Ca și o carte, un articol poate fi fad. Mărunt, flasc, uscat, plictisitor, tern, inutil – pe scurt, născut mort. Sau, cum zic britanicii: lipsit de utilitate. Ca să nu vă irosesc timpul c-un așa articol, ca un continental oarecare, intru direct în esențial; am citit Patericul egiptean. Mi-a luat 30 de ani (1992 – 2022), dar a meritat!
Iată esența. E vorba de un document apocrif (adică fără autor), de mare întindere (556 de pagini în traducerea românească pe hârtie; editura Reîntregirea, 2014, Alba Iulia, ISBN 978-606-509-257-0. Sau 412 pagini în varianta de pe net pe care-o poate pirata oricine, bună și-aia, deși creditul ei este mult mai mic), practic o compilație de narațiuni din secolul patru. Patericul acesta (sunt mai multe, dar acesta este primul, este patericul-model) a cunoscut o popularitate deosebită în spațiul ortodox și o explozie de popularitate în România, între anii 1991 și 1998 (aproximativ). Am muncit mult să-l citesc din scoarță-n scoarță. 30 de ani.
Cartea poate fi ușor povestită de către o persoană fără simț al religiozității, cum aș fi eu, bunăoară. Acțiunea, firul epic, este repetitiv și se poate împărți (grosier) în patru: interacțiunile dintre avve; interacțiunile dintre avve și ucenici; minunile; interacțiunile dintre avve și draci.
(Paranteză: personajele principale ale cărții sunt așa-numitele „avve”, adică înțelepții creștini, de obicei fără funcții – grade? – în ierarhia bisericească. Avvele sunt pur și simplu niște căutători de adevăr, oameni din toate straturile sociale, retrași din „lupta vieții” în pustietate, în adâncurile deșertului egiptean. Cred că pentru cititorul român obișnuit, cea mai apropiată/ familiară figură este Daniil Sihastrul. Una peste alta, avvele nu sunt personaje antipatice, cel puțin la începutul fiecărei narațiuni, atâta timp cât fiecare avvă merge pe poteca socratică: „Știu că nu știu nimic”. Mai târziu, pe măsură ce acțiunea avansează, fiecare avvă devine din ce în ce mai puțin digerabilă – cel puțin din punctul meu de vedere).
Nu am nimic de comentat (nimic inteligent, adică) în privința interacțiunilor dintre avve. Înțelepții între ei. Să mă bag eu în seamă – ca ce chestie? În mod similar, e greu să zic ceva despre interacțiunile dintre avve și ucenici, pentru că aproape toate se „deschid” cu aceeași întrebare a ucenicului: „Ce să fac?”. În lumea noastră, în care toți avem răspunsuri la întrebări pe care nu ni le pune nimeni, o asemenea întrebare sună pur și simplu dezarmant. Ucenicii din Pateric – fiecare în felul său – sunt onești; pot să respect asta. S-a și zis: „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”. Nu pierd ocazia de-a vă da ocazia să-mi explicați cine-a zis!
Cu minunile este altă problemă. Mi-e că minunile religiilor, toate câte-au fost, ascund alte înțelesuri. Să luăm un exemplu din Pateric: „Încă şi aceasta au povestit-o mulţi din ucenicii lui, că, oarecând fiind adus lor un peşte, pe acesta prăjindu-l bucătarul, l-a adus la chelar, iar sosind chelarului o trebuinţă de nevoie, a ieşit din chelărie lăsând peştele jos într-un vas, poruncind unui copil mic al fericitului Ghelasie să-l păzească un ceas până se va întoarce. Iar copilul lăcomindu-se s-a apucat să mănânce peştele fără de nici o sfială. Deci, intrând chelarul şi aflându-l mâncând, mâniindu-se pe copil, care şedea jos, l-a împins cu piciorul fără de socoteală, iar din oarecare lucrare diavolească, fiind lovit peste inimă leşinând, a murit. Iar chelarul, fiind cuprins de frică, l-a pus pe aşternutul său şi acoperindu-l a purces de a căzut la picioarele lui avva Ghelasie, vestindu-i ce s-a întâmplat. El a poruncit ca nimănui să nu spună, poruncindu-i şi aceasta, că dacă se va face seară, şi se vor aşeza toţi, să-l ducă pe el în altar, şi să-l pună înaintea jertfenicului şi să iasă de acolo. Şi venind bătrânul în altar, a stătut la rugăciune. Şi în vremea cântării celei de noaptea, adunându-se fraţii, a ieşit bătrânul şi copilul urmând după dânsul, neştiind nimenea afară de el şi de chelar, până la sfârşitul lui”. Mie, ca să zic cinstit, asta tare-mi sună a mușamalizarea unei crime. Dar, desigur, nimeni nu poate ști ce anume s-a petrecut acolo cu adevărat.
Partea interesantă a cărții este reprezentată de interacțiunile avvelor cu dracii. Așa cum spuneam la început: marea găselniță a britanicilor este utilitarismul. Ergo, iată cu ce vă pot eu fi de folos: ca să nu pierdeți timpul, descărcați pe laptop varianta pdf a Patericului și lucrați cu comanda Control F. Scrieți în fereastra „Căutare” cuvântul „dracii” (cu minusculă) și veți putea citi cele mai miezoase pasaje ale acestei cărți străvechi – din care puteți înțelege ce doriți, după facultăți, vorba lui Victor Bălosu. Desigur, un om cu pregătire teologică va înțelege altceva decât un om cu alt tip de pregătire (sau chiar fără pregătire, de ce nu?), dar nu asta contează. Ca să nu vă irosesc timpul, iată un pasaj simpatic (sympa, à la français): „Se povestea despre avva Macarie, că mergând odată la biserică să citească pravila, a văzut în afara chiliei unuia dintre fraţi, mulţime de draci, din care unii se închipuiau în muieri ce rosteau cuvinte necuviincioase, alţii în copilandri ce vorbeau cuvinte de ocară, alţii jucau, iar alţii se schimbau în multe forme”. Mă opresc doar la acest pasaj, cu totul inocent, deși textul geme de posibile exemple (isprăvi ale dracilor, adică; „ispite”, în limbaj tehnic), dar intenția mea nu este nicidecum să fac cititorii să râdă. Ce interes aș avea?
Interesul meu e dat de următoarele două întrebări cărora nu le-am dat de cap: cum a putut comunismul să falimenteze în asemenea hal, în pofida resurselor imense pe care le-a avut la dispoziție? Asta e prima întrebare. Și a doua: este poporul meu mai prost ca alte popoare, sau e vorba doar de o dezorientare istorică?
Primo: ce-și propusese comunismul? Mă rog, pe lângă alte năvârlii (o lume mai bună și mai dreaptă etc)? Păi, România Educată, asta își propusese! Adică, la orizontul anului 1948, să zicem: asasinăm actuala clasă educată și în locul ei punem oameni de jos, tovarăși cu origine sănătoasă, iar din copiii lor ridicăm o altă clasă educată. Aproximativ programul „Vlad Țepeș”, ca să zic așa. Această altă clasă educată ar fi trebuit să fie generația mea, mai mult sau mai puțin. Iar când comunismul a căzut în cap, ia de unde nu-i noua clasă „educată”. Noi, copiii comunismului, ne-am dovedit complet necomuniști. Am dat buzna în biserici!
Secundo: nu numai România, ci și Polonia a cunoscut un uriaș val de religiozitate după căderea sistemului comunist; catolic la ei, ortodox la noi. În sine, nici n-ar fi ceva rău în asta (în fond, popoarele chiar au nevoie de „pâine spirituală”, că altfel o iau razna), doar că odată re-îmbisericirea României, toate științele „tari” au fost aruncate direct la tomberon, cam ca dracii ăia din Pateric. În loc de sisteme de irigații — procesiuni cu prapuri. În loc de tratamente medicale — pelerinaje la Prislop. În loc de Svante Pääbo — Înalt Preasfințitul Teodosie al Tomisului.
Și care-i problema mea? Iat-o: nu-mi vine să cred, nici după 30 de ani, că cele mai strălucite minți ale generației mele s-au lăsat prostite în halul ăsta. Că dac-ar fi vorba de Florica Dansatoarea, mă rog, mai treacă-meargă; ce pretenții să am? Dar când e vorba de oameni într-adevăr capabili, profesional și uman, cum să nu casc gura ca crapii pe uscat, nepricepând boacă unde s-a rupt filmul? Îl sun deunăzi pe un prieten foarte bun și-i spun că, după astea trei decenii (o clipă, o clipire!) am terminat de citit Patericul egiptean. Mă așteptam să se jeneze de osanalele pe care i le adusese acestui document, în îndepărtatele noastre tinereți. Da’ de unde! Citez:
„Ei, te-ai lămurit, Mihaie? Ai văzut acolo, ce extraordinară mișcare de idei, ce forță intelectuală, ce putere în spirit și în cuget?”. Ce era să-i zic? Am zis „Da. Da”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Patericul egiptean… simplificari de acum 1600 de ani a felului de gandire pe care-l are omul in mileniul trei…
Da, e cam vechiuț. Păi, numai când mă gândesc că abia peste o sută de ani urmau să se „nască” Cavalerii Mesei Rotunde… :)
O fi ceva diferit la catolici, cine știe? Poate se intampla mai multe minuni la ei. Doar atat spun, după 30 de ani de la asa-zisa cădere a comunismului, polonezii au doua tipuri de autostrăzi (una de mare viteza cu limita 220km/h, iar alta de viteza mai mica cu limita 120km/h), iar noi nu avem aproape nici una. Și mai au polonezii și o diaspora foarte mare și influenta în SUA. În România încă mai dansează dracii cu „avvele” elitiste, iar asta este cauza inapoierii noastre.
„asa-zisa cădere a comunismului”? Nu mă prind ce vreți să spuneți. Din comentariul dumneavoastră se poate înțelege că în Polonia este comunism. Am văzut țara ceea cu ochii mei și pot jura: nu e!
Vi se pare ca am scapat de influentele Moscovei la 30 de ani de la Revolutie? Eu cred ca nu in totalitate. Sunt chestii de fineturi aici pe care vad ca nu le percepeti. Nu este vorba de comunismul de dinainte de 89.
Prima pildă, citită câmndva, care a avut un mare impact pentru sufletelul meu. Citez din memorie:
,,Un ucenic, pentru Dumnezeu, caută un Avva….Avva, tot pentru Dumnezeu, se ferește de ucenici”.
Paradoxal, nu !!??? ;)
Nu, deloc. Nu văd nimic paradoxal. Așa e tot Patericul, așa sunt toate pildele.
Și care-i problema ta?! Doar atât: că nu-ți vine să crezi ? că de ce alții cred ? Mai degrabă este interesant că ai început să citești acum 30 de ani și probabil ai abandonat cartea de multe ori dar, în final, ai reușit să o parcurgi pînă la ultima pagină. S-ar părea că dacă nu-ți vine să crezi, nici să nu crezi nu te odihnește. Poate o mai citești o dată.
„Și care-i problema ta?! … că de ce alții cred ?”
Apropos, era o vorba romaneasca, ceva cu drumul lung si grija altora … O ma fi valabil?
Privește în oglindă și mai întreabă o dată.
Dumneavoastră sunteți problema mea, domnule Feral. De-asta am plecat din țară. Din cauza cățeilor fără stăpân (feral dogs).
Înseamnă că ai plecat fără să știi de ce, împins de un impuls irațional.
Povestea asta imi aduce aminte de romanul Thais de Anatole France. Actiunea cartii respective e plasata in Egiptul secolului IV, in locurile populate de pustnici (anahoreti, sihastri, eremiti, avve, sau cum vreti sa le spuneti). Citez cateva randuri care m-au distrat teribil la prima lectura si le gasesc la fel de amuzante si acum:
„Ei erau incredintati ca bolile trupesti sunt sanatatea sufletului si ca cele mai glorioase podoabe ale carnii sunt bubele si puroaiele”. De gustibus… Pustnicii astia ai lui Anatole France se luptau cu diavolii inchipuiti de ei, dar genul asta de dileala nu a disparut. Si in ziua de azi sunt destui luptatori impotriva relelor inchipuite. Daca lupta asta s-ar limita numai la persoana lor, am putea spune ca e doar o ciudatenie, dar problema apare atunci cand ei vor sa te salveze pe tine, pe mine si mai nou planeta. Din vremea pustnicilor egipteni si pana azi diversi salvatori „of all stripes and colors” au reusit sa bage in pamant oameni si civilizatii.
Uneori poti sa te intrebi: cine sunt de fapt dracii? Unul care vrea sa te salveze cu de-a sila, iar daca tu nu vrei, atunci prefera sa te anuleze, cum se poate numi?
„Vreme trece,vreme vine / Toate-s vechi si noua toate”, asa a zis poetul si avea dreptate.
Sunt de citit si romanul lui Anatole France si „Glossa” lui Mihai Eminescu.
„problema apare atunci cand ei vor sa te salveze pe tine, pe mine si mai nou planeta” – exact! Ați înțeles perfect ce-am vrut să spun în articol. Da-mi-ar Dumnezeu cât mai mulți cititori ca dumneavoastră, domnule Yorkie, și cât mai puțini ca amărâții ăștia roși de țâfnă agresivă!
Această altă clasă educată ar fi trebuit să fie generația mea.
……………….
Generatia ta a fost si este f ocupata sa acuze generatia mea ca am distrus natura, ca am distrus moralitatea, ca am fost niste idioti.
Generatia ta a distrus tot si ce era bun si ce era rau, fara sa puna nimic in loc.
Ei, și mata acuma generalizezi. Nu toți din generația lui Buzea gândesc așa, ba chiar aș spune că cei mai puțini. Așa cum nici toți din generația ta nu gândesc așa, ba chiar aș spune că cei mai puțini.
„Nu toți din generația lui Buzea gândesc așa” – și nici Buzea nu gândește așa. E doar presupunerea lui Neațu Țiganu, pe care mi-o atribuie mie, complet inelegant, aș putea spune. Treaba lui, eu i-am vorbit frumos.
„Această altă clasă educată ar fi trebuit să fie generația mea” – poate c-a și fost. Eu chiar cred că a fost: a plecat din România cu prima ocazie. Asta înseamnă, printre altele, și că știa că merită mai mult. O educație bună oferă exact asta: inculcă omului simțul propriei valori.
Cum- necum ,nu prea am vazut vreun drac care sa nu faca si el ceva si sa nu isi vire mai abitir si coada .Cu totii avem si de vrem si de nu vrem, dracii nostri . Partea mai rea este atunci cind „Impielitatul ” doreste a ne face cu mult mai drepti decit ne-o cerepina si Divinitatea . Asa si tot asa ,numitii Comunisti au incercat sa inlocuiasaca mincatul bucatelor cu mina , sa isi creeze propria lor destaptaciune ,ce evident era cu mult peste ,fie el si Eminescu , ca doar Arghezi si Porumbacu erau poetii neamului .Ce daca Istoria spunea una si ei (comunistii ) alta ,ce daca bolile (cele cu precadere sexuale )nu au fost nicind eradicate cu medicamentele rusesti , cele mult superioare celor produse de Occidentului decadent (va spune ceva asta acum cind vedeti cit de performante sunt armele Rusiei ? )sau va imaginati cita destaptaciune a fost incorporata in economia romanesca (cea multilateral dezvoltata )acolo unde pretul de cost al produsului (indiferent care era acela )era cu mult mai mare decit suma obtinuta prin vinzare .Oare nu se zicea cindva cum ca Comunismul este etapa finala a Istoriei Umanitatii acolo unde cum totii vom fi parte a societatii Comuniste cea venita pe filiera de la rasarit ? Unde ne sunt „savantii de renume mondial ”ai neamului romanesc , cei din vremurile trecutului ? Unde ne sunt poetii si romancierii ce ne aratau ,mereu si mereu „ ciulinii Baraganului” ? Unde ne sunt „barzii ” dar nu aia de la „Mircesti” ci aia de tot proslaveau , de zor, comunismul si imensele lui faceri (nu futeri ) de bine ? Totul a ramas in trecutul „dracesc ”al neamului .Acum nu suntem nici comunisti dar nici capitalisti caci a avut „ucide-l toaca” grija de noi .Am devenit o societate„ struto – camila ”nici „cal dar nici magar ”stiut fiind cum ca „ la omul sarac nici boii nu trag” .Inteleghentia romanesca a plecat rapid din tara , o anume colectivizare a gindirii neamului este pe cale sa apara , ca doara cu boii cei slabi, de li se vede piele printre oase ,nu faci face mare brinza si de ce sa mai avem noi grija de ei (cita munca in zadar ) cind doar avem „fraierii” nostri care cum cascam gura cum ne mai dau cite vreo chiftea deamoaca , din alea fierbinti si cu multa ceapa, mincata in vremurile de demult ,ai Romei Antice, de sarmanii gladiatori ce isi pierdeau si ei viata in Arenele Romane.Dar cum„ la barza chioara ii face Dumnezeu cuib ” tot asa si noi am avut norocul , cel dintii , al prostului de prin satele dunarene .Am intrat „cu chiu cu vai” ,mai mult impinsi de sele decit rotogoliti de-a valma , in structurile Uniunii Europene si in NATO . Acum„ trai pe vatrai ”nineaca .Cum griji nu prea mai avem si cum Bisericile s-au inmultit mai ceva ca si ” ciupercile dupa ploaie ”ne rugam ,in corpore , sa ne pazesca sfintul(dar nu cel numit blajinul ) de dracul cel nemilos ce doreste a ne fura buzduganul .Scaraoshi ,cel atit de necurat, isi facu si el de lucru si ne trimise pe toti la Biserica, unii mai credinciosi decit altii, dar asta doara pina ce dam cotul (nu cel definitiv) Bisericii sau pe cel al Manastirii, dupa care injuram, mai ceva ca birjarul cel cocotat si deranjat cindva de gazele calutului de odinioara ,nu divinitatea ,ci pe cei care nu prea sau milostivit sa puna numarul corect de sarmale in cratita .Tot romanul stie asta : decit sa zicem ca nu credem mai bine zicem contrariul ca asa nu ne costa nici un ban si daca „ doamne feri ”necuratul chiar o exista ne ducem pe copca in„ IAD ”,(ala cu multiplele lui cazane cu smoala ca pe vremuri nu era inventata motorina ),ca in„ RAI ” locurile ,aflate la dreapta tatalu,i sunt ocupate de mult si arvunite , toate, de cei ce mai pun cite ceva pe vreo clopotnita aurita sau cite altceva in cutia milei cea neaflata la vederea tuturor . Acum nu mai avem de ales . Si ca vrem si ca nu vrem vom face tot ceea ce trebuie impreuna cu cei asemeni noua .Cei care , alesi ai neamului find , nu prea mai au ce spune .Suntem , deocamdata,„cam a saptea roata de la caruta ” .Am trait , vreme de 32 de ani ,asa cum cindva toti batrinii nostri doreu a trai .Nici aia de prin „Pampas ”( undeva la vest de Anzii Cordilieri) nu au trait vreodata asa de bine .Cit despre intelectualii Romaniei sa ne luam gindul de la ei .Bibliotecile ,ce erau cindva pline, vor disparea , Librariile asiderea , iar intelepciunea neamului se multa si ea in alta parte .Acum nimeni nu mai poate zice cum „ toata „lumea ride ,cinta si danseaza ”.Ne-a inghetat vifornita venita de la Rasarit si bombele cele tactice si nucleare .Stam se ne uitam , cu groaza , cum intruchiparea raului nu este o vorba in vint .Am fost ce am fost ba chiar mai mult de atit nu mai pare a fi adevarul .Am avut noroc „porcesc” cu NATO si UE si noroc cu „batrinelul ”J.R.Biden fara de care acum eram cu Siberia la usa . Nici Zelenski nu e de inlaturat acolo unde „micutul actoras” s-a dovedit a fi mai tare ca Heracles cel nascut din Zeus si Alcmena undeva in Teba .
Religiile există de când lumea. Până și triburile din pădurea amazoniană sau din insulele Andaman, aflate azi la nivelul din neolitic, se închină la ceva. Se închină la copaci și la pietre, dar tot se închină la ceva. Ar fi interesant de discutat de ce se închină ei tocmai la copaci și la pietre, deși răspunsul e dezarmant de simplu.
Comunismul (marxismul, la modul general) e tot un fel de religie, însă una resentimentară. Marxiștii de toate soiurile și din toate epocile promit ”o lume mai bună și mai dreaptă”, dar scopul lor real e să trăiască ei din munca altora. Și în loc să-i lase pe cei care se pricep să coordoneze diverse sectoare de activitate, comuniștii aveau pretenția ca totul să fie dirijat de activiștii de partid, lipsiți de cunoștințe de specialitate în domeniile pe care le dirijau.
De asta a și eșuat marxismul, însă tot de asta mai încearcă o dată. Așa-zisele ”științe tari” sunt astăzi, în majoritatea lor, confiscate de oameni care nu se pricep la nimic concret. ”Educarea” promovată de ei e de fapt îndoctrinare, iar pretenția de a crea ”omul nou”, un om fără patrie și fără credință, nu poate decât să eșueze.
O ”axiomă” din psihologie: educația constă în ceea ce trăiește copilul, nu în ceea ce i se spune copilului. Comunismul era nemaipomenit în a spune tot soiul de lucruri înălțătoare, însă ce trăiau oamenii, realitatea de pe teren, contrazicea flagrant principiile înălțătoare ale comunismului. Europa tocmai repetă experiența asta în domeniul energetic.
Subiectul articolului este Patericul egiptean.
citez din articol:
”Primo: ce-și propusese comunismul? Mă rog, pe lângă alte năvârlii (o lume mai bună și mai dreaptă etc)? Păi, România Educată, asta își propusese! Adică, la orizontul anului 1948, să zicem: asasinăm actuala clasă educată și în locul ei punem oameni de jos, tovarăși cu origine sănătoasă, iar din copiii lor ridicăm o altă clasă educată.”
P.S. am folosit copy-paste, sigur n-am greșit nici măcar o singură literă.
ce pateric egiptean domnule?stii ce nseamna sa fii smecher sau bazat/beton? rujeaza ti buzele, pune ti batista rosie la butoniera, iesi oleaca pe sticla si te salti in parlament (national sau european) – realizat pe viata. daca ti placea cartea intrai la vreo academie de intelligence si interes nationa, te mbraca statul si ti dadea si cascheta sa nu te ploua, erai pensionar special acum, nu aborigen (arborist,whatever). la ce ti ajuta patericul omule? vrei sa chitai de foame pina treci in lumea ailalta?
„la ce ti ajuta patericul omule?” – la nimic. Nu îl consider o lectură obligatorie și nici măcar formatoare. Dar m-am pus la ambiție să-l dau gata. Și l-am dat, în cele din urmă. E drept, în ăștia 30 de ani puteam citi biblioteci întregi – ceea ce am și făcut, dealtfel. Patericul și-a așteptat rândul; am avut alte priorități.
Reluati lectura Patericului egiptean . Chiar daca va va lua inca 30 de ani .
Cu ceva mai multa destindere mentala si deschidere sufleteasca .
Sfaturile necerute sunt cele mai amuzante, domnule Adrian Popescu.
Macar am reusit sa va amuz …..
Avem un dusman, in sfarsit merita sa facem ceva!
Domnule Mihai Buzea , pentru un absolvent de filologie, un tratat de genetica moleculara poate parea flasc, uscat, plictisitor, tern, inutil , etc… la fel si pentru un ateu , Biblia si Patericul pot parea simple povesti plictisitoare, fara niciun inteles.
Biblia nu e deloc plictisitoare si e scrisa cu inteligenta. Daca esti crestin, iti dai seama de ce, pentru ca e inspirata de Dumnezeu in mod direct si se adreseaza tuturor crestinilor. Dar Patericul mi se pare haios si putin credibil in multe pasaje. Evident e scris cu mai putina inteligenta si e lipsit de credibilitate prin niste intamplari exagerate. Sunt carti teologice, filozofice ce sunt „tratate stiintifice” pentru omul de rand, dar niciodata nu ar trebui Biblia sa fie inabordabila, pentru orice om.
Absolut de acord. Ați fost mult mai precis ca mine în formulări. Îmi urez să am parte de mai multe comentarii ca al dumneavoastră!
Biblia conține 66 de cărți; mai exact, canonul biblic conține 66 de cărți, pentru că în afara canonului au rămas multe altele. Unele sunt interesante, altele mai puțin. Dar comparația cu Patericul e pur și simplu jignitoare. Pentru Biblie.
Ludwig Wittgenstein : Wovon man nicht sprechen kann, darueber muss man schweigen.
Das stimmt, die Rumänen verstehen es aber nicht. Schade!
Toti avem dreptul la pareri despre carti si idei, dar este doar un reflex al epocii de trista amintire a arunca cu noroi si mizerie in cei care gandesc altfel (in speta admiratorii Patericului). Si nici macar autorul nu are curajul unei confruntari directe! Spune da, da si apoi barfeste pe Contributors. Aproape de necrezut nivelul acestui articol.
Deci eu sunt o babă comunistă! Interesant punct de vedere, doamnă Maria. Câți ani aveți dumneavoastră?
Also, kann ich spreche, wenn ich schweigen. Wirklich, nein?
Und glauben Sie mir, ich ahne, wovon ich rede, meine Damen und Herren.
N-ați scăpat ocazia, domnule Mircea Paul Vasiliu! :)
Prietenul ar putea fi de la ´Dilema´. Un asa articol ar fi vazut acolo ca o sfidare si declaratie de schisma. Se mai publica pe acolo si unele lucruri heterodoxe, la fapt divers si mai mult de ochii lumii, dar orientarea e ´cultural crestina´, de supliment-literar Trinitas, de tinuta. Cum s-a cam pierdut linia dilematica initiala, cu noul redactor-sef, care pare certat cu umorul ( eu nu stiu de vreo carte ceva a d-niei sale, care aud ca trece drept mare personalitate culturala, imi scapa ceva ), numele mai potrivit ar putea fi acum ´Candela´,´Sfesnicul´ sau Trilema, daca o tin tot asa va fi cu sfantul zilei ( sau arhanghelul ? ) pe prima pagina, corect teologico-politic. Desi isi zice ´veche´, Dilema e mai degraba retro , ´recenta´, cum ar zice Dnul Patapievici ( care probabil e abonat ), cam pe-acolo, prin interbelic, isi are canonul si gusturile. Nostalgici, ce vremuri !, ce barbati ! …
Cercul intern al conservatorilor crestini mai mult sau mai putin dilematici pot fi vizionati si acultati in studioul Trinitas, dupa vecernie, alaturi de Dnul Banescu, caruia ii mai imprumuta adjective manieriste. Sare in ochi tinuta, foarte eleganta, dar gri, o moda decenta. Aduce aminte de cucoanele acelea, trecute de prima tinerete, dar cochete, cu fuste lungi si negre, de rockerite, cu basmale scumpe, gene lungi , boieroaice, cum se intalnesc, tot cu Mantuitorul Isus si Doamne-ajuta. De-acolo ii judeca pe toti si pe toate, tineretul pierdut, moravurile deochate, totul e lipsit de respect si de decenta. Te gandesti ca oamenii nu se schimba prea mult, tot intineresc, tineretea a doua, a treia, tot in gasti, bisericute, dupa clasa sociala : cei de ´tipul´ coservator seamana cu depesistii de pe vremuri.
Se organizeaza pelerinaje culturale pe la Athos, nu inteleg cum si-o gasi satisfactie un intelectual de lume, boem, fie si cu flanelul ala demodat cu anchior, pe langa batranii aceia din alta lume, se cred in aceeasi liga si nu vad prapastiile de langa ei. De la Athos trec in Italia si Franta, mai in largul lor, au timp si bani, casca gurile la monumentele ´culturii iudeo-crestine´, in care e loc pt. orice. Poate cuvantul secta e excesiv, nici cult sau un cult cult, ´miscare´, un elitism mimetic si de grup, de aristocratie gregara ( daca nu de sange, de spirit ), al conservatorilor crestini. Intrebarea, dificila si ca formulare, e in ce masura e Crestinism conservator sau Conservatorism crestin, problema de accent. Pare mai degraba ca e vorba de o religie culturala in sine, ´conservatoare´, cu colorit crestin sau ´iudeo-crestin´, generoasa, e loc in ea si pt. elini, dar cam atat, destul de provinciala in fond, tot nu-i plac spatiile deschise si largi, cosmopolitie, stepele, de unde ameninta Cetatea crestina cine stie ce barbari, gogi, magogi si alti chinocefali. Nu i-ai vedea pe conservatorii crestini, la o adica, la Taj Mahal, la inzii aia idolatri, daca aud de musulmani tremura si nu mai dorm toata noaptea. Nu mai suntem nationalisti, ne-am mai emancipat, americanizat, dar ramanem europeni, natiunea noastra e acum Europa ( iudeo-crestina) ce trebuie aparata, pardon, de rasele necrestine. Dar religia aceasta politica conservatoare are si confesiuni necrestine, unele neo-pagane ( si de-a dreptul ´sataniste´, dupa propriile criterii, e ca Rockul, simfonic, folk, hard si death pt. avansati ), altele ateiste, aici par sa fie unele dispute, dar in general, in dogmele ei fundamentale ( sic ), e la fel, sunt cu totii de acord, in lupta lor cu progresistii si sexy-martienii.
Am cam gresit acordurile, etc. Ziceam ca Conservatorismul arata si se poarta ca o religie seculara, culturalista si politico-ideologica, valorizand Crestinismul mai mult ca fapt cultural si literar, estetic si vestimentar, bun pt. ca e ´al nostru´, ca o ´traditie´ istoricista, un sac in care pot fi bagate de toate, ´europene´ sa fie, caci toate au o amprenta crestina, l-au convertit postum pana si pe Rousseau, om bun la suflet, iubitor de natura (crestina), dar cam natang. Esti conservator, se cheama ca esti in partida buna, cu elitele culturale si cu un picior in rai. La o adica, un astfel de articol dezamagit merge, se poarta, e foarte crestin in spirit, e existentialist, tragic, in stilul Sfantului Cioran. Conservatorismul e Rock-ul intelectualilor, tot romantici, cum ii stim, tot asa, aluneca usor si pe nebagare de seama de la soft, preludiu, la hard. Progresismul, sa zicem, e Pop-Disco, mai pt. fete. Rockul e mai in vana, mai barbatesc, turbo.
O religie post-crestina, cu propriile-i dogme, canoane si proprii sfinti sau ereziarhi. Nu-i plac spatiile deschise si ofteaza existentialist, cu Pascal, in fata desertului universului infinit ( de recomandat totusi o terapie cu Hubble) dar, evident, pt. ca le ameninta centralitatea si unicitatea, cercul stramt, vorba poetului conservator. Stelele sunt pt. ei reci si inspaimantatoare, panarama progresisto-newagista. Nu exista viata pe alte planete, s-a decretat ( caci ar fi nevoie de miliarde de ´Intrupari´ ! ), de aceea Pamantul continua sa fie in centrul Universului inutil iar pe Pamant, viata adevarata si crestineasca doar in Europa ( si prelungirile ei crestinesti ) si, desi nu se mai poate striga acuma in gura mare – de cand cu neototalitarismul P.C. – , printre oitele crestine cam ratacite, noi, berbecii ortodocsi, Gradina Maicii Domnului cu Biserica Neamului in mijloc, cu legatura directa la Cel de sus. In centrul Ortodoxiei, Crestinatatii, Pamantului si Universului, Noi, adica Ei, Elita elitelor, pe baza de pedigree, de sange si neam ales. Nu ne-am schimbat foarte mult, doar vorbele sunt mai sofisticate.
Este vorba și de defazare culturală in stadiu avansat, de euro-putreziciune ateista cu euro-furunculi bolshevico-nazisti exportați deja de mai mult de un secol peste ocean.
Ca de obicei sunt în mare de acord cu dvs. Mă întreb totuși în ce măsură schimbarea editorului șef de la „Dilema” a însemnat o ruptură în linia editorială. O inflexiune poate. E posibil să fiu eu mai radical, dar întotdeauna am avut impresia că acolo afară-i vopist gardul și înăuntru-i leopardul (sau rinocerul în cazul de față).
Am si eu nedumeriri, m-am ferit insa de nominalizari, nu am absolut nicio problema cu persoanele, ma intereseaza anumite ´tipuri´ culturale si mentale. E totusi altceva, ma refeream la cercul conservatorilor duri si fundamentalisti, Conservatorismul seminaristic ( de altfel formati in cercurile studentesti din jurul lui Staniloae si Tutea, din care a iesit si ´Rost´ ), foarte provinciali, cu tot euroatlantismul lor de conjunctura ( in urma unei diviziuni in Dreapta postbelica regrupata, proatlantista si anti-americanista). Pe cand Dnul A. Plesu e un ´universalist´ si un sincretist, problema e a acestui tip de universalism, destul de obisnuit totusi pt. un anumit traditionalism interbelic, orientalizant : H. Corbin, A.K. Coomaraswamy, sunt surse esentiale pt. Dnul Plesu. Ceea ce Steven Wasserstrom ( care s-a ocupat, intr-o lucrare esentiala, de intelectualii de la Eranos) numeste ´religia de dupa religie´, o ´gnoza´ existentialista interbelica, post-crestina, si prelungirile ei postbelice si transatlantice. E vorba mai mult de un conservatorism cultural, sublimat , decat de unul politico-ideologic. Dnul Plesu a fost adeseori foarte acid fata de diversele fundamentalisme, nationalisme si provincialisme, contra referendumului , etc. Desigur, mai sunt si desele referiri curioase, intr-un context aproape intotdeauna polemic, la ganditori foarte controversati, incepand cu Nae Ionescu insusi, Vulcanescu, Manoilescu, E. Bernea,V. Horia, Tutea, bineinteles ( memoriei caruia i-a fost dedicat nu mai stiu ce jurnal la C.N.E.), in general pt. ´neconformistii´ de dreapta interbelici, ceea ce developeaza anumite afinitati spirituale. Acestia au scris nu doar randuri sau pagini greu citibile, nu au fost doar derapaje accidentale, ci erau imbibati sau intoxicati ideologic, pe mine ma sperie mai mult ´demonismul´ lor faustian decat fascismul lor cultural. In definitiv, e vorba de o anumita formatie culturala, aceea a existentialismului religios, cu sublimul si ambivalentele sau ispitele sale irationaliste si nihiliste, provenind din romantismul german, sa zicem, goethean, un anumit estetism si manierism sau chiar dandysm ´rectionar´ sau ´anti-modern´ ( modernismul anti-modern : A. Compagnon), un ´dionisism´ luxuriant, o Lebensphilosophie traita de invidiat, un anumit ´decadentism´ manifest, de pilda, prin slabiciunea pt. atmosfera crepusculara si ´levantina´ a Crailor mateini, etc.
Intrebarea e ce anume uneste acest prolific si prolix conservatorism cultural mai deschis cu conservatorismul fundamentalist, uscat, steril spiritual si foarte ingust al ´seminaristilor´, eu suspectez un anumit ´proiect´ si influenta lui A. Scrima, acel enigmatic si simpatic monah dandy si ´iezuit ortodox´, proiectul unui Crestinism cultural, ´pt. intelectuali´ , un fel de nou Rug ( sau semineu ? ) aprins, de salon sau sufragerie, cu sirop de trandafiri. Universalismul si ´perenialismul´, cel putin la Parintele Scrima, era o strategie, o politica religioasa ecumenista destul de obisnuita la catolici, o plasa, o retorica indirecta, cu mantinela, baza si premisa pt. afirmarea, pe alte cai, a aceluiasi particularism si ´integrism´ crestin, ce nu poate renunta la dogma unicitatii sale. Dar era si epoca meditatiei transcendentale si a integrarilor in absolut(uri) …
Fapt e ca Dnul A. Plesu a nasit o noua generatie, cel putin, de tineri intelectuali ´de dreapta´, pt. mine, acest amestec de inalta cultura si ideologie, oricat de ´sublimata´, e o problema, e vorba despre ´metapolitica´. Chiar nu pot sa inteleg de ce un mare intelectual, un cautator dezinteresat al adevarului, in teorie, simte nevoia sa-si adauge la cartea de vizita ´conservator´ sau altceva.
E logic ceea ce scrieți. Și sigur intervine încă un element: trauma. Cine nu a trăit anii ’80 în România nu pricepe ce însemna să te formezi intelectual în mediul acela. Și atunci, că e vorba de Patericul egiptean sau de intelectualii fasciști ai anilor ’30, perioada post ’90 a fost una a explorării fară inhibiții – cum spuneți, inclusiv prin „integrarea în absolut”. Dar! Când în 2015, după ce, vorba aia, ai avut timp să înveți și să te dezveți, încă scrii texte languroase despre Nichifor Crainic problema e mai profundă. Paradoxal, discuția ne apropie de Minima Moralia (cea originală, a lui Adorno, evident).
„sexy-martienii” mi-au scăpat din vedere, domnule L.A.
Îmi cer scuze că într-un articol despre Patericul egiptean am omis tocmai sexy-marțienii.
Mie mi-a placut articolul, domnule Mihai Buzea. Despre pateric, despre ´prieten´, nu vreau sa fiu indiscret, dar nu publicati si la Dilema (´veche´) ? Acuma asta se cere, despre marea inlocuire ( nu stiu de ce a ´disparut´ dnul Visniec, sper sa fie sanatos ), sexy-marxisti, geopolitica, cultura conservatoare, Burke, Scruton, cu astia intri in club ( primesti papion si pipa ), teologie, ce vreti, publicul conservator e mofturos. Asa e porunca vremii.
Sexi-martienii si alti reptilieni sunt in articol, ranjesc printre randuri, din specia dracilor teologhisitori, cica astia sunt la varful ierarhiei, in toale scumpe si sclipicioase, trag tamaie, o stiau si avvele.
Poate ca prietenul nici n-a citit cap-coada Patericul, dar ce sa zica si el, ´ce idei, ce forta in spirit si in cuget !´, ia sa-l luati repede cu vreo apoftegma. E o performanta, cine a citit Patericele poate trece la Limonariu sau pasunea duhovniceasca.
Scuzele se prezinta ( si pot fi acceptate sau nu ) . Nu se cer .
Nu omiteti sexy-martienii . E posibil sa aveti capacitatea sa intelegeti . Poate ca sinteti construit mental pentru sexy-martieni si nu pentru Patericul egiptean .
Oameni buni, empatici saritori, corecti au fost din totdeauna, dar si oameni rai, mincinosi, corupti, nepasatori. Inca din Biblie apar cele doua tipologii, de aceea au fost scrise cele 10 porunci. In rest, omenirea a avut mereu nevoie de povesti frumoase, pentru a si pastra un dram de speranta. Exista si acum oameni maturi care mai citesc basme, le da o stare de bine.
„Exista si acum oameni maturi care mai citesc basme, le da o stare de bine” – foarte corect. Mai mult decât atât: există oameni maturi care scriu basme, ceea ce le dă o stare de bine. Spre pildă, eu am scris „Pădurea Vrăjitoarei Mici”, carte a cărei scriere mi-a dat o stare de bine. Și fiică-mii i-a dat o stare de bine când îi citeam câte un capitol pe seară, la culcare. Păcat că nicio editură din România n-a vrut să mi-o publice. Ce era să fac? Am publicat-o la o editură mică din Toulouse. Dar nu mă las: o să încerc și la Chișinău, la editura Cartier. Am auzit lucruri bune. Să vedem, să vedem.
A propos de minunea sfântului Ghelasie, sper ca ați auzit de moarte clinica.
Moartea clinica este ceva ce medicii ( si doctorii in medicina ) nu pot explica . Dar sint mindri ca au gasit o definitie pentru asta . Eu zic sa va puneti nadejdea in medici ( dar mai ales in doctori in medicina ) . In nici un caz in Dumnezeu . Mai ales ca , pentru multi autori si comentatori de pe aici Dumnezeu nu exista …..
Am mai aflat ceva azi, medicii nu pot explica moartea clinica.
Moarte clinică? N-am auzit. De unde să aud? Eu nu citesc cărți. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, nici măcar nu știu să citesc. Sunt prost, domnule Cinicul – ăsta e cusurul meu!
Cred ca v-ati suparat degeaba. Nu onisnuies sa jignesc oamenii. Eu doar sugeram ca minunea de care va tot mirați dvs poate avea explicații raționale.
Este totusi bine venita trimiterea la MEDICI si MEDICINA . Fara desprinderea
radicala de povestile cu draci umanitatea nu putea scrie glorioasa pagina de istorie si practica medicala derulata de pe la inceputul anului 2020 si pana azi.
”Faucci yes / Ghelasie no !” este insa doar unul dintre exemple – e drept cel mai stralucit. Halucinatiile lui Macarie nu au nici ele vreo sansa sa concureze cu rigoarea politicilor energetice VERZI pe baza de mix nuclear si carbune din mine inchise si redeschise macar odata pe trimestru.
PS . Cativa comentatori au evocat explicit publicatia Dilema. Nu cred ca era nevoie , deoarece Patericul e o marota a domnului Plesu si era clar ca pe el l-ati ales ca tinta pentru a debuta ca avertizor de integritate .
Asa este .Cu totii ne dorim a citi basme . Problema intervine atunci cind basmele se vor a fi transpuse in realitate . Aici incepe diferendumul intre categoriile de oameni cunoscute .
„Problema intervine atunci cind basmele se vor a fi transpuse in realitate” – așa s-a născut comunismul, vorba lui Harald.
Ce exprimare domnule ! ,, Basmele se vor transpuse in realitate ” …..
Adica ele insele se vor transpuse nu cineva anume vrea sa le transpuna ….
Ca sa nu mai spun ca transpunerea asta este in fapt impielitare ; adica ceea ce fac actorii ( ca sa manince o piine ) .
Domnule Buzea,
O parte dintre raspunsurile la intrebarile si nedumeririle d-voasta se afla … chiar in articol.
Sa explic si va rog sa ma contraziceti in caz ca nu sunteti de acord cu cele de mai jos.
Ati amintit-o pe Floricica Dansatoarea.
In videoclipul https://www.youtube.com/watch?v=ENYVtaSLkYM
elita media (mai ales Mihai Bendeac) dar si Cheloo sub o forma sau alta incearca sa o ridiculizeze pe Floricica. pe criterii de aroganta rasista (Cheloo rapper bun dar cu limitari muzicale vizibile) si muzicala (Mihai Bendeac)
I-a pus „dracul’ ” .Si alti draci concurenti-aspiranti din culise se hlizesc si ei.
Mihai Bendeac (sa fie clar;il simpatizez) incearca sa sa o faca de rusine pe Floricica cand cere in mod batzos sa danseze pe o melodie de Metallica – Enter Sandman.
Am vazut cel mai grozav „fusion” de muzica hard rock cu dansuri orientale!
Bendea s-a autoridiculizat cu aroganta lui.
Dar ridicolul luatului la misto cand Floricica (o femeie simpla de etnie roma) striga „Huo! Sa va fie rusineeee” si critica in fapt autoritatile este vizibil.
Pe acest forum se pare ca o mare parte din comentatori au adoptat/acceptat viziunea critica a Floricicai. :)
Era un strigat „regele este gol”.
Singura care are empatie clara este Delia. Deh. … instinct feminin, dar si artistic.
Versiunea cea mai vestita este cea de la Moscova din 1991 imediat dupa ce esuase puciul KGB-istilor impotriva lui Gorbaciov. Incercati sa numarati milionul de oameni de pe aerodrom!
https://www.youtube.com/watch?v=_W7wqQwa-TU
Eu sper ca rabufnirea/revolta asta pro-libertate se va repeta in Rusia. Si ca in Romania o elita demna de a conduce poporul va ajunge la putere.
Mostenirea post-comunista atarna greu, foarte greu.
Nu stiu povestea cu Floricica, dar imi place mult interpretarea ta.
Ajung sa cred ca „tiganismele”, manelele devin mai curate, mai sincere, mai definitorii pt actuala societate, comparind cu pretiozitatile intelectualitatii, partial compromisa.
Exact!
Urmăriți primul videoclip.
Doar câteva minute.
Neamtule, e o vorba: blues e cind un tip fain da de rau, manea e cind un un nasol da de bine.
„O parte dintre raspunsurile la intrebarile si nedumeririle d-voasta se afla … chiar in articol” – la ce nedumeriri vă referiți, domnule Durak?
Am încercat sa citesc și eu prin tinerețe scrierile unui sfânt local. Înainte sa apăra moda cu Arsenie Boca si sa le strice piata, parca erau mai mulți sfinti mai mici decât acum. In orice caz, cartea lui mi s-a părut o amețeala generala si m-am lăsat păgubaș. M-am tot întrebat de ce nu încearcă sa explice lucrurile cât mai clar, sa înțeleagă cat mai multă lume ce vor sa spuna, și bagă in schimb tot felul de alte lucruri. Pana la urma, tocmai asta pare sa fie de fapt ideea – se pare ca unii fug de logica obișnuita cum fug de un meci de box maestrii aia de arte marțiale cu burta de prin China, care doboară câte 10 adversari odată doar cu puterea chi-ului (și când nu fug, își iau o mama de bătaie, fix ca multiplul campion mondial Mircea Badea). Si-au creat si ei o chestie fantastica, prin construcție imposibil de verificat in vreun fel, din care sa reiasă pana la urma ca ei sunt cei mai tari. Chiar și asta cu cititul de nush ce cărți din secolul 4 ca sa înveți învățătura adevarata e o chestie ciudata. Dacă vrei sa înveți analiza matematica, nu te apuci sa citești Principia Mathematica in original. O citești dacă ai o pasiune frumoasa pentru istoria matematicii, care e alta treaba, nu pentru ca acolo sunt ascunse tainele.
Am observat ceva similar intr-o biserica recent renovata.
Vopseaua de calitate, contrast bun… tehnic ireprosabil…
Toate textele de pe pereti sunt scrise in limba romana, desi nu-ti dai seama la prima vedere, cu litere latine dar cu un font in stil kirilic. Si exprimarea era tot intr-o topica voit arhaica, chiar si daca textul nu e preluat dintr-un text vechi. (*)
Extrem de greu de citit, chiar de catre cineva care are obisnuinta cititului…
Nu am vazut pe nimeni ridicad privirea si incercand macar sa buchiseasca inscrisurile NIMENI, Nici macar ca vizitatori.
Deci scopul nu este ca Biserica sa-si lase mesajul citit si interpretat de catre credinciosi.
A citi ar inseamna deja a pune la indoiala ceea ce „stii” fiindca ti s-a spus.
„Deci scopul nu este ca Biserica sa-si lase mesajul citit si interpretat de catre credinciosi” – evident. Interpretat? Asta ar mai lipsi! I-ar lăsa șomeri.
Vă mulțumesc pentru comentariu, domnul R2. E cel mai bun de până acum – de departe! Adresa mea de mail este [email protected]. Poate aveți răgaz să ședem cândva de vorbă în particular – în mod epistolar, desigur.
Un lucru bun şi foarte util la articolul acesta e că m-a făcut să caut şi să citesc pasaje din Patericul egiptean. Altfel, mi se pare scris cu o ignoranță zglobie şi lasă să se întrevadă o atitudine destul de răspândită (deja plictisitoare), din vremurile noastre, la adresa credincioşilor care, chipurile, cred în basme. Dar, repet, m-a trimis la Pateric chiar dacă intenția era alta. Mulțumesc!
„Un lucru bun şi foarte util la articolul acesta” – utilitarismul, bată-l noroacele! Briții au dreptate, ca de obicei. De ce să pierzi timpul citind, dacă nu te-alegi cu nimic? Dar dacă te-alegi cu ceva, atunci a meritat!
De aia Imperiul Britanic a stăpânit lumea, în vremurile în care românii nu aveau nici măcar țară.
Si tot de-aia intre timp englezii au pierdut imperiul iar romanii au castigat tara lol !
dle Buzea va compatimesc. 30 de ani pentru o concluzie dezamagitoare.
va recomand o lectura mai usoara. „Micul pateric” scris deparintele Savatie Bastovoi pentru copii, pentru copii mari, pentru credinciosi, „agnostici” si chiar atei.
ce-i foloseste omului bogatia materiala daca isi va pierde sufletul?
auzim pe multi acuzand „religiozitatea” unei parti a poporului roman pentru toate esecurile economice din capitalismul original, de cumetrie.
tari fara influenta „ortodoxa”, cu potential economic extraordinar, vezi cazul Argentinei, dau faliment regulat din cauza politicienilor corupti, incompetenti, populisti…
revenind va mai recomand. Sfântul Siluan Athonitul „Scrieri”.
are Sfântul o mica „poveste-pildă”, citibila in 5 minute, ce v-ar lamuri cine sunteti in lumea aceasta. un cocoş, in cautare de bunastare materiala…sau acel vultur „spiritual.
Savatie Baștovoi este călugărul acela transnistrean (subordonat lui Kiril) care la orele lui pierdute vinde poșete de piele?
Ăla-i! :))
Calugarii sint acei oameni in care trebuie neaparat sa aruncam cu pietre , crengi , noroi , asfalt , ……
Ar fi fost mai bine sa vinda hasis / marihuana ?!
Ar fi fost mai bine , probabil , sa scrie ( si sa vinda ) carti de basme ?!
In cei care vind asigurari , carduri bancare , contracte futures , derivate , titluri de stat , …. nu arunca nimeni cu pietre . Ce societate am ajuns noi oamenii ( ?) sa construim !
Compatimirea vine din mandrie, din mandria faptului ca dvs. v-a luminat Dumnezeu mintea si inima sa-L aflati. Insa autorul are nevoie de iubire si mila (mila crestineasca, venita din dragoste, fata de omul aflat in cautarea lui Dumnezeu, insa pe care duhul lumesc si scolastic in care a fost crescut il impiedica sa Il afle.). Aparentul ateism al autorului e un lucru bun, deoarece dumnezeul in care el nu crede nici nu exista. Nici noi, credinciosii, nu credem in dumnezeul in care autorul nu crede, deoarece acesta nu exista (il parafrazez pe parintele Stephen Freeman). Noi credem in Dumnezeu cel Adevarat, si datoria noastra, ca si credinciosi, este sa ii luminam pe toti cei inselati astfel incat acestia sa Il cunoasca. In acest sens, cele doua sugestii de carte sunt excelente.
Altfel, domnule Buzea, felicitari pentru staruinta: sa te canonesti 30 de ani pt o carte nu e lucru usor, chapeau! Chiar daca la sfarsit pare ca nu ati inteles nimic, cautarile dvs spirituale va fac cinste!
Banuiesc ca Jurnalul Fericirii l-ati citit. Va sugerez Intoarcerea la Hristos, a lui Ioan Ianolide. Sau The Orthodox Church a lui Kallistos Ware.
E destul de ironic ca sunteti arborist. Majoritatea marilor gradinari stiu bine despre Dumnezeu si despre lupta cu patimile pentru curatarea sufletului, pentru ca curatirea permanenta a sufletului seamana mult cu smulgerea buruienilor dintre flori sau legume. Scrierile lui Vigen Guroian, un mare gradinar si profesor universitar, v-ar putea carmi pe calea cea buna.
Mai e un aspect: cum ati supt duhul scolastic si hiliast apusean o data cu laptele mamei (ca noi toti de altfel), e cam prea frontal sa te apuci de Pateric, e prea mare socul si nu prea are cum sa se lege nimic. Trebuie sa o luati cu binisorul, pas cu pas.
…cu mandria e cel mai greu sa lupti, pare evident, dar noi uitam. intr-o fractiune de secunda ne-a invins.
totusi nu inteleg de unde dvs ati tras concluzia ca as fi mandru pentru ca as fi fost un „luminat”. nu am reusit sa transmit complet o idee, dvs ati facut-o intr-un mod mult mai aproape de crestinul fara „fasoane”. abordare simetrica si nu compatimitoare.
…
altfel, imi permit sa continui mica lista cu un parinte de categoria „grea” cu John Breck, „Dorul de Dumnezeu”
si un altul, categoria „parinte-hazliu” cu excelent povestitor al diasporei recente. Ioan-Florin Florescu in „Jurnalul Scotian”. Doamne Ajuta!
Scuze, am gresit: parea ca „compatimirea” dvs. vine de pe o pozitie morala superioara, nu dintr-o dragoste frateasca. . Evident, m-am repezit si m-am inselat. Iertare!
Pe de alta parte, de obicei oamenii veacului acestuia se simt jigniti atunci cand cineva simte compatimire sau mila fata de ei, si mi se parea ca e foarte usor ca „compatimirea” dvs. sa starneasca frustare sau furie in inima autorului. Har Domnului, si aici m-am inselat!
Doamne, ajuta!
„Trebuie sa o luati cu binisorul, pas cu pas” – așa voi face, domnule George Coman. Vă promit!
Doamne, ajuta!
