Se duc negocieri fervente la Bruxelles și în capitale pentru viitoare portofolii. Am senzația că România întârzie și pierde cursa din cauza conflictului deschis dintre Președinte și șeful guvernului. Cursa poziționărilor, cea de dinainte de negocierile oficiale. Și s-ar putea ca, dacă mai așteptăm, să ne trezim că jocurile sunt deja făcute.
Conflictele interne slăbesc poziția de negociere a țării, chiar și atunci când Curtea Constituțională reușește să arbitreze – avem exemplul prezenței țării la Consiliile Europene: Curtea a decis în favoarea Președintelui, dar declarațiile publice pe marginea subiectului, dinspre amândoi protagoniștii, lasă mereu deschisă întrebarea: câtă încredere putem avea în angajamentele României, expuse de reprezentantul unui executiv fracturat la vârf?
Propun azi un exercițiu de căutare a consensului: avem oameni suficient de credibili, care să poată întruni consens intern și cu care să vizăm portofolii importante? Am schițat deci deja trei elemente pe care ar trebui să le avem în vedere, și le voi relua în ordinea inversă:
a) Portofoliu important
b) Consens intern
c) Credibili
Un portofoliu important înseamnă unul prin care să facem diferența într-o zonă de politici europene importantă pentru România. Comisarul nu reprezintă oficial țara care l-a trimis acolo – dar e un drum cu dublu sens: un comisar român ne știe sensibilitățile și prioritățile. Dacă are un portofoliu cheie, atunci poate transpune aceste sensibilități și priorități în decizii importante. Un portofoliu important se obține printr-o combinație de greutate a țării în negocieri și calități personale.
Consensul intern este ușor de definit în context: ar trebui să întrunească acceptul / susținerea atât a lui Traian Băsescu cât și a lui Victor Ponta. Fiecare dintre cei doi declară că el nominalizează comisarul român, iar aceste e un lucru rău. Dacă nu se realizează o înțelegere preventivă, vom ajunge iar la Curtea Constituțională. Dar deja va fi prea târziu pentru a conta la distribuirea posturilor importante. Într-o atmosferă politică încinsă, în care primii doi oameni în stat se acuză reciproc că ar fi ”mafioți”, e greu de găsit consens. Dar, și pentru că suntem mai liniștiți după vacanță, ar merita încercat acum.
Credibilitatea este o combinație între experiență executivă, prestanță în zona de politici europene și cunoașterea domeniului. E o cutumă să pui comisari care să fi fost miniștri la ei acasă, deși în ultimii ani, dată fiind creșterea puterii Parlamentului European, vedem un trend de a pune europarlamentari, care pot asigura și sprijinul grupurilor politice.
Atenție, cele trei condiții trebuie aplicate cumulativ. Indiferent de opinia personală față de anumiți oameni, trebuie trecuți prin toate plasele sitei. De pildă, Monica Macovei e de departe pe primul loc la criteriul de performanță cu adevărat relevant în judecarea europarlamentarilor: rapoartele încredințare și aprobate. A reușit asta pentru că are credibilitate personală în cadrul grupului său politic (cel mai mare din PE), credibilitate axată pe un domeniu de expertiză important (afaceri interne). Domeniu important pentru România. Ministru de succes, europarlamentar de succes – comisar ar trebui să fie urmarea logică. Dar, din motive care nu țin de subiectul acestui articol, Monica Macovei nu este în grațiile lui Victor Ponta și nici ale lui Traian Băsescu – din păcate pentru noi – și asta a făcut ca numele său să nu circule pe liste scurte.
A face însă listele respective nu e simplu, și nici nu avem foarte multe nume cu care putem defila – aici e o problemă de sistem: de ce rezervorul de talente cu iscusință personală și consens e atât de îngust?
Pe lângă numele pe care le voi comenta, se învârt diverse variante, la diferite niveluri, dar sunt din categoria ”omul nostru de la partid, cu care poate ne pică ceva”. Nu vreau să dau nume (dat fiind că suntem în cadrul unui exercițiului de căutare a consensului). Dar a aștepta să vedem ce mai rămâne DUPĂ împărțirea portofoliilor mari și să propunem atunci o figură ștearsă, din rândul doi, este o variantă proastă.
De aceea, trebuie să fim activi. Ce înseamnă asta? Să pregătim o garnitură de nume pentru portofolii importante și să le avansăm deja. Propunerile mele, care respectă cele trei criterii sunt:
1) Dacian Cioloș – agricultură / dezvoltare rurală / dezvoltare regională,
2) Răzvan Nicolescu – energie
3) Mircea Geoană / Vasile Pușcaș – extindere / relații externe
Atenție: acesta nu e meniu din care Traian Băsescu / Victor Ponta trebuie să aleagă, ci un meniu pe care România ca țară ar trebui să-l pună (deja) în fața posibililor viitori președinți ai Comisiei Europene, cu mesajul: vrem unul dintre aceste portofolii și avem acești oameni foarte buni pentru fiecare dintre ele. Oamenii urmează portofoliile, deci.
Doar câteva cuvinte pentru fiecare dintre ei:
Dacian Cioloș a demonstrat că se poate – a trecut o reformă importantă a Politicii Agricole Comune (PAC), care în tradiția sectorului îi va purta numele de acum înainte la cursurile de politici europene. Paradoxul face ca impactul cel mai important al prezenței lui Cioloș în funcția asta să fie simțit abia de acum înainte: statele membre vor implementa reformele Cioloș în exercițiul bugetar 2014 – 2020. Pentru România, reforma Cioloș înseamnă adaptarea politicilor la nevoile agriculturii noastre, cu structură bizară comparativ cu alte țări europene. Ferma familiară și agricultura de mijloc ar trebui să poată fi ajutate mai consistent și mai coerent. Schema Fermieri Mici introdusă de Cioloș este o șansă pentru România – iar la Eurosfat am obținut public un angajament din partea Ministerului Agriculturii că România va opta pentru introducerea acestei măsuri. Se pune problema dacă Cioloș poate păstra portofoliul agriculturii. Cred că da – spre deosebire de alte portofolii, la Agricultură există precedente istorice în care aceeași persoană a avut postul în mai multe Comisii. Dată fiind prezența sa ca actual comisar ”greu” într-o nouă Comisie, Cioloș poate viza și alte portofolii unde se distribuie bucăți importante din bugetul UE – fie dezvoltare rurală (dacă se sparge actuala sa poziție), fie dezvoltare regională.
Răzvan Nicolescu – actualul ministru al Energiei a acumulat experiență și credibilitate pe cont propriu la Bruxelles într-un domeniul relevant, care ne interesează pe noi ca țară. A lucrat ani buni pe dosarul Energie la Bruxelles, în Reprezentanța României, apoi a fost ales (de către statele membre) să reprezinte Consiliul UE în Agenția Europeană pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Energie (ACER). Apoi a fost ales vice-președinte al Consiliului de Administrație al ACER. Această traiectorie arată că are priceperea necesară să negocieze și să fie ales de către alte state membre în poziții importante – dacă România l-ar sprijini, Nicolescu are networking-ul necesar să obțină portofoliul Energie. Acest portofoliu va fi unul cheie în viitor – acolo se fac politicile de securitate energetică și doar prin politici comune de interconectare poate Europa să țină piept noului imperialism rusesc. Energia este un domeniu complex din punct de vedere tehnic, dar cu încărcătură politică enormă – ca statul din Estul Europei cel mai puțin dependent energetic de Rusia, România este în poziția de a veni cu soluții.
Mircea Geoană a avut un rol cheie în integrarea țării în NATO (acum vedem cât de important a fost să intrăm la timp în NATO) și în încheierea negocierilor de aderare la UE. Această a doua parte e valabilă și pentru Vasile Pușcaș. De atunci, Geoană a avut o carieră politică importantă – ceea ce poate juca și în favoarea și în defavoarea sa. Totuși, a avea relații decente cu toată lumea după ce ai trecut prin campanii electorale și războaie politice arată un talent politic semnificativ – Geoană ar trebui folosit de către România. Menține legături solide cu mediul de afaceri, cu oameni cheie și cu mediul de experți din SUA și din capitale europene – activitatea la Institutul Aspen e de asemenea de luat în calcul. Vasile Pușcaș e acum un universitar onorabil și un fost ministru respectat de toate taberele politice. Geoană sau/și Pușcaș ar trebui să fie varianta noastră pentru un portofoliu generalist important politic (preferabil Extindere / Relații Externe).
