vineri, martie 29, 2024

Pe scurt despre facebook

Comunicarea pe face-book-ul să fie un mers la bere fără bere ? La prăjitură fără prăjitură, la o țigară fără tutun ? Sau să fie FB mai degrabă o jucărie pe care o aruncăm într-un colț după ce ne plictisim de ea ?

Poate fi și asta, dar poate și să nu fie. Ca orice instrument, are potențialul și capcanele lui. Poți să devii dependent de mașină și să cazi în obezitate și cvasi-sedentarism în mișcare fiind, sau poți să mergi cu ea până la intrarea în traseul montan scurtând 15 km de la stația de tren pe drumuri comunale și forestiere. Poți să îți exhibi frământările fără discernământ pe rețeaua de socializare și apoi să nu mai ști cum scapi de postări, dar poți să și moderezi conflicte între prieteni. Sau poți să te bagi ca musca-n lapte, unde nu-ți fierbe oala și să o iei pe coajă, sau poți să afli cu cine doar credeai că ai mai multe în comun decât te separă.

Dar ce fel de instrument de transport al gândurilor și stărilor nu îngăduia așa consecințe ? Poate diferența specifică în cazul socializării pe internet este doar rapiditatea. Dar asta e o caracteristică a internetului nu a instrumentului de socializare. Profităm de a citind revistele științifice on-line first, în timp ce în alte vremuri ni se umplea limba de clei de oase de la lipitul timbrelor pe zeci de cărți poștale pentru cerut articole de la autor. Se construiește altă lume, și se va construi, asta e realitatea. Cel puțin până nu taie cineva legătura cu serverele sau curentul.

Am avut rezerve până să folosesc FB, mai mult din inerție tehnică. Ce m-a făcut să intru a fost fenomenul de la alegeri, când a fost evident că poate ieși ceva bun din tehnica asta. După o lună de experiență cred că e un instrument folositor, care permite scrierea de epistole cu hipertext într-un alfabet lărgit, difuz chiar, incluzând imagini și muzică. Nu mai zic de ușurarea contactării oamenilor cu care ai vrea să te vezi, să comunici, dar sunt departe, de mici jocuri de societate call – reply folosind poezie, muzică, filmulețe, tot ce vrei, imposibile altfel.

Nu înlocuiește cu nimic cititul, mersul la cinematică, ateneu și operă, ori la concertele pe stadion, la muzeu, sau pe munte. Astea rămân cărămizele. Dar pe un deja existent, pe o acumulare de așa ceva, oferă altceva, un plus, nu doar din rațiuni de timp, ci și ca potențial semiotic. E un mic balcon sau un mic labirint, sau o vorbă peste gard cu vecinul, sau chiar tribună pentru unii, dacă îi ascultă lumea (și chiar dacă nu îi prea ascultă), după cum alegi. Descoperi artiști fotografi, gânduri, oameni noi, sau acoperi propria ta imagine publică, maschezi propriile gânduri cu postări. Te poți îmbogăți sau poți sărăci, sau și una și alta, sau când una, când alta. După chef.

Cine nu mai citește sau admiră artă pentru că stă pe facebook nu cred că citea cine știe ce nici înainte. Formarea culturală e o treabă diferită.

Ca și cărțile, folosit cu măsură nu produce dependență, iar folosit fără discernământ produce. Poți deveni un șoarece de bibliotecă, sau unul de internet, nu cred e nici o diferență de fond.

Prin lipsa anonimatului nu îndeamnă la lipsă de responsabilitate ca forumurile de discuții la articole. Prin caracterul public e mai degrabă o invitație să gândești înainte să spui ceva. Sigur, ca peste tot sunt și oameni cu nume false care doar stau și privesc ce zic alții. Voaioriști, altceva, nu știm și nici nu prea interesează pe nimeni.

În concluzie, dacă o carte sau o bancă în fața porții țăranului român sunt jucării, atunci și facebook-ul este o jucărie.

Iar dacă spargem semințe stând pe el sau vorbim despre Montaigne e treaba fiecăruia.

Have a nice day, friends.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Welcome to Facebook! Where liars tell more lies, enemies are Facebook friends, weak people turn into Facebook gangsters, haters complain about haters and every person who talks about money aint got none.
    The place where people add you as a friend & walk past you in the street. Where relationships are perfect, affairs are started, & liars believe they are telling the truth. Your enemies visit your profile the most, yet your friends & family block you, & even though you write what you are really thinking, someone always takes it the wrong way, & people think your status is about them.

    un FBbalkanik n-ar fi asa politic corect, ai putea da „hate” si cauta dusmani

  2. Ca orice inventie fabuloasa, succesul FB rezida in putine cuvinte : simplu, federator si addictif!
    Geniul lui MZ & co nu consta, dupa parerea mea, in conceptia tehnologica propriu zisa, cat in gasirea raspunsului ideal la o cerere neformulata (!), dar latenta si unanim impartasita de oameni, aceea de a comunica!
    Inainte de aparitia FB, paradoxurile „mondializarii” erau flagrante : un zid se darama intr-un colt al lumii, dar se construiau numeroase altele, si mai inalte, si mai lungi, si mai bine aparate, unele frontiere se desfiintau, altele apareau tocmai ca sa delimiteze respectivul spatiu de „libertate” (!), etc., etc.
    Cu cateva exceptii, notabile dar momentane (China, Iran, Coreea de Nord), FB nu (re)cunoaste frontiere, si acest sentiment (iluzie?) de libertate deplina pe care-l confera utilizatorilor, este inestimabil!
    Acestea fiind spuse, trebuie sa recunoastem ca efectele adverse sunt, si ele, pe masura, adica…imense!
    Din fericire insa, FB nu este obligatoriu ;)

    • Ela draga, Facebook a fost gandit ca o unealta de marketing eficienta. Cel putin asta e felul in care se obtin profiturile si anume punand in legatura firmele cu preferintele utilizatorilor prin volumul pietei pe de o parte si reclame targetate de cealalta parte.

      Doar secundar rolul retelei este cel de comunicare, existand si inaintea lui si acum nenumarate modalitati muult mai eficiente de comunicare.

      Personal pot sa spun ca ceea ce afiseaza oamenii pe Facebook este o metoda mult mai superficiala decat multe alte metode de comunicare existente, de exemplu blogurile si forumurile spun mai multe despre un om decat orice istorie clasica de Facebook.

      La nivel de comunicare Facebook-ul promoveaza superficialitatea si infantilitatea.

      Din punct de vedere comercial se constituie intr-o unealta eficienta de a surprinde si influenta prin tot felul de tehnici preferintele si starile emotionale ale utilizatorilor pentru a maximiza eficienta campaniilor de marketing, abuzand practic de increderea utilizatorului.

  3. :)
    … iar varianta „customizata” pentru Romania ar avea si un buton „Sa-ti moara capra!”

    Cu un stilou poti scrie o scrisoare sau poti sa omori un om. FB e un instrument, care poate fi folositor sau nociv. Daca-l folosesti gresit (ca surogat de socializare, ca ajutor al „exhibitionismului personalitatii” sau narcisismului, ca umplutura pentru timpii morti, ca drog fara de care nu poti, ca motiv de-ati verifica smartphone -ul in fiecare minut, ca portavoce pentru platitudini sau rautati, ca mijloc de manipulare etc. etc. etc.), FB e nociv. Oare e bine sa-l folosesti ca purtator de cuvant sau ca surogat de canale oficiale de comunicare, daca esti intr-o functie publica? Nu stiu. Cert este ca e un mijloc de diseminare a informatiei, in timp real. Iar asta e mare lucru.

  4. Facebook – o telenovela de cea mai proasta calitate care distruge vieti in lumea reala.
    Un loc unde fiecare afiseaza pe contul cu numele real o personalitate de vis, evident inventata, iar pe contul fals scoate din el toata ura si mizeria morala.

  5. Din experienta pot spune ca Internetul intretine superficialitatea, mareste deficitul de atentie, nu incurajeaza memoria de scurta si lunga durata ba mai mult le diminueaza, diminueaza rabdarea, mareste instrainarea si creste dependenta de tehnologie.

    Utilizat rational si constient este o unealta eficienta, dar cum, in general acest lucru nu se intampla devine un mediu nociv.

  6. Facebook nu e spatiu public decat in masura in care accesul la continut, stabilit de utilizator, este public.

    Oricine incalca aceste restrictii, inclusiv Facebook-ul, incalca viata privata a persoanei in cauza.

  7. Cel mai mare păcat al lui FB este că subminează încrederea între oameni:
    aparenta abundenţă de informaţii ascunde imposibilitatea utilizatorilor de a discerne adevărul de fals; şi toată lumea se prinde în această horă bolnavă, în care cu toţii deformează cu bună ştiinţă informaţia. Şi aşa dispar valorile, într-un vacarm general în care nimeni nu mai ascultă pe nimeni, pentru că nu mai crede pe nimeni.
    Iar dacă e să vorbim despre rostul acestu FB, da, este o maşină de făcut bani, ca multe altele, doar că asta exploatează miliardele de tastări ale milioanelor de utilizatori, fericiţi că s-au născut în această zodie norocoasă în care nu mai trebuie să facă niciun efort ca să aibă o droaie de prieteni şi o viaţă reuşită.

  8. Am citit cu un rezervat interes mai ales comentariile la acest articol. As avea o prima concluzie: cei care considera necesar sa comenteze au in general 2 manifestari:
    A. Sunt romani ce nu prea inteleg ce reprezinta FB ca si importanta si tind sa minimizeze mult acest impact. Probabil ca daca ar fi intrebati cum justifica valoarea de piata a FB la nivelul intregului PIB al Romaniei adica 200 de miliarde de $ nu ar putea concepe ca este o valoare apropiata de adevar.
    B. Neincrederea si teama – partial justificata – fata de limitele mult mai largi ale tehnologiei de a se implica direct si indirect in vietile lor personale.

    FB pare un instrument simplut, limitat, superficial si neutru de comunicare publica. Aparentele inseala doamnelor si domnilor. Cu venituri de peste 8 miliarde de $ anual si 900 de milioane de utilizatori activi are in spate un sistem mai complex decat capacitatea celor mai multi dintre noi de a il intelege. Fenomenul din umbra la care ma refer si care genereaza venituri, informatie si putere e in termeni tehnici reprezentat de etichete precum data mining si big data sau pentru cei neavizati de inteligenta artificiala. O inteligenta artificiala capabila sa isi dea seama cu o precizie remarcabila daca un cont de facebook are date false de identificare, sa il lege de contul real pe baza identitatii de retea si sa traga concluzii pe baza acestor informatii. Aceste concluzii sunt in primul rand indreptate pentru a oferi membrilor sai ceea ce acestia asteapta (nu ceea ce ei se asteapta) si a determina pe termen lung aparitia de informatii reale, transparente, asumate.

    Pentru noi e un real castig capacitatea de a fi vizibil altora, intr-o lume mai populata decat si-ar fi putut cineva imagina, . Va puteti da seama ca in 1800 eram 1 miliard de oameni, in 1960 eram 3 miliarde si dupa numai 50 de ani (nici macar cat o viata de om!) am crescut de la 3 miliarde la 7 miliarde? E vorba de disolutia importantei umane la nivel global. Pacea si tehnologia sunt cele ce au permis aceste lucruri. Cand spuneam in copilarie ca esti unul intr-un milion parea ca esti un geniu nemaintalnit. Azi sunt mii de oameni unici intr-un milion iar acestia cel mai probabil pot comunca unii cu altii. FB ofera vizibilitate reala multor oameni ce si-au pierdut aproape toata vizibilitatea. Un tata isi poate vedea copiii, rudele, vecinii. Un guvern isi poate vedea opinia publica. Un vanzator isi poate vedea publicul tinta si satisfactia clientilor. Capitalul FB este increderea. Increderea e tot mai restransa si necesara de exemplu in perioade de criza. Insa pot exista afaceri fara incredere? Pot exista actiuni comune? Pot exista relatii de colaborare de orice fel fara o minima incredere? Insa un om vizibil, cu familia si opinia sa, un om usor de reperat, care se lasa uneori benevol urmarit in locurile unde merge, un om care creeaza si ofera ceva ce tu iti doresti e un om la care vei apela, pentru angajare, pentru produse, pentru servicii, pentru relatii sociale, pentru informatii, pentru idei, pentru ceea ce cauti si se potriveste. Sistemul se dezvolta inca exponential si va creste indemnand tot mai mult membrii sai sa iasa singuri la lumina, sa se vanda pe ei insisi, sa se descopere celorltalti. Va fi si este deja cel putin o piata de desfacere ale micilor intreprinzatori si o metoda la nivel inca neegalat de cunoastere reciproca intre organizatii private si statale si oamenii ce intereseaza.

    Facebook e o uriasa platforma de evaluare. Evaluarea se face pe baza de informatii ce intotdeauna sunt partinitoare si subiective. Insa informatiile partinitoare si subiective spun destul, fiind astfel, despre persoanele ce le adauga. Si daca evaluarile personale tin de propria intelegere a celorlalti si propriul sistem de valori exista si un sistem automat, bazat pe statistici si probabilitati, care ofera informatii pretioase marilor organizatii. E un instrument util tuturor inclusiv sistemelor dictatoriale. De unde frica partial justificata a multor romani ce stiu din trecutul recent ce se poate intampla cand te asculta altii. Ce nu intelegem noi inca e ca, asa ca in sistemele de spionaj si contra spionaj, e mereu preferabil un element opozant dar cunoscut si controlabil unui element nou, necunoscut si imprevizibil.

    • Cred ca cunoasteti celebra fraza: ‘Ceci n’est pas une pipe’. Cam asta as spune despre iluzia comunicarii intretinuta despre Facebook.

      Legat de incredere si de evaluare … as zice ca platforma abuzeaza de increderea oamenilor, evaluandu-i inclusiv cu algoritmi automati. Cu alte cuvinte increderea nu e bidirectionala … Utilizatorii care isi pun incredere in retea si in proprietarii ei … fac o mare greseala pentru ca proprietarii si algoritmii NU au incredere in ei ci ii evalueaza rece pentru a le livra continut, abuzand de increderea lor si de informatiile la care ajung pe baza acestei increderi. La aceaste abuzuri se adauga cele ale statelor, care impreuna cu acordul Facebook invadeaza viata privata a oamenilor de pe Facebook si le incalca permisiunile de securitate oricand cred de cuviinta acest lucru fara sa existe o trasabilitate ca aceste drepturi au fost incalcate si fara ca cineva sa poata fi tras la raspundere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro