelor”. Chiar si domnul Iohannis si-a nuantat declaratiile, dupa respectivul miting. :)
    Daca nu avem asteptari nerealiste de la anumite persoane, suntem feriti de dezamagiri. „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.”

  2. Dar aceasta stire si tragica si comica adica tragi-comica este adevarata?

    Citez:

    Răzbunarea lui Oprea.

    I-a lăsat fără doctorate pe senatorii care au votat pentru urmărirea penală El i-a
    făcut, el îi distruge! Toţi cei 72 de senatori care au încuviinţat urmărirea penală a lui Gabriel Oprea au rămas fără doctorate. Generalul s-a supărat că a fost trădat şi le-a retras lucrările. Avea tot dreptul, pentru că el e coordonatorul a sute de doctorate, inclusiv ale senatorilor. Deşi votul trebuia să fie secret, cu bile, Oprea a spus că e o ţară democratică şi că nimic nu-l opreşte să stea lângă urne şi să se uite. În timp ce colegii treceau să voteze, Oprea trăgea cu ochiul şi cum vedea că unul a votat pentru urmărirea penală, striga: “Te-ai lins pe bot de doctorat” şi îl nota într-un carneţel.Ameninţările lui Oprea nu s-au oprit aici. “Mulţi dintre voi sunt securişti, iar eu vă sunt şef. Vedeţi voi mâine la
    sediu! O să constat şi eu că interesul naţional impune să vă tai pensiile alea pe care vi le-am dat tot eu”, a spus Oprea. Acesta le-a promis-o senatorilor: “O să mă regretaţi când o să circulaţi cu Loganul de serviciu, în loc de limuzinele cu care v-am obişnuit eu”, a mai declarat senatorul infractor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.