În fața fiecărui potențial Președinte al Comisiei stă acum un ghem de interese, propuneri și intrigi. Fiecare țară care îl ajută să mai desfacă puțin ghemul va fi avantajată. Propunerea României ar trebui făcută informal, pe canale politice diferite, fiecăruia dintre cele trei – patru nume dintre care se va alege viitorul șef al Comisiei. Propunerea trebuie să fie un pachet: vrem aceste portofolii și îți oferim acești oameni. De aici urmează negocierea cu fiecare. Dar trebuie să știm ce vrem de la bun început, ca să obținem ceva mulțumitor.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Aveti dreptate in ceea ce-i privest epe Ciolos si Nicolescu, dar Geoana si mai ales Puscas? Ce hal de negociator a fost Puscas cand a acceptat tot ce a propus UE. Din pacate Romania nu a obtinut mai nimic la negocierile de aderare, UE si-a impus toate conditiile. Im iamintesc un interviu cu un reprezentant UE(nu-mi amintesc cine) care spunea ca Romania trebuia sa vina cu contra-propuneri explicate logic, dar acest lucru nu s-a intamplat. Daca Pusca a reusit sa impuna un punct de vedere avantajos noua, noi nu stim, puteti sa ne dati exemple? Faptul ca a incheiat negocierile nu este relevant, chiar si eu puteam sa le inchei fiind de acord cu tot ce a vrut UE. Aderarea Romaniei a fost o chestiune politica si ar fi avut loc oricum, chiar daca nu a u fost intrunite toate conditiile.
Just, negocierea facuta de Puscas a fost foarte slaba. Peste tot exista niste exceptii: in Franta de la politica agricola comuna, de exemplu. Pentru Romania nu exista nimic de acest fel, exista doar niste perioade de pregatire urmand ca la finalul lor, Romania sa se conformeze perfect. In unele locuri ar fi fost de folos niste exceptii: de exemplu pentru atragerea investitorilor straini. Romania ar trebui sa poata folosi instrumente mai puternice decat Germania, de exemplu, pentru ca noi suntem de abia la inceputul dezvoltarii. La fel, in agricultura, conditiile obtinute de noi, din cate stiu, nu se indeparteaza deloc de standard, in conditiile in care populatia implicata in agricultura este de 10 ori mai mare decat in media europeana, etc. Accesul pe piata muncii comuna este inca deficitar. Si exemplele pot continua. Finalizarea negocierii nu este suficienta, la 7 ani de la integrare am putea sa evaluam daca negocierea a fost un succes. Si cred ca suntem de acord ca se putea obtine mult mai mult si ca pur si simplu negocierea a fost pe baze de: „Da, da, Da, sa traiti, da, da, se face, scumpim, da, cum ziceti, asa, da”…
Sa nu mai vorbim de Geoana! Ma si mir ca l-ati numit domnule Ghinea. Pai daca inainte de flacara violet Geoana putea sa existe ca om politic, acum este complet terminat. Iarasi se duce unul acolo sa aiba europenii de cine rade? Ca nu le ajunge demna noastra reprezentare in Parlamentul European!
Dle Cristian Ghinea,
Cu afirmatia „aici e o problemă de sistem: de ce rezervorul de talente cu iscusință personală și consens e atât de îngust?” palpati o bubita gingasa a corpului social progresist din Romania. Dupa zeci de ani de vocalize literare, juridice si economice, abia-abia reusiti -iata- sa numarati pe degetele unei maini cativa ingineri onesti, chemati sa faca isprava la Bruxelles.
Va mirati de ce nu mai vine lumea la vot, in loc sa admiteti ca, oricat de tantose sunt petrecerile cu lautari, in mahmureala de dupa se vede ca nici literatul, nici economistul, nici juristul nu au darul de a face sa curga lapte si miere pe campiile patriei. De acord, toti acestia sunt neintrecuti in a descrie artistic, a numara savant si a distribui parinteste ce va fi sa fie.
Ca sa fie insa, lapte si miere, inteligenta inginereasca, aia care stie multe dar nu si sa se exprime dupa o opinie „umanista”, are nevoie de alta libertate de miscare. Poate din cauza asta merge foarte bine la export inginerul din Romania in timp ce o inflatie de literati, economisti si juristi se se calca pe picioare in batatura nationala.
Semnul meu de intrebare este ca -daca inginerii nostri se straduie sa semene cu inginerii lor- de ce literati, economistii, juristii nostril nu seamana cu ai lor?
Din pacate nu se va intimpla acest lucru. Razboiul e total intre palate iar pierderile nu conteaza. Postul de comisar nu e vazut la importanta reala, e acolo ceva putin mai rasarit decit pozitia de europarlamentar. PSD deja a spus ca nu-l sustin pe Ciolos iar lista lor de posibili e, daca nu amuzanta atunci trista (Corina Cretu unul dintre nume). Se aplica tactica pirjolirii pasunilor, sa ramina praful, nimic nu e prea important pentru a nu fi sacrificat pentru cistigarea „razboiului”. Unde e interesul Romaniei aici? Ha,ha,ha… care Romanie?
E totusi un progres, pe listele palatelor lipsesc dnele EBA, Daciana Sarbu sau Adina Valean !!!
E un progres !!
UNgureaNU?
” avem exemplul prezenței țării la Consiliile Europene: Curtea a decis în favoarea Președintelui,”
– ” dar declarațiile publice pe marginea subiectului, dinspre amândoi protagoniștii,”
Care „amândoi protagoniștii” din moment ce Curtea a decis in favoarea unuia?
Nu va mai chinuiti: Basescu e marele vinovat.
Ponta? nu e lasat sa lucreze de catre dictator.
NB,
nici dvoastra, dle Ghinea, nu cred ca ati face o fratie cu Rogozanu, chiar daca ar fi spre binele tarii.
In rest, da, ce bine ar fi sa fie armonie si tăt natu` sa traiasca in pace.
Pentru partidul la putere functia nu apartine Romaniei ci e o recompensa pentru un tuter de partid pentru ceva fraude la alegeri. Propunerile omit un singur lucru – politizarea nominalizarii ceea ce va duce la tratarea propunerii cu dezgust de UE si obtinerea doar a unui post de gradul doi.
Candidatura Monicai Macovei la Justitie nu vi se pare potrivita ? Si chiar indreptatita ? N-a fost oare un succes misiunea Domniei Sale in Macedonia ? Dar activitatea in Parlamentul European ?
Ba da, dar nu indeplineste criteriul de la punctul b) – consens intern. Macovei ar fi un candidat cu sanse reale din partea dreptei la presedintie, pentru alegerile din toamna.
Sanse de reusita pentru functia de comisar european (verificare radiestezica):
-Dacian Ciolos=87%
-Razvan Nicolescu=75%
-Mircea Geoana=60%
-Vasile Puscas=65%
-Ungureanu=80%
-Monica Macovei=95%,
sansele reale de reusita sub valoarea de 80%nu exista
Tinand cont ca Romania are inca o tara pe jumatate agrara si tinand cont ca am inregistrat progrese de cand dl. Ciolos este acolo la Bruxelles, poate e bine ca domnia sa sa ramana la Bruxelles pe acel post.
La energie mai bine sa fie cineva dintr-o tara mare pro-europeana si care sa inteleaga problema cu Rusia. Poate cineva din Polonia.
Văd că toată lumea se gândeşte in continuare la politruci , de stânga sau centru-stânga sau dreapta-stânga, drept candidaţi la postul de komisar de bruxelles. Asta deşi Komisia se pretinde un organ apolitic, deşi aceşti înalţi funcţionari, prin statutul lor definit de TUE, nu reprezintă vreun partid şi nici interesele ţărilor de baştină. Cetăţenii Europei aproape Unite nu vor să priceapă că organul colegial are nevoie nu de slugoi anoşti ci de servitoare cochete pentru ca imaginea sa -nu prea rozalie- să fie îndulcită. Ca atare, iată o propunere care respectă cele 3 puncte enunţate de domnul Ghinea şi adaugă un al patrulea, mult mai important in opinia mea, anume criteriul estetic. Aşadar, doamnelor şi domnilor, pentru postul de Komisar al UE pentru Educaţie, Cultură, Multilingvism şi Tineret îndrăznesc să vă supun atenţiei următoarele personaje ilustre ale României:
1. Nadia Comăneci
2. Andreea Esca
3. Mihaela Rădulescu
4. Andreea Marin.
Haideţi să schimbăm foaia şi tonul in eurocratură, căci, dacă ditamai Albionul şi-a trimis o hâdă baroneasă roşie ca să dikteze politica externă a Uniunii, apăi de ce să nu fim noi mai cu moţ şi să uimim lumea cu o cucoană şic, cunoscătoare de limbi străine, îmbrăcată bine şi surprinzător, mai sexy decât media muieretului albastru şi oleacă zvăpăiată, cât să nu se mai plictisească poporul european cu fiecare nouă năzbâtîie de reglementare anunţată pompos de şefii cei mai confuzi din istoria modernă a continentului.
1. Nadia Comăneci: perimata din punct de vedere estetic, poate doar in viziunea nostalgicilor cer ar retrai anii sai de glorie.
2. Andreea Esca: nu cred ca si-ar abandona salariul (secret de stat) pentru sinecura de la Bruxelles.
3. Mihaela Rădulescu: doar daca exista un komisar specializat in prostitutie, altminteri…
4. Andreea Marin: fals si uz de fals, atat in viata cat si in exprimare… o imagine idilica a falsitatii societatii noastre.
Propun Bianca lu’ Bote, macar mesajul e transmis pe sleau… sau de ce nu, Monica_Columbeanu, sa aratam ca suntem dezinhibati inca de la varste fragede, ca nici UE nu a ajuns inca la varsta senectutii!
@iosiP
1. Nadia – sunt de acord cu tine, e perimată, dar asta in viziunea noastră, a unor esteţi cârcotaşi, in schimb in ochii poporului…e aceeaşi zvîrlugă care le umflă inimile de patriotism cu fiecare acrobaţie ;)
2. Esca – nu a întrebat-o nimeni incă, dar am un motiv serios pentru care cred că ar marşa la o asemenea iniţiativă: idealismul latent, incă neexprimat, al cucoanei, unul din acelaşi soi cu buchetul de vise şi valori ce o animă pe doamna Macovei.
3. Mihaela. Trec peste maliţiozitatea dumitale şi răspund sec: orice minister al Tineretului este şi un minister al prostituţiei, căci, să nu uităm, multe din statele Uniunii au legiferat şi taxat această străveche ocupaţie, ca atare, vorbim de state-proxenet, de peşti instituţionalizaţi, aşa că e normal să existe şi un astfel de Komisariat. Mă întreb insă de ce nu au infiinţat şi un Minister al Bătrânetului, sau unul al Uitării, al Inculturii şi al lipsei de maniere.
4. Marin. Orice ai spune, Europa crede in Andreea Marin şi in steaua ei de moldoveancă simpatică şi planturoasă. in plus, este multiculturalistă activă. Nu?
La orice obiecţii morale s-ar ridica la propunerile mele 1-4, zic să încercaţi să vă scrutaţi adânc caracterul cu întrebarea: pentru ce sumă voi, dragi congeneri, v-aţi oferi trupul, mintea sau sufletul unui nabab/e generos/-oase.
Geoana si Puscas sunt mai degraba politruci decat politicieni veritabili. Au facut prostii uriase in pozitiile inalte pe care le-au avut care nu sunt cunoscute publicului. Totusi rezultatul negocierilor cu UE pentru aderare a fost extrem de prost, demonstrand incompetenta crasa in multe domenii. Plus ca sunt doi securisti!
Activitatea pe care a depus-o Dacian Ciolos la CE, si reforma PAC, cu bune si rele, a aratat ca intr-adevar sensibilitatile unor state membre noi dar si a unora din valul anteriori, legate de micii fermieri, au putu fi aduse mai in centrul politicii comunitare. Cu alte cuvinte, haideti sa discutam, haideti sa negociem un minim de consens, ca sa apucam un post de comisar european, care sa ajute si Europa si pe noi.
NB: Este foarte utila punerea in dezbatere a subiectului, desi toti actorii politici interni vor astepta pragul de 25 mai ca isi ranforseze pozitiile de negociere. Dar daca privesti de la distanta, nici nu prea conteaza.