A compatimi inseamna a fi co-partas la patimirea aproapelui / fratelui crestin . Patimire nu patima . Inseamna a-i fi alaturi a-l sprijini .
Corect, am gresit.
Va multumesc!
Doamne, ajuta!
Sa va traiasca Dumnezeu !
Compătimiți-mă, domnule Milu, compătimiți-mă. Îmi place să fiu compătimit. Dacă tot mă compătimiți, dați-mi și-un pol împrumut.
Nu mi-am imaginat ca unui om i-ar putea produce placere faptul ca un alt om il compatimeste ….
Imi pare ca dumneavoastra confundati compatimirea cu mila . Nu sinteti deloc orgolios . In plus ; a milui pe cineva nu inseamna numai a-l ajuta financiar .
cred, domnule scriitor, ca daca as reusi in neputinta mea, sa ma rog pentru dvs, ati fi mai castigat.
va compatimeam sincer si din cauza unui „exil” neforțat, dar probabil nedorit.
altfel, cine stie, „who really knows?” poate candva ne-am intersectat.
am cunoscut prin intermediul tatalui meu, in anii 80 ai secolului trecut, doi frati Buzea, gemeni, amici ai tatalui meu.
vous demandez un napoleon en or? quand vous voulez, il n’y a pas de quoi se faire tout une histoire :)
Io ma chinui sa termin in toamna asta ceva mai scurt, pe la 200 de pagini, basca studiul introductiv de fo 50,60.. iaca, 269 plus copertile, „Dialoguri asupra religiei naturale”, de David Hume.
Nu`s ce dracu merge atat de greu, cartea e „misto” (da, da, stiu ca nu e cuvantul potrivit daca ai un bat infipt in fund) in tinerete haleam 200 de pagini in doua, trei nopti ..na, m-am calmat dupa ce dvs ati zis ca v-or trebuit 30 de ani…sunt in grafic :P
Poate e si o chestie de bani, dialogurile or costat vreo 25 de lei, cred ca ma bag si la Epopeea lui Ghilgames, ca e vreo 15 … impreuna costa cam cat Patericul egiptean, un miziilic daca ma gandesc cat am dat pe Levant, asta sigur o sa-mi ia macar fo 45 ani sa-l termin :P
Epopeea lui Ghilgameș are forța de a emoționa și acum, la peste patru mii de ani de când a fost scrisă (forță pe care Patericul – alas! – n-o are): „Unde este fratele meu Enkidu, cu care am vânat lei?”. Atât de mult mi-a plăcut cărticica asta străveche, încât mi-am dat silința s-o citesc și-n versiune franceză (după ce le-am devorat pe cele în română și engleză). N-am înțeles mai nimic, dar tot mi-a făcut plăcere să mă canonesc cu ea pe franțuzește! Acum, dacă mă gândesc, e amuzant. Atunci nu mi s-a părut deloc amuzant, eram foarte serios. Îmi plăcea lectura aceea, mă emoționa, mă emoționează și azi numai când mi-o aduc aminte. Chiar, ce-ar fi să mai încerc o dată? În franceză, adică. În fond, n-au trecut decât 30 de ani… o clipă, o clipire.
Va va lua vreo 30 de ani sa puteti face diferenta intre placere si ….bucurie . Caci bucuria vine din traire sufleteasca iar placerea din viscere .
Daca Sfinta Scriptura si / sau Patericul egiptean nu v-au emotionat dumneavoastra dati vina pe ele . Mai mult de atit ; oare de ce cauta omul emotia ?!
a doua: este poporul meu mai prost ca alte popoare, sau e vorba doar de o dezorientare istorică?
………..
Spre scuza noastra putem spune ca toate popoarele lovite de comunism au fost la fel de dezorientate. Atit de dezorientate ca si azi unele inca mai vor.
„putem spune ca toate popoarele lovite de comunism au fost la fel de dezorientate. Atit de dezorientate ca si azi unele inca mai vor” – absolut de acord.
Totuși, dacă unele încă mai vor, iar altele nu mai vor, înseamnă că unele au fost mai lovite decât altele! Corect?
Citesc tot felul de cărți acum despre Casa de Habsburg, Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Austriac, Maria Tereza, Iosif al II-lea, Ardealul în secolele XVIII și XIX… Și văd cum Maria Tereza și fiul domniei sale Iosif al II-lea au insistat pe programul „imperiul educat”, stârnind în Transilvania întâi nedumerirea, apoi opoziția și în fine dezgustul nobilimii și a burgheziei breslelor: Păi, ce nevoie avem să educam plebea? Am înnebunit, dăm peste cap ordinea firească a lucrurilor?!
Din perspectiva națiunilor privilegiate transilvane temerea avea noimă: începea o nouă eră și pentru privilegiați viitorul nu suna bine. Imperiul educat și uniatia i-au deșteptat pe românii proști da’ mulți din Ardeal, Banat, Maramureș și Sătmar, din Bucovina care au început să ceară – auzi ocară! – drepturi!
Probabil patericul ardelean de la uniatie pana la WW1 s-ar putea numi Școala Ardeleană. Merită să reflectam la asta mai mult. Căci a fost o luptă dificilă de emancipare, care a trezit în cele din urmă națiunea până dincolo de Carpați, cu mari sacrificii duse într-o smerenie desăvârșită.
Nu știu cum e cu „România educată” de astăzi. Știu doar foarte clar ce efect teribil are educația omului nou din comunism încă astăzi. Eu însumi mă văd prea de multe ori ratând sub apăsarea efectelor sale înainte chiar să-mi pot da seama.
Și dacă ar fi să emit o părere, totuși, aș zice atât: e de ajuns ce au făcut comuniștii cât au fost la putere in statul comunist, nu le mai permiteți să facă același lucru și generațiilor viitoare. Luați pildă de înțelepciune, smerenie și abnegatie de la Școală Ardeleană!
Dacă în timp ce citeai scrierile patristice, mâncai vinerea grătar de fleici, te culcai seara fără să spui măcar o mică rugăciune, te certai ziua cu proștii toți din preajma ta și treceai pe la biserică doar pe la vreo cununie a unei cunoștințe la care aveai obligații… înseamnă că ai citit Patericul ca pe o carte de Sandra Braun.
Demult nu am mai citit un asemenea articol captivant! Nu comentez în plus că nu e cazul, ci atât mai zic: direct la sursele indicate de dvs mă duc, aleg câteva texte care îmi atrag atenţia, le citesc şi cuget la întrebările pe care le propuneţi aici. Sper să mă lovească vreodată răspunsuri logice şi coerente. Felicitări dl Buzea pentru analiza isteţ plămădită 😉!
1…”este poporul meu mai prost ca alte popoare, sau e vorba doar de o dezorientare istorică?”…
…..o vorba din popor ( despre „poporul meu” este vorba ) da o definitie foarte originala a prostiei: Prostului i se scoala pxxx in biserica. Adica prostia e circumtantiala. Ti se intampla. Care va sa zica, un amestec de inadecvare si inocenta. Din aceasta perspectiva si alte popoare isi permit sa fie la fel de proaste…..nu trebuie sa ne fie rusine sau sa traim complexati…( rog cenzura sa scuze limbajul)
2. ..” cum a putut comunismul să falimenteze în asemenea hal, în pofida resurselor imense pe care le-a avut la dispoziție?”….
.. intr-adevar cum a putut sa falimenteze in asa hal!?..ca doar ideile erau bune….
Mi-a luat ceva timp sa realizez ca cel mai aftocrator comentator e chiar arboristul.
„Viitor de aur tara noastra are
Si prevaz prin secoli a ei inaltare!”
De la literatura cetire.
Literati gasim. Ingineri nu (prea) mai avem. Fara ingineri, inaltarea fi-va peste secoli. Cum a (pre)vazut poetul.