joi, martie 28, 2024

PEN România solicită Președintelui României decorarea post mortem a scriitorului Paul Goma

PEN România solicită Președintelui României decorarea post mortem a scriitorului Paul Goma.

Prin tot ce a făcut înainte de 1989, Goma este scriitorul român care a salvat cel mai mult din demnitatea noastră sub comunism. A fost vocea adevărului într-o vreme a minciunii.

După 2000, atitudinile lui au fost uneori realmente regretabile & dezavuabile; dar enormul meritul istoric dinainte de 1989 îi rămâne intact.

Transcriu integral mai jos comunicatul PEN România. (R.V.)

Prin tot ceea ce a făcut înainte din 1989, Paul Goma (1935-2020) este scriitorul român care a salvat cel mai mult din demnitatea noastră sub comunism.

Atât omul, cât și literatura lui din acele decenii întunecate au avut acea calitate etică superlativă care arăta, fără putință de dubiu, exact ceea ce era mai important: că, în vremea răului, binele există, dar trebuie să lupți pentru el. Că, în vremea minciunii, adevărul există, dar trebuie să fii gata să te sacrifici pentru el. Iar Paul Goma, atunci, a făcut-o.

În studiul lui monumental despre comunismele planetare, filozoful polonez Leszek Kolakowski ajunge la o concluzie esențială: indiferent de toate diferențele dintre ele, ceea ce au în comun respectivele ipostazieri istorice ale comunismului este instituționalizarea minciunii. „Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului”, spune Kolakowski.

În acele vremuri ale minciunii instituționalizate, Paul Goma a spus adevărul. În mijlocul instituțiilor minciunii, el a devenit o instituție a adevărului. Ca și în cazul lui Soljenițân, atitudinile regretabile din post-comunism, întru totul dezavuabile de către PEN România, nu îi pot diminua lui Paul Goma acest extraordinar merit istoric: de a fi fost o întruchipare a adevărului atunci când era mai mare nevoie de adevăr. Și atunci când a spune adevărul însemna literalmente a-ți risca libertatea și viața.

Pentru acest merit istoric, salvator pentru demnitatea noastră națională, PEN România cere Președintelui României decorarea post mortem a scriitorului și dizidentului Paul Goma. Nu atât pentru a onora această mare forță interioară a lui – ci pentru a ne arăta nouă că am fost demni de ea. Și că am înțeles ce era de înțeles și de urmat din ea.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Pai cine a impiedicat PEN sa ceara decorarea lui Paul Goma cat era in viata? Sunt sigur ca intentiile sunt bune, dar goana asta dupa asocierea cu oameni autentici numai dupa ce mor nu-mi pare chiar morala. Mai util cred ca ar fi ca membrii PEN sa se pozitioneze foarte clar fata de ideile lui Paul Goma. Domnule Vancu, credeti ca disidenta lui Paul Goma a fost autentica? Atunci repudiati falsa disidenta si falsul anticumunism mult mai clar. Cu alte cuvinte, ori fiti mai ca Paul Goma ori lasati-l sa se odihneasca in pace.

  2. „Ca și în cazul lui Soljenițân, atitudinile regretabile din post-comunism, întru totul dezavuabile de către PEN România….” Faptul că PEN Romania se aliniază curenrului mondial al „corectitudinii politice evreiești” este acceptabil în actualul context, dar putem aștepta și vremuri mai normale, în care atitudinea lui Paul Goma (și nu numai a lui), documentele existente (ascunse sau discreditate prin grija actualilor stăpîni ai lumii) și argumentele prezentate detaliat în paginile sale din post-comunism să fie studiate și analizate „sine ira et studio” și fără infuziile de ură care se revarsă asupra tuturor celor care „nu gîndesc ca noi”. La un moment dat va trece și acest val de isterie, în virtutea constatatei ciclicități a perioadelor din istoria omenirii în care evreii au fost puși în rînd cu toate celelalte națiuni, fără discriminarea pozitivă pe cere întotdeauna și-au arogat-o sub cele mai diverse și neașteptate forme; așa cum va trece și isteria cu coronavirusul. Probabil că atunci va apărea și mai meritorie actuala inițiativă a PEN România de recunoaștere a meritelor unui om excepțional, care nu a putut fi pe de-a-ntregul înțeles de contemporanii săi, …. aflați și ei sub vremuri.

    • Bravo, domnu Pretor
      exact asta vroiam sa spun si eu dar nu am indraznit, nu de frica, dar eram sigur ca as fi fost blocat si deci la ce bun sa-mi pierd timpul.

      • Vă înțeleg perfect. Chestia cu blocarea o simt și eu din plin pe pielea mea, atît aici (unde puteți constata că nu mai scriu de ceva vreme, după ce nu mi-au fost publicate niște texte pe care le oferisem fără nicio condiție), cît și pe HN (unde nu sunt publicate comentariile care fac notă discordantă față de politica site-ului). Face parte din logica lucrurilor și trebuiesc înțeleși și administratorii care se pregătesc să se alinieze cerințelor statului polițienesc care se pare că ni se pregătește (chipurile din rațiuni de „protecție” față de ororile care vor veni și care vor produce pagube mult mai mari pentru întreaga populație decît ar fi produs o epidemie gestionată normal). Totul este să fim consecvenți cu noi înșine și să nu ne lăsăm manipuilați si subjugați așa de ușor, … guvewrtnanții să fie obligați să muncească din greu pentru asta și poate să se convingă că nu se poate, chiar dacă mămăliga a arătat că nu știe să explodeze, dar uneori mai face unele bulboane.

        • In Tucmenistan s-a rezolvat totul, virusul Corona a fost declarat ilegal.
          Totusi exista situri finantate de membrii, chiar si acest site face reclama la contributii banesti, drept urmare nu inteleg dorinta de a pune botnita, poate are ceva cu contaminarea. Desigur ecista si multi idioti care incep cu injuraturi jigniri, dar nu de acestia e vorba

  3. „Prin tot ceea ce a făcut înainte din 1989, Paul Goma (1935-2020) este scriitorul român care a salvat cel mai mult din demnitatea noastră sub comunism.”
    Care „deminitate” ? Care „noi” ? care a”noastră” ?
    „înainte din 1989” !!! Dar după 1990 ??? Ce a făcut spunînd adevăruri Nu v-a plăcut !
    Dar ce-ați făcut Voi-noi-noastră pentru Paul Goma după 1990 pînă a murit : NIMIC !
    „După 2000, atitudinile lui au fost uneori realmente regretabile & dezavuabile” Pentru CINE ???
    Acum săriți ca șacalii-hienele să dați tinichele aurit-colorate.
    Chiar nu vă este Rușine deloc ???
    Măcar mort, LĂSAȚI-L ÎN PACE !

    • „Înainte din 1989” ? poate „înainte de 1989” ?
      Și nici așa nu e corect, eventual „înainte de 1990” !
      Comunism-Ceaușismul a luat sfîrșit în decembrie 1989, înainte de 1990 !
      Dar a continuat prin noua formă a „democrației originale” și a „minciunilor instituționalizate” post-comunist ex-securistă despre care PAUL GOMA în exil forțat „lăsat”special apatrid pînă la moarte în 2020, a atras atenția de nenumărate ori sacrificîndu-se pentru adevărul care unora nu le place nici astăzi dar „știu” să dea medalii.

  4. Incredibil!

    Sa-i ceri lui Iohannis sa-l decoreze pe Goma post mortem!?

    Chiar credeti ca Goma ar fi acceptat o astfel de decoratie?
    Chiar credeti ca Goma ar fi acceptat o decoratie de la Statul Roman?
    Chiar credeti ca Goma ar fi acceptat o decoratie de la Iohannis?

    Sa soliciti decoratia pentru Goma criticindu-l si tinindu-te de nas!?

    Cum credeti ca ar fi reactionat Goma la asa o propunere? Ar fi maturat pe jos cu tot clubul vostru.
    Dar cum credeti ca ar fi reactionat orice alt om vertical si sanatos la minte la asa o propunere? Exact la fel cum ar fi reactionat si Goma.
    Chiar nu vedeti cit de insultatoare si stupida e initiativa asta?

    Eu nu sint Goma, dar nu m-as lasa decorat de Statul Roman decit daca as fi arestat, incatusat, cu lanturi la picioare, calus in gura si doi mascati in spinare. Iar de la Iohannis nu as primi nici macar un pahar cu apa.

    Asta e treaba unui club al scriitorilor, sa se milogeasca pentru niste tinichele guvernamentale? Sa se tirasca in genunchi in fata unor politruci semi-analfabeti pentru a obtine putina atentie? Sa faca plecaciuni in fata unui stat politienesc, oricit de mizerabil si infect ar fi acesta, doar fiindca are banii si, deci, puterea?

    A fost Goma membru al clubului vostru? Nu a fost.
    De ce nu a fost?
    Si daca nu a fost, de ce va folositi de el? Fiindca e mort si nu se mai poate apara de astfel de agresiuni?

    Adevaratul motiv pentru care solicitati decoratia e pentru a-l stigmatiza definitiv. Daca Iohannis il va decora, sint sigur ca mentiunea atitudinile regretabile din post-comunism, întru totul dezavuabile va fi gravata cu majuscule de tinicheaua respectiva. Daca nu, va ramine verdictul Curtii Pen clubului romanesc.

    Incredibil!

    • PEN, membrii
      >>> Constantin ABĂLUŢĂ
      >>> Gabriela ADAMEȘTEANU
      >>> Lucian ALEXIU
      >>> Adrian ALUI GHEORGHE
      >>> Dan ANGHELESCU
      >>> Liviu ANTONESEI

      si tot asa… unu si unu, cu mucii pe piept…

  5. L-am cunoscut pe Paul Goma in 1966 . In 1988 l-am vizitat la Paris. Locuia intr-un bloc modest undeva langa statia de metro Alesia. Am vorbit mult. La un moment dat a intins mana in spatele unui raft de carti si a scos un sul de hartie legat cu o panglica verde. Mi l-a aruncat peste masa. L-am deschis: era decretul prin care ii fusese conferit o decoratie franceza (Ordere des Arts etdes Lettres) in rang de cavaler.

    Mi-a spus ca o primise ca semn de apreciere de la prietenul sa Jack Lang, ministrul socialist al Culturii. „Mi-ar fi dat Legiunea de Onoare daca as fi acceptat ssi cetatenia franceza, ca Jundera si altii” mi-a spus Paul. Apoi a aruncat sulul inapi peste carti.

    Paul Goma nu a avut nici odata nevoie de decoratii. El va continua sa traiasca in memoria celor care au tinut la el, care au invata ceva despre viata de la el, care i-au inteles eroismul.

  6. Care-i ideea domnule Radu Vancu ?
    Aveți vreo părere ?
    Transcrieți ca să ce și cum ?
    Sînteți purtătorul de cuvînt al lui PEN Ro. ăsta ?
    Integral sau integrat ?
    Chiar așa, scriitor, poet, om liber, să nu vă dați seama de gogomănia bazaconiei ?
    Citiți atent comunicatul lui PEN Ro. ăsta, e agramat !

  7. Ce povesti de adormit copiii. Goma a fost membru de partid, instructor de pionieri, căsătorit cu fata unui ilegalist mare stab, a încercat ani în șir sa acceadă în establishment, a făcut doi anișori de pușcărie, de care a încercat să profite toată viața. A fost opozant calculat, a tras multe foloase, a provocat si susținut aceasta imagine datorită căreia a fost publicat afară intr-un context favorabil si susținut puternic politic. Scriitor bun, de primii 100, caracter egoist, personalitate accentuata, biografie falsă. Merită decorat, dar motivele sunt false.

  8. ”Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
    Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
    Sub a numelui tău umbră. …”

    inoportuna (pentru Paul Goma) interventie. Dar hei! am aflat de PEN Romania…

  9. Să punem lucrurile la punct!
    Am înțeles că președintle Iohannis a dorit în mai multe rânduri să-l decoreze pe Paul Goma și acesta a refuzat sec decorația.
    Așa că mi se pare de prost gust să-l decorăm acum, când el nu și-a dorit acest lucru!

    PS
    Paul Goma a fost un mizantrop cu gură rea care a reușit să se certe cu mai mulți scriitori, din păcate cu prietenii apropiați parizieni, Monica Lovinescu în primul rând.

    Aceste lucruri nu-i scad nici valoarea literară și nici meritele de a a fi fost un rezistent anticomunist adevărat și curajos, cum n-am fost noi ceilalți.
    Și pentru asta merită un pios gând de aducere aminte și să-i citim cărțile.

    • Cum vrea domnia voastra sa puna lucrurile la punct? Cu „Am inteles ca…” Unde ati inteles, auzit?
      Dupa rusinea lui Basescu cu Vasile Paraschiv care i-a trintit-o in plina ceremonie de l-a facut de bacanie, se sufla si in iaurt cu astfel de oameni.
      Iar la o scurta trecere in revista a listei decoratilor, nu stiu daca vreunul din precedentii comentatori ar accepta o decoratie. Sa fie Decorat Paul Goma cu Steaua Romaniei, decoratie ce atirna si la pieptul lui Isarescu!!! Sau cu care a fost decorat Teoctist? Va puteti imagina acest lucru absurd? Mai absurd decit teatrul lui Ionesco sau Kafka? Eu unul nu pot. Si totusi este posibil in Romania.
      In Romania chiar si acest cuvint, decoratie, a fost demonetizat si lipsit de valoarea lui simbolica, alaturi de cuvintul „doctorat”, „masterat”.
      Am convingerea interioara ca peste ceva ani (destul de multi), cind se vor putea apleca cu obiectivitate se vor afla si motivele ce au stat la baza neintelegerilor.

    • O dată cu disparitia OMULUI si SCRIITORULUI Paul GOMA se trage o linie sub/la sumarul culturii române din ultimii 300 de ani Volume intregi de ”studii ”, monografii, biografii, exegeze , teze de doctorat, istorii literare etc vor inculpa sau vor disculpa după caz și împrejurări , numele și opera .O dată și o dată trebuia să se ajungă si la așa ceva in spațiul devenirilor noastre europene și universale . Nimic nu mai poate fi oprit, Prin el DESTINUL nostru a devenit și mai vizibil, și mai observabil in jur, stîrnind contrariate sprîncene. Destinul lui este chiar destinul nostru de pînă acum :încîlcit, contorsionat, mereu gata a se preface în flacără,mereu mocnit și mereu stins în ultima clipă cu apele multor rîuri curgătoare din propriile noastre geografii spirituale, Cineva vorbea tocmai aici pe paginile ce ne găzduiesc comentariile ,despre INOCHENTIE MICU KLAIN , CANTEMIR ,IOAN BUDAI DELEANU . Paul Goma se pare că face parte din aceeași stirpe . Împărtășește același destin . Dar îl și duce mai departe. Valurile lui ne cuprind și si ne trag spre alte țărmuri. Paul Goma s-a mistuit in flăcările CREMATORIULUI DE OBSTE.N-a avut parte de POMPE . De niciun fel de pompe . Fie ele si FUNEBRE !

    • Nu i s-a redat, n-a avut dosar cu sina si timbru fiscal… cica trebuia sa faca cerere, dar cind i s-a luat, nu a facut…

    • Nu, nu i s-a redat, deoarece foarte multi spun ca nu s-a gasit decretul de anulare a ei. Si atunci, sustin organele statului roman, el a fost tot timpul cetatean roman. Iar daca i-a expirat pasaportul sa faca o cerere (Monica Macovei dixit, dar nu numai), sa completeze formularele si are pasaport.
      Sigur in Buletinul Oficial, ca asa era pe atunci un astfel de decret nu era publicat, cum nu erau publicate multe, dar aveau putere de lege.

  10. Cei care sunt ultragiati de observatii factologice de minim bun-simt referitoare la Goma, ori nu stiu, ori se fac ca nu stiu lucrurile astea (Cei mai mulți fani ai lui nu stiu, iar puținii care stiu trec sub tacere). Ce e neadevărat in urmatoarele: 1. A fost activist de partid de la 19 ani, ca instructor superior de pionieri. 2. A facut 2 anișori de pușcărie, când media unui deținut politic era de 6-7 ani. 3. S-a însurat cu fata unui fost ilegalist, mare ștab comunist la acea dată. 4. A fost angajat pe usa din dos la România Literară, doar cu liceul terminat,la secția muzică, apoi a fost transferat pe blat la proză, în timp ce zeci de licențiați eminenți in Litere frecai coclaurile. Toate astea datorită lui Ivasiuc, pe care l-a porcait peste tot. 5. A batut cu scenarii de filme ani în șir la toate porțile, încercând să prindă un ciolan. 6. A intrat în partid, „fără nicio scuza”, după cum singur mărturisește. 7. A început să aibă atitudini provocatoare abia după ce a avut șansa de a publica afară, iar toate gesturile sale asa’zis curajoase au fost exclusiv calculate si interesate, nicidecum principiale. Pe de o parte, erau coordonate de Țepeneag si sprijinite de Europa Liberă si terți interesați, riscurile fiind limitate, pe de altă parte, ii profitau prin imaginea de persecutat/interzis, care il făcea să fie publicat. 8. După ce a rămas în Franța, s-a dovedit incapabil să se integreze măcar la Europa Liberă ,nici ei nu i-au tolerat gesturile. Ca scriitor nu a mai existat. 9. Nu A lucrat o zi in viata lui, a exploatat’o pe nevasta-sa, nu a fost in stare sa se angajeze nici măcar măturate, darămite să presteze muncă intelectuală. 10. După 1990, fondul conflictului cu lumea e ca lumea nu l-a recunoscut că fiind un reper de moralitate si curaj, de excelență literară, ceea ce nici nu e. E un personaj interesant, ca scriitor e de primii 100, ca membru al exilului e minor, în rest Dumnezeu milă, per total a primit ce a meritat. S-a victimizat mereu, si cu asa-zisa nepublicate si cu nebăgare in seama. I-a porcait pe toți, singur a refuzat toate mâinile întinse in numele unei morale ridicole din partea unuia care a acuzat Securitate toată viața, dar a stat vor in bot cu „draga de Lulu”, care nu era doar o bolșevică impenitentă, sau doar securistă, ci perfecționa securisti. Cine ii citeste cărțile, se prinde repede de cine e Goma, restul sunt „credincioși „, oameni din peluza care preiau ce canta 2-3 trompete. Repet, Goma merită decorat, are merite, dar nu e niciun reper de moralitate, intransigență, anticomunist și alte lozinci din astea.

    • Iată că „lupuleț” revine cu argumente forte.
      Ca orice Securist de Conștiință este foarte bine informat și le mînuiește dibaci.
      Este lăsat liber să-și etaleze argumentele și talentele de netăgăduit.
      Nu e de mirare că după alți 30 de ani (după 1989) de spălare pe creier proporția de români și de autohtoni HABAR N-AU NIMIC despre PAUL GOMA.
      Nu se scrie mai nimic, ceva la „Observator Cultural”(deja e de mirare, și „bravo” LOR ! [ o fi cu adevărat sincer ?]), unde și-acolo comentariile sînt selectate electiv.
      Au scris ceva foștii disidenți ? NIMIC ! Liviu Antonesei, Dorin Tudoran, Vasile Gogea, Revista „22”, „România Literară”, scriitorii, intelectualii, Pleșu, Liiceanu, „Dilema Veche”, Cărtărescu, Radu Vancu ???? NIMIC ! iar printre cei care au scris, „lupuleții” din Ei, n-au ratat ocazia să dea cu bîta din baltă în „țeasta” Memoriei pentru PAUL GOMA.
      Că doar despre, a Statului post-comunist ex-securist, O Medalie e Vorba, nu despre altceva !

  11. Dle Serban Pretor,
    Nu sunt adept al Teoriilor conspirationiste pe care le cred atunci cand ele apar si la unii care nu sunt total needucati , ca fiind un reflex al dorintei omului de a lega lucrurile cat mai logic si simplu insa realitatea are si ilogisme si complicatii si pe acestea neputandu-le explica usor apeleaza la teoriile post factuale de tipul Protocoalelor etc si daca este sa dau un exemplu mai recent, unul care azi ma amuza, vin cu acea recomandare care doreste sa ne lase sa credem ca este un manifest rosicrucian si ma refer la textul parca testamentar scris pe acei pseudomegaliti moderni numiti „pietrele din Georgia” care recomanda printre altele reducerea populatiei la jumatate miliard de oameni. Asa ca in fata unor pandemii desigur ca conspirationistii vor face trimiteri la aceste texte.
    Dar revin .
    Imi repugna si me exagerarile absolut imbecile ale corectitudinii politice precum „rasele si sexele sunt notiuni culturale” cand si la o pandemie vedem ca ele, rasele si sexele, sunt lovite in mod diferit, adica virusul face o deosebire nonculturala si noi nu? si revenind va intreb, fiind eu pasionat de istorie si fiind de acord cu dvs ca evreii au avut perioade de mari suferinte pe motiv etnico-religios iar dvs spuneti ca in compensare au si perioade in care capata mari compensatii si asteptati sa fie si ei incadrati in normalitate cum de regula s-a intamplat si in trecut. Dar nu spuneti care ar fi epocile istorice cand s-ar fi petrecut acest lucru si poate ca puteti exemplifica cu cateva dintre ele ? Va multumesc

  12. Singur impotriva tuturor. Paul Goma si spirala tacerii intelectualilor publici

    ” Acela va fi ca un asin salbatic intre oameni; mainile lui vor fi asupra tuturor si mainile tuturor asupra lui, dar el va sta darz in fata tuturor fratilor lui”.
    Geneza 16 ; 12

    Paul Goma a reprezentat pentru cultura romana si intelectualii publici din Romania exact ceea ce a reprezentat August Landmeseer pentru muncitorii germani si Germania nazista respectiv exceptia care intareste regula (https://ro.wikipedia.org/wiki/August_Landmesser ) .
    Pentru intelectualii publici romani Paul Goma a fost un adevarat cosmar , respectiv o oglinda care le-a reamintit exact ceea ce nu au vrut sa vada si sa auda atunci cand aproape toti au ridicat mainile inainte de 1990 si le-au coborat la unison dupa refuzand sa vada ceea ce aveau in fata ochilor.
    Fragmentele din prefața volumului ” Unde am greșit ?” de Paul Goma, ultima carte a scriitorului publicată în România, Editura Eikon, noiembrie 2019, si prezentate recent in Revista 22 explica ruptura totala dintre un mare scriitor si cetatean roman ( ramas pana la sfarsitul vietii fara cetatenie romana ) si breasla sa in care , indiferent de favoritii pe care aceasta i-a adulat si i-a propus , a fost si ramas outsiderul care prin viata si opera , spre disperarea breslei , ar mai fi meritat un premiu Nobel :

    – 22 decembrie 1989: căderea lui Ceaușescu. Paul Goma este invitat la o emisiune despre evenimentele din România pe Canalul 5.

    – 23 decembrie 1989: „Miezul nopții: acum mă întorc din târg; am umblat pe la France Inter (cu Monica și Marie-France), la Antenne 2, însă peste tot cu Filip, la Europe 1, la RTL, la… nu mai țin minte, mă luau de la un studio doritorii, mă duceau la ei: acolo veneau alți doritori, mă duceau la ei.”

    – 4 ianuarie 1990: e vizitat de jurnalistul olandez Philips Freriks cu care stă de vorbă „vreo 5 ceasuri”.

    – 10 ianuarie 1990: „Turtit. Mă simt din ce în ce mai… abandonat, în fapt uitat. Uitarea băieților noștri prinde, ca să spunem așa, nu doar contur, ci relief. (…) Noi ne-am făcut treaba, gata!” (sublinierea mea, MS)

    – 13 ianuarie 1990: îl vizitează o jurnalistă de la Die Welt.

    – 15 ianuarie 1990: sesiune de fotografii cu Ulf Andersen, „celebrissimul” (după cum îl numește Paul Goma).

    – 17 ianuarie 1990: interviu cu Yan Plougasnou pentru L’Événement du jeudi.Din România nu-l caută nimeni, nu-l sună nimeni, fie și pentru o declarație de trei minute la telefon.

    – 18 ianuarie 1990: Gabriel Liiceanu sosește la Paris. Petrece seara la Monica Lovinescu, cu Mihnea Berindei și Marie-France Ionescu. Lui Paul Goma nu i se dă nici măcar un telefon, deși Gabriel Liiceanu îl cunoștea: în timpul bursei din Germania de dinainte de 1989, îl vizitase acasă, la Paris. Îi va telefona abia după cinci zile.

    – 22 ianuarie 1990: Paul Goma e vizitat de un fotograf de la Gama.

    – 23 ianuarie 1990: sosește la Paris Mircea Dinescu. Până sâmbătă ii vizitează de două ori pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, lui Paul Goma nu îi dă nici măcar un telefon.

    Sâmbătă, 27 ianuarie 1990 : în sfârșit, un telefon din România – vechea lui prietenă Gabriela Adameșteanu. Îi solicită un interviu. Răspunsurile lui Paul Goma nu vor ajunge la București (vezi mai jos de ce).

    – 29 ianuarie 1990, convorbire cu un jurnalist de la Valeurs actuelles.

    – Marți, 6 februarie 1990: în sfârșit, o vizită a unui prieten venit din România – Nicolae Manolescu.

    – 5 februarie 1990: Paul Goma e invitat la France Info, cu Philippe Valet. După amiază, la RTL, la emisiunea lui Olivier Mazerolle.

    – 22 februarie 1990: e vizitat acasă de Annie Daubenton, de la France Culture.

    – 23 februarie 1990: îl sună Gabriela Adameșteanu. Îi spune că nu a primit manuscrisele, fotografiile și răspunsurile la interviu pe care Nicolae Manolescu se oferise să i le aducă la București. Abia pe 1 aprilie, Manolescu avea să-i scrie lui Paul Goma că le-a… uitat la Paris. (Precizare: Paul Goma nu minte: am avut nu o dată acces la arhiva lui Paul Goma, păstrată în ordine, pe ani, cu toată coresponența primită în acei ani.)

    – 27 februarie 1990: emisiune la Suisse Romande.

    – 12 martie 1990: invitat la emisiunea Océaniques realizată de Pierre Boutang la France 3. Ei bine, în tot acest timp, în presa din România liberă de comunism, numele lui Paul Goma apare pentru prima oară abia la 18 ianuarie 1990, într-un articol despre el din România literară, semnat de Gabriela Adameșteanu.

    – Iar primul interviu cu Paul Goma apărut în România (realizat la Paris pe 25 iunie 1990 de Gabriela Adameșteanu) este publicat în revista 22, rețineți: abia în numărul 30 din 10 august 1990.

    – Să mai adaug că atâta timp cât a fost ambasadorul României la Paris, în prima jumătate a anului 1990, Alexandru Paleologu nu i-a dat nici un telefon. L-a căutat abia după ce fusese rechemat de la post.

    – „Trec zilele, trec, accentuând impresia de irealitate” avea să noteze Paul Goma la 8 martie 1990. „O teribilă istorie trăită”. Și întrebarea lui chinuitoare: Unde am greșit?

    – Un post scriptum la 25 martie 2020 . Paul Goma e confirmat în trăirile lui de Monica Lovinescu: în jurnalul ei de la începutul lui 1990 este la fel de revoltată și se întreabă și îi întreabă și pe cei veniți de la București: de ce uită toți de Paul Goma? de ce numele lui nu este rostit de nimeni?

    – Citez din Jurnalul 1990-1993 publicat la Humanitas:„Luni, 1 ianuarie 1990 : Nimeni, dar nimeni să nu se gândească la Goma?” Monica Lovinescu notează în zilele următoare că Mihnea Berindei (plecat la București imediat după fuga lui Ceaușescu) o anunță că a înființat GDS-ul și notează pe 9 ianuarie: „GDS (…) a cooptat trei români din străinătate: pe Botez, Mihai Dinu Gheorghiu și Sorin Alexandrescu.”De ce nu și pe Paul Goma? Și tot pe 9 ianuarie, Monica Lovinescu adaugă: „În timp ce în Cehoslovacia Havel devine președinte, la noi Goma nici nu este menționat”.De Televiziunea Română (Liberă! cum își spunea atunci) nu mai vorbesc: în acea perioadă (mi-aduc foarte bine aminte) făcea reportaje la Veneția sau transmitea un meci de fotbal din… Insulele Feroe.

    Prima oară românii l-au putut vedea la chip pe Paul Goma, trei seri la rând, în noiembrie 1994 – adică după cinci ani de la căderea comunismului – la recent înființatul post de televiziune Tele 7abc.) Și nu se poate să nu ne întrebăm la nesfârșit, da
    că suntem de buna credință: de ce? de ce? de ce? De ce nu am avut nevoie de Paul Goma?

    Mariana Sipos – De ce nu am avut nevoie de Paul Goma
    Sursa : https://revista22.ro/opinii/mariana-sipos/de-ce-nu-am-avut-nevoie-de-paul-goma

    In realitate , marele scriitor nu-si putea gasi locul intr-o societate care de fapt nu avea nevoie de el si in care erau invitati la televizor fostii lui tortionari care se laudau cum l-au umilit si molestat *).
    Anticomunist ca toti disidentii autentici si lipsit total de cameleonismul impostorilor , a refuzat sa faca cerere pentru redarea cetateniei romane de catre un stat care i-a retras-o in mod abuziv si arbitrar. Atitudinea si intransigenta sa morala este identica cu cea disidentului anticomunist Vasile Paraschiv care a refuzat sa fie decorat de presedintele Traian Basescu ( https://www.hotnews.ro/stiri-politic-5199137-video-disidentul-anticomunist-vasile-paraschiv-refuza-fie-decorat-presedintele-traian-basescu-care-numeste-comunist.htm) .
    Paul Goma avea un sistem de valori morale si umane la care nu a renuntat in timpul confruntarii cu tortionarii sistemului represiv si cu atat mai mult nu putea renunta dupa Revolutia din 1989 .
    Acesta atitudine nu putea fi iertata de catre cei care dupa caderea sistemului comunist au cazut tot in picioare si au ramas pe aceeasi cai mari.
    Paul Goma a ramas cetatean strain din vina statului roman dar , direct sau indirect , a devenit o persona non-grata pentru breasla din care a facut parte cu atat mai mult cu cat aceasta , prin reprezentantul ei afirma ca nu promoveaza doar elita ( implicit lasa cale libera subculturii si trivialitatii ) :

    „USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă. Ea apără drepturile scriitorilor, fără a-i împărţi pe căprării, cum văd că procedaţi dumneavoastră” .
    Nicolae Manolescu preşedintele USR
    https://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

    Intreaga viata si intreaga opera a lui Paul Goma au fost si sunt in antiteza totala cu o breasla care oferea in 2004 ( nu in 1990 ) premiul pentru debut unei scriitoare ca Ioana Bradea pentru pentru ” debutonarea limbajului” ( apud Tania Radu ) respectiv pentru roman celebru ca ” Băgău” aparut la editura … HUMANITAS ( !) sau care se extazia filozofic in fata „talentului porno-politic” al unor fosti disidenti care au cu totul alte seturi de valori :

    „Mircea Dinescu este simbolul şi purtătorul de sens al mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o hrăneşte şi o potenţează la televizor sau în revista porno-politică Plai cu boi, născută din această mahala şi întreţinând-o, la rândul ei, cu fast, abjecţie şi talent”.

    Gabriel Liiceanu

    https://grupareaaproape.wordpress.com/2009/12/02/abisul-obscenitatii-lui-mircea-dinescu-calomnierea-doamnei-maria-basescu-hotnews-ro/

    Nu cred ca si-ar fi putut imagina cineva pe scriitorul Paul Goma coleg de breasla cu cei care omagiaza asemenea valori ( dar ne-am putea imagina usor ce reactie ar fi avut fata de acestea ) , dupa cum nu crede nimeni ca disidenti anticomunisti ca Vasile Paraschiv, Cicerone Ionitoiu, Ion Gavrila Ogoranu, Paul Goma si atatia altii , au luptat in timpul comunismului doar pentru ca acest gen de „valori” sa fie promovate dupa caderea lui .
    Cu atat mai mult , incercarea recenta de a-i asimila capitalul de imagine printr-o decorare post-mortem este o impietate la adresa marelui scriitor (http://www.contributors.ro/cultura/pen-romania-solicita-pre%c8%99edintelui-romaniei-decorarea-post-mortem-a-scriitorului-paul-goma/ ) si o nota proasta pentru promotorii ei.
    Tragedia acestei tari si acestei societati este ca in topul politicii postdecembriste a fost propulsat ( alegerile din 1990, prin intimidare , frauda morala si manipulare mass-media, au reeditat farsa alegerilor ” castigate ” de comunisti in 1946 ) un Ion Iliescu , nu un Corneliu Coposu sau un Ion Ratiu , iar nucleul societatii civile respectiv Grupul de Dialog Social a fost coordonat de catre un Silviu Brucan adica exact cel care in 1947 cerea condamnarea la moarte a lui Corneliu Coposu.
    Pe cale de consecinta , intr-o democratie construita initial de fosti nomenclaturisti si securisti si intr-o societate civila al carui nucleu a fost pilotat de un fost acuzator public si politruc, nu-si puteau gasi locul nici fostii detinuti politici , nici disidentii autentici.
    Cele trei decenii care au trecut deja au aratat ca traim intr-o societate fracturata in care tinerele generatii au fost decuplate de trecutul tarii si au devenit abulice, iar idealurile anticomuniste ale Revolutiei din 1989 si Pietei Universitatii din 1990 au fost abandonate de o societate civila de tip nou care mai are in comun cu cea din anii `90 doar numele.

    • Domnule Sergiu Simion, adevarurile dor enorm iar intelectualii celebri & fostii disidenti TOTI (exceptiile confirma generalizarea!) au colaborat (si colaboreaza) dupa 1989 cu Puterea Unica multilateral dezvoltata a Dictaturii „democratiei originale” (cîti n-or fi colaborat si inainte, fiind, multi disidenti de carton ) E prea tîrziu pentru PAUL GOMA, aici nu-i Lumea LUI. Timpul va lamuri Poate cîteceva . Ma scuzati, o mica precizare, PAUL GOMA în exil a murit cetatean Apatrid [dar LIBER ( notiune care este absolut necunoscuta cetateniLor în general, dar mai ales intelectualiLOR LOR !)] Multumesc !

      • Am avut un scurt schimb de mesaje cu scriitorul Paul Goma in 2006 atunci cand , impreuna cu celebrul disident Vasile Paraschiv , a acceptat sa semneze un Apel ( refuzat de ziarele din tara ) care semnala deturnarea sensului profesiei de psiholog si confiscarea domeniului de catre instante straine acestuia ( http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=42 ).
        Nu numai ca mi-a facut onoarea de a semna Apelul , dar a mai facut si un gest de rara noblete acceptand sa publice in celebrul sau ” Jurnal” un articol neacceptat in tara – http://paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/LRP_JURNAL_2008_intreg.pdf, ( pag 184-198 ).
        In urma acestui schimb de mesaje am ramas cu impresia unui om foarte modest, foarte sincer si foarte direct , exact aceeasi impresie pe care am avut-o in 2006 atunci cand am avut ocazia sa-i intalnesc pe Vasile Paraschiv si Ion Gavrila Ogoranu la un simpozion despre ” Experimentul Pitesti”.
        Acesti oameni au fost modele sociale de la care tinerele gereratii ar fi avut ce invata, dar cum nici statul , nici societatea civila nu le-au oferit aceasta posibilitate, in locul lor s-au insurubat altii, iar rezultatul este societatea romana de astazi construita dupa chipul si asemanarea lor.

  13. Pentru a se intelege mai bine Teoriile conspiratiei adica filozofia lor si de ce apar ele, cititi Pendulul Foucault o carte cu totul remarcabila . Este groaznic ca dupa ce Umberto Eco le demonteaza resorturile si le ia foate mult si puternibc la misto, ne comunica sa fim atenti caci in zona celor care se invart in jurul lor se moare si toti eroii sai (trei)care le iau in balon mor in roman sau asteapta ultimii-povestitorul sa moara. Adica prostia este si uneori un pacat mortal.
    Si spune inteleptul parinte Nicolae Steinhardt; „Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei, decât a răutăţii.”

    Dar pe mine ma framanta o intrebare. Oare Eco doar impotriva prostiei dorea sa ne avertizeze ? Este un vast subiet si care ar meita o ampla discutie dar Eco nu a spus niciodata tot ce putea spune pentruca el credea ca nu putem ajunge la lucruri fara rest asta o lasa doar pe seama „diabolicilor” sai.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro