joi, martie 28, 2024

Paul e mort. Și nici PNL nu se simte prea bine

Acum jumătate de veac, aflați la apogeul carierei, ”The Beatles” trec printr-o teribilă tragedie. Detaliile sunt și acum neclare. Într-una din versiuni, după o ceartă în studio, unul din cei patru ”fabuloși” – Paul – se urcă nervos la volan și moare într-un accident auto. Șefii companiei de înregistrări reușesc cumva să ascundă acest fapt publicului, și-i găsesc rapid un înlocuitor, care are un talent, o voce și o înfățișare identică cu a originalului. Aproape identică, de fapt. Ceilalți trei membri ai trupei și clona lui Paul își dau concursul la mușamalizare, dar în același timp o dezvăluie printr-o multitudine de indicii plasate în albumele înregistrate după moartea și înlocuirea lui Paul. De exemplu, printr-un procedeu pe care trupele rock l-au folosit prin excelență pentru a trimite mesaje secrete – de obicei sataniste, așa cum ne explică diverse surse, inclusiv autohtone: pe reversul înregistrării. Cunoscuta și controversata piesă ”Revolution Number 9” repetă acest mesaj, perfect audibil dacă e redată în revers: ”turn me on, dead man!” – mortul (”dead man”) fiind, desigur, Paul. Dar procedeul ăsta e probabil prea complicat, prea obscur. Prin urmare alte indicii sunt ascunse la vedere. De exemplu în piesa nu mai puțin cunoscută ”Strawberry Fields Forever” Lennon poate fi auzit, spre finalul piesei și acoperit parțial de instrumentație, declarând ”I buried Paul” (”L-am îngropat pe Paul”). John însuși va declara ulterior că în pasajul respectiv spune de fapt ”Cranberry sauce” (”Sos de merișoare”) – dar la asta te poți aștepta de la cineva care ține să ascundă mesajul pe care tot el a ținut să-l trimită, nu? Logic. Ca să nu mai spunem de coperta ultracunoscută a ultimului album înregistrat, ”Abbey Road”: cei patru merg în șir pe o trecere de pietoni, Paul, clona lui, de fapt, e al treilea și este desculț. Ce poate fi mai clar? Paul e mort.

Paul McCartney n-a murit, desigur, în 1966-1967. De fapt, fostul Beatle este cât se poate de activ, are programat un șir de concerte chiar anul acesta. A supraviețuit decenii bune zvonului că ar fi murit. Zvonul a fost unul fals. Existența lui, în schimb, este reală, oricât de suprarealist ar putea să sune. Nimic din ce am relatat mai sus nu este invenție sau măcar exagerare. Povestea a fost acolo, oameni serioși au crezut-o, au răspândit-o și ziariști serioși au investigat-o, spre exasperarea membrilor trupei. Din fericire, zvonul a durat relativ puțin – bănuiesc că i-a luat locul altă țăcăneală – a ajuns doar un subiect de studiu, trivia și amuzament.

Astea fiind spuse, e o parte din povestea asta care a reușit mereu să mă lase perplex. Bun, pot înțelege cum poate ajunge cineva să creadă că o vedetă a murit, și că moartea asta ar fi fost ascunsă cu succes. Că i s-ar fi găsit un înlocuitor identic, din toate punctele de vedere. Că toată lumea implicată, și în principal colegii de trupă, au admis tacit această farsă stranie. Dar ajunsă la acest punct, puterea mea de înțelegere se epuizează. Nu pot pricepe, în ruptul capului, cum cineva poate crede că John, George și Ringo au acceptat să-și dea concursul la mușamalizare doar ca apoi s-o submineze în cele mai diverse, bizare și ridicole moduri. Cineva crezând ceva inexplicabil, incredibil pentru mine – asta pot să accept. Dar cineva crezând simultan două lucruri care ar trebui să fie inexplicabile pentru el însuși – asta nu mai pot înțelege. Mărturisesc că am avut în consecință un necreștinesc dispreț față de persoanele necunoscute care au luat de bună toată povestea, asta și altele asemănătoare – exemple ar mai fi. Foarte, foarte săraci cu duhul.

Zilele astea mă gândesc că e foarte posibil ca disprețul meu să fi fost și nejustificat. Mă văd pus în situația de a gândi după același calapod, și încă într-un domeniu în care predind că mă pricep, sau măcar că mă preocupă. De fapt, mutatis-mutandis, sunt în situația de a considera același scenariu, aceiași explicație: Partidul Național Liberal trece printr-o teribilă tragedie: își detestă profund electoratul. Îl urăște, cel puțin pe cel din Capitală. Din motive evidente au decis să mușamalizeze acest fapt, și până acum au avut succes. Nimeni de-acolo n-ar admite asta pe față. În schimb, conducerea partidului lasă la vedere indicii ascunse și pune în evidență secrete care să arate cum stau lucrurile în realitate. De exemplu, în selecția candidaților. Au decis să meargă înainte cu dl Bușoi, până când sondajele le-au arătat fix ce le spusese public, repetat și mai toată lumea: pierde sigur, și sever. Ce mesaj credeți că au vrut să transmită astfel electoratului? L-au înlocuit apoi cu unul cu un profil, simpatii mediatice și nivel de abilitate politică aproape identică. Un fel de clonă. Faptul că ulterior a trebuit să interpreteze o partitură particulară la DNA a fost probabil bonus, o improvizație, un indiciu suplimentar provenind de la candidat însuși. De ce ar susține conducerea PNL fix candidatul care se dă apoi pe mâna DNA? Ei? Iar azi defilează în fața noastră noua conducere, Gorghiu, Blaga, închide plutonul Predoiu, între ei, Marian Munteanu. Brătianu, Brătianu, Codreanu, Duca…

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Bina ai venit inapoi. De mult nu am citit ceva consistent.
    Recunosc ca a trebuit sa citesc vreo 10 randuri pana sa ma prind de misto.
    Da, astazi s-au sinucis. Ei au inceput cu ceva timp in urma dar a fost greu si au terminat abia acum. Cu toate astea, ca in cazul acelui secretar general rus despre care se zvoneste ca l-au tinut la gheata o luna ca sa nu se prinda lumea ca a murit (sic!), multi se vor prinde abia peste cateva luni…

    • Ah, n-aș vrea ca titlul să inducă în eroare. Există probleme implicite cu metaforele personificatoare. Un partid poate fi într-adevăr asimilat unei persoane, în sensul că poate să înceteze la un moment dat să mai existe. Și a vorbi de ”sinucidere” are sens – de fapt, aș zice că partidele pot muri doar în felul acesta, prin acțiuni proprii. Mai departe, însă, paralela devine riscantă – a crede că un partid ”moare” în același fel ca un om poate fi la fel de rezonabil cu a spune că partidul își lasă barbă, după același tipic. Politica partizană este competițională, și jocul este unul cu sumă nulă. Un partid se reduce, și eventual dispare, strict în măsura în care altele cresc. Mai departe, politica partizană este, de asemenea, volatilă – spre deosebire de persoane, partidele își pot schimba relativ rapid ”fața”, numele, sigla, conducerea și mai ales programul și mesajul politic – caz în care te poți întreba în ce măsură supraviețuiesc ca atare. O combinație între structurile solide ale partidului condus de Gorghiu și Blaga și mesajul mistico-xenofob poate avea un foarte mare succes, de fapt. Un partid major condus de Marian Munteanu poate să preia chiar, strâns, puterea. Va mai fi, însă, PNL-ul Brătienilor?

      • Mea culpa.
        Avem tentinta de a asimila multe chestii cu oamenii. Vorbim cu animalele. Vedem masini, avioane, etc personificate in desene animate. Avem un exemplu foarte interesant in Robots of Dawn de Isaac Asimov (unde se dezbate pe larg daca putem folosi cuvintul „ucis” legat de dezactivarea unui robot). Comparam firme, partide, natiuni cu oamenii (se nasc, ajung in perioada de glorie si mor)
        Poate era cuvantul nepotrivit. Mai bine as fi spus ca o sa fie un declin si o transformare urata.
        Si nu, nu vor castiga.

  2. Chiar daca ii voi supara, eu ii cred ori ipocriti ori nepriceputi in ale politicii pe cei se tot mira de ceea ce se intimpla in PNL.
    Daca timpul lui Guta Tatarascu este departe, daca anii `90 cu Campeanu si despartirea in aripioare a liberalilor sint departe, pai vremea Ducai Voda a uslamismului nu e chiar departe pentru a se asterne uitarea peste zburdalniciile liberalilor. Si nici peste vremea liberalului Ginerica nu cred ca s-a asternut uitarea.
    Si atunci dece aceasta mirare?

  3. În calitate de contemporan strict al formaţiei Beatles nu ştiu de unde v-aţiu scos ipotezele despre Paul Mc Cartney.
    Este într-adevăr albumul fundamental al acestei formaţii Sargent Pepper Hearts Club Band care marchează trecerea Beatles de la pop la rock cu influenţe orientale ale lui George Harisson.
    Acolo este o imagine în care John, George şi Ringo, în costume baroce sunt cu faţa şi doar Paul stă cu spatele, lucru care a trezit rumori atunci!
    Oricum poveştile astea vechi n-au nimic de a face cu actualitatea politică românească.
    PNL este unul din partidele româneşti capabil să se reinventeze în momente dificile, plătind acum asocierea cu Iohannis şi guvernul Cioloş cum arată şi sondajele.
    Reintrarea în politică a lui Marian Munteanu este un eveniment pozitiv, este singurul erou adevărat care ne-a mai rămas de la Revoluţie şi începutul democraţiei româneşti.
    Restul sunt vorbe……..

    • Domnule specialist ” singuratic ” !
      Numele corect al albumului este :
      ” Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band ” !
      […]

    • Domnule Joe,
      Cu tot respectul pentru Dvs si pentru MM, daca el este „singurul erou adevărat” care ne-a ramas … atunci stam tare prost. Probabil pentru ca toti ceilalti au emigrat si-si dau cu parerea de la distanta (inclusiv subsemnatul). Cit despre persoana in sine, va aduc aminte ca in istorie toate extremismele de orice fel, nationalist, leginarist, sau orice alt fel de …ist nu au rezistat probei timpului.

      Asa ca numai experimentam si noi (PNL) cum sa ajungem la putere. Altfel nu se explica afinitatea pentru idei total straine discursului liberal.

      In rest, nenea Iancu Caragiale sa traiasca. Pare sa fie vesnic pe plaiurile mioritice.

  4. Se ignoră faptul că actualul PNL are în componența sa și vechiul PD, poate cel mai incisiv partid politic din țară în materie de strategii electorale. PD prin PDL dictează orientarea noului PNL, calată strict pe reușita electorală de moment. Poate ne aducem aminte și că vechiul PDL arăta așa de activ și plin de idei câștigătoare în alegeri după ce s-a unit cu partidul creat de Virgil Măgureanu. Atunci era bine, acum, aceeași politică din campania electorală e un semn de …slăbiciune a actualului PNL.

    • Pentru val :
      Fostul PDL nu are nicio putere astazi in pnl. Doar ca are oameni ceva mai buni, dar care sunt marginalizati.
      Exista corupti si in PDL, dar de citeva sute de ori mai putini si care au furat de citeva mii de ori mai putin, decit cei din psd si din vechiul pnl.
      Majoritatea coruptilor din PDL sunt traseisti, proveniti din psd si din vechiul pnl, in speranta ca vor scapa nepedepsiti.
      PDL-ul nu s-a constituit in grup infractional organizat, nu a dat lovituri de stat, nu a fraudat alegerile, nu a blocat reformele si legile anticoruptie, nu i-a aparat pe coruptii din propriul partid, dimpotriva, a declansat si a sustinut lupta impotriva coruptiei.
      pnl-ul ar trebui sa recunoasca greseala de a se fi aliat cu psd-ul, sa recunoasca implicarea in lovitura de stat si in fraudarea masiva a alegerilor si referendumului din anul 2012.

  5. Exclamatia omului dupa ce a vazut girafa („Asa ceva nu se egzista!”) pare a fi adevarata. Suna la fel cu „am fost contemporan cu, dar nu stiu sa”.
    Si legenda pasarii Phoenix pare adevarata. PNL-ul e capabil sa se reinventeze dupa orice transformare in cenusa. Acum sintem la faza cind a ars cu atita intensitate incit cenusa este inevitabila.
    PNL-ul pare ca vrea sa demonstreze adevarul zicalei „ce isi face omul cu mina lui, nici dreaqul nu desface”.

    • Sunt acolo amestecate chestii certe, notorii cu afirmații neprobate și bârfe. Dar există o constantă în discursul și evoluția publică a lui Marian Munteanu, legătura cu zona serviciilor secrete și apelul la militarizare fac un frumos arc peste timp între anii ’90 și 2016 – când fix de asta vorbește public, despre nevoia unei ”insurecții”. Chiar așa. A prezenta omul ca un exponent al societății civile nu e doar o minciună, e o insultă. Inclusiv la adresa inteligenței electoratului bucureștean.

    • Pai rusofilii tot de societatea civila se ocupa. Federatia societatii civile e condusa de Petre Racanel. http://fscro.eu/ Din patriotism Racanel l-a felicitat pe Putin cand a anexat Crimeea http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/revolutionarii-din-ianuarie-2012-il-felicita-pe-putin-pentru-anexarea-crimeei-333254 Consiliului Național al Societății Civile are si el 56 de organizații neguvernamentale si tot spre Est priveste. (Nu radeti ca nu e de ras.)
      Planul e sa infierbantam „societatea civila” cu Marian Munteanu, Racanel, unitidemolam si Mircea Dogaru. IICCMER isi face treaba lui si ii scoate pe legionari cei mai mari romani, mai mari anticomunisti si mai mari „sfinti” care sunt si acum persecutati de Vestul ticalos reprezentat de UE, SUA, Israel care ne impun legi antinationale.
      Propaganda rusa nu propune direct modelul Tiraspol-Donetsk. Ne vrea binele, doar sa nu mai fim sclavii Vestului si asta o sa vrea si „societatea civila”.

  6. Cine este pnl-ul ?
    Cel mai probabil, este un partid infiintat de fosta securitate pentru a bloca ascensiunea pnt-cd-ului.
    Majoritatea sefilor din pnl sunt fosti colaboratori ai securitatii.
    Este adevarat ca mai toate partidele au fost infiintate sau infiltrate masiv de fosta securitate.
    Acelasi lucru l-a facut fosta securitate cu partidul liberal, asa-zis, monarhist, dar chiar si cu asa-zisa casa regala.
    Oricine ajungea la putere, in spate, sau chiar in fata, erau oameni din fosta securitate, rudele sau cozile acestora de topor.
    Ce oameni cinstiti si cu adevarat valorosi au ajuns in fruntea pnl-ului ?
    De ce s-a coalizat pnl-ul cu psd-ul, in lupta impotriva justitiei, in lupta pentru apararea coruptilor ?
    Exista astazi in pnl cineva cinstit, serios si competent care ar putea fi propus candidat pentru primaria capitalei ?
    Exista o singura diferenta intre psd si pnl.
    psd-ul vrea sa puna mina pe functii bine remunerate de la stat, iar pnl-ul vrea sa puna mina, pe gratis, pe fabrici, combinate, rafinarii, hoteluri de la stat.

    • Corect! Odata PNT-CD demolat, infiltratii din PNL si-au dat arama pe fata. Una din primele actiuni ale minerilor in capitala a fost spargerea sediului PNL si furtul arhivei – se dorea eliminarea celor neminjiti. Ulterior multi dintre nepatati au fugt din tara. Cei care au ramas au ramas sa „privatizeze” industria in timp ce fsn juca cartea apropierii de mase.
      Nu au anvergura, nu au credibilitate, nu au viziune. Nu stiu decit sa privatizeze, se cred mari antreprenori (creativi in a obtine contracte de la stat si scutiri la taxe) si din punct de vedere politic sint ZERO!!!!! Nu sint articulati, incearca sa puna incomun cite ceva ultraliberal copiat cine stie de unde cu dovezi de populism desantat doar or prinde niste voturi
      Nu am vem opozitie, as cum nu avem putere. Singura „putere” , facuta de detractori, a fost Basescu – inca este singura putere pe care o injura toti; fata de el toti sint in opozitie Altfel toti joaca l aputere si in opozitie in acelasi timp. Mai nou, un presedinte care e pe nicaieri, de cele mai multe ori in excursie.
      De fapt PNL se chinuie de 20 de ani sa ne convinga ca e viu! Toate eripioarele desfacute si reunite vor sa dea impresia de efervescenta politica. In rest, o adunatura de fomisti ce isi justifica furtisagurile prin liberalism. Acelasi liberalism le acorda privilegiul de a nu raspunde in fata justitiei. De fapt omoara zilnic ideea de partide istorice, e tot ce reusesc sa faca.

  7. seamana si cu povestea lui Rodriguez ilustrata fain in filmul Searching for Sugar Man si toata legenda creata in jurul mortii lui

    • Seamănă, într-adevăr. Au în comun moartea simbolică a vedetei, în sensul retragerii persoanei din spațiul public. Rodriguez dispărut cu totul, după un debut eșuat, Paul McCartney retras temporar din lumina reflectoarelor, după certurile interne și dizolvarea trupei. Mai au în comun starea de neîncredere profundă a populației în ”establishment”, în autorități. Africa de Sud era țara Apartheidului, SUA anilor 68-69 era în febra protestelor anti-război. E interesant cum starea asta de neîncredere în autorități, pe motive politice, face credibile scenarii fantastice din cu totul alte domenii. Dar asta e cu totul alt subiect, la care, mă tem, nu mă pricep deloc.

  8. Nu pot spune decat ca suntem siderati de aceasta numire. Mai mare bataie de joc nu se putea. Intre un freak (PNL) si un talhar (PSD) pe cine sa alegi? Singura sansa, Nicusor Dan.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro