miercuri, ianuarie 20, 2021

Patru luni de la #Colectiv. N-am învăţat nimic. Nu vrem să schimbăm nimic!

La 25 noiembrie 2015, în şedinţa de guvern, premierul Cioloş i-a spus ministrului de Interne, Petre Tobă: „Vă rog să îi transmiteţi domnului Arafat că aştept de la dânsul în perioada imediat următoare un plan de reformă şi de restructurare a ISU”. Disciplinat, ministrul Tobă a promis: “Vă informez că am dat drumul la o evaluare de sistem pentru a verifica măsurile pe care trebuie să le luăm, (…) v-am informat cu transparenţa a tot ceea înseamnă sponsorizări – voi emite un ordin în care toate sponsorizările vor fi obligatorii pentru a fi afişate pe site-ul instituţiei”.

Au trecut trei luni şi nu s-a întâmplat absolut nimic.

Nu vreau să fac o comemorare patetică. Constat însă, cu tristeţe, că din nou mor copiii, cu zile, în spitalele româneşti, pe fondul unui haos administrativ şi al unui amatorism generat de îndelungata corupţie din sistem. Trei copii din judeţul Argeş au decedat, alţii sunt în stare gravă la Marie Curie. Până să ajungă aici, au fost plimbaţi între clinici, au avut parte de diagnostice greşite şi, în ultima clipă, au fost expediaţi de la Piteşti la Bucureşti. Spitalul de pediatrie de la Piteşti nu are epidemiolog şi nu raportează sistematic infecţiile nosocomiale (deşi, după #Colectiv, a existat o lungă discuţie pe acest subiect). Ministrul Sănătăţii a cerut demisia managerului spitalului, dar acesta l-a ignorat.

Aceasta este imaginea parţială a haosului care consider că este generat de un sistem medical de stat nereformat şi corupt. Drama de la Colectiv era un bun prilej să facem o analiză în profunzime şi să începem o discuţie despre o schimbare de substanţă. Eu nu am pretenţia că am acum soluţii miraculoase, ci doar insist pe faptul că la acel moment trebuia să fie pornită o dezbatere. În Parlament, la Guvern, la Administraţia Prezidenţială (vă rog, fără obişnuita avalanşă de declaraţii fără substanţă!), în presă, oriunde…Nu s-a întâmplat asta, pentru că cei 250-300 de moguli care controlează sistemul de sănătate – îl citez pe Dragoş Damian, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice – au blocat discuţia. Şi-ar pierde privilegiile dacă s-ar schimba ceva. Presa specializată în probleme medicale tace în mod inexplicabil. Sau, mai corect ar fi să spun că nu vreau să îmi explic. Nici acum nu îmi dau seama de ce zecile de ziarişti care, în aprilie 2015, au asistat la falsa inaugurare a secţiei de arşi de la spitalul din Floreasca au tăcut după drama de la Colectiv. A trebuit să vină jurnalistul Cătălin Tolontan, care conduce un cotidian sportiv, ca să aflăm că secţia este nefuncţională. Ea este închisă şi în ziua de azi şi nimeni nu a fost sancţionat nici administrativ, nici politic, pentru proasta administrare a banului public şi pentru minciună.

Înţeleg, oarecum, presiunea politică sub care se află acest guvern. Dar pierdem încă un an în care oamenii mor cu zile în spitalele de stat. Menţinerea lui Raed Arafat în funcţia de secretar de stat are o tristă valoare simbolică: este garanţia că guvernul Cioloş nu va schimba nimic, că mogulii care controlează sistemul îşi menţin toate privilegiile şi că cvasi-monopolul unui stat corupt şi ineficient este neatins. Degeaba ne promite doamna Kovesi că DNA-ul va fi cu ochii pe spitale, tentaţia este prea mare, iar procurorii DNA sunt prea puţini ca să-i prindă pe toţi hoţii. „În continuare se vor folosi banii cetățenilor pentru achiziții de aparatură medicală scumpă de la firme de apartament în timp ce spitalele nu pot asigura minime condiții pentru pacienți”, spunea, la bilanţul DNA, doamna Kovesi. Este o constatare la limita resemnării.

Oamenii de dreapta, care cred în economia de piaţă, ar trebui să aibă curajul să spună că doar dez-etatizarea sistemului medical va opri dezastrul. De 26 de ani cârpim, cu costuri uriaşe şi într-un mod complet ineficient, o maşinărie care era defectă de la pornire. De ce ne temem să discutăm despre spargerea monopolului de stat al CNAS? De ce ne este frică să încercăm privatizarea-pilot a unor spitale? Lăsaţi resursele contribuabililor să fie gestionate şi dirijate către entităţi private. În România, este singura soluţie să oprim risipa şi corupţia. Nu mai cedaţi minciunilor lansate de socialiştii de caviar de la Bucureşti care susţin că un sistem medical privat îi va exclude pe cei săraci. Da, există şi ţări cu sisteme medicale de stat relativ eficiente, unde pacienţii se declară, în mare măsură, mulţumiţi. Dar credeţi că avem vreo şansă ca administraţia noastră să ajungă, pe termen mediu, la corectitudinea NHS-ului britanic?

Dragi prieteni din România, să nu aşteptăm ca încă un dezastru să vină peste noi pentru a avea curajul să schimbăm ceea ce, în mod evident, trebuie schimbat. Incendii dramatice, infecţii cu E-coli, se pot întâmpla, dar reacţia sistemului de sănătate face diferenţa dintre viaţă şi moarte. În loc să privim resemnaţi cum anul electoral înseamnă un lung şir de pomeni şi de promisiuni populiste, trebuie să punem o presiune pe politicieni şi pe guvernanţi să discute cu alegătorii ceea ce contează: sănătate şi educaţie. Însă, stă în puterea voastră să-i opriţi cu vehemenţă în momentul în care încearcă să vă îngroape în lozinci.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. superficial. daca nu ai nimic serios de spus in continuare poti sa faci presa. oricand da bine un totul merge rau, nimic nu s-a invatat sau nimic nu s-a facut. Sigur fiecare are cate o supărare si e de acord cu tine. Mai arunci cate un cuvant cheie, cum ar fi „colectiv”, ca sa nu comenteze cineva in caz ca aberezi sau ca nu spui nimic si reteta e sigura. O investigatie ceva? O idee constructiva? …altfel suntem convinsi ca si in rai mai e cate ceva de facut.

  2. Citeva ginduri risipite:
    – dle George Mioc, va rog, cititi-l pe Vlad Mixich, pe HotNews, nu doar pe Tolontan, care scrie bine, numai sa nu fie vorba despre trustul si patronul de suflet, nu spui cine, persoana importanta.
    – in cazul doctorului Calafat s-a adeverit vorba ca o trestie mladioasa e mai greu de distrus de vitregii decit un copac falnic. Vezi iarna lui 2012. Si nu avem o lege a sanatatii.
    – si da, ne-ar trebui curaj in educatie :P Ca sa existe credibilitate ar trebui sa se inceapa cu „capul la peste”, dottoratele pe puncte :P

  3. Nu a sosit inca un dezastru sufficient de mare pentru a ne zgaltai cutremur major, foamete, razboi etc.

    Degeaba lupta DNA. Si jumatate din populatia Romaniei daca ar junge la puscarie, tot degeaba ar fi. Nu putem pricepe sub nici o forma ca nu coruptia e cauza, coruptia e doar un symptom, grav, dar un symptom doar. Nu e in nici un caz agentul cauzal.

    Iar privatizarea, pusa asa singura – iarasi nu va da rezultate pe termen mediu. Dimpotriva.

    Este nevoie de o doctrina politica cuprinzatoare, clara simpla si fezabila. O astfel de doctrina nu va fi insa posibila in conditii de relative bunastare.

    • Nu e degeaba ce face DNA,nu e bine sa lansati asemenea idei!
      Ce-ar fi fost azi in RO fara lupta lor sustinuta,decomplexata si deseori temerara?
      Ca nu ei rezolva tot,e adevarat,dar nimeni nu poate face treaba tuturor!daca fiecare domeniu al societatii ar merge la fel de turbo ca DNA,viata in RO ar fi macar decenta!
      Acolo unde aveti perfecta dreptate este ca numai intr-o relativa bunastare se poate actiona constructiv,calitativ si eficient pe termen mediu si lung!
      Saracia va fi mereu o piedica in calea dezvoltarii si civilizarii RO,asa este :(

      • Este degeaba ce face DNA DACA nu profitam de acest ragaz pentru a schima sistemul socio-economic (expresie vulgara, dar sintetica).

        Atrag atentia asupra pericolului de a considera ca odata lupta cu coruptia castigate, totul se va indrepta de la sine.

        Sigur ca trebuie fiecare sa actioneze in dreptul lui.Dar tocmai de-asta este absolut necesar sa intelegem cu totii ca DNA nu se substituie unei organizari sanatoasre a societatii si nici nu poate sa impuna un standard moral.

        DNA poate doar semana frica si, pana la urma, veti vedea, va induce noi metode infractionale la care nu va mai putea reactiona. Asta nu pentru ca spun eu, ci pentru ca fenomenul acesta de adaptare e arhicunoscut in criminologie.

        Din pacate, multi cred ca odata oprit furtul , coruptia, totul va merge ca prin minune, toti vom avea bani mai multi muncind mai putin si vom alerga in soare cu buchete de flori in brate spre un viitor luminos….

        ====

        Iar saracia din tara nu o sa dispara in veacul vecilor. Nici nu sunt asa convins ca toti saracii ar dori sa nu mai fie saraci. Depinde si incotro ii indrepti. Ca daca vrei sa-i transformi din infometati in imbuibati cu hrana proasta (exempli gratia) cred ca mai bine ar fi sa-i lasam asa saraci.

  4. Îmi aduc aminte ca președintele Băsescu a fost cel care a vorbit in iarna 2011-2012 despre reforma in sănătate propunând privatizarea anumitor sectoare. Atunci a intrat in dialog telefonic cu Arafat care s-a opus cu îndârjire. Celebra replica a lui Băsescu:”Cine credeți ca va pleca: eu sau dvs.?” a fost urmata de manifestație pro-Arafat in Piața Univ.si apoi de alte mitinguri anti B si anti Boc. N-au trecut destul de multi ani de atunci (dar s-au întâmplat destule nenorociri) ca sa aibă cineva curajul sa puna privatizarea sistemului medical pe tapet (chiar si numai ca un experiment pilotat in anumite sectoare, spitale). Cat despre educație, sunt mereu pusi in fruntea bucatelor oameni formați in vechiul sistem, promovati de el, oameni cu experienta care nici nu stiu nici nu vor sa afle ce înseamnă o reforma adevărata.

    • Nu e bine sa amintiti de vremile alea: dor tare, iar cei care stiu ca au gresit, nu vor recunoaste in veci, ba, va vor dusmani de moarte.
      Doctorul Calafat e o legenda romaneasca (proasta), de genul „nu vorbi de funie in casa spinzuratului” :P.

      • Dusmanit sau nu, nimeni nu ma impiedica sa-mi amintesc exact ce s-a intamplat in trecut. Ba mai mult, trecutul poate fi reconsiderat in lumina prezentului. Cu toate defectele lui, presedintele Basescu s-a apropiat cel mai mult dintre toti presedintii nostri postrevolutionari de fisa postului acestei inalte demnitati. Singura lui mare problema si slabiciune – o femeie – l-a tras in jos, din pacate, si in timpul mandatului si dupa ce l-a terminat. Nimeni nu e perfect. Nu stiu cum se face ca unora le acceptam nulitatea, nu le cerem nimic, le inventam calitati si merite iar altora le cerem sa fie ireprosabili minut de minut, le ridicam stacheta sus, foarte sus si zbieram cu incrancenare ca n-au reusit sa sara peste ea. Ceea ce ne enerveaza cel mai mult e inteligenta. Unui prost ii iertam multe. Unui om destept nu-i iertem nimic. Cu timpul, fiecare va fi pus la locul lui. Va disparea corul naimitilor care critica si diabolizeaza la comanda. Nimeni si nimic nu e vesnic.

  5. Cetatenii impotriva statului si lipsa cronica de feed-back din sistemul nostru social

    Articolul dvs sustine o teza care se reduce in esenta la afirmatii generice de tipul :

    „ N-am învăţat nimic. Nu vrem să schimbăm nimic!”

    Mai intai, intrebarile corecte ar fi cine (nu) vrea sa invete , cine (nu) vrea sa schimbe, si de ce.

    In al doilea rand , in cazul intrebarilor retorice lucrurile sunt si mai interesante :

    ” Nici acum nu îmi dau seama de ce zecile de ziarişti care, în aprilie 2015, au asistat la falsa inaugurare a secţiei de arşi de la spitalul din Floreasca au tăcut după drama de la Colectiv.”

    Raspunsul este cunoscut inca de pe vremea romanilor : „ Camasa este mai aproape decat haina”. Distanta de la declaratii la intentii si de la vorbe la fapte si atitudini, este uneori atat de lunga la noi , si pentru unii, incat mai mult de un sfert de secol nu a fost inca suficient pentru a o reduce.
    Problema este ca exact in aceeasi situatie se afla societatea civila si liderii ei, marile personalitati culturale ale acestei natii, directorii de constiinta , liderii de opinie,etc. care discuta de ani in sir ( inclusiv pe Contrbutors.ro ) despre marile probleme ontologice, filozofice, sociologice , psihologice, etc. sau ne scriu despre nemurirea sufletului , dar asta exact in timp ce realitatea se prabuseste continuu si in mod accelerat in jurul romanilor atunci cand nu cade de-a dreptul peste ei.

    Intrebarea foarte interesanta este nu ce au facut toate instante in tot acest interval de timp si ce realizari notabile au obtinut ( foarte greu de spus ) , ci ce nu au facut , dar puteau sa faca ( aici sunt foarte multe de discutat ) .
    Altfel spus, unde si cum s-au topit atatea energii umane si civice , si atatea fonduri europene si locale alocate zadarnic unor scopuri nobile , dar cheltuite fara nici o eficienta .
    In acest caz , un Mefistofel ar rade sardonic : ” Pai exact asta s-a si urmarit ! ”

    In sfarsit, daca reforma statului si a administratiei de stat nu a avut loc in toti acesti ani , daca politicienii fac tot ce stiu sa faca, daca societatea civila nu reusit nici macar sa clinteasca bolovanul de la noi , dar sa-l mai si urneasca , atunci ce ne mai ramane ?
    Ne spuneti dvs :

    „Dragi prieteni din România, să nu aşteptăm ca încă un dezastru să vină peste noi pentru a avea curajul să schimbăm ceea ce, în mod evident, trebuie schimbat. Incendii dramatice, infecţii cu E-coli, se pot întâmpla, dar reacţia sistemului de sănătate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.”

    Fara rautate din partea mea si fara suparare din partea dvs , ceea ce propuneti este un apel de genul celebrului indemn protevist care a fost scapat involuntar pe post : ” Haideti sa haidem! ” .
    Concret , cui va adresati ? Cine sa faca ? Ce sa faca ? Unde ? Cand ? Cum ? In scop ? Cu ce mijloace ? In cat timp ?

    Din pacate, inca un dezastru va veni pe langa altele nu pentru ca sunt romanii prosti sau fatalisti, ci pentru pentru ca la noi intreg sistemul nu este pregatit sa le faca faţă fiind construit pe lipsa de feed-back ( cei care au indraznit sa relateze cum au actionat autoritatile in cazul #Colectiv au fost amenintati ) si se conduce dupa celebrul dicton : „mortii se acopera cu pamant si vii cu hartii”.
    Din acest motiv tragediile nu pot fi nici prevenite , nici gestionate cum trebuie atunci cand apar , de aceea se succed, vin cu repetitie , se tin lant si asa va fi si in continuare cat timp megamasina sociala va ramane intacta.

    Sa ne amintim impreuna, si de-a rasu`-plansu`, ca tot sistemul nostru in frunte cu prim-ministrul Boc cu tot – cel care deja pusese mana pe lopata ! – si ministerul de Interne cu generalii lui cu tot , era pe punctul sa inunde un intreg cartier din Galati si sa disloce toata populatia de acolo, daca un simplu muncitor nu i-ar fi invatat sa deschida ecluza de la Cernavoda si sa scada nivelul Dunarii .
    Muncitorul nu a fost premiat , inaltii functionari si cu salarii uriase in raport cu altruistul naiv , nu au fost sanctionati pentru „management defectuos” si pentru ca au vrut sa disloce oamenii si gospodariile lor , dar mergem inainte.

    Dar daca, Doamne fereste, ar veni peste Capitala un cutremur de talia celui din 1977 , suntem cam in acelasi stadiu. Abia in 2016 , deci dupa 39 de ani , a aparut ideea de a achizitiona echipamente si dotari pentru ca serviciile de urgenta sa poata face fata la o catastrofa de asemenea proportii . Dupa ce am trait si vazut atunci la cutremur in Bucuresti ( eram student ) si dupa catastrofa #Colectiv , nici macar nu am curajul sa-mi imaginez ce ar putea urma si cum s-ar comporta autoritatile , pur si simplu imi vine sa-mi fac cruce desi nu sunt credincios .

    O opinie personala. Nu oamenii ( cetatenii) sunt problema intr-un sistem care are drept scop nemartusit imbecilizarea lor . La cate au trait in ultimii 50-75 de ani , oamenii ar trebui medaliati in masa pentru faptul ca nu au innebunit inca , ca inca respecta legile, inca stau la cozi sa-si plateasca darile , sau ca pur si simplu nu pun mana pe par intr-o tara condusa de hoti cu dosare penale.
    Sa schimbam putin perspectiva . Cei care au iesit in strada dupa catastrofa #Colectiv , exista si acum ( chiar daca nu se manifesta ) dupa cum exista si cei care au fost de acord cu ei . Atunci cum sa intelegem ce (nu) se intampla in prezent ?

    Explicatia este ceva mai complicata. Apatia societatii romanesti este numai una de suprafata, in adancime toata societatea fierbe , dar agregarea opiniilor, coalizarea oamenilor si actiunile de grup urmeaza o logica specifica si au nevoie de anumite conditii. Oamenii nu ies in strada asa ca oile si sa se afle in treaba , de florile marului sau sa taie frunze la caini, ci doar atunci cand sunt foarte revoltati , cand vor anumite lucruri si exista unele sanse sa le obtina ( sau cel putin spera acest lucru ) pentru ca de lupta cu morile de vant si de „cainii latra, ursul trece” sunt satui pana peste cap din `90 incoace.

    In sfarsit, din toate aceste tragedii cu repetitie *) oamenii au invatat si invata mereu deoarece stiu ca la noi nu pot astepta ajutor de la stat ( cand niste sateni gasesc din proprie initiativa si mergand doar pe picioarele lor un avion pe care nu l-a putut localiza in timp util un intreg sistem de stat , avem o mare problema nu a oamenilor, ci a sistemului ) , dar acest lucru nu este suficient pentru schimbarea sistemului daca nu actioneaza onest si responsabil instantele care pretind ca actioneaza in numele lor.

    Aceasta este bolovanul lui Sisif din societatea romaneasca , respectiv adevarata si in acelasi timp cea mai mare problema a romanilor . In acest caz , mingea nu mai este in teritoriul politicii sau al unor politicieni penali , ci in sfera unei societatii civile ( ineficiente) care „se face ca lucreaza” si care nu a gasit inca nici luminita de la capatul tunelului, nici drumul catre increderea cetatenilor.

    *) Istoria ultimului sfert de secol in Romania este si o istorie a catastrofelor sociale ( Revolutia din 1989, Mineriada din iunie 1990, lagarul de la Cighid, catastrofa aviatica de la Balotesti, explozia de la Mihailesti, tragedia bebelusilor din maternitatea Giulesti , catastrofa # Colectiv, tragedia bebelusilor din Arges,etc. ) intr-un sistem criminal si dement care face mereu victime si in care actioneaza axioma cinica existenta in argoul studentilor de la Facultatea de Drept :„ Mortul e de vina !”.

    • iata un comentariu la care subscriu in totalitate. nu ca n as fi de acord si cu autorul articolului care reprezinta o voce distincta si taioasa in peisajul oniric (atunci cind nu este de a dreptul grotesc) al mass mediei si politicii romanesti. ce sa mai filosofam, analizam si psihanalizam la capatiiul muribundului ? cind el nu mai vede, nu mai aude ci de abia mai pilpie ca o luminarica. cind singura lui salvare este Adevaraul indesat pe gitlej dumicat cu dumicat.

      • Multumesc, suntem deja doi ceea ce este enorm in societatea noastra :)) Intr-adevar, autorul este o voce taioasa si distincta de foarte multe voci de aici , dar in acelasi timp problema in discutie este atat de grava incat pur si simplu iese din standardele uzuale in alte parti. Pe scurt, cetatenii vad , au constiinta , dar nu pot actiona din afara sistemului iar statul se misca exact ca un elefant intr-un magazin de portelanuri : in orice parte se indreapta mai sparge cateva atunci cand nu darama cate un raft intreg. Din nefericire, oamenii nu pot decat sa constate . Comentariul de mai jos pe care l-am gasit in ziarul Gandul exprima exact aceasta exasperare :

        „62 de copii sunt cu infecţii digestive severe” se apropie de numarul de 63 DE MORTI DE LA COLECTIV in fiecare zi alte imbolnaviri alti copii la rand cu parinti care se roaga sa nu fie copilul lor URMATORUL CARE VA MURI, transferuri ale copiilor intre spitale la fel ca la COLECTIV, ACEEASI NEPASARE a autoritatilor ca la Colectiv fata de vietile oamenilor, aceeasi saracie in spitale, aceeasi lipsa de specialisti pentru ca au plecat din tara din cauza salariilor MIZERE din sanatate, aceeasi lipsa de aparatura medicala moderna DIN CAUZA CORUPTIEI POLITICIENILOR, lipsa de implicare pentru a chema din afara tarii echipe de specialisti care sa arate SURSA imbolnavirii,”experţii internaţionali de la Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor” SUNA GENERAL nu PARTICULAR pentru contaminari, infectii, epidemiologi, bacteriologi, UNDE SUNT SPECIALISTII sa gaseasca SURSA contaminarii si sa SALVEZE COPIII?”

        Raspuns. Nu sunt.

        • @ Sergiu Simion

          Si eu sunt absolut de acord cu ce scrieti- suntem trei, ori 33, ori 333, sper mai multi, care cu adevarat vrem sa se schimbe ceva. Dar ce e de facut? Intrebare veche, dupa cum unii stiu.
          Ziaristii viseaza in cuvinte frumoase, cetatenii onesti nu au curaj.

          Se va schimba ceva in bine?

          • Sincer ? Grea intrebare. Mai intai , depinde cati ani aveti pe scala …20-40-60-…, si in raport cu locul unde va situati, veti avea si un raspuns propriu . Apoi , dupa un sfert de secol irosit deja ,optimismul este mai degraba o problema de credinta decat de argumente rationale. Personal am estimat la minimum 25 de ani intervalul de timp necesar unei schimbari reale in sistemul nostru social (http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1122
            ) dar marturisesc ca mi-a disparut si bruma de optimism atunci cand un specialist in „laboratorul romanesc” a estimat ca „va dura la 40 pana la 60 de ani pana cand tara ( Romania – n.n.) sa ajunga la acea etapa slavita a unei societati cu adevarat deschise care acum e in uter” ( Peter Gross-Intoarcere in laboratorul romanesc…- Editura Nemira, 2015). Daca tot va intereseaza aceste probleme, puteti urmariti si comentariul care va apare la alt articol de aici ( http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Ccomunicarea-politica%E2%80%9D-in-2016/). Numai bine.

  6. Ministrul nu este obligat să acționeze,el trebuia să acționeze…deja! Ori măcar să-i oblige pe cei din subordine să-și facă DATORIA ,doar datoria!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.