joi, martie 28, 2024

Patriarhul Chiril la Curtea țarului Putin

Motto: “In Islam, God is Caesar; in China and Japan, Caesar is God; in Orthodoxy, God is Caesar’s junior partner” (Samuel Huntington, The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Simon and Schuster, New York, 1996, p.70).

Vizita patriarhului Chiril la București va fi întoarsă pe toate fețele de presa din România. Cum informațiile publice despre viața și activitatea întâi stătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) sunt contradictorii, ar fi util să-i fixăm reperele biografice.

S-a născut la 20 noiembrie 1946, într-o familie de preoți. Studiază la Seminarul și Academia Teologică din Leningrad, între 1965-1970. Vladimir Mihailovici Gundeaev se călugărește la 3 aprilie 1969, devenind monahul Chiril. Decisivă pentru cariera lui bisericească a fost protecția oferită de mitropolitul Nikodim, care-l angajează pe tânărul absolvent drept secretar particular, în august 1970. Destoinic agent KGB, Nikodim (nume de cod “Sviatoslav”) a fost ales în aprilie 1960, de către președintele KGB, Alexandr Nicolaevici Șelepin pentru a conduce Departamentul de relații externe al Patriarhiei. Acest Departament era o instituție a KGB-ului în sânul Bisericii. Infiltrarea BORu de către CeKa-GPU și GRU a început încă din timpul Războiului Civil și a continuat în cursul anilor 1920. Deci, controlul serviciilor secrete sovietice asupra relațiilor externe ale Bisericii, și nu doar asupra acestora, era stabilit încă din anii ’20, cu câteva decenii înainte de nașterea celui care avea să devină patriarhul Chiril.

Tânăr înalt, arătos, cult, poliglot, Chiril este trimis în 1971 în Elveția, ca reprezentant al BORu la Consiliul Mondial al Bisericilor, organul central al mișcării ecumenice, înființat la Amsterdam, în 1948, și care avea sediul la Geneva. Este activ, eficient, pune multă pasiune în apărarea pozițiilor regimului sovietic. Promovează rezoluții, iar la cele antisovietice, pe care nu le poate bloca, iese din sală. Oricum, întreaga sa activitate de la Geneva este atât de falsificată astăzi în Rusia, încât Chiril apare ca un veritabil disident, care combătea Uniunea Sovietică din Elveția, unde-l trimisese Patriarhia Moscovei[1]. Trei ani mai târziu, în 1974, la 28 de ani, Chiril a devenit cel mai tânăr rector din istoria seculară a Seminarului și Academiei Teologice din Leningrad. Printre primele măsuri luate: a introdus orele de educație fizică. Și acest capitol din biografia sa este falsificat, narațiuni recente făcând din el un luptător împotriva KGB din Leningrad. Nimic mai fals. În martie 1976 a fost întronat episcop de Vâborg, iar doi ani mai târziu, numit adjunct al președintelui Departamentului pentru relații externe al BORu. În 1984, Chiril a fost avansat arhiepiscop de Smolensk, iar din aprilie 1989, după modificarea denumirii eparhiei de Smolensk și Kaliningrad. În noiembrie 1989, devine președinte al Departamentului pentru relații externe, un fel de minister de externe al Patriarhiei Moscovei. În februarie 1991, prin decretul patriarhului Alexei II, Chiril a fost avansat mitropolit.

Vlăstar al KGB-ului

Aceasta este partea văzută a carierei sale. Partea mai puțin cunoscută a fost dezvăluită în 1992 de o comisie a Sovietului Suprem, înființată la inițiativa unui disident autentic. Investigația a relevat că întreaga ierarhie a BORu era legată de KGB. Numele de cod al lui Chiril era “Mihailov”. Presa vremii, mai ales populara revistă “Soverșenno sekretno” (Strict secret) a publicat detaliile. Ierarhii nu aveau doar nume de cod, unele funcții erau echivalate cu grade superioare din KGB, cum era cazul patriarhului Alexei II, care era colonel. La vremea respectivă, informația nici măcar n-a fost contestată de cei vizați de dezvăluiri. Nici un om cât de cât alfabetizat, care avea o idee cât de vagă despre ce însemna comunismul sovietic, nu și-ar fi închipuit că putea cineva să facă o cât de mică carieră fără “binecuvântarea” KGB-ului.

Dar astea erau detalii care nu-l puteau distrage pe Chiril de la o îndeletnicire în care a excelat, anume aceea de a face bani. În timpul primului mandat al lui Boris Elțin, Chiril s-a lansat în afaceri profitând de scutirile fiscale acordate Bisericii, de către președintele Rusiei. A început cu vânzarea ajutoarelor umanitare occidentale care soseau în Rusia și care erau comercializate de firme care aparțineau Departamentului pentru relații externe, condus de către Chiril. A acumulat o avere colosală, alimentată de importurile de țigări și alcool. De altfel, în acei ani, prin structurile comerciale ale Patriarhiei Moscovei erau importate nu mai puțin de un sfert din totalul țigărilor care ajungeau în Rusia. Dar activitățile comerciale ale BORu nu se limitau la țigări și alcool, ele mergeau mult mai departe. De pildă, firmele Patriarhiei se ocupau și de comercializarea diamantelor și s-au lansat și în afaceri cu petrol. Mai mult chiar, Departamentul de relații externe a fondat banca “Peresvet”, care după peste două decenii de activitate, în vara acestui an, a fost preluată de către Banca “Rosnefti”.

Poziția lui Chiril în sânul înaltului cler ortodox era atât de puternică încât, în momentul morții lui Alexei II, nimeni nu s-a îndoit că va fi ales patriarh. Și a fost ales de Adunarea locală (Pomestnîi Sobor), la începutul anului 2009. Este al 16 patriarh din lunga istorie[2] a Patriarhiei Moscovei și întregii Rusii.

Ultimele decenii scurse de la destrămarea Uniunii Sovietice sunt o perioadă fastă pentru Biserică, a cărei influență crește constant în societate. Biserica s-a menținut printre cele mai populare instituții din Rusia. Încrederea în BORu este depășită, în ultimii ani, doar de cea în președintele Putin și în Armată. În octombrie 2015[3], la capitolul încredere, Vladimir Putin avea 80%, Armata 64%, Biserica 53%, în vreme ce Presa abia dacă ajungea la 20%, iar Justiție la 21%. Numărul celor care se declară credincioși a crescut și el, într-un sfert de secol, de la 31% la 72%. Procentul celor care cred în Dumnezeu, a crescut de la 38 (în 1991) la 56 (în 2008). În timpul acesta, numărul celor care cred în viața de apoi, a rămas – în mod straniu – constant, 32%.

Patriarhia S.R.L.

Chiril a recuperat în doar câțiva ani mai multe proprietăți confiscate de statul comunist decât reușise Alexei II în decenii. În 2010, cu sprijinul președintelui Dmitri Medvedev, a promovat un proiect de lege votat de Dumă, care a facilitat restituirea proprietăților. Tot Medvedev i-a oferit patriarhului, în 2011, o reședință chiar în Kremlin, una dintre cele mai militarizate zone administrative din întreaga lume. Astfel că, patriarhul deține un adevărat imperiu locativ: trei palate plus un apartament somptuos în Moscova, o vilă în Elveția, la care se adaugă avion și yacht personale. Papa de la Roma probabil că pălește de invidie. De altfel, instituția BORu s-a dezvoltat în Rusia, într-un ritm amețitor. În 28 de ani[[[4], numărul diocezelor a sporit de la 76 în 1988, la 293, în anul 2016; numărul de episcopi de la 74 a crescut la 282; cel de parohii de la 6.900 la 35.000; iar de mănăstiri de la 22 la 926.

Relația specială pe care patriarhul o are cu Kremlinul a facilitat organizațiilor apropiate de BORu accesul la o finanțare generoasă din granturile prezidențiale. Printre beneficiari se numără nu atât cei care au grijă de bătrâni și săraci, cât mai ales asociațiile care promovează agenda geopolitică a Kremlinului, cum este Uniunea Tineretului Eurasiatic, Institutul pentru studii eurasiatice, ca și alte grupuri de tineri “patrioți”, apropiate de putere.

Nici Chiril nu poate rămâne dator. Astfel că, în timpul protestelor din iarna 2011-2012, împotriva falsificării alegerilor parlamentare dar și a campaniei prezidențiale, patriarhul a condamat public demostrațiile, i-a trimis înapoi în case pe manifestanți și i-a îndemnat să se roage. De altfel, această poziție demonstrează că patriarhul este coerent cu sine însuși. În acea periodă, Chiril a declarat cu mai multe ocazii că “drepturile omului sunt un pretext de a ataca valorile naționale”. Iar Occidentul, unde sunt promovate drepturile omului, este în criză, într-una “foarte profundă”. Așa că lumea mai poate fi salvată doar de către ortodocși: “Țările în care majoritatea locuitorilor sunt ortodocși au vocația de a arăta lumii exemplul de construcție al unei economii și unui guvern popular conforme cu principiile și idealurile creștine”. Chiril a participat activ în ultimii ani la evoluția represivă și xenofobă a regimului, promovând insistent așa-numita lege de apărare a drepturilor creștinilor. A susținut legea agenților străini și pe cea a organizațiilor indezirabile, adoptarea cărora a dat o lovitură mortală asociațiilor și organizațiilor non-profit din Rusia. Prin discursurile sale, înaltul cler ortodox consolidează percepția indusă de putere că opoziția politică și asociațiile societății civile sunt o veritabilă coloană a 5-a, coruptă de banii Occidentului, că ele promovează valorile civilizației occidentale care sunt incompatibile cu valorile, cultura și civilizația Rusiei.

Chiar pe subiectul crimelor sovietice, pe care patriarhul avea un discurs anti-comunist, în prezența lui Putin, Chiril și-a nuanțat discursul, ajungând să ia apărarea lui Stalin, ale cărui crime “nu trebuie să eclipseze aspectele pozitive” și a subliniat faptul că perioada Marii Terori a fost și o epocă de renaștere și modernizare a țării.

Mecca conservatorilor și populiștilor de dreapta

Demonstrațiile din toamna 2011-primăvara 2012, când sute de mii de oameni au ieșit în stradă în toată Rusia, protestând împotriva fraudării alegerilor legislative, sunt un punct de cotitură dramatică în evoluția regimului. Este momentul în care Putin s-a simțit amenințat. El putea să meargă pe calea reformelor și a democratizării reale. A preferat să transforme Rusia într-un promotor al unui model alternativ la democrația liberală occidentală. A preluat conceputul Russkii Mir (Lumea Rusă), un instrument de soft power, care presupunea promovarea legăturilor economice și politice cu comunitățile rusofone din fostele republici sovietice, și l-a transformat într-o “ideologie” opusă Occidentului, bazată pe – spune Putin – “valorile creștine care constituie baza civilizației occidentale”. În acest efort, Biserica și Kremlinul lucrează cot la cot, Chiril fiind un mai vechi și mai versat combatant al taberei conservatoare, cu mult înainte ca Putin să intre în această luptă.

Prima inovație pe care Putin o impune ideologiei conservatoare care se articulează în Rusia, a fost introducerea temei pericolului islamist. Nu întâmplător. Asta se explică printr-o istorie mai îndepărtată complicată (cucerirea hanatelor de pe Volga, a Caucazului, ceea ce a condus la prezența astăzi în granițele Rusiei a aproape 30 milioane musulmani, la o populație totală de 144 milioane), dar și una mai recentă, foarte sângeroasă (războaiele din Cecenia, atentatele teroriste din mai multe orașe ale Rusiei). Și printr-o istorie personală a lui Putin, care s-a inventat ca politician și a și câștigat alegerile fluturând amenințarea terorismului islamist, în condițiile unui război împotriva unei populații musulmane, război pornit sub șocul emoției stârnite de aruncarea în aer a unor blocuri, în împrejurări nici până astăzi pe deplin clarificate. Spre deosebire de Putin, patriarhul Chiril se ține departe de temele anti-islamiste, ba chiar concediază colaboratori apropiați, atunci când aceștia vorbesc despre războiul sfânt dintre creștini și musulmani, în legătură cu operațiunile militare ale Rusiei în Siria (cazul părintelui Vsevolod Ceaplin). Înainte de operațiunea din Siria, însă, sub impactul emoțional al crimelor împotriva populațiilor creștine din Orient, despre care media din Rusia a relatat pe larg, Chiril a subliniat în mesajul către Duma de Stat, din ianuarie 2015, că Rusia rămâne ultima speranță pentru creștinii din Siria și Irak.

Presa rusă pune accentul pe slăbiciunea și ineficiența modelului occidental, pe corupție, pe limitele multiculturalismului și dificultățile integrării imigranților. Moscova se prezintă drept capitala “revoluției conservatoare”, care susține regimurile autoritare peste tot în lume, denunță decăderea occidentală, se manifestă agresiv împotriva homosexualilor, decriminalizează violența în familie și între soți, critică lumea liberală condusă de la Bruxelles și Washington, promovează suveranismul, încurajează naționalismul, xenofobia.

“Revoluția conservatoare” și crizele (reale) ale modelului liberal și democratic nu-i pot asigura Rusiei pe termen lung, o importanță prea mare. Vladimir Putin e un oportunist, nimic mai mult. El s-a transformat în portdrapel al conservatorismului, promotor al valorilor creștine, valorilor familiei, profitând de faptul că drepta s-a dus spre centru. Cum natura are oroare de vid, Putin s-a poziționat imediat pe această nișă, speculând crizele lumii liberale și democratice. În fond, nu Putin a declanșat Brexit-ul, și nu el l-a adus pe Trump la Casa Albă. El doar a speculat crizele din societățile occidentale. Unele s-au apărat mai bine, altele mai puțin.

Agendele Bisericii și Kremlinului coincid. Într-o oarecare măsură

Patriarhul participă doar parțial la acest război al Kremlinului. Nu din spirit de frondă, ci pentru că agendele Bisericii și Kremlinului nu sunt și nu au cum să fie identice. Iar influența reală a Bisericii e destul de limitată. În ultimii ani, Kremlinul e cel interesat să crească profilul public al BORu. Adesea, Putin invocă aprobarea Bisericii. Chiar dacă, în realitate, forța reală a ei este mult supraevaluată. Pentru Chiril valorile conservatoare sunt mai degrabă o intreprindere religioasă care poate fi ajutată prin mijloace politice. La rândul său, Putin își potențează proiectele geostrategice discutând despre ele în termeni religioși. Așa cum face, de pildă, cu Ucraina. În martie 2014, în discursul prin care anunța anexarea Crimeei el invocă figura lui Vladimir, cel care i-a creștinat pe slavii de est, el fiind botezat la Hersones, oraș din sudul peninsulei Crimeea, astăzi în raionul Sevastopol. Iar în decembrie 2014, în discursul despre starea națiunii, liderul de la Kremlin compară Crimeea cu Muntele Templului de la Ierusalim.

Războiul din Ucraina e cea mai dură lovitură pe care putea s-o primească Patriarhia Moscovei. Principalul proiect al lui Chiril, la care a lucrat din primele zile după întronare, a fost refacerea și consolidarea pozițiilor BORu în întregul fost spațiu sovietic, unde lumea ortodoxă s-a divizat și ea, după prăbușirea URSS. Unele comunități de credincioși ortodocși au rămas sub jurisdicția Moscovei, altele s-au separat. Ortodocșii din Estonia au trecut sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol, Patriarhia de la București a reînființat Mitropolia Basarabiei pentru ortodocșii din Republica Moldova. Cea mai complicată situație este tocmai în Ucraina unde, de un sfert de secol, două biserici ortodoxe își dispută credincioșii.

Deși Chiril a încercat să fie neutru în conflictul din țara vecină, Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată Patriarhiei de la Moscova, a pierdut sute de mii de credincioși și sute din cele 13.000 de parohii, iar prestigiul ei a fost mult știrbit, din cauza acțiunilor agresive ale Kremlinului. Condusă de Onufri, ales de Sfântul Sinod mitropolit de Kiev la 13 august 2014, Biserica se bucură de o largă autonomie deși e subordonată Patriarhiei Moscovei. Mitropolitul Onufri a acuzat Rusia că prin intervenția sa împotriva Ucrainei a încălcat cele 10 porunci și l-a amenințat pe Chiril că dacă sprijină cumva agresiunea militară, ucrainenii o să-i întoarcă spatele. Relațiile s-au tensionat. Patriarhului Moscovei i s-a interzis să mai intre în Ucraina. Preoți ucraineni, mai ales din Donbass, au fugit în Rusia, de unde au criticat conducerea politică de la Kiev.

Biserica Ortodoxă Ucraineană, condusă de Patriarhia de la Kiev, este a doua comunitate religioasă ca dimensiune, cu peste 4.000 de parohii, al cărei număr de credincioși a sporit din 2014 încoace, pe fondul consolidării pretigiului ei, în contextul războiului cu Rusia. Fondată de un grup de preoți care doreau să se desprindă radical de Moscova, Patriahia de la Kiev este însă ne-canonică și, deci, nu e autocefală, nefiind recunoscută ca legitimă de alte biserici ortodoxe. Preoții acestei biserici au fost de partea protestatarilor de pe Maidan, i-au susținut, și spun că luptă pentru menținerea integrității teritoriale a Ucrainei, cerând o ripostă fermă la intervenția agresivă a Rusiei.

Poziția lui Chiril în acest conflict este imposibilă. Nu se poate dezice de Mitropolia Kievului și critica Kremlinului. Ar pierde beneficiile uriașe pe care le obține din starea de subordonare față de acesta. Dar nici nu poate asista impasibil la pierderea a mii de parohii și câteva milioane de enoriași ortodocși.

Practic, Chiril și-a pus întregul mandat de întâi stătător al Bisericii ruse sub semnul proiectului consolidării poziției Patriarhiei Moscovei în fostul spațiu sovietic. Adesea, în discursurile sale, a subliniat că BORu nu este constrânsă de frontiere, așa că a desfășurat pe biroul său steagurile fostelor republici sovietice. A promovat Russkii Mir ca pe un proiect care unește laolaltă națiunile care-și au originea în Sfânta Rusie (Rus’ Kieveană). Atenția sa, din primul moment, s-a îndreptat către Ucraina. Chiril a spus de mai multe ori că Ucraina este o țară crucială pentru destinul Ortodoxiei ruse în spațiul ex-sovietic. Pentru a-și crește popularitatea în Ucraina, Chiril a sugerat că ar putea lua și cetățenia ucraineană iar scaunul patriarhal s-ar roti la fiecare șase luni, între Kiev și Moscova. Iar noua patriarhie s-ar numi a Moscovei, Kievului și Întregii Rusii.

Eșecul proiectului de consolidare a influenței Patriarhiei de la Moscova în fostele republici sovietice, și mai ales teama pierderii credincioșilor din Ucraina împinge Ortodoxia din Rusia spre atitudini tot mai anti-occidentale. Lipsită de o ideologie coerentă, Rusia de astăzi oferă un mixt de imaginar ortodox imperial, triumfalism belicos de tip sovietic, condimentat cu un naționalism introvertit. Biserica, deși are un rol important de jucat în producerea acestui cocktail ideologic, va fi menținută într-o poziție de subordonare față de Kremlin. Însă, pe măsură ce caracteristicele autoritare ale regimului vor fi tot mai evidente și autonomia lui Chiril se va micșora. Ceea ce nu va schimba percepția în Occident a Patriarhiei Moscovei drept “departament ideologic al Kremilinului”. Dimpotrivă, această percepție se va consolida.

NOTE____________________


[1] Francoise Thom, Qui este Kirill, le partenarire du Pape?, “Commentaire”, 2/2016, pp. 303-308. Prof. Al. Gussi ne-a atras atenția asupra acestui foarte documentat articol. Îi mulțumim și pe această cale.

[2] Patriarhia Moscovei a fost declarată la 1589, înființarea ei ca biserică autocefală fiind aprobată de Adunările bisericilor ortodoxe de la Constantinopol, din 1590 și 1593.

[3]Aceste date luate din George Soroka, Does the Kremlin Control the Church? “Foreign Affairs”, February 11, 2016.

[4]Am preluat cifrele după Gregory L. Freeze, Russian Orthodoxy and Politics in the Putin Era, “Carnegie Endowment for International Peace”, February 09, 2017.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Buna seara
    Razvratirea Cerului si A Vantului, intr un mod Salbatic, arata Clar ca „vizita” lui Chiril Cel Ce Sfinteste Rachete si Tancuri in URSS, nu e Deloc potrivita in Romania, fara exagerare este o prezenta Real Malefica In Romania!

    • Poate că îl judecăm greșit și vine ca să-l spovedească pe Iliescu pe rusește și dup-aia să-i dea grijania. Hai să nu fim răi și să gîndim pozitiv!

  2. Inca unul care nu are nimic cu Dumnezeu pe care declara ca il reprezinta. Din nefericire biserica si connducatorii ei in cea mai mare parte sunt condusi de materialism, politicianism si alte mizerii, astfel ca ei se reprezinta pe ei si nu mai au nimic sfant. Toti sunt oameni de afaceri si mai mult, asa ca ne putem lipsi de falsitatea lor.
    Ce sa mai vorbim si de ai nostri, cati si-au turnat semenii la militie si acum sunt curati si prosperi oameni de afaceri cu sufletul si restul.

  3. De fiecare data cand citesc superbul text al lui James Madison „Memorial and Remonstrance against Religious Assessments” am impresia ca a fost scris cu dedicatie pentru pravoslavnici (desi evident nu e cazul).

    „What influence in fact have ecclesiastical establishments had on Civil Society? In some instances they have been seen to erect a spiritual tyranny on the ruins of the Civil authority; in many instances they have been seen upholding the thrones of political tyranny: in no instance have they been seen the guardians of the liberties of the people. Rulers who wished to subvert the public liberty, may have found an established Clergy convenient auxiliaries. A just Government instituted to secure & perpetuate it needs them not.”

  4. Nu este corect sa zici ca in BORu exista agenti KGB infiltrati. Biserica rusa presovietica a fost complet exterminata. Mai toti ierarhii au murit in GULAG. Actuala BORu a fost organizata la comanda lui Stalin de catre NKVD. Documentele declasificate recent sunt foarte clare in aceasta privinta. BORu este o ramura a serviciilor secrete ruse in care eventual exista vreo cartita infiltrata din alte servicii.

  5. Un text excelent. În condiţiile globalismului, TOATE ţările caută să se repoziţioneze. Alături este un articol despre China, acum un articol despre Rusia. Da, aceste două mari popoare caută soluţii. SUA, la fel. Numai Europa a rămas înlemnită în proiect, cu visul că sistemul ei politic-democratic este etern. Ca părere, în condiţiile globalismului, democraţia liberală clasică devine nefuncţională. Iar propunerea Europei pentru adaptarea la globalism este „liberalismul progresist”, un fel comunism „cu faţă umană”, din ce în ce mai criticat prin Europa.

    Lumea este în fierbere, TOŢI caută metode de adaptare la vârtejul Globalismului.

    Oare, ce o să se întâmple?

  6. Stati sa vedeti ce primire va avea acest kgb-ist la aeroport. Sa vedeti de nu i-or intinde covorul rosu cand va cobora din avion. Evident domnul Dragnea and Co. il va intampina cu un zambet pe sub mustata, urandu-i in limba rusa „bun venit”. Apoi va urma o sfestanie la sediul PSD. Astept cu nerabdare ziua in care credinciosii se vor inchina la moastele Chrilului…

  7. Rusia nu este încă pregătită de softpower, un concept care depășește capacitatea intelectuală a liderilor ruși(Putin), nu pentru că aceștia ar fi idioți – sunt tipi inteligenți, fără nici o îndoială, dar…Dar paradigma socială rusă se bazează pe putere, iar softpower este contradictorie prin esența ei. În consecință, încercarea de a defini o astfel de ”putere moale” este un eșec din start pentru Putin/ruși. Însăși istoria nu le oferă nici un punct de sprijin; cele două teme pe care plusează propaganda rusă – ortodoxismul și panslavismul, sunt pură ideologie, fără bază reală. Modul în care au fost tratate Polonia și Principatul Moldovei – o țară slavă și una ortodoxă, de către Imperiul Țarist – una dezmembrată și cealaltă lipsită de aproape jumătate de teritoriu în mod ilegal (Tratatul de la București), arată ipocrizia și lipsa oricărei baze a celor două concepții. Eurasianismul este un concept artificios, o mască terminologică pentru expansionismul rus, fără vreo bază conceptuală reală și ignorat în afara sferei rusești de influență, și chiar înlăuntru acesteia (Belarus și Moldova nu se arată încântate de ideologia prefabricată a eurasianismului).
    În consecință, Rusia se află într-o situație dramatică, al cărei dramatism este camuflat de suficiența economică datorată resurselor naturale. Dar pe măsură ce trece timpul și resursele energetice regenerabile le înlocuiesc pe cele fosile, iar cercetarea științifică creează noi materiale și tehnologii care satisfac necesitățile industriale de gen nichel/diamante, Rusia se va găsi tot mai mult împinsă la periferia economico-socială a lumii, cu o marjă de manevră tot mai redusă.

    • „…Rusia se va găsi tot mai mult împinsă la periferia economico-socială a lumii, cu o marjă de manevră tot mai redusă.”

      În lipsa sincronizării, într-un timp oarecare, așa se poate întâmpla. Doar că nu știu cât este de bine…Mă tem de implozia Federației Ruse și mă bucur în același timp de posibila șansă pe care ar avea-o republicile caucaziene.

      • Nu cred că va fi o implozie – Rusia este autosuficientă și în urma embargoului, producția agricolă a Rusiei a sporit. Rusia va rămâne în urmă din punct de vedere tehnologic (ținta de dezvoltare a ei este exclusiv tehnologia militară, ținută secretă, fără transferuri către civil); chiar dacă va excela în anumite domenii, tot va rămâne, per total, în urmă. Nu este o întâmplare că Putin și-a exprimat îngrijorarea față de Inteligența Artificială – americanii sunt în frunte în cursa către IA. Cred că există o mare frustrare a liderilor ruși/Putin – SUA/Trump se decuplează de la implicarea globală, dar Rusia tot rămâne pe afară (în afară de Siria, Coreea de Nord, Rusia nu are nici un cuvânt de spus pe plan internațional, izolarea datorată invadării Crimeei și implicării în conflictul din Donbas își exercită influența).

  8. Eram copil in 1946 ( parca ), la Sibiu, atunci cind Patriarhul Alexei al Moscovei / Rusiei a facut o vizita in Romania . A fost plimbat cu caleasca trasa de 6 cai albi, o mutime uriasa era adunata pe strazi, la intrarea si in interiorul Catedralei Mitropolitane, sa vada o ” minune „, un patriarh ortodox al tarii ” ciumei bolsevice „. Parea incredibil, si , chiar minune, toti au uitat instantaneu de spusele lui Panait istrati si Andre Gide, de ” razboiul sfint impotriva bolsevismului „, de sutele de ani de periodice cotropiri rusesti. Toate pareau minciuni, in ochii multimilor de credinciosi, care vedeau cu ochii lor pe blindul patriarh rus, imbracat in alb. Mi se pare ca era o premiera pentru Romania, ca patriarhul sa fie imbracat in alb. Tot atunci s-a auzit prima oara la noi si titlul de ” PREA FERICIT ”
    Ma tem mult ca si acum, multimea de credinciosi, insuficient educata si prostita de propaganda PSD – ista va pune botul si la aceasta momeala .
    ii si vad pe Dragnea si ai lui facind coada sa pupe, in vazul multimii, mina preafericitului Alexei. Daca acesta , va face si o donatie masiva la Catedrala Mintuirii, atunci,, va fi si mai…. bine
    Aferim !

    • buna ziua
      ar fi Interesant de aflat cum a stiut holinesdaniel ca Johaniss va fi presedinte, undeva la ora pranzului, comentariile aparute si sub apostila BOR sugerau ca Romania a mai cunoscut in istorie Conducatori Straini

  9. Tot ce e posibil.
    Probabil ca vor incerca un troc cu recunoasteri „canonice: Mitropolia Bessarabiei, contra Patriarhia Ucraneana; sau, poate, …NU. Poate vor discuta doa si, isi vor face promisiuni si juramnat de credinta doar intr-un sg sens, ca de la ierarh inferior la cel superior in tot si toate, avand in vedere ca DIE era pe vremuri controlat, subordonat si coordonat de insusi KGB!
    (desi Danel e un pic defazat in timp)
    Astea nu le vom sti noi niciodatata, insa le vom ghici ulterior dupa efectele concrete pe care le vor avea pentru ortodocsi si implicit asupra bugetelori statului ortodocs laic..

    • Pe linga corecturile de rigoare, dar nefolositoare celor de fata, vreau sa adaug ca scrierea este EXCEPTIONALA. De mult nu am mai citit asa ceva pe nerasuflate, de la un cap-la altul, pana la notele de subsol. Probabil, deoarece e vorba de jocuri de putere care ne vor determina viitorul si soarta in viitoarele decenii din scurta noastra viata.

  10. Uau! Deci „summitul” bisericesc e de fapt unul al preafericitilor ciripitori!
    Al nostru cred ca moare de ciuda, auzi dom`le, yacht si avion, pai dreptate e asta?
    Alo, dl Dragnea, dna Firea, macar un elicopter micut, se poate? la ce balti sunt acum nici cu biticla nu se poate merge in sutana, ca intra la lant, doamne feri si pazeste!
    .

  11. Multe se sarbatoresc pe 25 octombrie / 7 noiembrie (pe rit vechi)…
    Printre altele 100 de ani de la Marea Revolutie din noiembrie… :)
    Cineva sarbatoreste departe de casa :)

    • @DragosH,

      Eu stiam din cartile de istorie din scoala de pe alte vremuri ca pe 7 noiembrie se sarbatoarea „aniversarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie” dar observ dupa spusele ca dvs. ca si istoria se schimba …..ca si vremurile de altfel !

      • @DW

        Revolutia din 1917 a fost pe 25 octombrie dupa calendarul iulian, care era valabil si in Rusia si in Romania in acele vremuri.
        Dupa adoptarea calendarului gregorian (daca l-or fi adoptat :) au decalat sarbatorirea ei pe 6 noiembrie :), trebuiau sa-i schimbe SI denumirea asa cum am zis eu, in Marea Revoutie din Noiembrie… :)

        • @DragosH

          Vrei sa demonstrezi ca intotdeauna ai dreptate. Eu am spus ca asa am invatat (in scoala elementara) de la profesorul de istorie care a incheiat lectia scriind pe tabla MRSO (adica Marea Revolutie Socialista din Octombrie) ca sa ne ramana intiparit in memorie „pe vecie”!

          Nu stiu cand ati fost elev la scoala elementara dar ceea ce am spus mai sus sunt aproape sigur ca se petrceau pe vremea cand dvs. nici nu erati nascut.

          Ce scrieti in finalul replicii

          „Dupa adoptarea calendarului gregorian (daca l-or fi adoptat :) au decalat sarbatorirea ei pe 6 noiembrie :) , trebuiau sa-i schimbe SI denumirea asa cum am zis eu, in Marea Revoutie din Noiembrie… ”

          arata ca aveti dubii (daca l-or fi adoptat)…………QED.

      • La Ei era in OCTOMBRIE, la noi era 7-8 Nov. de Sfintii Arhangheli.
        Adica, atunci cand sarbatorim pe Mihai si Gabi ei il sarbatoresc pe Dumitru, iar cand noi il sarbatorim pe Ion ei sarbatoresc Craciunul!
        Oricum, Armata Rossa nu era religioasa si nici nu se orienta dupa Calendarul Iulian – nu prea stiu dupa ce se orienta ARMATA REGALA, e adevarat!

      • 25 Octombrie este ziua in care s a Inflamat Vodka, iar pe 7 noiembrie s a racorit …pufoiaka dupa ce au spart ouale Faberge

      • Romania a fost una dintre ultimele tari europene (deja vu?) care au trecut la calendarul gregorian.
        La unirea din 1918 Transilvania si Banatul il foloseau deja, celelalte provincii nu.
        O prima incercare de adoptare a lui a fost in 1900, cu o comisie stiintifica (S. Haret etc.) ce a prezentat un raport in Parlamant in 15 martie 1900, dar proiectul a fost abandonat si la presiunile BOR.
        Cea care a reclamat adoptarea lui a fost Armata, ce a avut mari probleme in WWI la sincronizarea cu aliatii. Deja pe 1/14 febr 1919 armata romana a trecut la acest calendar.
        Consiliul de Miniştri a adoptat Decretul-lege nr. 1.053 pentru „Adoptarea calendarului gregorian pe ziua de 1 aprilie 1919”. Ce a devenit 14 aprilie 1919.
        BOR nu a fost de acord (la fel ca si in cazul trecerii al grafia latina) si a asteptat conferinţa pan-ortodoxa de la Constantinopol din 1923. Cum parerile erau impartite, in final s-a trecut la „noul stil” in octombrie 1924, dar o parte a BOR nu a vrut, constituind cee ce se anumeste astazi „BOR de stil vechi”.
        Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă şi părţi din Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară şi Română, Sf. Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului au ramas la „stilul vechi” pana astazi.

  12. Aveam o părere…așa si așa despre dl Armand Gosu. Sunt nevoit sa mi-o schimb total. Ceea ce am citit mi-a impus obligatia. Un articol de zile mari ! Nu numai informativ foarte bine documentat, dar si luminile care le intrezaresti in el sunt cât se poate de necesar a fi deslusite. Sper să mai fie si altele.Domeniul, in care se vede că excelează, va preocupa din ce in ce mai mult.

  13. În 1992 nu mai exista URSS. Atunci… cum puii mei mai exista Sovietul Suprem? Sau ați uitat să mințiți credibil?

    • URSS Exista prin Vointa si Fapte, numele varuit in Federatia nu stiu cum Nu schimba Atitudinea Conducatorilor de Acolo, tot ce se intampla de la Revolutia Octombrie Rosu pana in prezent urmeaza linia roshie a violentei, cleptocratiei si a bolsevismului vopsit

  14. Un articol ce curge stralucitor pana la urmatoarea asertiune:

    „Prima inovație pe care Putin o impune ideologiei conservatoare care se articulează în Rusia, a fost introducerea temei pericolului islamist. ”

    In fapt, Putin intretine relatii tovarasesti cu natiuni islamice si toata lumea stie asta. Recent a reusit sa se impace chiar si cu sultanul Erdogan. Dar, in mod expres, asupra „pericolului islamist” eu nu stiu sa fi impus ceva conservatorilor [care conservatori? cei rusi? dar chiar sunt conservatori politrucii rusi din Partidul nationalist al lui Putin?]. Sa vedem mai bine ce zice americanul de temele propagandei putiniste:

    „However, Mr. Putin, whom Mr. Trump so openly admires for his toughness, has, for more than a decade, done exactly what President Obama did. He has never described terrorists as “Islamic” and has repeatedly gone out of his way to denounce such language.”

    https://www.nytimes.com/2017/02/01/world/europe/vladimir-putin-donald-trump-terrorism.html

    Ca atare, ‘impunerea’ acestei teme in spatiul conservator nu transpare de nicaieri, asijderea, nici inovatia nu apare de nicaieri. Dar ramane ideea asta a asocierii criticilor Islamului cu noul imperiu tarist. Se aliniaza si autorul acestei linii propagandistice lansate de Uniunea Europeana si nucleul ei franco-german ce vizeaza discreditarea opozitiei de dreapta europene? Nu stiu, dar e bizar cum o auzim repetata, sugerata, insinuata atat de frecvent in mass media europeana.

    • uresese are de vandut AKH celor care au pricini in toata lumea, rachetele s400 au devenit familiare sulatnului erdogan, intre politica si bani, uresese este conservator..banului adica

  15. eu tin cu chiril..chiril presedinte..mircea badea premier..plesoianu prim ministru..dana grecu sefa la anaf iar mihai tudose ministru secretar de stat…iar neamtzu tiganu reprezentant.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro