sâmbătă, mai 21, 2022

Peisaj hibernal cu doamnă primar

Ca cetățean al Bucureștilor am ajuns să practic un joc de salon ce se numește ”Nedumereasca”, atunci când, întâlnindu-ne unii cu alții, la o cafea și o prăjitură, ajungem mai toți, indiferent de cartierul în care locuim, profesii, loc de muncă sau simpatii politice să exprimăm în comun din ce în ce mai multe nedumeriri – culmea, cele mai multe legitime.

Sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră ajungeți să faceți același lucru pe care îl fac eu și prietenii mei, fără să vă dați seama ce potențial uriaș de nedumeriri a ajuns să ne influențeze, ca români, până într-acolo încât să inventăm ”Nedumereasca” și să o practicăm mai dihai decât canasta și jocul de table (asta ca să nu intru în detaliile unor zone de salon mai sofisticate).

Când doamna Gabrielea Firea, om de televiziune, poet și om politic a reușit să obțină sufragiile puținilor bucureșteni care au catadicsit să se deplaseze până la secțiile de vot, am simțit acut – o intuiție care acum se dovedește a fi fost infailibilă – că vom avea parte de un divertisment politic pe cinste; dar, recunosc acum, proporțiile și substanța sa prezentă mă depășesc cu mult și, da, mă nedumeresc. Ba, mă și înfioară.

Doamna primar Firea a reușit, înainte ca jumătatea mandatului său să se fi consumat, să provoace un spectacol total nu atât prin mijloacele pe care le-a implicat – și sunt destule, Bucureștiul având resurse importante, în rând cu alte capitale mari europene – cât mai ales prin lipsa aparentă de logică cu care a însăilat scenele și declamațiile la care suntem spectatori captivi.

Înainte să fac apel la concret, am să fac o scurtă recapitulare a unei succesiuni de mici evenimente care mi-au oferit una din nedumeririle câștigătoare la ”Nedumereasca”, în speranța că voi găsi cumva miezul întâmplărilor pe care le trăim: este doamna primar Gabriela Firea un om politic, o show-lady sau un personaj ajuns ”pe centura politicii”, așa cum ne explica, pe vremuri, Traian Băsescu[1]?

În vara anului 2016, primarul Gabriela Firea scandaliza urbea noastră cu o declarație șoc: „Bucureștenii deja mai au puțin și deja dau pe dinafară de supărare. Ieri am simțit această stare și primesc nenumărate mesaje și pe Facebook, pe mailul meu personal, nu mai spun pe toate mailurile și la dispeceratul Primăriei Generale a Capitalei. Ieri era coadă de mașini de la Casa Presei Libere până la Guvern. M-am gândit că este un accident, am încercat să ajung mai repede, să văd ce se întâmplă. Ce credeți că se întâmpla? Bulevardul Kiseleff era blocat, erau câțiva tineri care jucau tenis — foarte puțini pentru că era și caniculă și cei câțiva tineri, care foarte bine că făceau sport dar nu era cazul să o facă pe Bd. Kiseleff — și tot centrul Capitalei era paralizat, toată lumea supărată. (…) Recent a avut loc un concert în Piața Constituției. Nu se mai putea intra în Capitală de la Otopeni, era paralizat totul”.

Eu unul nu m-am recunosut pe lista bucureștenilor care sunaseră scandalizați la Dispeceratul Primăriei Capitalei (nici nu știam că există așa ceva, sau că, dacă există, el poate fi contactat de un cetățean simplu) și n-am putut decât să mă mir și să mă nedumeresc. Cum, nu voi mai putea asculta un concert Andre Rieu în Piața Constituției? Atât de rău am ajuns, încât vom fi nevoiți, ca în vremurile (credeam eu) apuse ale mineriadelor, să trebuiască să ajungem pentru un concert bun până la Budapesta?

Ei bine, era doar prima nedumerire pe care mi-a oferit-o primarul voluntarist al Bucureștiului zilelor noastre, pentru că nu după mult timp de la declarația de mai sus manifestările în spații deschise au început să fie organizate în număr tot mai mare. Recunosc, și asta m-a nedumerit, dar foarte puțin. Mi-am zis, bine că și-a venit în fire. Și m-am bucurat de orașul nostru pentru că părea să revină la normal.

Dar nu era chiar o normalitate, ici colo se sărea calul și unii bucureșteni începuseră să se revolte. Nu, nu pentru că Bucureștiul se închisese pentru manifestațiile publice, ci pentru că petrecerile de stradă aveau loc cu volumul dat la maxim chiar și acolo unde, poate, era nevoie de puțină decență.

În luna mai a acestui an, studenți ai Universității din București au ales să protesteze la statui, în Piața Universității, pentru că organizatorii unui festival prilejuit de ”Ziua Europei”, la care participa și primarul Gabriela Firea au ales, deloc poetic, să ”bage sunetul mai tare, să ia o boxă mai mare”[2], aplicând ad literam învățăturile trupei Vița de Vie.

Studenții au fost sprijiniți și de conducerea Facultății de Istorie a Universității, care a fost nevoită să dea publicității și un comunicat, atunci când exasperarea săritului din lac în puț al Primăriei Capitalei începuse să toace nervii universitarilor din spatele și din fața catedrelor, deopotrivă: “Profesorii și studenții Facultății de Istorie au întâmpinat din nou dificultăți majore în desfășurarea cursurilor din pricina zgomotului foarte puternic din Piața Universității. Drept urmare, Decanatul facultății a făcut ieri demersuri la Primăria Municipiului București în încercarea de a opri concertele și testele de sunet care împiedică desfășurarea procesului educațional.[3]


Am urmărit cu interes evenimentele, recunosc, pentru că totul era inedit. Ba chiar hilar. Și am încercat să fiu atent la replica primarului Gabriela Firea, la nici un an de când să gândea să evacueze asemenea evenimente din capitală. N-am fost dezamăgit, doamna primar i-a replicat doamnei decan de la Facultatea de Istorie cu supra-măsură, cam ca-n scara blocului: ”În toate capitatele europene se organizează concerte de zilele naționale, de Ziua Europei. Spuneți-mi care este soluția, dacă nu puteți să înțelegeți că, din când în când, sunt astfel de evenimente. Cred că trebuie să aveți și dumneavoastră înțelegere.”[4]

Ups, brusc era nevoie de înțelegere. Deh, un an în fruntea primăriei înțelepțește alesul. Adică, ce folos să închizi orașul manifestărilor publice aducătoare de venituri? Mai bine invers, iar dacă se întâmplă să mai existe, ici colo, cetățeni sau instituții deranjate, chiar dacă telefonul Dispeceratului Primăriei nu le mai răspunde și se adresează oficial, în scris, mare lucru, să facă bine să manifeste înțelegere!

N-a trecut mult și a venit o furtună de septembrie la porțile Bucureștiului. Meteorologii și-au făcut datoria și au anunțat-o cum au știut ei mai bine. No big deal, am fost tentat să gândesc în romgleza care ne enervează pe toți, dar Gabriela Firea a ales să mă nedumerească transformând evenimentul într-o real big deal. Adică decis să închidă lumea în case și orașul în fața forțelor universului[5].

De voie, de nevoie, bucureștenii au încercat să ajungă acasă. Din păcate unii au reușit abia după ce furtuna s-a încheiat, pentru că orașul gospodărit de doamna primar s-a blocat pur și simplu. Când lumea nerecunoscătoare și nedumerită a întrebat de ce, doamna primar a răspuns oțărâtă: „Este de preferat – chiar dacă este o neplăcere şi o recunosc şi îmi cer scuze personal – să stai în trafic, decât să fii surprins pe stradă de o furtună puternică declanşată de un ciclon, pentru că s-ar fi putut pierde vieţi omeneşti. Întotdeauna voi acţiona conform legii şi nu mă voi lăsa influenţată de anumite critici. Am înţeles că nu toată lumea mă iubeşte, dar toată lumea trebuie să respecte instituţiile.”[6] Deci, dacă e să te ia furtuna, măcar să te ia din convoiul de mașini, de pe stradă. Ei, ăsta da simț al măsurii!

Ceva am remarcat însă în acel discurs al doamnei primar, și un germene al unei viitoare nedumeriri a încolțit din nou în mine: ”…nu toată lumea mă iubeşte, dar toată lumea trebuie să respecte instituţiile.” Cu alte cuvinte, vă place, nu vă place, fac ce vreau și voi o să respectați asta, pentru că puterea e la mine! Unde am mai auzit asta… a, da! La Dragnea și la Tăriceanu!

Și a venit și iarna. Iarna a adus nu doar vești de zăpadă – și ne așteptăm, nu-i așa, la o închidere a orașului de câte ori va ninge – ci și un PSD + ALDE puse pe fapte mari: ministrul Ionuț Mișa face revoluție în curtea fiscală a guvernului, iar tripleta Iordache Altă Întrebare – Nicolicea – Șerban Nicolae revoluție printre legile justiției. Previzibil, oamenii ies la protest în toată țara, inclusiv în București.

Dar puterea nu poate accepta așa ceva, iar doamna primar Firea decide să pună umărul. Fără să stea pe gânduri, scoate câteva hotărâri prin care Primăria ar fi urmat să amplaseze în Piața Victoriei în târg de Crăciun, dar care nu ar fi tocmai de Crăciun, pentru că s-ar încheia în 20 decembrie[7]. Se instalează o nedumerire firească, pentru că dacă nu e de Crăciun, atunci de ce este?

Nu doar eu am fost nedumerit, ci și premierul. Mihai Tudose s-a întrebat și el la ce folosește un astfel de târg, organizat pe picior, într-o piață nepietonală, pe de-o parte, iar pe de altă parte, folosită în mod obișnuit de cei care vor să protesteze împotriva puterii. De altfel, Mihai Tudose i-a comunicat și doamnei primar general nedumeririle sale, cam așa: ”V-am sugerat, doamna primar general să încercați să implementați solutia de sistematizare a intersecției așa cum a fost ea trimisa la dvs. de către poliția rutieră în primăvară. Atât! Soluție de ușurat traficul. Nu v-am solicitat niciodată să refuzați mitinguri. Continui să cred că nu e cea mai fericită idee cu târgul în unul din cele mai aglomerate locuri din București.[8]

Se pare că, neobișnuită ca cineva să aibă și alte idei decât domnia sa, doamna Gabriela Firea nu a putut accepta acest lucru nici măcar de la premierul Tudose. Prin urmare s-a aruncat asupra sa ca un vultur asupra prăzii, sau ca un jandarm asupra unui protestatar care demontează gardurile primăriei: ”Nu uitați că dv. ați deschis acest conflict. Am tăcut jumătate de an. Jumătate de an în care ați consumat timp și energie pentru a mă bloca, pentru a stopa toate proiectele comune Guvern-Primăria Capitalei. V-ați încălcat propriile promisiuni că veți sprijini proiectele Capitalei României. Noi nu vă cerem bani. Vă solicităm parteneriate legitime. Dl. Iohannis e în campanie electorală pentru prezidențiale, dv. sunteți în campanie electorală pentru preluarea PSD. Nu negați, este inutil, o știu și o simt tot mai mulți colegi. Dumneavoastră sunteți de la Brăila și nu de la Craiova, dvs. nu știți ce este statul paralel…[9]

Și aici nedumerirea mea aproape că s-a transformat într-o epifanie. Deci totul este o luptă politică! Deci și decizia cu târgul de Crăciun din Piața Victoriei era tot despre lupta politică, nu despre tradiții, valori, cetățeni mulțumiți și fericiți etc. Nu, pur și simplu târgul trebuia să ofere primarului general Gabriela Firea și, de ce nu, ministrului de interne Carmen Dan, pârghii să interzică și să reprime orice protest în fața Palatului Victoriei. Mai ales cele anunțate de sindicate.

Faptul că oamenii s-au opus, că a fost nevoie de jandarmi pentru a instala un târg de Crăciun în București, spune multe despre primarul pe care îl avem. Dar mai mult despre cine este și ce vrea primarul Firea ne spune, cu cuvintele sale, chiar domnia sa, atunci când vituperează scrâșnit: ”Este foarte grav ce s-a întâmplat astăzi și, ca atare, trag un semnal public de alarmă. (…) Cei care azi nu iau atitudine sunt responsabili pentru recrudescența unor astfel de violențe. (…) În această ordine de idei, nu voi mai tolera niciun fel de abatere de la litera legii în ce privește manifestațiile publice. Oricine este liber să protesteze, dar organizatorii manifestațiilor trebuie să-și asume responsabilitatea. Democrația înseamnă libertate, dar în egală măsură și responsabilitate. Legea e aceeași pentru toți!”[10]

Iată cum am plecat de la voluntarismul unei declarații care era menită să reseteze toate contractele vechi, de organizare a manifestărilor publice în București, sub amenințarea interzicerii lor totale în zona centrală, pentru a ajunge la decizia voluntaristă de a organiza o astfel de manifestare chiar și împotriva voinței cetățenilor, sub amenințarea aplicării legii și, nu-i așa, a Constituției. În ce București doriți dumneavostră, doamna Firea, să ajungem să trăim? Vă întreb, pentru că sunt nedumerit, complet nedumerit!

NOTE______________________


[1] http://jurnalul.ro/stiri/politica/mesaj-prezidential-basescu-o-trimite-pe-sandru-pe-centura-politicii-51681.html

[2] http://www.versuri.ro/versuri/vita-de-vie-sunetul-mai-tare-_lt4.html

[3] http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/concertul-o-zone-organizat-de-primarul-gabriela-firea-impiedica-desfasurarea-cursurilor-facultatii-de-istorie-multumim.html

[4] http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/concertul-o-zone-organizat-de-primarul-gabriela-firea-impiedica-desfasurarea-cursurilor-facultatii-de-istorie-multumim.html

[5] http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/furtuna-ac-teptata-in-bucurec-ti-firea-inchide-c-colile-mai-devreme.html

[6] https://www.news.ro/social/firea-daca-mureau-oameni-pentru-ca-nu-am-informat-care-sunt-conditiile-meteo-cine-raspundea-eu-sau-comentatorii-de-pe-facebook-1922403821572017091317218613

[7] https://www.stiripesurse.ro/adio-proteste-in-piata-victoriei-gabriela-firea-a-anun-at-ca-organizeaza-targ-de-craciun-iar-prot_1234433.html

[8] https://www.romaniatv.net/cearta-intre-gabriela-firea-si-mihai-tudose-pe-tema-targului-de-craciun-stenograme-incendiare_390776.html

[9] https://www.romaniatv.net/cearta-intre-gabriela-firea-si-mihai-tudose-pe-tema-targului-de-craciun-stenograme-incendiare_390776.html

[10] https://www.antena3.ro/actualitate/gabriela-firea-decizie-oficiala-dupa-incidentele-din-piata-victoriei-ce-se-intampla-cu-targul-de-444798.html

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Pe definitia behaiescianca dar fara vreo legatura (ideologica – sac!) to’ar’sha gabi-tza(tza) fi(i)rea este doar show-tzatza (show-lady deja presupune niste calitati la care duamna-pandele cel mult aspira).

    Dispeceratul Primăriei Capitalei (nici nu știam că există așa ceva, sau că, dacă există, el poate fi contactat de un cetățean simplu)

    Aceasta asociere ne doare dle Felea.
    Eleganta sintaxei romanesti impune folosirea prenumelor personale (el, ea, ei, ele) in conjunctie cu dumnealui, dumneaei, dansul, dansa, dansii, dansele, dumnealor. Pentru conjunctia cu „dispecerate”… si alte obiecte, limba romana ofera variantele: acela, aceea, ace(a)sta, acei, acele…

  2. Inteleg (sau ma straduiesc sa inteleg) votul politic. Adica, sa votezi un partid chiar daca a demonstrat ca nu merita. Dar nu inteleg un astfel de vot politic atunci cand alegi un un om care trebuie sa fie, de fapt, un profesionist al administratiei, nu (in nici un caz) un om politic. Ce o recomanda pe Dna Firea pentru functia de primar general al Bucurestilor? Tot educatia ramane cheia transformarii Romaniei. Si la baza educatiei sta aritmetica, stiinta judecatii pentru copii, viitorii alegatori.

  3. Domnule Felea, trebuie admirată răbdarea cu care ați adunat tot materialul documentar. Dar, chiar din titlu, ați abordat o poziție ultra-civilizată în raport cu o persoană care e foarte departe de-a merita așa ceva. N-a fost niciodată o “doamnă” ci doar “țața lu’ Pandele ot Voluntari”. N-a fost niciodată “om de televiziune” (vă sar în cap profesioniștii în domeniu!!!), ci doar o cititoare de pe prompter, la Știrile teveriste (v-o confirmă oricare lucrător mai vechi de pe-acolo), cît despre poezie… Plîng broaștele din lacul Pantelimon. Nu mai pun la socoteală stupida construcție “domnia sa”, care PARE respectu’ întruchipat! E o construcție de “așa-zis respect” (nu comentez poziția dv.), un virus lingvistic propagat de răspîndacii MEDIA, pentru care școala primară a fost doar o idee… neîmplinită. E o tîmpenie îmbrațișată și de vajnicii noștri politruci și alți răspînditori de vorbe pe telecrane și pe alte căi MEDIA, care-și permit să spună orice, apărați fiind, sanky prost, de respectivul virus strecurat în discurs. Unii, în insuficiența lor, chiar o consideră o “formulă de politețe”. E doar o ofensă gravă adusă limbii române, care are pronume corespunzătoare nivelului de respect acordat. DUMNEALUI, DUMNEAEI, DUMNEALOR exprimă politețea supremă (forme contrase din “domnia + lui”, “domnia + ei” – pers. a 3-a pentru pers. a 2-a, DUMNEATA, forma contrasă din “domnia + ta”). Și, domnule Felea, n-aveți de ce să va cereți scuze – observația lui @Ronald e total aberantă. N-ați comis nici o greșeală sancționabilă de gramatica sau sintaxa limbii române. Da, Arcul de Triumf a fost construit în partea de nord a orașului București. EL comemorează victoria României în primul război mondial…. Albinele trăiesc în stupi. ELE produc miere si ceară. Bla… bla… bla…. Nu mai cedați primului impuls, că lumea-i plină de “specialiști” în datu’ cu părerea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro