De curând, rectorul Academiei de Știiințe Economice a confirmat că un colos de sticlă si oțel, parașutat parcă dintr-un peisaj american, va fi alipit de cladirea ASE(1). Proiectul imobiliar va distruge nu numai valoarea arhitecturală a imobilului ASE, clasat monument istoric, dar și valoarea urbanistică a întregului front nordic al zonei construite protejate Piața Romană(2). Din proiect va face parte și cladirea de lângă ASE, construită în stil neo-romantic la începutul secolului XX, și clasată în 2013 pentru a fi salvată de la demolare. Casa Nanu Muscel va fi ‘introdusă intr-o cupolă, deasupra căreia se vor construi patru etaje, a explicat rectorul ASE.’
Știrea ne arată că pentru autorități identitatea istorică si culturală a Bucureștiului nu este o prioritate. Administrația nu înțelege importanța pe care o are conservarea patrimoniului arhitectural al orașului pentru calitatea vieții locuitorilor și aprobă proiecte care îl distrug. Cu fiecare zi care trece, patrimoniul bucureștean dispare sub ochii noștri.
În cei trei ani de guvernare ai Gabrielei Firea urbanismul derogatoriu a continuat sa faca ravagii in zona istorică a capitalei. În absența unui nou plan urbanistic general (încă nefinalizat, deși promis din 2016), fără inventarul actualizat al zonelor construite protejate și fără situația la zi a imobilelor înscrise pe lista monumentelor istorice, patrimoniul capitalei este pe cale de dispariție. Mai mult,Gabriela Firea a anulat si pașii făcuți deja pentru conservarea patrimoniului, refuzând sa prelungească termenul de valabilitate al hotărârii de consiliu (HCGMB 34/2009) care oferea un grad de protecție sporită imobilelor si spatiilor verzi din 12 zone construite protejate.
Patrimoniul arhitectural al Bucurestiului – unic in Europa
Bucureștiul are un patrimoniu arhitectural si urbanistic demn de a fi conservat si promovat. Unicitatea patrimoniului bucureștean pe plan european se regăsește în diversitatea de stiluri arhitecturale, în supravietuirea etapelor succesive de dezvoltare istorică a orașului, în amestecul de influențe occidentale și orientale.
În anul 2000, Consiliul General a adoptat proiectul de hotarare (HCGMB 279/2000) care identifică 98 de zone construite protejate a caror valoare istorică, culturală, arhitecturală și ambientală este considerată de către specialiști reprezentativă pentru identitatea Bucureștiului. Zonele construite protejate acoperă 14% din teritoriul capitalei si includ străzi si trasee istorice, aproximativ 18.000 de imobile, printre care monumente istorice și imobile cu valoare culturala si ambientală neclasate, și parcuri istorice (aproximativ 1,4% din teritoriu). Anii care s-au scurs de la adoptarea proiectului de hotărâre au arătat, însă, că protecția este mai degrabă pe hârtie, pentru că pe teren valoarea arhitecturală si ambientală a zonelor construite protejate continuă să se degradeze, victima unei dezvoltări imobiliare haotice.
În 2014 ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) și-a exprimat oficial îngrijorarea în legătură cu degradarea patrimoniului arhitectural al Bucureștiului(3), afirmând că este preocupat de degradarea patrimoniului cultural si arhitectural ca rezultat al demolărilor, a abandonului imobilelor istorice, a dezvoltării urbane nesustenabile și a metodelor neadecvate de renovare.
În 2016, World Monuments Fund, cea mai prestigioasă fundație internațională de protejare a patrimoniului, a nominalizat Bucureștiul pe lista celor 50 cele mai periclitate situri istorice.(4)
Cu toate acestea, situația patrimoniului bucureștean continuă să se deterioreze și in mandatul Gabrielei Firea. Continuă demolările de imobile istorice în zone protejate, continuă construcțiile care incalcă regulamentele de urbanism și distrug țesutul istoric, continuă renovările care afectează valoarea arhitecturală a imobilelor, dispar spațiile verzi amenajate din zonele protejate, se modifică iremediabil peisajele culturale.
București – identitate culturală abandonată
Pentru a putea recupera identitatea Capitalei, trebuie să ințelegem cum s-a ajuns aici. Pe lîngă corupție și conflicte de interes, vorbesc adesea de un triplu abandon: al misiunii publice, al eticii profesionale si al responsabilității individuale. Primari si funcționari care nu posedă o minimă înțelegere a rolului pe care patrimoniul istoric îl joacă în dezvoltarea armonioasă a orașului și în creșterea calității vieții locuitorilor, urbaniști si arhitecți care au abandonat responsabilitatea pentru spațiul public, investitori privați care ignoră comunitatea unde construiesc, urmărind doar câștigul financiar pe termen scurt (cu cât mai mulți metri pătrați construiți, cu atât mai bine).
Principalele cauze ale degradării patrimoniului bucureștean sunt:
- Proliferarea PUZ urilor derogatorii. Aceasta este cea mai gravă boală a urbanismului bucureștean și sursa distrugerii valorii urbanistice a zonelor construite protejate. Administratia aprobă proiecte care distrug calitatea arhitecturală si urbanistică a zonei protejate.
- Nu există o piață funcțională a imobilelor de patrimoniu. Aici sunt două mari probleme: una de interpretare a legislației de urbanism, care face ca valoarea economică a terenului să fie mult mai mare decât valoarea imobilului istoric, iar alta ce ține de hățișurile juridice și de o legislație deficitară în care sunt prinse cele mai multe astfel de imobile: retrocedări, procese, mai mulți proprietari, drepturi litigioase.
- Nu există date actualizate (și nici specialiști care să se ocupe de asta în administrația locală). Nu există un inventar la zi al celor 98 de zone protejate si nici fișele actualizate ale celor 2600 de monumente istorice din care sa reiasă situatia fizică si juridică a fiecărei clădiri. Fără o analiză a fondului construit nu poate fi elaborată o strategie de regenerare urbană a zonelor protejate.
- Nu există o masă critică de bucureșteni preocupați de conservarea patrimoniului arhitectural si urbanistic și de calitatea mediului construit.
Ce poate face Primarul General al Bucureștiului pentru a conserva și valorifica patrimoniul arhitectural si urbanistic al Bucureștiului
În primul rând, Primarul General trebuie să oprească adoptarea PUZ-urilor derogatorii, motivate exclusiv de rațiuni imobiliare. Aceste PUZ-uri derogatorii trebuie să devină excepția, nu regula, pentru administrația bucureșteană. Numai astfel pot fi conservate valorile urbanistice si arhitecturale ale zonelor protejate.
În zonele construite protejate care au rezultat dintr-o dezvoltare omogenă (parcelările interbelice) PMB ar trebui să elaboreze regulamente de autorizare directă. Regulamentele vor detalia permisiunile si restricțiile, materialele de construcție, modul de amenajare al spațiilor libere, aspectul fațadei și al împrejmuirii. PMB nu ar mai permite excepții de la regulamentul adoptat de consiliul general, fiind eliminat, astfel, urbanismul derogatoriu. Această abordare ar împiedica dezvoltarea haotică, o sursă principală de conflicte între vecini. Ar conserva aspectul unitar al fațadelor și spațiile verzi. Ar reduce semnificativ timpul de emitere al autorizațiilor de construire. Printre parcelările care ar putea beneficia de un regulament de autorizare directă ar fi parcelarea Bazilescu sau parcelările construite de Societatea de Locuințe Eftine București, 1911 – 1948, (parcelarea Lupeasca, Clucerului, Șerban Vodă, Fabrica de Chibrituri, Dorobanți, Cornescu, Drumul la Tei, Grant-Belvedere, Zablovschi, Rahova, Steaua, Drumul Sării, Ana Davila, Verzișori-Tăbăcari, Boiangiu, Sfânta Vineri, Iancului, Calea Lacul Tei), aflate sub asediul speculei imobiliare.
Primăria București trebuie sa elaboreze inventarul imobilelor si al spațiilor libere care alcătuiesc zonele construite protejate, proiect care ar fi trebuit sa fie finalizat la puțin timp după adoptarea Planului urbanistic zonal al zonelor construite protejate, în anul 2000. Acest inventar nu există nici în ziua de azi. Fără inventar, zonele sunt protejate doar pe hârtie, pentru că imobilele care le compun, cu excepția celor înscrise pe lista monumetelor istorice, nu sunt protejate. Deocamdată, soluția inventarului a venit de la societatea civilă. ARCEN lucrează la Catalogul București – o platformă dedicată celor 98 de zone construite protejate ale Capitalei. (5)
La nivel administrativ, componența Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism (CTATU) trebuie să includă cel puțin un expert în monumente istorice și patrimoniu arhitectural, un istoric, un sociolog, un consultant de mediu și un economist.
Gabriela Firea a refuzat înființarea Comisiei de imagine urbană (CIU), măsură propusă de USR cu scopul îmbunătățirii procesului de avizare în zona istorică a Bucureștiului. CIU ar analiza intervențiile în zonele protejate și în ariile de protecție ale monumentelor istorice. Ar aviza amenajările peisagere, amenajările ambientale, lucrările de artă monumentală, mobilierul stradal, panotajul stradal și pe construcții, propunerile de fațadizare. În general, toate intervențiile care afectează peisajul cultural in zona centrală ar fi avizate de CIU, având ca scop principal conservarea unei imagini urbane armonioase.
Înființarea Biroului de consiliere pentru proprietarii din zonele construite protejate si pentru proprietarii de monumente istorice este deasemenea o necesitate. Biroul ar informa și educa cetățenii cu privire la legislația de patrimoniu, ar participa la elaborarea expertizelor tehnice, ar consilia proprietarii despre sursele de finanțare, ar facilita procedurile de avizare a intervențiilor, ar actualiza inventarul zonelor protejate si situația fizică si juridică a monumentelor istorice. Ar elabora ghiduri de bune practici pentru intervențile asupra imobilelor istorice.
Patrimoniul arhitectural si urbanistic al Bucureștiului este o resursă esențială pentru identitatea orașului. Calitatea vieții urbane depinde în mare măsură de calitatea mediului construit . Administrația locală trebuie să integreze conservarea si reutilizarea patrimoniului construit în strategia de dezvoltare economică, socială si culturală a Bucureștiului.
NOTE____________
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ce patrimoniu visam?!?!?
Pentru a ocupa o functie in aparatul de stat sau la primarie se da SPAGA!!!! MARE!!!! Banii aia trebuie recuperati cumva. Cui ii pasa de patrimoniu?
Cum sa inteleaga ce e ala patrimoniu tot felul de bucuresteni de prima generatia al caror pedigree e mai mic decit al Schnautzerului meu? Ce pot sa stie oamenii aia traiti cu WC in fundul curtii ce inseamna MOSTENIRE, ARHITECTURA, TRADITIE, FAMILIE? Atunci cind e vorba de traditii amesteca ritualuri precrestine cu sfinti si calendarul bisericesc, totul garnisit cu marfa din Turcia sau China, ceva suse „culturale” si gata traditia!
Sint acolo pt a da un tun si a disparea cit mai rapid sa „ne simtem bine si noi”!
Se construieste mult, prost si fara rost. Foamea de a parveni a transformat Bucurestiul intr-un accident demografic si urbanistic. Totul e manipulat de catre diverse mafii specializate fiecare pe nisa ei. Si atit.
„Ce pot sa stie oamenii aia traiti cu WC in fundul curtii ce inseamna MOSTENIRE, ARHITECTURA, TRADITIE, FAMILIE?”
Ati fi surprins sa aflati cat de multe pot sa stie – nu toti, admit – „oamenii aia” ce inseamna toate acelea. Ati fi probabil la fel de surprins sa aflati ca 90% sau mai mult din mostenirea culturala, arhitecturala si de oricare alt fel vreti dvs. a omenirii este lasata de oameni cu toaleta in fundul curtii. La fel cum probabil v-ar surprinde sa aflati ca WC-ul este o inventie recenta, care postdateaza cam toata mostenirea aia cultural-arhitecturala. Ca pana si acei suboameni „traiti cu WC in fundul curtii” stiu ce-i aia familie probabil ca e prea socant ca sa mai mentionez, n-as vrea sa va provoc vreun disconfort gnoseologic fatal.
Insa din pacate dvs. n-o sa aflati toate astea niciodata, pentru ca din mesajul dvs. rezulta clar cam ce fel de ochelari de cal purtati. Aveti mai bine grija, mare grija de Schnauzerul ala cu pedigree, oricum e mult mai valoros decat niste milioane de romani cu toaleta in fundul curtii.
Rarele exceptii doar confirma regula.
Schnatzerul nu este mai valoros, este aprecierea dumneavoastra, ESTE CU MULT MAI EDUCAT!
Insistati sa va afundati tot mai adanc in penibil.
Ca sa puteti vorbi despre „rare exceptii” cu o oarecare autoritate, ar trebui sa va referiti la un set de date relevant din punct de vedere statistic. Si nu va cred daca pretindeti ca ati intervievat niste mii de oameni „cu WC in fundul curtii” (expresie care, de altfel, luata ad litteram este in sine ridicola, nimeni nu are WC in fundul curtii) si-ati constatat dvs. ca doar foarte putini stiau cate ceva despre „ce inseamna MOSTENIRE, ARHITECTURA, TRADITIE, FAMILIE”.
Cat despre Schnauzerul dvs. (care, ca veni vorba, e Schnauzer, nu Schnautzer si nici Schnatzer, daca tot vorbim de educatie), simplul fapt ca vorbiti despre oameni cu termeni destinati in general animalelor spune cam totul. Despre stapan, nu despre potaie.
@Prostu’ satului
De acord cu tot ce spuneti si consider ca e de bun simt, cu exceptia „nimeni nu are WC in fundul curtii”.
In mintea romanului (cel putin din satele pe unde am umblat si am copilarit eu) tema closetului este una care trebuie tinuta cat mai departe, fizic si mental… (motiv pentru care e si dificil de rezolvat) Da, totusi, majoritatea au closetul in coltul cel mai indepartat al curtii, din decenta si din prudenta (pentru a evita contaminarea olfactiva).
La tara e ceva de bun simt, sa nu ai veceul aproape de bucatarie; mai exista si notiunea de „spurcat” pentru vasele care, in mod direct sau indirect au ajuns in contact cu materii fecale, si care sub nicio forma nu se vor mai folosi pentru prepararea mancarii… eventual, doar dupa ce sunt frecate indelung cu lesie. Ceva ce tine de un alt fel de igiena…
In satul meu, dupa ce s-a tras apa curenta pe strazi si in gradini si curti, destui si-au facut WC si in casa, dar il tin „de curat” si folosesc de regula, tot closetul din fundul curtii.
E o ramanere in urma fata de civilizatie, dar probabil si un alt model de civilizatie.
Cumva, amuzant, dupa ce mi-a construit casa „pe pamant” cu tot felul de dotari moderne, mi s-a atras atentia, inclusiv de catre dirigintele de santier si, mai aluziv chiar si de arhitect, ca trebuia sa tin si un WC afara – nu a fost in gluma, am insistat sa aflu de ce… pai cand iti mai vin oameni la lucru sau mai asa, doar n-o sai bagi in casa.
Eu zic ca treaba e mai serioasa decat e tratata de unii, dar suntem pe drumul cel bun – trebuie totusi procedat cu tact si fara stigmate.
Improbabil sa-mi mai cititi raspunsul, articolul pare „inchis”, dar mi se pare de bun simt sa va raspund totusi.
Recunosc ca treaba cu „nimeni nu are WC in fundul curtii” a fost un argument tehnic corect, dar cumva necinstit, de tipul cautatului nodului in papura.
Ad litteram, WC este abrevierea de la „water closet”, un dispozitiv in care apa foloseste… ma rog, foloseste la ceea ce foloseste.
In acest sens, poate exagerat de strict in contextul discutiei, closetele din fundul curtii nu sunt WC-uri.
Multumesc! Iata ca am mai trecut pe aici.
Da, tehnic ar fi corect, dar asa-i: asta ar fi chiar cautatul de nod in papura, ca doar nimeni nu s-ar fi gandit la veceul cu apa din fundul curtii. :-)
Tocmai, ca nu credeam sa nu stiti la ce se refera, ca sa iesiti cu fandari de genul asta.
Nu cred ca mai treceti INCA o data pe-aici, ar fi prea de tot :-)))
Re: WC, de-aia am si specificat ca iau expresia ad litteram. Sigur ca am exagerat, dar revedeti va rog contextul. Unul in care interlocutorul, vorba d-lui Fota intr-un interviu deunazi la Digi, „se bip in capul” alora mai putin perfecti (sic!) decat domnia sa. Ori, atunci cand procedezi astfel, trebuie sa fii sigur ca tu insuti esti perfect.
Tatăl meu are WC în fundul curții (la propriu), unul curat și mult mai puțin mirositor decît multe WC-uri din clădiri… și tot el se ocupă prin petiții și mobilizări printre oamenii din cartier de infrastructura locală, în limitele bunăvoinței primarului și CL. Locuiește în cartierul Tei, într-o zonă care pînă acum 3-4 ani „nu exista pe hartă”.
„De curând, rectorul Academiei de Știiințe Economice a confirmat că un colos de sticlă si oțel, parașutat parcă dintr-un peisaj american, va fi alipit de cladirea ASE”
Știu casa aflată de mult în paragină. De asemenea, apreciez eforturile tuturor celor care militează pentru conservarea arhitecturii centrului Bucureștiului (în context, nu înțeleg cum de mai este în funcție arhitectul-șef al Capitalei care a declarat la TV că orașul trebuie să se modernizeze, prin urmare, este firesc ca unele clădiri vechi să dispară, în concordanță cu dorințele cetățenilor săi).
…Dar, nu am văzut cum arată proiectul. Înțeleg că e monstruos, dar cum arată?!
Spre exemplu, construcția hotelului care reproduce fațada fostului Teatru Național de pe Calea Victoriei nu arată deloc rău. Prin urmare, vreau să fiu de acord cu dumneavoastră, așadar ajutați-mă și publicați schița proiectului.
Apoi, cum de nu vedeți dumneavoastră, sau oricine care are ochi, monstruozitatea de clădire de pe bd Lascăr Catargiu în care se află Secția 1 Poliție și nu cere nimeni demolarea ei deîndată?!? Dom’le, este cumplită! Așa ceva este de neimaginat nicăieri, în niciun oraș, chiar și în cele construite din beton aluminiu și sticlă, arată hidos, are o arhitectură teribilă! Este îngrozitoare! Nimeni nu observă, însă…
În fine, ruina de la Casa Radio este veșnică! Nimeni nu remarcă! Este o clădire ruinată în centrul Bucureștiului! Iar magazinul București parcă nu se mai termină, că-i chiar la Kilometrul zero. Și nici la acela nu știm cum arată proiectul…
Arhitectul Sef al Bucurestiului.
O poveste cu iz de opereta proasta damboviteana.
Detalii sunt pe internet pentru curiosi, nu as vrea sa comentez mai mult.
Felul in care arata un oras denota nivelul de cultura al cetatenilor sai si al conducerii alese de acestia. Primarul Bucurestiului a fost ales de 14% din electorat, dupa chipul si asemanarea acestora.
MMM
Eram odata intr-un oras (nu Bucuresti) profund betonat, pana si spatiile verzi erau „mimate”. Exclam oripilat catre un trecator: „Uite dom’le cum arata!”. Raspuns: „Nu-i asa ca e frumos tare?”. Omul a raspuns sincer, nu era sarcastic.
Pentru gandacul de balegar, nimic nu miroase mai frumos decat a sa casa.
Cu sectia aia de Politie chiar a FOST un scandal – dar probabil nu a mers nimeni pana in panzele albe cu solicitarea de demolare… ca, naaa… e „Politie”! La drept vorbind, inteleg partea asta, ar fi fost o risipa de resurse deoarece ar fi trebuit sa te afli ani intregi in proces cu Politia si e f. probabil ca degeaba, ca rezultatul final ar fi fost de partea lor! >:(
La fostul Teatru National e alta poveste, acolo cladirea ORICUM fusese distrusa (cred ca din razboi chiar sau cel mai tarziu la cutremur); practic, a fost chiar o mica „victorie” a unora din MCC si a unor ONG, ca s-a obtinut fie si atata lucru, cand s-a venit cu ideea hotelului.
La ASE, in schimb, ar fi trebuit AMENDAT BABAN Rectorul, pentru ca a lasat vreo 15 ani cladirea aia sa ajunga in paragina si a incurajat devastarea ei! Pe la inceputul anilor 2000 cladirea era ok!
Teatrul a cazut la bombardamentul german in 24 august 44 desi era vizat palatul telefoanelor – e de mirare ca i s-a pastrat atata timp locul.
În legătură cu Casa Nanu n-aș spune că dl Vlad Alexandrescu a avut opinii și atitudini discutabile, ci doar că ASE este proprietarul imobilului de numai câțiva ani, vreo 5. Iar obținerea avizelor a întârziat din cauza acelorași probleme administrative. Tot discutabile.
Clădirea Secției 1 Poliție înainte de a fi în situația de a fi demolată (oarecum exagerat invocată de mine) fost construită. Cine a aprobat monstruozitatea?! Și cum de nu „s-a legat nimeni cu lanțuri” pentru a nu se realiza hidoșenia?
Dar, apropo, cu Piața Matache și refacerea coloanelor, după cum s-a promis, ce se întâmplă?!
Dar Cathedral Plaza, se poate demola?! Când, oare?
Îmi doresc să văd, înainte de a critica, proiectul de la ASE… Și la fel cu orice alt lucru asupra căruia mi se propune să-mi formulez o opinie.
OAR-ul ce parere o avea despre activitatea CTATU? Cred ca ei ar trebui sa trimita cei mai buni reprezentanti ai sai in comisia tehnica de urbanism. Desi, dupa realizarile celor inclusi in 2017 in aceasta comisie, prezentate chiar de OAR, nu s-ar zice.
Nu mai contruiti blocuri ceausiste de locuinte in Bucuresti! Luati exemplu de la americani, construiti locuinte in suburbii, incurajati lucrul de acasa si orasul se va decongestiona. Acum se merge in directia opusa, traficul este de nedescris, poluare si aglomeratie.
Astfel de blocuri vor oamenii.
Problema este insa ca initial se construiesc mai rasfirate, apoi cand se vand primele, intre acestea se indeasa altele.
Cauza? Chiar daca eu nu o stiu, altii si-o inchipuie.
O fi vrand, dar cum explici migrarea masiva in vest unde casele sunt mai mici?
Eu as nuanta cam asa: aceasta ofera piata si acestea sunt posibilitatile, dar daca ai mai iesit din casa si vezi ca exista o alta optiune profiti de ea.
E una sa vii acasa de la servici printre blocuri, si alta e cand vii la casa ta in olanda sau paris.
In Olanda traiesc olandezi :-)
Romania mai are 2-3 decenii pana la acel nivel.
@Dedalus – oamenii vor de fapt locuințe și cumpără ce li se oferă. Însă atât în UK, cât și în Germania, construirea unui nou cartier de locuințe începe de la drumuri asfaltate și rețele de utilități publice, nu de la clădirile propriu-zise. Primul excavator care vine să sape o fundație într-un cartier nou, vine pe un drum asfaltat și cu stâlpi de iluminat public aflați deja în funcțiune. La bază, ăsta e motivul pentru care se construiesc mereu blocuri nou în mijlocul orașelor românești, faptul că există deja drumurile asfaltate și utilitățile publice.
Un alt motiv e rata prea rapidă de dezvoltare economică a orașelor mari din RO, în detrimentul celor mici: în UK, prețul unei locuințe modeste în oraș e echivalent cu chiria pe 20-25 de ani, iar prețul unei locuințe cu pretenții, într-un sat aflat la 5-6 mile de oraș, e echivalent cu chiria pe 35-37 de ani. În București, prețul unei locuințe e echivalent cu chiria pe 8 ani, in câte îmi povestea un tip care se ocupă cu așa ceva. Deci chiriile sunt mult mai mari în RO, în raport cu valoarea de vânzare a locuinței, ceea ce încurajează dezvoltarea haotică.
Asta s-ar putea rezolva doar cu dezvoltarea unor rețele performante de transport local, ceea ce durează 30-50 de ani, iar în RO nici nu a început încă. Încercați să propuneți rețele de tren urban de suprafață în București, să vedeți ce reacții furibunde obțineți. Pentru bucureșteni sunt acceptabile numai magistralele de metrou la 1 miliard de euro bucata, care să-i ducă pe toți în Piața Romană :) Un tren urban de suprafață, S-Bahn ca la Viena, e o adevărată jignire pentru ei, cum s-ar mai deosebi de ”provincie” dacă ar permite așa ceva?
Rezultatul e că se construiesc în continuare blocuri în mijlocul Bucureștiului, iar comparația mea favorită, că ”mai are un pic și ajunge ca Jakarta”, tocmai începe să rămână fără obiect: indonezienii au început să discute serios despre mutarea capitalei, e din ce în ce mai evident că orice viitoare descongestionare la Jakarta e fără speranță.
Se vinde ce se cumpara.
Daca maine bucurestenii vor dori sa traiasca in casute in copaci, asta se va vinde.
Cei cativa care doresc case individuale, spatii verzi si alte asemenea strang din dinti sau pleaca in alt oras. Sau in alta tara.
MMMM
Cererea reflecta nivelul de cultura, iar nivelul de cultura se formeaza in urma efortului pentru a reusi in viata.
Intr-o tara de pomanagii si cu un stat care se imprumuta masiv pentru a plati degeaba milioane de puturosi incompetenti, asa arata cererea de locuinte. Reflecata aceasta incultura si acest semianalfabetism.
Nu poti sa oferi ceva ce nu se cere si nici nu poti sa „convingi” oamenii sa vrea altceva decat propriul nivel de cultura dicteaza.
Iar din punct de vedere politic, este sinucidere curata sa oferi celor 14% din alegatori case si spatii verzi cand ei isi doresc blocuri inghesuite si betoane.
Daca este aleasa primar o pisica de cele 140,000 de pisici din Bucuresti care au venit la vot, cum naiba cei 1,000,000 (aproximativ) de catei care nu au venit la vot ca sa aleaga catelul lor ar putea sa faca pisica sa latre?!
Ce alegi, aia ai.
Interesant post. Cateva observatii/comentarii.
Acea informatie referitoare la amortizarea pretului in opt ani e surprinzatoare si as zice ca e destul de departe de adevar, poate cu exceptia unor situatii aparte, speciale – de genul, vreau mortis sa inchiriez o casa pe strada cutare, pe partea dreapta, dar nu mai aproape de doua cladiri de vreun colt… in fine, intelegeti ideea. Sau chiriasi care nu platesc, practic, din buzunarul lor, si-atunci isi permit sa aiba pretentii mari.
Altfel, cunosc foarte bine situatia din doua zone diametral opuse ale orasului. Referindu-ma la locuinte „normale”, nu palate „cu istorie”, in nordul orasului echivalenta respectiva ar fi cam pe la 20 de ani, plus minus cativa ani, dar nu multi. sa zicem de la 17-18, pana spre 22-23. In extremitatea sudica a orasului raportul respectiv bate spre, sau chiar depaseste usor 30 de ani.
Doi, sunt surprins – fara argumente – de timpul foarte lung in care credeti ca s-ar putea dezvolta retele performante de transport local. 30-50 de ani mi se pare enorm chiar si pentru standardele romanesti, vorbim practic de doua generatii… de ce-ar trebui sa dureze atat de mult???
Trei, la nivel de „feeling”, pentru ca n-am niciun fel de expertiza in domeniu, cred ca sunteti prea aspru, intr-un fel, cu bucurestenii – ma refer la partea cu trenul urban.
In primul rand, bucurestenii – cam ca toti romanii, de altfel – sunt obisnuiti, pregatiti si gata resemnati sa li se bage pe gat cam orice, de la trei randuri de borduri pana la un pasaj rutier (Basarab) care le trece pe sub/peste balcoane. Acest din urma proiect e de altfel si singurul de care-mi amintesc ca a starnit oarece proteste palide, ramase, cum altfel, fara rezultat. Asa ca, pe langa faptul ca nu-mi amintesc sa fi propus cineva, la modul serios, tren urban in Bucuresti, oricum nu ma astept sa genereze proteste, si inca furibunde. Poate doar pe feisbuc.
Intr-al doilea rand, toate proiectele de infrastructura urbana semnificative din Bucuresti la care ma pot gandi au fost de tip top-down. Inclusiv podul Basarab pe care-l mentionam mai sus. Nimeni nu-si bate capul sa consulte bobulatia cand il paleste inspiratia divina.
Intr-al treilea rand, nici macar de-astea top-down n-avem. Maximul pe care l-a scremut Marele Partid pentru Bucuresti a fost sa cumpere niste tigai albastru-moschee in loc de autobuze Mercedes, pe criteriul ca primele au fost mai ieftine cu 2 sau 3%. O gandire economica pe care cu certitudine n-o aplica atunci cand vine vorba de autoturismele in care-si plimba propriile cururi, cu sau fara sarme in ele.
Pe scurt, daca orasul asta ar avea sansa unui Haussmann (da, stiu, aiurez), acel ipotetic personaj ar avea practic mana libera, cel putin din partea bucurestenilor. Ramane „doar” sa-l gasim si sa-l votam.
@Prostu’ satului – povestea cu cei 8 ani e din auzite, am scris asta chiar în acel comentariu. Dar părea credibilă, tipul care o relata e un israelian care cu asta se ocupă în București, cumpără apartamente pe care le închiriază. Habar n-am cui și pentru cât le închiriază, de-obicei eu nu pun întrebări, las omul să povestească ce are de povestit. Oricum, intenția lui ar fi fost să facă asta și în Anglia (aici l-am întâlnit) și a fost profund dezamăgit de perioada foarte lungă de recuperare a investiției.
Povestea cu trenul urban e de pe forumuri de specialitate, unde n-o să mă găsiți drept @Harald, dar am menționat-o de câteva ori și pe Hotnews, ca să sondez terenul. Și astea au fost reacțiile pe care le-am obținut, bucureștenii par să vrea neapărat metrou, deși e de vreo 6 ori mai scump decât calea ferată de suprafață.
Un alt raspuns tardiv, dar cu care ma simt dator.
La treaba cu 8 vs 20 de ani comentariul meu nu era o critica, cu atat mai putin o acuzatie. Doar o informatie alternativa, sa-i zicem.
La cealalta, mult mai serioasa… nu stiu ce-as putea spune. Poate ca nici pana in 197-si-cat-a-fost-cand-a-inceput-metroul 95% din bucuresteni habar n-aveau ce-i ala si nici n-ar fi conceput altceva decat transport de suprafata si totusi s-a facut.
Cu parere de rau, pentru ca si eu sunt unul dintre ei, chiar daca prin adoptie, cred ca in cazul unor proiecte de-acest fel parerea bucurestenilor n-ar trebui luata prea mult in seama – mai ales nu atunci cand e exprimata mistocaresc si anonim, cum se intampla de regula pe forumurile Internet. Sta in gena noastra de mitici caragialesti, de la ilustrul Ioan Luca pana-n zilele noastre si probabil mult mai departe in viitor, sa cartim din principiu la absolut orice.
@Prostu’ satului – obiecțiile păreau destul de serioase, nu era doar cârteală. Pe bucureștenii din naștere părea să-i deranjeze ideea de a amesteca cu navetiștii, iar metroul oferă cumva o separare la capitolul ăsta.
@Prostu’ satului _ „…sa cumpere niște tigăi albastru-moschee”
Tigăi, într-adevăr, dar mai degrabă „albastru-peruzea”. Mă rog… turcoaz, că de la turci vin. Dar am îndrăznit observația pentru că s-a întâmplat mai des să văd peruzele decât Moscheea sultanului Ahmed. Despre contractul de achiziție cu nenumărate probleme am mai scris.
Prețul mediu al unui apartament în București este aproximativ 78-80.000EUR. Dacă este închiriat cu 400EUR/lună suma este echivalentă cu chiria pe 15-16 ani. (Nu reprezintă un amortisment în sens propriu, pentru că din cei 400 EUR se plătesc taxe. Prin urmare, amortizarea investiției se face în aproximativ 20 de ani, precum ați scris.)
Pasajul Basarab este deranjant pentru unii, dar pentru majoritatea bucureștenilor este o soluție de management al traficului rutier extrem de practică. Circul adesea pe la Leu…
Primul metrou, rudimentar cei drept, a fost construit în 1863. Or fi părând bucureștenii alogenilor așa, mai neștiutori, dar chiar 95% să nu fi auzit și să nu dorească metrou?! Măcar cei care vizitaseră în vremea comunismului Leningradul, sau Moscova, ceva, ceva tot trebuie să fi auzit, ori citit … http://www.cunoastelumea.ro/wp-content/uploads/2016/07/metrou-4.jpg
Presupun că ideea conform căreia bucureștenii „e necivilizați și nu știe ce e trenul urban” este o glumă („aroganță”-i zice Nea’ Gigi), din seria „românii nu știe ce e autostrăzile, că uite noi aici în Germania și Anglia avem, și ei nare, pen’că nu vrea”.
Altfel, de „resemnat” ce mă simt, astă iarnă am înghețat îndelung în fața Palatului Victoria la întâlniri [nefinalizate] cu d-na VV Dăncilă și proteste… Vă așteptăm, că tot veni vorba, duminică seara în acelați loc la concert și alte „comedii”.
@Constantin – din perspectiva unui cetățean străin se văd altfel lucrurile. Dacă acel israelian are clienți dintre conaționalii lui care ajung ocazional în România, respectivii plătesc cu totul alte sume dacă românul mediu care închiriază un apartament mediu în București.
La fel se întâmplă și la Breb, în Maramureș, clienții pe care îi are Duncan Ridgley acolo sunt cu totul alții decât clienți pe care i-ați avea dvs acolo. Așa că el încasează alți bani, cum e și de așteptat.
Vad ca discutia devine serioasa…
OK, fie si albastru-peruzea, n-am nimic impotriva. Mult mai importanta mi se pare cealalta parte – tigai.
Am fost de curand intr-o scurta vacanta in Malta. Realizez ca o sa spun o tampenie, dar unul dintre lucrurile care mi-au stricat in parte vacanta au fost autobuzele lor (din pacate nu m-am incumetat sa inchiriez o masina). Sa vad si sa nu cred – Otokar. Mi s-a facut rau. Niste harburi cum nu cred ca am mai intalnit din anii ’70, cand ma duceam cu RATA la bunici, in satul eponimic. M-au umplut de draci, nu mai vorbesc de dezgust.
Pasajul Basarab. Principial, nu sunt pentru incurajarea traficului auto individual intr-un oras inghesuit ca Bucurestii. Dar recunosc ca profit din plin de acest pasaj, ba chiar de doua ori pe zi. Si ma bucur meschin ca sunt intotdeauna „contra curentului”, pe sensul cu trafic mai scazut. L-am mentionat in alta idee – chiar daca multi au fost/sunt afectati grav de aceasta lucrare, in sens negativ, protestele au fost modeste. Iar de regula lipsesc cu desavarsire.
Edilii fac ce vor, cam asta-i ideea. Uitati-va si la firmele madamei Firea; ce daca le-a infiintat ilegal, le reinfiinteaza si gata. Vorba lui Rebengiuc in Balanta (cred) – da-i in pastele ma-sii de enoriasi…
Re: metrou, pare ca suntem de varste apropiate. „Pe vremea mea”, care cred ca a fost si-a dvs., foarte putini oameni calatoreau in strainatate – inclusiv in „lagarul comunist”. In experienta mea (fireste ca irelevanta statistic), 5% s-ar putea sa fie chiar o supraestimare. Pana in 1990 doar unul dintre cei aproape 40 de colegi de clasa din liceu – si-a fost un liceu de elita, asa cum exista Liceul in fiecare oras de provincie – reusise sa iasa din tara. O singura data, si pentru ca tatal lui era niscaiva activist, propagandist, ceva de-acest gen. Noi, ceilalti, nici macar in Bulgaria n-aveam voie.
Sigur ca oamenii stiau, macar in teorie, ce-i ala metrou. Foarte putini dintre ei – va fac o concesie si nu mai dau procente – vazusera si calatorisera cu unul. Parerea mea e ca, macar la inceput, l-au acceptat fara cracnire nu din te miri ce vizionarism, ci pentru ca erau obisnuiti, obligati sa accepte orice fara cracnire. La fel cum au fost acceptate si tampenii gen Canalul Dunare-Bucuresti, altfel o tampenie recurenta, din cate vad.
In incheiere, o sa fim cel putin doi duminica, in Piata Victoriei.
Asa cum se scrie in articol, este absolut necesar un inventar la zi. Acesta ar fi potrivit sa fie implementat (sintem in 2019!) on-line si deschis, accesibil publicului, incit oricine sa poata interveni cu completari fara sa distruga datele. Aceasta baza de date online ar trebui sa prezinte in diferite forme statistici actuale ca de exemplu gradul de degradare, tendinte, amplasarea si concentrarea geografica. Doar atunci, urmarind trendurile si situatia globala se poate vedea cum stam. Pe teren arata catastrofal, poate ca 80% din patrimoniu e pe cale sa se prabuseasca dar nu se stie exact.
Informatiile pentru aceasta baza de date ar putea fi importate din registre existente.
Se pare ca un rol nefast in toata tara in protectia monumentelor il au tocmai autoritatile si agentiile (Ministerul Culturii). Gurile rele spun ca un PUZ sau PUD, ma rog, se vinde la preturi substantiale sau cu procent din valoarea imobiliara planificata. Daca analizezi din perspectiva larga, deteriorarea monumentelor urmareste cam acelasi tipar: burlane lipsa si gauri in acoperis fac sa se deterioreze zidaria si tencuiala. Te duce cu gindul ca exista un indrumar secret cum sa faci un monument incomod sa se prabuseasca. Acolo unde cineva incearca sa opreasca o demolare ilegala, chemind autoritatile, peste noapte apar buldozerele si fac sa dispara cladirea cu totul (vila de patrimoniu din Craiova, de curind).
Sintem pierduti si la capitoul asta.
Baza de date nu se face singura.
Nu are cine sa identifice monumentele, nu are cine sa le puna pe o harta, nu are cine sa faca baza de date si nici cine sa o securizeze.
Ca sa nu mai spun ca nu exista nimeni capabil sa faca un caiet de sarcini pentru asa ceva, in ipoteza aparent salvatoare ca am vrea sa angajam o firma din Pakistan (sau Botswana) sa faca baza de date.
De decenii intregi invatamantul romanesc produce rebuturi in serie. Cei mai rasariti nu stiu sa faca nimic, dar sunt totusi capabili sa vorbeasca despre faptul ca s-ar putea face :-). Ceilalti cu mare greutate pot vorbi despre ceva, orice.
Cine scapa din malaxorul educatiei romanesti, o taie din tara cat poate de repede si cat timp mai are neuronii functionali.
Eu ma declar multumit daca un functionar citeste macar pe silabe, nu pe litere. Si daca un „specialist” macar nu ma omoara.
Cladirile monument istoric din centrul Bucurestilor cad in fiecare an sub nasul Primariei Generale, care se face ca doarme si ca ploua. Ce n-a dat jos Ceausescu, are sanse acum Firea sa rada. Mahalagiii deveniti mari bogatasi si constructori prin zonele istorice o vor vota si cu picioarele (de fapt numai cu picioarele), in timp ce bucurestenii cu bun simt vor suporta, cum au suportat si cand Ceausescu demola sub ochii lor Asezamintele Brancovenesti.
Comentariul meu nu este nici în bătaie de joc, nici ironic. Voi v-ați gândit vreodată ca poate ar trebui sa renunțăm la vise puerile și sa ne gandim realist la viitor. Ce vreau sa zic, concret. Istoria ne spune un lucru indubitabil: bucureștenii vor vota totdeauna PSD. E chestie genetica, imposibil de modificat. Tot istoria ne spune ca inclusiv dpdv urbanistic PSD e un dezastru. Dar pentru bucureșteni (ma rog, marea lor majoritate) urâțenia urbanistica e precum apa pt pești. În consecință, ci timpul invariabil Bucureștiul se va transforma într-o uriașă mahala infecta și urat mirositoare, presărată ici colo cu zgârie nori și vile de un lux obscen. Dar asta, s nivel național nu este o tragedie. În Romani exista orașe fermecătoare, dezvoltate economic și care dpdv urbanistic chiar fac pași înainte. Câteva exemple evidente sunt Clujul Oradea, mai nou Iasul, dar și Iasul. Deci, în loc sa visam vise imposibile legat de București, nu mai bine ne gândim la modul foarte serios ca pe termen lung sa mutam capitala tarii în alt județ? Și nu-s ironic, dar trebuie sa ne gândim realist și la viitor!
@Crup_ „Istoria ne spune un lucru indubitabil: bucureștenii vor vota totdeauna PSD. E chestie genetica, imposibil de modificat.”
Nu sunt sigur dacă în România există ascultători ai Radio Erevan, dar admiratori ai d-lui Președinte D Trump există cu siguranță. Iar acum, știrea cu bicicleta Sputnik și autoturismul Volga se numește „adevăr alternativ”.
În context, aș remarca fptul că bucureștenii nu au votat NICIODATĂ primari PSD. După FSN-istul de după Marea revoluție din Decembrie Doru Pană (mă rog, în perioada Pieței Universității ponderea admiratorilor FSN era oricum mai mică în București decât în cuprinsul mândrei noastre patrii), în 1992 a fost ales liberalul Crin Halaicu. Apoi, în 1996, țărănistul Victor Ciorbea, iar [cu un interimat] până în 2000, țărănistul Viorel Lis, după care a venit democratul Traian Băsescu. În 2004 a fost Primar General al Capitalei Răzvan Murgeanu, democrat, apoi Adriean Videanu, de la PD-L. Sorin Oprescu a candidat (și doar astfel a avut șanse să fie ales) din postura de independent. Ștefănel Marin a fost în 2015 membru UNPR, iar Ioan Sava era membru PNL.
D-na Firea este primul Primar General al Capitalei membru al unui partid de socialist, PSD, după 1989. Și asta tocmai pentru că, pe de o parte, a fost percepută oarecum independentă de linia partidului, avea o mare notorietate de la TV, pe de alta și, în plus, USL a arătat că a existat o înțelegere între PSD și PNL care aproape că a impus electoratului bucureștean candidatul PSD.
Altfel, personal nu am foarte mare încredere în eugenie.
În alt oraș am vrut sa spun, nu în alt județ.
Adica in alt sector? ca si Buftea e in alt judet.
Orasul arata oribil. In general in tara orasele si satele arata rau. Lumea voteaza, cu picioarele, pleaca masiv in vest.
1. Daca ne uitam la orasele din vest universitatile au fost in centru, dar se muta cu blocuri noi la margine, sau chiar in orase mai mici. Fiindca studentii au si ei nevoie de putina liniste ca sa invete. Nu spune nimeni ca nu au distractii, dimpotriva au o gramada in zona, dar nu se incurca cu restul lumii asa de tare. Zona acea Piata romana e si asa foarte aglomerata, o cladire inalta are nevoie de access, parcari, etc., nici nu mai vorbesc de acces pompieri in caz de ceva.
2. Ar trebui facut ceva cu blocurile, eu as merge pe max 4-5 etaje. Si mai bine pe case lipite una de alta ca in londra, bruxelles, etc.
3. E un haos cu maruntisuri, cabluri, parcari aiurea, gunoi, modificari fatade aiurea, copacii, tot felul de magazine si reclame peste tot, grafitti, paznici peste tot, garduri, transport oribil
Ce vedem de fapt este rezultatul lipsei de specialisti si doctrina la toate nivelurile aplicarii urbanismului, de la cel teoretic de institut sau universitate pana la functionarul de comuna. Poate sa sune bizar dar „spaga” in acest domeniu este mai degraba problema mica desi foarte vizibila.
Problema mare este faptul ca Romania la momentul de fata nu are solutii tehnice pentru provocarile urbanistice si de amenajare teritoriala:
– lipsa Planului de Amenajare a Teritoriului National, demers inceput la mijlocul anilor ’80 (da, anii ’80) si blocat intr-un cerc nesfarsit de modificari si indecizii
– lipsa documentatiilor PUG la zi pentru majoritatea marilor orase. Documentatiile PUG sunt ca principiu devenite desuete pentru ca sunt croite avand in minte economia de comanda de tip comunist dar formal nici nu s-a trecut la modelul occidental de tip Masterplan nici nu s-au facut altele noi ajungandu-se la „urbanismul de derogare” peste vechile PUG-uri expirate. Problema este ca pur si simplu nu avem specialisti care sa se adapteze la noile realitati economice ale oraselor mari ale Ro, la faptul ca pe fondul proprietatii garantate nu mai poti sa faci din birou planuri „din cutite si pahara” peste proprietatile diversilor. Dar ce vorbesc eu…in multe cazuri nu exista nici macar o situatie clara a acestor proprietati, primariile neavand cadastrul localitatilor finalizat.
– insuficienta crunta a specialistilor in domeniu, de la rural la orase, o lipsa estimabila la mii de specialisti la nivel national (absolventi de urbanism sau arhitectura+postuniversitar urbanism ) care sa ocupe posturile de arhitet sef si consilier urbanism in localitati.
– lipsa unui dialog serios intre organizatiile profesionale (RUR, OAR, UAR), universitati si autoritatile locale si ministere. In fapt aceste organizatii profesionale au fost in buna parte acaparate de mici cercuri de interese formate din oameni care sunt de gasit atat in universitate cat si in conducerea OAR/UAR, in CTATU si (ati ghicit) in proiectare. Lipsa aproape completa a reprezentarii arhitectilor din primarii, ISC in OAR sau RUR.
– lipsa unei „scoli de arhitectura” in sensul doctrinar al cuvantului, a unor directii clare pentru gasirea de solutii pentru regenerare urbana, insertii de cladiri moderne in tesut vechi, restaurare si nu in ultimul rand pentru gasirea de solutii compatibile cu cresterea economica (de exemplu crearea de centre comerciale noi pe modelul Parisului, Londrei si atator altora) in loc de inserarea aleatoare de blocuri si turnuri de birouri in tesuturi urbane de sec XIX sau inceput de sec. XX.
Aveti prea multe asteptari de la urbanisti/arhitecti – nerealiste zic eu.
Sunt putini, sunt deprofesionalizati dar mai mult de atat: nu de ei depinde rezultatul, ci de clienti.
Ori daca aici nu exista educatie, ci doar o urgenta extrema in a face bani nu prea prea este loc de discutii de finete despre estetica urbana si alte minuni de-astea.
Suntem probabil cu vreo 10-20 de ani in urma unor tari civilizate in acest domeniu, dar din cate observ exista o convergenta din partea noastra.
Nu e obligatoriu ca o cladire moderna sa arate rau linga una clasica. Depinde de talentul arhitectului. Pina nu vedem proiectul sa ne pronuntam asa, din reflex pavlovian, asupra problemei e o eroare.
Dupa cate se pare Ea se va afla in S-E cladirii ASE din Caderea Bastiliei si mai mult ca sigur va comunica independent cu ce de pe Eminescu, insa nu a reDemarat absolut nimic – probabil din cauza ca INSTANTA nu s-a pronuntat inca definitiv de vreo 3-4 ani!
Oricum ar fi, nimeni pana la firea nimeni nu a indraznit sa se atinga de nudul postat de viitorul puscarias pe scarile cladirii monumentale a Muzeului de Istorie si nici n-a demarat vreo lucrare de consolidare a cladirilor din Centrul Vechi.
Mai trebuie sfatuita si sa se fereasca de maslinele fara samburi umplute cu Sarma infasurata cu mare grija si protejata cu un scop!
(la cate are pe cap saracutza si la cat a fost deAJUTATA de toata lumea ma mir cum de mai resprira)
„…nimeni nu a indraznit sa se atinga de nudul postat […] pe scarile cladirii monumentale a Muzeului de Istorie”
Eu cred că avea potențial de obiectiv turistic – simbol…Am văzut mai multe grupuri de turiști străini pozându-se cu el ca la Manneken Pis.
Dar, n-aș vrea să uit…
Am dat o mulțime de bani, o avere, d-lui Tibi ca să îngroape cablurile de telecomunicații și ele stau în continuare spânzurate pe stâlpii Bucureștiului precum în capitalele statelor africane. Și nu mă refer la Rabat…Că acolo nu-s cabluri pe stâlpi ca-n centrul Bucureștiului…
Dragă Consiliule General al Municipiului București, spune-mi te rog, când ai de gând să faci măcar ca la Timișoara, dacă nu poți face ca în Africa, la Rabat, bunăoară, și să dai jos cablurile care atârnă inestetic pe stâlpi?! Că și astea fac parte tot din arhitectura urbană și sunt urââââte cu spume!