Cand nu mai au alte argumente, in masura in care le vor fi avut vreodata, liderii USL, adica pucistii Crin Antonescu si Victor Ponta, manevrati de Ion Iliescu si Dan Voiculescu, recurg la o desantata demagogie nationalista. Vreau sa fiu bine inteles, nu este vorba aici de patriotism, ori de ceea ce putem numi nationalism civic, ori liberal. Ci de pedalarea cinica si grosolana pe coarda unui sentiment de mandrie colectiva bazat in exclusivitate pe invocarea obsesiva unor reale ori mitologice origini comune. Mai mult, acest nationalism xenofob, gaunos, strident, bombastic si pompierist mizeaza pe mitul propriu stalinismului dintotdeauna, al fortaretei asediate.
Care mit, evident, are ca pandant mitul calului troian, al fortelor straine, prin definitie vrajmase, care conspira spre a distruge cetatea din interior. Asa a ajuns ICR sa fie acuzat ca pregateste spioni si sabotori. Ordonanta lui Ponta, care va intra in istorie precum ciuma lui Caragea, este o sinteza macabra a acestui neo-jdanovism combinat cu „estetica” gogo-cuzista. Un faimos autor englez numea acest gen de fals patriotism drept ultimul refugiu al ticalosului (the last refuge of the scoundrel).
Iata cum sarabandele nationalismului delirant, eurofob si intolerant, menit sa desparta de fapt Romania de lumea in care isi gaseste locul firesc, sunt reluate de tribunii disperati ai unei coalitii transideologice, intemeiata exclusiv pe resentiment, pe dispret pentru statul de drept si pe pofta de putere (economica si politica). Este vorba de opusul patriotismului unor Nicolae Balcescu, Titu Maiorescu, P. P. Carp, C. A. Rosetti, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Iosif Jumanca, N. Carandino, Mihail Farcasanu, Nicolae Margineanu, Lucian Blaga, I. D. Sirbu, Petre Pandrea, Ion Negoitescu, Ioan Barbus, Corneliu Coposu, Grigore Gafencu, N. Steinhardt, D. D. Rosca, C. Radulescu-Motru, Alice Voinescu, Vlad Georgescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si Matei Calinescu. Avem de-a face cu o caricatura grotesca a ideii demnitatii nationale, cu o manipulare dezolanta si lipsita de minim bun simt a unor valori sacre. Eurofobia se logodeste cu anti-americanismul. Pentru a intregi acest tablou macabru, un negationist al Holocaustului devine membru al guvernului uselist. Ce mai urmeaza?
Discursurile sforaitoare ale dioscurilor uselisti nu pot ascunde faptul ca ei se fac vinovati de izolarea internationala a tarii. Motivele sunt limpezi, oricat s-ar stradui falsii neutri sa le oculteze. Victor Ponta si Crin Antonescu, dirijati de Ion Iliescu si Dan Voiculescu, au organizat si au pus in aplicare ceea ce Dan Tapalaga numeste, adecvat dupa parerea mea, o revolutie a borfasilor. In momentul in care, spre surpriza lor (nici o crima nu este perfecta!), Uniunea Europeana si Washingtonul au reactionat cu ingrijorare si indgnare, s-a revenit, in propaganda uselista, la fixatiile si fobiile din 1990. „Noi nu vindem tara!” se striga atunci din megafoanele feseniste, „Noi nu lasam ingenuncheati!” clameaza acum megafoanele useliste.
El Crin , cel glorificat de doamna Zoe Petre, fosta consiliera prezidentiala pe chestiuni de securitate nationala, anunta pe „Antena 3” ca presedintele Comisiei Europene, dl Barroso, este prost informat, dezinformat si intoxicat. Ca trimite scrisori ingrijorate din vacanta. Ca Angela Merkel isi rezuma informatiile despre Romania la „telefoanele lui Basescu” (ce-o fi pazind Ambasada Germaniei de la Bucuresti?) Ca Ambasada SUA de la Bucuresti contribuie si ea, de fapt, la dezinformarea lumii. Ca toti conspira impotriva impecabilului Ponta si a imaculatului Crin. Sa faci harcea-parcea relatia cu Statele Unite (ambasadorul este reprezentantul politicii unei tari, deci nu se reprezinta pe sine) numai pentru ca nu-ti convin remarcile critice ale d-lui Mark Gitenstein, este o proba de infantilism siderant, un teribilism megaloman amintind de puseurile patriotard-isteroide de ale colonelui Hugo Chavez , ori, si mai nelinistitor, daca se poate, ale unui Ahmadinejad. Traim in plin dadaism politic:
Nici ambasadorul SUA la Bucuresti nu a scapat de remarca presedintelui interimar acesta spunand ca in timp ce in spatele sau, simbolic, sunt 7 milioane si jumatate de oameni care au votat, in spatele lui Traian Basescu sunt 900.000 de oameni si niste sustinatori din care, probabil, cel mai important este ambasadorul SUA in Romania. (stire aparuta pe Hotnews)
Reiau, cu o singura modificare, o strofa din Maria Banus, dintr-un poem pe care eram obligati sa-l invatam candva la scoala: „O, Porumbacu meu gingas/Cu-albastre, impletite funde/De-ai sti tu unde-ti sunt dusmanii/Si dragostea cea mare, unde!” Strofa urmatoare lamurea lucrurile: dragostea cea mare era la Kremlin.
La randul sau, fostul presedinte Ion Iliescu, adversar visceral al condamnarii dictaturi comuniste de catre Traian Basescu, presedinte de onoare al PSD, partidul care formeaza coloana de rezistenta a constructiei numita USL, nu se abtine de la a vorbi, ca in 1990, de spre „dezinformare” si „intoxicare”:
<strong>”Sosirea intempestiva a subsecretarului de stat al SUA la Bucuresti si opiniile exprimate cu acest prilej – vadit influentate de campania de dezinformare reusita de partizanii d-lui Basescu, (reflectate, de altfel, si in declaratiile d-lui Barroso) – constituie un fapt regretabil. Este, insa, surprinzator cu cata usurinta unele cancelarii occidentale (si inclusiv reprezentantii lor la Bucuresti) pot fi influentate de campania de intoxicare desfasurata de sustinatorii d-lui Basescu si cata lipsa de sensibilitate si respect pot manifesta acestea fata de un vot popular, exprimat la un Referendum organizat in mijlocul verii, in ciuda boicotului proclamat de d-l Basescu si sustinatorii sai”, afirma marti fostul sef de stat, intr-o postare pe blogul personal.</strong>(stire aparuta pe Hotnews).
Se studiaza biografia presedintelui CE, Jose Manuel Barroso, spre a-l delegitima intrucat, in tinerete, a facut parte din grupari si partide de extrema stanga. Dar Ion Iliescu ce se va ocupat in junete? Este, de fapt, vechea metoda a lui Eugen Barbu, candva un scriitor veritabil, devenit jandarm cultural si demascat ca plagiator, atunci cand cand se intalnea cu vreo critica: „Cine este X, cel care la 11 ani locuia in aceeasi casa cu Y, a carui sora s-a casatorit cu Z, demascat ca dusman al poporului?” La fel, acum, auzim vocile celor care sunt revoltati ca tocmai acest „fost comunist” da lectii Romaniei pe cale de uselizare. Nu are rost sa adaug ca unii dintre acesti patrioti de ultima ora sunt ei iinsisi fosti membri PCR, premiati si super-premiati de varii uniuni de creatie comuniste.
Cred ca in momentul de fata putem identifica un sindrom al disperarii, angoasei si panicii in randul echipei hegemonice a USL. Nu s-au asteptat sa fie admonestati si monitorizati de catre Occident, au sperat ca stanga democratica internationala ii va sustine in aventura pucista, ca vor putea sa-si faca de cap cu impunitate. Nu s-au asteptat ca marile ziare din Romania, „”Adevarul”, „Evenimentul Zilei” si „Romania Libera”, vor tine piept cu demnitate mizeriilor debitate de aparatul agitatoric uselist (in primul rand „Antena 3” si „Romania TV”). N-au crezut ca societatea civila va fi capabila de auto-mobilizare.
Au mizat pe amnezie, pe credulitate si pe canicula. Au crezut ca, atunci cand e „caldura mare”, Mache si Lache se lasa lesne inselati. Au subestimat luciditatea cetatenilor romani. Ei insisi lipsiti de memorie si de onoare, au crezut ca toata lumea este ca ei. Au scos de la naftalina cele mai stupide sloganuri ceausiste, inclusiv cele despre rolul malefic al „agenturilor”. Au scornit imagini terifiante despre vaste conspiratii mondiale, sperand sa creeze o atmosfera de isterie mac-carthysta. N-au reusit.
Versiune largita si actualizata a articolului aparut in editia online a revistei „22”:
Recomand textul jurnalistului polonez Bronislaw Wildstein, un comentariu realist al crizei politice din Romania:
http://inliniedreapta.net/bronislaw-wildstein-romania-la-rascruce/
Am avut in facultate un examen la doctrine politice. Unul din subiecte exact asa suna: „Comentati afirmatia ca nationalismul e ultimul cuvant al comunismului”. Cred ca am insirat atunci o serie de platitudini de mai mare dragul, dar enuntul mi-a ramas in minte si din cand in cand ma mai gandesc la ce ar fi trebuit sa fi scris atunci. Din pacate nu mi-as fi dorit ca viata insasi sa-mi ofere elemente suplimentare pe marginea subiectului.
Cand am citit „izolarea internationala” am inteles din greseala „izolarea intentionata”, mai apoi m’am gandit ca poate fi si intentionata. Din acest punct de vedere reactia internationala trebuie sa fie mai mult decat ingrijorata.
Nu agreez ca de obicei termeni ca „borfas”, „ticalos” si mai stiu eu ce pentru ca sunt termeni de atitudine care nu explica nimic. Or, eu nu am ce jigni pe acesti oameni dat fiind ca le refuz calitatea ontologica de a imparti acelasi univers cu mine.
Mitul cetatii asediata este insa ceva diferit. Este mai mult decat o ideologie, sarabanda, conspiratie, &c… este expresia unei profunde insecuritati. Este frica. Pe de o parte este frica celor aflati in afara jocului politic, celor care s’au grabit si si’au pus organizatiile politice in offside. Pentru acestia, fuga inainte este unica solutie pe care o percep. Ei au senzatia ca o data presedintele suspendat definitiv lucrurile vor reveni la normal, un normal pe care nu il percep ca fiind profund alterat de actiunile lor din ultimele saptamani.
Pe de alta parte este si frica populatiei. Criza si mai ales efectele guvernarii haotice din ultimele luni dar si din ultimii ani ii face pe oameni sa aiba un sentiment acut de insecuritate. Or, tocmai ca acesti oameni nu zambesc cand aud de acuzele politicienilor impotriva conspiratiilor inernationale. Ei nu zambesc pentru ca acest mit (nu apreciez deloc termenul mit dar aici de dragul argumentului il voi numi in continuare mit) da glas ingrijorarilor lor interioare.
Criza evident ca atrage ca intotdeauna gesturile si discursurile xenofobe. Frica se manifesta intotdeauna fata de necunoscut, fata de strain, fata de lucruri neintelese si/sau ascunse. Orice este susceptibil a fi dezechilibrat armonia anterioara poate fi infierat. Asta s’a intamplat de cand lumea. Nu bolsevicii au inventat asta. Doar tehnicile de comunicare in massa si ignoranta guvernantilor amplifica remarcabil aceasta frica.
Nu este vorba ca un politician este mai sarman la minte si se apuca sa foloseasca tehnici ale populismului nationalist si/sau socialist. Adevarata problema este ca exista prea putine raspunsuri rationale la problemele puse de lumea in care traim. Ca masele nu mai pot fi convinse de argumente ci doar de sentimente iar cele mai puternice sunt cele negative, dintre care frica e bijuteria coroanei. Si mai mult, ca cei de la care ar trebui sa asteptam inspiratie si indrumare se afla, si cred ca nu intamplator, in cea mai profunda criza, este vorba de universitari.
Germania dupa 1918 a fost scoasa din criza nu de un regim totalitar, desi si economia planificata a avut un rol, ci de universitatile germane care erau mult inaintea altora. Oamenii aceia puteau gandi si indeplini planuri la scara mare. Planuri industriale, planuri de constructii, planuri de organizare. Puteau pentru ca stiau. Nu intamplator puterile invingatoare i’au vanat pe acesti oameni. Da, fusesera parte dintr’un proiect politic criminal dar cunostintele lor ii facea de nepretuit in ochii invingatorilor.
Daca prin absurd… ne’ar invada o tara oarecare… credeti ca i’ar cauta cineva pe profesorii si absolventii universitatilor noastre ? Ma amuza numai ideea ca cineva s’ar interesa de ei.
Acesta este asediul! Asediul fortelor obscurantismului, a magiei, a flacarilor violet, a nepotismului, al inculturii, al lipsei de scrupule, al venalitatii, al dispretului pentru cunoastere, a esoterismelor. Si acest asediu nu a inceput acum, nici acum cateva luni si nici acum cativa ani. Nu are legatura cu un partid anume. Este asediul omului doritor sa se ajunga cat mai repede si prin orice mijloace, este asediul parvenitilor. Deschideti televizorul la orice discutie politica si dati volumul la zero si privitile fetele. Oameni mai tineri sau mai batrani dar cu aceiasi expresie a fetei (parca sunt personaje pictate de Hieronymus Bosch). Omul parveni, omul nou, omul disperat sa nu isi piarda pozitia obtinuta prin propriile cuvinte si atat.
Or, intr’a astfel de confuzie generalizata in care respectul este inlocuit brutal cu notorietatea, oamenii obisnuiti reactioneaza normal adica aleg solidaritatea iluzorie impotriva atacurilor ipotetice ale strainilor. Identitatea paraseste folclorul si redevine arma politica. Noi vs ei… noi, oameni fara identiate, oameni noi, oameni fara respect, oameni ajunsi din smarcuri si mahalale care brusc simtim onoare autoidentificarii totemice cu Eminescu sau Mihai Viteazul, trebuie sa reactionam impotriva dusmanilor mai mult sau mai putin ascunsi ai strainilor, impotriva celor care nu inteleg modul nostru ancestral de viata, oameni susceptibili a fi de origine straina sau vanduti strainilor, oameni cu barba, oameni cu ochelari (nu asa ii cautau minerii pe dusmanii poporului?). Si dupa ce violenta ritualica se va fi ostoit, armonia si pacea sociala vor fi restaurate pe fundatia complictatii la lapidare… Violenta isi va fi indeplinit rostul. Asa a fost si asa va fi inca multa vreme de aici inainte.
frica presupune cunoasterea riscurilor. Ori, RO are 31% din populatie crede ferm ca „.. a fost o idee buna comunismul dar prost aplicata..” E frica sau ignoranta riscului? PS. avem si 42% din populatie care crede ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. Ce vrem de la ei?
Multi misionari ajungeau in mijlocul unor populatii care traiau in salbaticie si totusi i’au invatat carte.
In lipsa statului de drept orice se poate inampla si atunci iti este frica. Este sentimentul de insecuritate care domina pe toate celelalte. Orice se poate intampla. Si de cativa ani asistam cam la asa ceva. In epoca comunista nici vorba de stat de drept dar abuzurile erau temperate de o birocratie care uneori trebuia sa raspunda ideologic. Daca stiai sa pui problema intr’o cerere aveai oarece sansa. Nu era de loc bine doar ca oamenii ajunsesera la un fel de coabitare cu sistemul. Pentru toti era cumplit de injositor si doream schmbarea… dar schimbarea a venit intr’o forma pe care nu o doream. Azi birocrati tineri si amabili iti spun mieros ca nu se poate si ca nu ai ce face. „Pentru problema x apasati tasta z”… si tot asa sau gasiti singuri raspunsul cererii dumneavoastra in lista urmatoare a celor mai frecvente intrebari….
Cat despre populatie… si americanii nu cred ca Apollo a aselenizat ci ca a fost o farsa a guvernului ca sa mareasca taxele. Nu mai vorbesc de cei care cred ca exista marturii stiintifice ale creatiei biblice si ca oamenii de stiinta comploteaza intentionat impotriva acestor marturii pentru a ii invata pe copiii teoria lui Darwin. Si asa mai departe.
Prostia nu are nationalitate.
poate sint mai multzi de 31%!!!?doar ca sint mai timizi!ha,ha ha
sa nu cadem totushi in gresheala de a i socoti pe aceshti 31% oameni cu slaba educatzie.aici sint multzi universitari,ofitzeri,procurori,oameni cu studii(comuniste bineintzeles)
spun asta ptr ca alarturatzi cu grupul celor de 42%(care cert,sint ce sint)ar putea duce in eroare.
Via M.I.
Constantin Cavafy
Waiting for the Barbarians
What are we waiting for, assembled in the forum?
The barbarians are due here today.
Why isn’t anything happening in the senate?
Why do the senators sit there without legislating?
Because the barbarians are coming today.
What laws can the senators make now?
Once the barbarians are here, they’ll do the legislating.
Why did our emperor get up so early,
and why is he sitting at the city’s main gate
on
his throne, in state, wearing the crown?
Because the barbarians are coming today
and the emperor is waiting to receive their leader.
He has even prepared a scroll to give him,
replete with titles, with imposing names.
Why have our two consuls and praetors come out today
wearing their embroidered, their scarlet togas?
Why have they put on bracelets with so many amethysts,
and rings sparkling with magnificent emeralds?
Why are they carrying elegant canes
beautifully worked in silver and gold?
Because the barbarians are coming today
and things like that dazzle the barbarians.
Why don’t our distinguished orators come forward as usual
to make their speeches, say what they have to say?
Because the barbarians are coming today
and they’re bored by rhetoric and public speaking.
Why this sudden restlessness, this confusion?
(How serious people’s faces have become.)
Why are the streets and squares emptying so rapidly,
everyone going home so lost in thought?
Because night has fallen and the barbarians have not come.
And some who have just returned from the border say
there are no barbarians any longer.
And now, what’s going to happen to us without barbarians?
They were, those people, a kind of solution.
Va miscati repede tematic, domnule Tismaneanu, ati preluat din zbor ideile celor care v-au criticat ca nu va trageti din Gelu, Glad si Menumorut (las la o parte ca v-ati grabit sa personalizati un vers unguresc, care era urmat de o injuratura!) si, pe cale de consecinta, ati si trecut la demontarea lor, printr-o sfanta lectie de patriotism. Sincer, nu s-a mai preocupat nimeni de aceasta problema, dupa 1989, si aproape ca ati merita felicitari, daca discursul d-stra despre patriotism nu ar fi unul pentru export, destinat consumului extern. Ori cam stiti ce se spune in astfel de cazuri, despre peroratiile pretinse a fi litera de Evanghelie , Coran sau Talmud, sa nu faci ce zice popa, imamul sau rabinul, ci sa faci ce face fiecare dintre acestia!
Stiti unde gresiti? In primul rand, in faptul ca D-stra riscati din start o generalizare pernicioasa, cand incercati sa dati la o parte, ca pe o bariera, ideea de origine comuna, implicit una din temeliile patrotismului. Probabil ca acest lucru ar avea o anumita relevanta (restransa) in US, de pilda, avandu-i in vedere varsta istorica foarte tanara, dar aceeasi idée ar fi categoric si cu indreptatire respinsa, chiar lapidata in unele cazuri, atunci cand e vorba de popoarele senioriale, cu ascendenta antica, chiar biblica (va las pe D-stra sa rememorati aceste din urma cazuri, cunoscandu-va reputatia de istoric).
Dar si mai grav este ca nu ati sesizat (sau ati ignorat?) noul inteles al sintagmei de “origine comuna”, care nu vizeaza cu precadere aspectul etnic (care chiar nici nu mai conteaza in istoria de mii de ani a acestor locuri, pentru ca nimeni nu poate sti cu certitudine daca se trage dintr-un dac, roman, cuman, vizigot, tatar, turc etc.!), ci pe cel de continuitate a inradacinarii intr-un spatiu comun de convietuire, intrajutorare, incredere si securitate, in care prezentul sau viitorul fiecaruia este legat de cel al celorlalti membri ai comunitatii national-statale. Nu ati observat (sau ati ignorat?) ca in fata miturilor fondatoare s-au impus, in vremurile din urma, noi realitati palpabile, izvorate din patria comuna, ca loc al nasterii, vietii si mortii, din comunitatea de viata economica, de trai laolalta in aceleasi cadre spatio-temporale, de impartire a acelorasi aspiratii de mai bine si de destin chiar, in lupta cu aceleasi vitregii, pentru a aminti doar cativa dintre cei mai importanti constituienti, pe care i-as numi ai neintreruperii, rezistentei si perenitatii in aceste locuri, care dau un nou inteles termenului de origine comuna si genereaza, aproape spontan, deci natural, sentimentull de solidaritate patriotica.
O a doua idée de neimpartasit este cand incercati sa minimalizati noile riscuri de securitate, pe care fie le puneti pe seama “mitului stalinist al cetatii asediate”, ca si cand NATO sau scutul american antiracheta nu ar raspunde tocmai unor astfel de amenintari externe (stiti foarte bine care sunt sursele statale ale acestora!), fie pe seama mitului cominternist bazat pe “calul troian”, ca si cand amenintarea islamista si atentatele de la WTC din 9/11 nu ar fi existat! Sa fim seriosi, D-le Tismaneanu, asemenea piruete ametitoare si dezechilibrante nu se pot termina decat prost, iar in privinta institutiilor sau ong-urilor cu finantare sau sustinere politica externa (nu ma refer la ICR) stiti foarte bine ca sta scris ca nimeni nu poate servi la doi stapani in acelasi timp, si lui Mamona si lui Dumnezeu! Dar cu ceea ce m-ati dat gata, astazi, a fost comentariul pe care l-ati postat la articolul lui Miron Damian, in care sustineti fara rezerve teza exagerarii de dragul prudentei, pe al carui taram va situati, volens-nolens, cand agitati contra-ideile de “lovitura de stat” si “puci parlamentar”: asadar, exagerati cu buna stiinta!
Multumiri pentru densul comentariu. Scria candva Adorno ca „in psihanaliza doar exagerarile sunt adevarate” :)
…” ca si cand NATO sau scutul american antiracheta nu ar raspunde tocmai unor astfel de amenintari externe ‘….
Pai tocmai aici e problema —-cum sa continue un parteneriat strategic atit de important ,mai ales pentru securitatea USA (dar si a intregii lumi civilizate,iubitoare de pace) daca exista atatea intrebari fara raspuns legate de legitimitatea procesului democratic ! Va dati seama ce impact are situatia ambigua din RO asupra pacii mondiale ?
Sa speram ca acele intrebari isi vor afla raspunsul astazi, cind the 9 wisest women and men of the land (adica CCR) se vor reuni si vor repune statul de drept pe un fagas normal.
Ultima fraza spusa de Antenescu luni seara, 13 aug, la Antena 3, a fost ca el, Antenescu are in spate 7 mil 300 de voturi, iar Basescu numai 900 de mii si sustinerea ambasadorului SUA. Si se intreba dinsul manipulator si insinuant, cine e „mai tare” ? Si el a zis ca el ar fi „mai tare” ! Dle Tismaneanu, n-ati putea sa scieti citeva cuvinte in care sa-l lamuriti pe acest fanfaron ca acele 7 mil de voturi nu au fost in favoarea lui, ca nu au fost alegeri si ca de fapt el are in spate numai 8000 de voturi, iar Basescu 5 mil si ceva, si ca el Antenescu, a intrat in Parlament vai mama lui de pe locul 2 ?
Domnule Tismaneanu,
Ati primit in ultima vreme o multime de remarci – recomandari.
Daca nu ma insel, preocuparile Dvs, sunt legate de istoria recenta si stiintele politice si de aceea v-as provoca sa tineti o „condica” a maretelor realizari ale guvernarii Ponta – Antonescu.
Ma gandesc ca se pot alatura acestui demers – evidenta faptelor si a datelor – si economistii – fapte si date vor justifica „maretul” drum ales de actuala conducere a Romaniei si repercursiunile asupra cetatenilor sai…
Cred ca daca toate „realizarile” acestui grup pot sa fie temeinic documentate si vor putea sa ajute la relevarea adevarului – caci momentul vine, chiar daca unii vor sa amane la nesfarsit – si in acelasi timp poate sa fie extrem de util pentru dezbaterile pe care Dvs. le organizati cu studentii care studiaza stiintele politice.
Lupta declansata in Romania pentru acapararea puterii este o lectie pentru era post-comunista. Am ezitat indelung sa scriu despre evenimentele din 1981 – diferitele asasinate organizate la comanda Moscovei – dar uite cum acum, tot ce s-a intamplat cu ceva vreme in urma, se reiau, este adevarat, intr-o forma oarecum mai spalata, – in varianta asa zis „democratica”, sub forma unui „puci democratic” in RO – si faptele ilustreaza influenta si antenele pe care in continuare Moscova le are intense asupra RO.
La aceste fapte si intamplari realitatea a demonstrat ca participa si cetetenii, cei care au votat cu „DA” la referendum.
Este posibil ca o parte dintre acestia sa stie in ce sunt angrenati, altii insa sa fie in totala ignoranta si indiferenta.
Cu optimism afirm ca adevarul va invinge!
Daca va fi maine sau peste trei zile nu stiu exact, dar adevarul se va afla!
Inchei cu hotarare: „Jos Ponta- Antonescu!”
Ganduri bune!
Traim in plin dadaism politic
Dle Tismaneanu! Ca vechi cititor si traducator de Tzara, va rog insistent sa nu il mai comparati cu USL-amistii! :)
Va rog, totusi, sa nu uitati ca,in ’52(?), atunci cand s-a lamurit cum statea treaba cu Stalin, Tzara a protestat public impotriva crimelor si lagarelor comuniste.
Glumesc, aveti dreptate, e infioratorce se intampla. Ma intreb, oare, daca azi CCR „takes the wrong decision”, again, oare se mai poate face ceva? Daca da, ce?
OK, sa spunem ca traim in plin suprarealism politic :)
Debusolati moral, oameni care nu cunosc distinctia dintre bine si rau, ori, mai precis, o refuza, pucistii uselisti vor sa distruga orice tabla de valori si sa creeze o stare generala de anxietate in care sa poata aplica scenariul autoritar la care viseaza. Ganduri bune.