joi, martie 28, 2024

«Pensiile» speciale ale parlamentarilor și primarilor – o perspectivă diferită

Recent, au fost abrogate «indemnizaţiile pentru limită de vârstă» pentru parlamentari și au fost suspendate cele pentru primari (odată cu cele pentru viceprimari, președinți de consilii județene și vicepreședinți de consilii județene)[i]. Discuția cu privire la toate celelalte categorii cu beneficii similare a fost amânată.

Cele ce urmează încearcă să arate pe scurt de ce deciziile respective riscă să coste mult mai mult decât economisesc și de ce o discuție pe fond și pragmatică ar fi necesară cu privire la categoriile de mai sus. Mă voi referi la indemnizațiile menționate ca la tipuri de pensii speciale, aceasta fiind terminologia folosită public de obicei cu privire la astfel de subiecte (substanța lor permițând, de altfel, parțial, aceasta).

În acest sens, aș aminti că pensiile speciale vizează, în esență, situațiile în care o categorie de persoane primește pensii sau alte avantaje similare peste nivelul care ar rezulta din regimul general de pensii.

De regulă, cuantumul unei pensii speciale lunare reprezintă un procent din ultimul salariu relevant mai mare decât procentul mediu pentru restul populației, iar condițiile de eligibilitate sunt și ele mai blânde (vârstă mai redusă, etc).

În România, se vorbește despre astfel de pensii mai ales cu privire la parlamentari, primari, magistrați, cadre din armată, poliție și serviciile secrete, dar mai sunt și numeroase alte categorii.[ii]

Pentru a ne referi doar la categoriile discutate public mai des, subiectul atrage regulat controverse și emoție, dar e importat să avem în vedere că situațiile avute în vedere și raționamentele de principiu sunt unele care merită o privire atentă și o abordare nuanțată și diferențiată.

Mai précis, «sfera» conceptului de pensie specială este mai largă decât o percepem îndeobște, chiar dacă ne-am referi doar la categoriile discutate public.

Fondul comun este acela că persoane care:

(a) fie sunt expuse unor riscuri și constrângeri speciale fizice,

(b) fie au un rol teoretic mare de responsabilitate decizională sau de implementare cu privire la dreptatea, sau calitatea politicilor publice dintr-o țară,

(c) fie, în plus, au și instabilitate pe posturi de răspundere, de importanță transversală,

– și, în majoritatea cazurilor, au și restricții cu privire la desfășurarea altor activități generatoare de venituri- ar trebui să fie aibe posibilitatea unui nivel de viață bun și la încetarea activității, nu doar anterior.

Tipologiile de mai sus implică, însă, variații și distincții notabile de rațiune și rol.

De exempu, pentru cei ce ar intra în prima tipologie, motivul principal la baza pensiilor speciale ține de importanța pentru societate a asumării de către persoanele respective a acelor pericole și constrângeri, având în vedere și riscul crescut de ieșire prematură din activitate.

Pentru a doua tipologie menționată, e vorba (a) de atragerea pe funcțiile respective a unor competențe peste media societății și (b) de importanța pentru interesul general ca astfel de persoane să nu fie tentate (sau să fie tentate mai puțin și în ponderi mult mai mici) să-și «procure» din pozițiile de putere respective o «pensie» suplimentară ele însele, prin sacrificarea obiectivității și dreptății pe care trebuiau să le promoveze/deservească (ceea ce ar putea ușor avea costuri pentru societate, pe ansamblu, mult mai mari).

Pentru a treia tipologie, logica vizează aspectele de la a doua, dar într-un mod mai pregnant, caracterul temporar al funcției influențând atractivitatea funcției și riscul etic pe durata acesteia.

Pentru context, România figurează în statisticile europene cu cheltuieli totale cu toate pensiile speciale la nivelul a 1,2% din PIB, mult peste Estonia (0,1%), dar sub Danemarca (1,3%) și mult sub Polonia, care cheltuiește cu toate pensiile speciale 2,6% din PIB.

Pentru că ponderea bugetului României în PIB e mică, ponderea pensiilor speciale în cheltuielile bugetare e mai mare la noi față de Danemarca, dar rămâne semnificativ sub cea poloneză. O comparație mai nuanțată ar necesita mult mai multe detalii și timp, diferențe de metodologie și de concentrare a sumelor putând afecta semnificația. Totuși, cele de mai sus au relevanța lor.

Tot pentru context, beneficii speciale de acest tip pentru parlamentari și primari există în numeroase țări europene în diverse forme și grade. Și Parlamentul European acordă, de exemplu, pensii importante foștilor europarlamentari (care pot fi cumulate cu alte forme locale).

E adevărat că subiectul pensiilor speciale e contestat în destule țări, mulți oameni având o părere proastă despre cel puțin o parte din beneficiari și tinzând să fie deranjați de ideea că altcineva ar putea primi ceva «mai special» decât ei.

Dacă ne amintim, însă, exemplul magistraților din România de acum 20 de ani, realizăm că pe vremea când aceștia erau prost plătiți și aveau pensii mici, predictibilitatea medie a deciziilor judecătorești era mult inferioară celei de astăzi, chiar dacă mai sunt clar lucruri de făcut în privința aceasta și în prezent.

Nu ar trebui ignorat nici faptul că într-o țară sunt numeroase alte cazuri de persoane care primesc diverse beneficii fără să fi contribuit financiar proporțional și, pentru destui, fără să fi contribuit deloc. În România, nu s-a ajuns la 5 milioane de contributori pentru 15 milioane de beneficiari în sistemul asigurărilor de sănătate pe baza vreunei gândiri prea avansate cu privire la echitate sau echilibru.

De aceea, cred că discuțiile trebuie să vizeze mai degrabă alte aspecte decât principiul însuși, și anume:

  • Dacă nu ar trebui făcută o distincție importantă între funcțiile temporare și cele stabile?

Funcțiile temporare sunt, prin natură, mult mai riscante profesional și economic. Ideea nu ar fi aceea de a le trata fundamental diferit în privința cuantumului pensiilor speciale, dar aspectul trebuie avut în vedere raportat la condițiile de vârstă și de perioade de contribuție. Tendința actuală de a considera funcțiile temporare cumva ca mai puțin meritorii decât cele stabile/nejustificând pensii speciale e eronată pe fond. După cum voi detalia puțin mai jos, ele necesită rabaturi mai mari, nu mai mici, de la condițiile generale de eligibilitate și calcul.

  • Dacă nu ar trebui discutat tot timpul beneficiul corelat cu exigențele?

Însoțirea pensiilor speciale cu o exigență mai mare pe partea de transparență și integritate (inclusiv prin severitatea sancțiunilor penale) e un aspect de avut în vedere.

  • Cât de «speciale» trebuie să fie pensiile speciale din punctul de vedere al cuantumului?

Aici – din motivele de mai sus – cred că nivelul unor astfel de pensii trebuie să fie suficient de ridicat (fie el însuși, fie împreună cu alte resurse financiare stabile) pentru a asigura rolul menționat. Dacă beneficiarul nu ar avea o oarecare siguranță cu privire la un nivel de trai decent la încetarea activității, e probabil ca sume mai mici să nu aibă niciun efect pozitiv notabil. Adică, uneori, a da mai mult e mai logic decât a da mai puțin.

Este și o chestiune de raționament mai larg – dacă s-a recunoscut deja faptul că salariile unor astfel de categorii să fie peste medie, nu prea e logic să se considere că viața la încetarea activității ar fi văzută uman cu totul separat și că perspectiva unei scăderi abrupte a nivelului de trai la pensie nu ar risca să influențeze atractivitatea inițială pentru poziție și comportamentul din timpul activității. Desigur, un salariu peste medie poate genera prin el însuși o pensie peste medie dacă vârsta de pensionare este cea generală, dar un regim ceva mai favorabil poate avea sens și așa.

  • Dacă nu sunt cumva distorsiuni, inclusiv situații în care regimul aplicabil trece de la stimularea doar a integrității și la facilitarea, în paralel a unei lipse de integritate în societate?

De exemplu, la noi, pare că s-a distorsionat principiul prin cel puțin 3 modalități principale:

(a) Se permite în cazul mai multor categorii unde nu există justificare obiectivă pensionarea la 45-48 de ani. Adică nu doar că se acordă o pensie peste contributivitate, ceea ce este acceptabil din motivele de mai sus, dar se dă posibilitatea unor astfel de pensii mult mai devreme față de vârsta medie de pensionare. Consecințele depășesc semnificativ simplul aspect financiar;

(b) Se permite întoarcerea în sistem ca salariat cu cumularea unei părți importante din pensie sau chiar a pensiei cu totul cu salariul; și

(c) Încă se permit modalitati de manipulare a veniturilor din ultimul an sau ultimele 6 luni (perioade de multe ori avute in vedere la calculul nivelului primei pensii) pentru a «genera” o pensie mărită artificial, chiar mai mare decât ultimul salariu normal. Se plătesc sporuri fix atunci, se compensează concediul restant tot atunci, se fac mai multe ore suplimentare (doar atunci) etc.

  • Dacă regimul e clar sau implică și alte avantaje mai greu de observat transparent.

În cazul în care statutul respectiv atrage și alte avantaje la încetarea activității (precum diverse gratuități de călătorie, sau medicale, avantaje și pentru membrii familiei, etc), acestea ar trebui discutate «la pachet», transparent, pentru o înțelegere corectă a costului real total.

  • Dacă nu sunt situații în care abordări ce sunt distorsionante pentru unele categorii, sunt, de fapt, justificate pentru altele?
  • Cum ar trebui gestionat subiectul pensiilor speciale atunci când există cumul cu alte surse financiare după încetarea activității vizate (de exemplu, salarii, venituri mari din alte activități, etc)?

Legat de aceste ultime două aspecte, revin la punctul cu care am început.

Parlamentarii și primarii (viceprimarii și președinții/vicepreședinții de consilii județene) tocmai că reprezintă situații în care nu este deloc lipsit de sens ca pensii speciale sau beneficii similare să fie acordate – și asta inclusiv la vârste mai reduse.

Motivul fundamental este acela că funcțiile respective sunt temporare prin natură, putând fi și pentru doar 4 ani. Nu există nicio stabilitate pe durate lungi ca la alte categorii, ocupă mult timp, iar pozițiile respective nu lasă nici multe opțiuni legale de activități suplimentare în paralel.

Câți dintre noi ar renunța la viața profesională actuală pentru a urmări astfel de poziții în lipsa unui confort de genul respectiv (fie pre-asigurat din activitatea anterioară, fie predictibil după)? Ce fel de oameni vrem să atragem, în medie, ce fel de comportamente pe funcție vrem să stimulăm și cum o facem?

Nu trebuie deloc generalizat, dar, dacă analizăm obiectiv, mai toții conștientizăm că, în lipsa unui confort decent cu privire la situația economică la momentul expirării mandatului, ponderea celor tentați «să se asigure» din timpul mandatului în curs respectiv că au din ce trăi după mandat sau a aventurierilor și a ahtiaților de putere riscă să fie semnificativ mai mare decât dacă ar exista acel confort.

De asemenea, orice om care a avut un parcurs profesional cât de cât solid realizează că o carieră greu supraviețuiește unei pauze de 4 ani. A renunța la o slujbă bună pentru a te implica în Parlament și primării (cu bătaia de cap și disputele aferente) – fără să ai déjà un confort economic sau speranța rezonabilă a unui nivel de trai decent după ce se termină mandatul – va rămâne o opțiune rară pentru numeroși oameni competenți din sectorul privat și nu numai.

Cu alte cuvinte, atât pentru atractivitatea pozițiilor pentru cât mai mulți oameni competenți și integri din tot spectrul societății, cât și pentru un comportament pe funcție cât mai eficient și etic, în interesul general, un confort economic predictibil la final de mandat nu ar avea cum decât să ajute.

Desigur, o întrebare legitimă este aceea dacă măsurile au funcționat până acum. Ce nu s-a discutat în spațiul public este faptul că primarii nu au avut, de fapt, vreun mandat pensii speciale până acum (prevederea relevantă din Codul Administrativ care a fost suspendată acum, fiind suspendată și anterior), iar foștii parlamentari au avut unele indemnizații din 2015, dar nivelul ajungea să fie unul care să și poată asigura rolul doar de la 3 mandate (fiind mic după doar un mandat). Or, am explicat deja de ce a da mai puțin decât un nivel care să asigure confort nu prea are sens. La categoriile de beneficiari care chiar au avut pensii speciale până acum în România, cred că rezultatul de comportament și etică a fost bun față de alternativă.

O altă întrebare legitimă este aceea dacă efortul e suportabil și merită.

Din punct de vedere financiar, chiar dacă s-ar acorda tuturor parlamentarilor pensionari din prezent (și nici nu e nevoie în cazul tuturor din motivul detaliat mai jos), costul total al pensiilor speciale aferente, de exemplu, nu ar depăși în jur de 17 de milioane de euro pe an. E foarte puțin față de potențialele beneficii.

Pensii (indemnizații) speciale și pentru primari ar costa mai mult, numărul primarilor fiind mai mare și numărul beneficiarilor putând crește puțin în timp, dar, per total, nu e ceva cu adevărat semnificativ la nivelul unei țări. De altfel, sumele vehiculate pentru indemnizații de vârstă pentru primari, vice-primari și președinți și vicepreședinți de consilii județene, luate împreună, erau în zona a aproximativ 35 de milioane de euro anual.[iii]. E posibil ca fondurile finale necesare să fie mai mari (pentru că, după cum spuneam mai sus, nivelul trebuie să fie unul care să-și atingă scopul de la primul mandat, altfel nu prea are rost), dar totuși.

Costurile reale pentru România ale alternativei au fost deja pe ansamblu și, foarte probabil, ar fi în continuare mult mai mari.

Cu alte cuvinte, sunt numeroase argumente în sensul că astfel de pensii/indemnizații pentru categoriile respective ar fi, de fapt, utile și normale, articolele de lege care au fost abrogate/suspendate necesitând, mai degrabă, doar unele modificări.

În această ultimă privință, de exemplu, nu cred că pensia sau indemnizația ar trebui să crească chiar proporțional cu numărul de mandate pentru că un nivel suficient ar trebui asigurat încă după primul mandat (riscul cel mai mare de ruptură profesională și de integritate fiind atunci). Ulterior, s-ar putea permite, însă, cumularea acelei indemnizații cu ce rezultă din contributivitatea obișnuită pe perioadele suplimentare de mandat sau chiar ceva mai mult, pentru stimularea performanței pentru realegere.

De asemenea, în ceea ce privește momentul de demarare, începutul ar trebui legat de data introducerii ideii în legislație pentru prima dată, având în vedere că doar de atunci se putea produce efectul de atractivitate a funcției și de stimulare a integrității.

A acorda pensii speciale parlamentarilor sau primarilor pentru perioade anterioare celei în care principiul a fost adoptat legislativ pentru prima data ar avea mult mai puțin fundament pentru că utilitatea indemnizației e mai ales aceea de a compensa riscul profesional ce derivă din acceptarea unei funcții temporare și de stimulare a eticii decidenților (évident, nu pot să fiu stimulat de ceva dacă nu știam de stimulent). Referința la anul 1992 (prevăzută de forma legislației care tocmai a fost suspendată) era discutabilă din acest punct de vedere. Subiectul nu ar trebui să fie văzut egalitarist din rațiunea menționată.

În ceea ce privește cumulul pensiei/indemnizației speciale cu alte venituri financiare, ori de câte ori acesta este permis, ar trebui avut în vedere un mecanism de diminuare a componentei speciale pentru a nu se supra-plăti de societate dacă nu e cazul. Aici se poate merge pe soluții de formule variabile (de exemplu, un venit minim garantat la un anumit nivel care ar interveni pro-rata ori de câte ori diferența dintre acel nivel și ce venit regulat ar avea un fost primar sau parlamentar ar fi mai mică, situație care s-ar putea regulariza la fiecare 2 ani).

Se poate avea în vedere și un cumul parțial, pentru a încuraja implicarea în activități productive și după pensionare, dar nu în situații care ar stimula ieșiri artificiale la pensie pentru revenirea cu un surplus (acest ultim aspect fiind, oricum, mai degrabă relevant pentru alte categorii decât parlamentarii și primarii). Pensia ar trebui și ajustată anual la inflație.

Desigur, mulți cititori ar putea spune că sunt destui parlamentari și primari care vor comite fapte penale oricum, mai ales cei care poate s-au «învechit deja în rele». Foarte posibil, dar măsuri de genul de mai sus ar stimula clar calitatea deciziilor și integritatea legislativului și primarilor în funcție și ar ajuta la ponderi.

Deși nu se poate calcula cu exactitate, cred că realizăm cu toții că un singur parlamentar sau primar de oraș mare incompetent sau hoț poate provoca într-un mandat daune de zeci de milioane de euro, pe lângă alte costuri indirecte (derivând din calitatea mai proastă a politicilor publice, încrederea mai scăzută în autorități, meritocrație sacrificată mai des, etc).

Chiar și pentru decidenți tentați regulat spre corupție, un confort rezonabil la încetarea activității coroborat cu riscul de răspundere penală peste medie ar putea reduce numărul de «haiducii».

De asemenea, dincolo de faptul că persoanele condamnate pentru corupție erau excluse și de formele abrogate/suspendate, o formulă de venit minim garantat variabil, cu cumul parțial, ar putea asigura tocmai și faptul că societatea nu ar supra-remunera situațiile în care riscul legat de venituri nu s-a concretizat.  

Cu alte cuvinte, trebuie avut în vedere că :

(a) este o doză importantă de «oul sau găina» în toată această chestiune,

(b) renunțarea la o altă carieră profesională, atractivitatea unor poziții de 4 ani și comportamentul pe durata lor nu pot fi rupte – statistic – de perspectiva cu privire la ce se întâmplă economic după,

(c) rolul unor astfel de indemnizații/venit minim garantat nu ar fi atât acela de a compensa o activitate în sine, cât de a compensa o asumare de responsabilitate și de risc de carieră în beneficiul general și față de care calitatea și integritatea în exercitare are o valoare foarte mare și

(d) un nivel prea redus nu ar aduce de fapt beneficiile scontate, fiind mai degrabă un cost suplimentar degeaba.

Cele de mai sus duc spre concluzia că asigurarea unui nivel decent de viață postmandat pentru parlamentari și primari (și categoriile similare) ar fi, de fapt, calea preferabilă per total, chiar dacă e contraintuitivă la prima vedere și – raportat la istoricul României – potențial frustrantă.

Tocmai istoricul respectiv ar trebui să susțină puternic ideea utilității altor abordări.

*******


[i] Pensiile parlamentarilor au fost abrogate prin Legea 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 186, din 24 februarie 2021. Pensiile primarilor au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1332 din 31 decembrie 2020.

[ii] Pentru o introducere în subiect și unele statistici la nivel european (inclusiv cele de comparație europeană citate în articol), se poate consulta, de exemplu, sinteza din aprilie 2020 publicată pe site-ul Comisiei Europene la https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/dp125_en.pdf.

[iii] https://www.romaniajournal.ro/politics/ccr-oks-special-pensions-for-mayors/. https://www.g4media.ro/document-ultima-pensie-speciala-numarul-fostilor-parlamentari-care-primesc-pensii-speciale-a-crescut-semnificativ-fata-de-anul-trecut-au-crescut-si-pensiile-speciale-cea-mai-mare-fiind-de-aproape-1.html

Distribuie acest articol

155 COMENTARII

  1. Pe mine mă insteresează raportul dintre pensia medie specială în Danemarca, respectiv Polonia, și pensia media contributivă, normală comparativ cu raportul din România. Prea multe încercări de aburire.

    • Pentru Omics – nu stiu cine incearca de obicei sa va abureasca, nu e cazul meu. Nu am cifrele pe care inteleg ca ati dori sa le aflati, dar sper ca va dati seama ca asa cum sunt salarii peste medie, sunt si pensii peste medie (in orice tara). Media in sine nu inseamna ceva deosebit pentru ca oamenii nu traiesc in medie, ci raportat la propria situatie.
      Or, daca parlamentarii si primarii au salarii peste medie, si „pensie”ar trebui sa fie peste medie din motivele mentionate in articol.
      Ce am incercat sa arat mai mult este altceva – ca avand in vedere caracterul temporar al functiei, ar trebui asigurat un fel de venit minim corelat rezonabil cu venitul anterior chiar si dupa primul mandat (care s-ar plati in totalitate daca riscul de cariera si economic s-ar concretiza).

        • Pentru Adrian Popescu: Fiind contributor net la sistemul social eu insumi, va inteleg frustrarea legata de anomalii. Problema este aceea ca daca s-ar merge doar pe un sistem cu acumulare, cei care nu pot contribui, nu ar putea sa acumuleze, deci nu ar mai fi solidaritate sociala.
          Daca aveti in vedere pastrarea principiului solidaritatii, acumularea ar permite investitii care sa aduca mai multi bani in viitor (fiind necesara desigur atentie la regulile de investitii, etc pentru a nu se ruina). Structura de piloni de pensii de la noi asta incearca sa faca partial – doar ca in procent mic. De exemplu, in Suedia, fondurile de pensii reprezinta peste 25% din PIB.
          Merita mentionat totusi ca nicio tara din UE nu are un sistem de acumulare pentru o pondere mai mare decat a Suediei din cate stiu.

          • Pardon, Stimabile: Norvegia a constituit un fond suveran din profiturile acumulate, initial din exploatarea hidrocarburilor din M Nordului, apoi din investitiile in companii din afara tarii, crescand organic, pana la nivelul la care poate sustine integral efortul de a plati pensii.
            Cu alte cuvinte, sistemul norvegian de pansii este INTEGRAL sustinut din investitii ale acestui fond suveran, fara ca munca remunerata sa mai fie grevata de contributiile la fondurile de pensii.

          • Despre ce solidaritate vorbiți? Poate despre cea între generații. Dar pensia trebuie sa fie strict contributiva, eventual anumite categorii care chiar nu pot munci peste 50-55 ani să poată ieși mai repede la pensie dintr-un fond suplimentar plătit de angajator (pensie ocupaționala) care să acopere anii lipsă, nu să facă pensii mai mari decât salariile primite. Preferabil sa fie încurajați sa rămână (de ex printr-o penalizare) – polițiștii pot face ceva cursuri cu elevii adaptate vârstei și problemelor din comunitate (asigurare la trecerea străzii, prevenirea furturilor, droguri, trafic de carne vie)

  2. Hmmm… Cuvinte frumoase insirate sa dea frumos din coada. Realitatea crunta e alta. In Romania ceea ce se cheama fondul de pensii si care ar trebui sa fie gestiune separata de bugetul statului nu mai exista de mult. A fost amestecat in ciorba bugetului de stat de catre „emanatii” revolutiei. In prezent pensiile se platesc din bugetul statului, lucru complet aiurea treaba asta neexistand in tarile cu apa calda. De aici caii au fost scapati la vale si nu peste mult timp vom ajunge cu oistea in gard. Ce vom face atunci numai Cel de sus poate sti.

    • Pentru Kata: Pare ca articolul v-a sunat frumos (din coada, ma rog), dar considerati ca realitatea e diferita.
      Am incercat sa arata ca multa lume tinde sa amestece – cum faceti si dvs, din pacate – realitatea cu parerea formata pe parerile altora, etc, nu pe fapte. De exemplu, pensiile parlamentarilor si primarilor nu au o legatura cu realitatea crunta la care va referiti decat prin implicatiie lipsei lor. Dupa cum am mentionat si in articol, primarii nu au apucat sa aiba astfel de pensii (pentru ca prevederea legala a tot fost suspendata), iar parlamentarii au avut putin timp o solutie mixta care nu avea cum sa dea rezultatele la care ma refer in articol pentru ca mecanismul era doar partial (suma dupa primul mandat fiind prea mica pentru a se asigura rolul).
      Tocmai din aceasta cauza, ponderea celor care de 30 de ani au cautat sa-si asigure ei viata pentru dupa mandat pe seama intregii tari a fost mare si ar trebui sa iesim din confuziile intre cauza si simptom. .
      Aspectul la care va referiti (pensiile in general) oricum nu are vreo legatura cu articolul – in toata UE, modul de plata a pensiilor este similar – buget anual, cu procente foarte mici investite pentru viitor. E un subiect care ar merita o discutie separata.

      • Pentru Marius Bucur: Fundamentele sunt mult mai vaste decat ati simplificat dvs.
        In primul rand, ce tipologie umana credeti ca este atrasa mai frecvent de astfel de cariere daca nu exista predictibilitate peste 4 ani? Cati vor fi oameni realizati profesional si dornici sa faca ceva pentru comunitate, cati vor fi inclinati spre aventura, cati vor fi pusi pe capatuiala din minutul 1 si cati vor fi tentati spre putere cu price pret si risc?
        In al doilea rand, odata ce esti pe o astfel de functie, plin si optimism si energie, daca dupa primii 2 ani vezi ca merg lucrurile asa si asa (motivele putand fi numeroase) si nu ai predictibilitate pentru dupa – vei lua decizii la fel ca inainte? Riscul de favoritisme, unele chiar neconstientizate, si alte comportamente paguboase pe ansamblu nu credeti ca va creste? Ce fel de comportamente sunt stimulate? Care credeti ca este costul.
        Si in comunism se dorea egalitate totala si a fost – dar in jos.
        Articolul oricum se refera la situatii cu totul particulare – cele de functii elective full time (prin natura, temporare), cum sunt cele de parlamentari si primari.
        Avand in vedere si cele de mai sus, incercati va rog sa va raspundeti dvs macar, daca nu mie, cum considerati mai eficient sa atrageti competenta si integritate pe functii cu responsabilitati si putere de decizie relevante pentru ansamblul tarii?
        La magistrati de ce credeti ca au fost marite salariile si pensiile? La medici de ce s-au marit mult salariile? Nu doar pentru ca plecau in strainatate ca aveau unde, dar si pentru ca ponderi relevante isi suplimentau venitul.
        Trebuie inteles ca daca astfel de mecanisme existau din 1990, nu ati fi fost asa dezamagit de ponderea de probleme din prezent pentru ca ponderea ar fi fost mult mai mica.
        Trebuie inteles, de asemenea, ca daca implementezi un mecanism mai adaptat mai tarziu, eficienta e mai scazuta in prima faza (o parte din oameni fiind deja modificati macar partial), dar tot exista si, gradual, se va vedea din ce in ce ma mult.
        In fine, trebuie inteles ca daca nu se corecteaza un mecanism niciodata, e pura naivitate sa se creada ca tot ce merge prost acum se va indrepta singur intr-un termen cat de cat rezonabil. Nu vi se pare ca multe lucruri s-au deteriorat, de fapt (pentru ca mecanismul prost produce efecte in continuare)?
        Intotdeauna se poate si mai rau, nu doar mai bine.

        • Stimate domn, recunosc, sint un idealist.. functie publica pentru binele colectiv, nu pentru eventualele beneficii. Sint de acord cu argumentele dumneavoastra pe forma, dar..
          – De ce trebuie sa presupunem ca o functie publica inseamna un capat de drum in cariera? (exceptind domenii sensibile,cu cresteri spectaculoase pe termen scurt – medicina, IT). Daca mi-am dovedit competenta in a administra o comunitate de x mii persoane, de ce nu pot concura cu succes in privat pentru a administra o firma cu x sute de angajati?
          – Nu sint un fan al pseudoegalitatii comuniste, dimpotriva, sint un fan al pensiilor private si consider (cinic) ca daca ajungi sa te bazezi exclusiv pe venitul din pensie la batrinete, ai gresit grav undeva, in viata profesionala.
          -Sint de acord cu plata unor salarii decente celor care ocupa functii publice, pentru serviciul prestat, nu pentru a indeparta eventuale tentatii.
          – Au fost marite salariile in sistemul sanitar (exemplul dumneavoastra). Vi se pare ca s-a schimbat ceva fundamental? Beneficiem de conditii mai bune (proportional)?

          • Pentru Marius Bucur: Multumesc pentru raspuns.
            – a fi primar nu are nicio legatura directa cu a gestiona un business privat. La acesta din urma, este foarte important sa cunosc acel business sufficient (eu cred ca fac multe lucruri f bine ca manager de firma, dar sunt putine zone de business unde as fi un foarte bun manager unic). Vedem bine ca si la masini, sunt diferente intre permisul categoria A, si cel B. Diferentele intre primarii si afacerile private sunt mult mai mari, de regula. Nu spun ca nu se poate deloc, dar statistic, nu se poate intr-o masura suficienta.
            – pt foarte multi oameni nu este confortul pe care-l mentionati, iar cei din sectorul public nu au variatii prea mari de venit in functie de merit (mai ales la noi). La functii elective temporare, problema este, desigur si mai mare din aceasta perspectiva (decat daca mergem pe idea actuala ca – in ponderi relevante – se descurca ei din timpul mandatului – pe seama intregii comunitati).
            – legat de medici, lucrurile trebuie vazuta pe ansamblu. In primul rand, dupa cum spuneam si in primul raspuns, daca faci ceva tarziu, eficienta initiala va fi mai mica. Dar tot e mai bine decat sa nu o faci deloc.
            In al doilea rand, intrand in fondul intrebarii dvs, ca exemplu, un avantaj f important este atragerea si pastrarea in sistem a mai multor oameni competenti (cu plecari mai putine) – calitatea medie a actului medical va creste si, deci, da, implică conditii mai bune (a crescut si concurenta la examenele de admitere din nou, etc).
            In al treilea rand, devine mult mai rar decat anterior sa fi asistat in functie de banii pe care ii ai (sunt si inertii), dar se simte. Asa e si la primarii si parlamentari – favorizarea scade.
            In al patrulea rand, conditiile in sistemul medical depind si de spitale, etc – nu se pot schimba peste noapte.
            Toate cele de mai sus ar fi fost mult mai rapid vizibile dacă mecanismul se implementa mai repede (atunci cand se merge in directia gresita, ia putin timp sa ajungi pe directia normala). Cand se face tarziu, apare si tentatia de a merge cu masurile in partea cealalta, cu anomalii si gandire mai putina a legislativului cu privire la restul de componente de corelat (pentru ca sunt unele anomalii si in modul in care s-a facut acolo).

        • La medici nu se aplică pensii speciale i nici pensionari la 45 de ani. Apărați un sistem de caste prin sofisme. Nu se vede o îmbunătățire în activitatea poliției de când beneficiază de pensii speciale.

          • Pentru Marcel: Exemplul medicilor l-am dat raportat la atragerea unor ponderi mai mari de competență și stimularea de comportamente etice pe post. Cu salariile actuale și pensiile lor vor fi „speciale” și, desigur, nu ar avea niciun sens acolo pensionarea la 45 de ani.
            La poliție, ar fi mai multe aspecte. Pe de o parte, tindem să vedem activitatea poliției prin prisma evenimentelor din mass-media care concentrează doar eșecurile sau aparentele eșecuri (rar se promovează reușitele). România este, de exempu, o țară mai sigură decât destule țări occidentale.
            Sunt și numeroase probleme, dar cu factori multipli. De exemplu, e un domeniu unde experiența practică e tot f importantă, or pensionările la vârste tinere au fost și sunt contrare interesului general, coborând mult experiența medie în sistem.
            Și salariile să știți că nu mai sunt cum erau relativ acum 10 ani – fiind mult mai puțin actualizate față de alte categorii și fiind variații mari în sistem.
            Sunt și inerții care trebuie avute în vedere cu alte tipuri de reforme – că doar fabricile de diplome și nepotismele, delegările reînoite la nesfârșit (unele pentru a se evita examenele), etc nu au apărut din neant.
            Faptul că un aspect are cauzalități multiple nu ar trebui să ducă la concluzia că numai una ar conta și cu atât mai puțin că ne-am putea lipsi de fiecare dintre ele, luate separat, fără consecințe.

  3. Ca intotdeauna realitatea bate filmul. Ceea ce ne prezentati sunt aspecte mai mult teoretice. Acesta pentru ca existenta si plata pensiilor de serviciu si speciale ar trebui sa se raporteze ca sustenabilitate la gradul de dezvoltare a tarii. Aici nu este vorba ca unii sunt mai speciali ci daca economia suporta aceste costuri. Apoi valoarea acestor pensii in plus, mai ales de serviciu ar trebui raportate la salariul mediu net pe economie dar s-a vazut ca sunt pensii care depasesc de cate ori aceasta valoare. Apoi alegerea de a lucra in medii care cer responsabilitate si integritate este o optiune personala si fiecare trebuie sa isi sume niste provocari si consecinte. Cei de pe Smurd au un loc de munca mult mai stresant, cand o viata depinde de acestia si numai au pensii de serviciu si speciale.

    • Pentru Agora: Ce am spus tocmai ca se raporteaza la realitate. Costurile ar fi reduse bugetar. Am dat si cifre si am incercat sa arat de ce si cateva procente in plus de integritate ar rezulta foarte probabil intr-un castig net pentru Romania mult peste cost.
      In orice caz, Romania nu este in punctul actual din cauza „pensiilor”speciale ale primarilor si parlamentarilor (pentru ca la primari nu au fost acordate vreodata, iar la parlamentari s-au dat putin timp si la un nivel cu totul insuficient pentru doar un mandat) – ci, partial, din cauza lipsei lor.
      Daca parlamentarii si primarii au salarii peste medie, si „pensiile” ar trebui sa fie peste medie din motivele mentionate in articol.
      Ce am incercat sa arat mai mult in articol este faptul ca – avand in vedere caracterul temporar al functiei, ar trebui asigurat un fel de venit minim corelat rezonabil cu venitul anterior chiar si dupa primul mandat (care s-ar plati daca riscul de cariera si economic s-ar concretiza).
      E cu totul ilogic ca politica publica (si costa bugetar mult mai mult in prezent) sa se dea pensie speciala de la 45 de ani pentru functii stabile, si sa nu se dea pentru functii temporare prin natura, precum cele de primari si parlamentari. Pensii peste medie trebuie si pentru mai multe categorii de functii stabile, dar nu la 45-48 de ani.
      Daca mecanisme corecte ar fi fost implementate acum 30 sau 15 ani, alta ar fi fost situatia Romaniei astazi. Asa cum este si la medici acum, implementarea unui mecanism corect abia acum nu va avea rezultate proportionale imediat pentru ca o parte din oameni schimba mai greu unele obiceiuri, dar efectele pozitive vor fi vizibile mult mai rapid decat orice altceva s-ar incerca fara remedierea mecanismelor.

      • Bine dar slujba de reprezentant al națiunii nu e un serviciu civic?! Cine nu-l poate face n-are decât să-și caute o altă modalitate de subzistență.

        Cum vi se pare să fiți reprezentat de un ratat care n-a fost capabil să-și asigure o existență decentă și care merge la parlament pentru leafă și pensie?! Va putea ăsta vreodată să facă ceva util pentru comunitatea sau pentru națiunnea pe care pretinde că le reprezintă?

  4. „Pentru context, România figurează în statisticile europene cu cheltuieli totale cu toate pensiile speciale la nivelul a 1,2% din PIB, mult peste Estonia (0,1%), dar sub Danemarca (1,3%) și mult sub Polonia, care cheltuiește cu toate pensiile speciale 2,6% din PIB.”

    Deoarece a-ţi menţionat despre Polonia (de parcă ţara asta ar fi Tărâmul Făgăduinţei pentru postcomunismul din Europa de Est), consider că este necesar să precizez câteva elemente:
    1. Digitalizarea administrativă, la nivel central şi local. Autorităţile poloneze au reuşit în 10 ani ceea ce politicienii români nu sunt în stare: digitalizarea. Rezultatul se vede în nivelul ridicat de colectare a veniturilor, taxelor şi impozitelor care se cuvin statului polonez şi, drept rezultat imediat, politicienii polonezi împart mai multe daruri pentru diferite categorii de cetăţeni.
    2. Împărţirea darurilor se îndreaptă în primul rând către persoanele pot, la rândul lor, să ajute societatea. De exemplu, există programul 500+ (aşa se numeşte): pentru fiecare copil, statul achită lunar 500 de zloţi (circa 550 lei). În felul acesta s-a rezolvat problema respingerii emigranţilor propuşi de germani pentru relocare în Polonia şi care nu au fost acceptaţi de guvernele Poloniei, începând din 2016 până în prezent. Rata natalităţii a crescut uşor în ultimii ani, deşi după primele şase luni de la lansarea programului 500+ au crescut şi înmatriculările de autovehicule second hand care costau 2000-3000 de zloţi şi care, în mod normal, trebuiau casate de mult timp.
    3. Cât este alocaţia pentru copii în România? De ce statul român ar trebui să achite lunar nişte pensii speciale pentru factorii politici, în loc să sprijine natalitatea?
    4. Paradoxal, deşi am scris mai sus despre programul 500+, eu apreciez că este un program complet demagogic şi, pe termen lung, nu poate fi susţinut din punct de vedere financiar. Însă acest program funcţionează deoarece resursele băneşti pe care autorităţile poloneze le au la dispoziţie sunt mult mai mari decât cele ale autorităţilor de la Bucureşti. Şi ajung iarăşi la colectarea de venituri, taxe şi impozite prin impunerea la nivel central a unui program unificat şi eficient de digitalizare administrativă.
    5. Băncile din România au mari probleme cu propriile programe digitale la care sunt conectaţi cetăţenii din România. De fiecare dată când întâmpin o problemă la Raiff. B., de exemplu, sunt invitat politicos să mă prezint fizic la o filială a băncii deoarece aplicarea unei soluţii on line este imposibilă. Aplicaţiile digitale oferite pentru rezolvarea instantanee a problemelor care apar în sistemele informatice ale băncilor sunt o porcărie.
    Şi iar ajung la statul român, care nu este capabil să impună regulile generale de colectare şi de supraveghere a proceselor financiare care se derulează în România, inclusiv băncilor care îşi desfăşoară activitatea în România.
    În opinia mea, acesta este fondul de la care trebuie pornit. În articol se menţionează despre împărţirea unor resurse financiare, fără să se sufle un cuvânt despre ceea ce trebuie în primul rând să avem în vedere: colectarea banilor. Puşculiţa este aproape goală şi fiecare trage de ea pentru propriul folos material imediat.

    • Pentru Petre Opris: M-am referit si la Polonia (pe langa Danemarca si Estonia) pentru ca polonezii stau clar semnificativ mai bine decat noi in multe privinte (unele exemple de superioritate fiind detaliate chiar de dvs in comentariu).
      Ideea exemplului era aceea ca situatia proasta de la noi nu poate fi pusa deloc automat pe seama pensiilor speciale (mai jos in articol incercand sa arat ca poate fi chiar invers uneori – lipsa lor in unele cazuri putand costa mult mai mult decat se economiseste).
      Oricum, ce am incercat sa arat mai mult in articol, este tocmai faptul ca sunt zone in care lipsa unui confort economic la incetarea activitatii poate, de fapt, costa mult mai mult o tara – si este exact situatia Romaniei raportat la parlamentari si primari, viceprimari, etc.
      Ca sunt foarte multe lucruri prost facute in Romania – sunt de acord si m-am referit la unele dintre ele in alte articole. Doar ca obiectul acestui articol a vizat doar situatia parlamentarilor si primarilor, acesta fiind motivul pentru care nu avea de ce „sa sufle un cuvant” despre colectarea banilor la bugetul de stat.
      De altfel, cred ca si colectarea banilor ar fi mai buna daca nu ar fi prea multe conivente intre sfera politica si unii agenti economici tocmai pentru ca si unii si altii sunt presati regulat in ponderi relevante de mecanismele actuale spre solutii confuze moral sau imorale de-a dreptul.

      • Vă mulţumesc pentru explicaţiile dumneavoastră.
        În curând va veni un tren verde praz şi în România, plin cu ecologişti şi idei revoluţionare. Polonezii încearcă să se pregătească pentru închiderea tuturor minelor de cărbuni pe care le mai au până în 2040. Să vedeţi distracţie pe capul nostru, cu politicieni care doresc pensii şi indemnizaţii, în timp ce bugetul de stat este ca un frigider din vremea comunismului: video color porno.

    • Ha, ha, ha…

      Ați pus punctul pe i. Întotdeauna cheltuirea bănuțului public e mult mai atractivă și mai plăcută ca și colectarea banilor ce urmează a fi tocați :) În plus când vine vorba de cheltuit cam oricine e expert.

  5. cum negociaza un angajator privat cu un potential angajat intr o societate civilizata ? i se prezinta cerintele, conditiile de munca si salariul. daca este calificat isi da acordul (gasindu le acceptabile) sau nu. cum negociaza institutiile statului cleptocrat in Romania? se asigura ca trogloditul e trimis de cine trebuie (progenitura de politruc, militian sau securist si are acceptul sri ului cu stampila doctor in interes national, bun pentru patrie) apoi i se spune ca i angajat pe viata (peiorativ, la 42 de ani e deja pensionar special) si i se enumera sporurile de praf, calculator, antena, norma de hrana, locuinta si masina de serviciu. n aveti impresia ca traiti in Orwell iar Romania de azi e jupuita si vandalizata mai abitir ca n 89 de aceleasi scursuri si odrasle semianalfabete, lacome si amorale ce n au fost nicicind lustrate ?

  6. In Germania, indiferent ce funcție mare ai avut sau ce meserie importantă ai practicat, nu poți avea un salariu mult mai mari decât cel mediu și nici o pensie mai mare decât salariul avut.
    Asta e foarte clar. În niciun caz in Germania n-a putut nimeni să șpăguiască parlamentari ca să facă legi cu pensii speciale pentru diverse categorii, culmea, și la niveluri monstruos de mari față de pensia medie.
    TREBUIE SA AVEM O MASURA IN TOATE !!!!

    • Pentru Valer: Sunt de acord ca o pensie mai mare decat salariul este anormala si neetica – m-am si referit expres in articol la astfel de situatii de distorsionare a mecanismelor .
      Multe decizii la noi au fost luate si din insuficienta analiza. Cred ca este si cazul masurilor la care ma refer in articol legate de parlamentari si primari.
      Avand in vedere rolul acestor persoane, fara un mecanism corect fata de riscuri/beneficii si caracterul temporar al functiei, riscam sa ne „pedepsim” tot pe noi si sa nu intelegem ca situatia actuala tine partial tocmai de faptul ca aceste categorii au fost dezavantajate fata de foarte multe categorii in ceea ce priveste partea de confort predictibil la incetarea activitatii – doar ca fiind in pozitii de putere – destui s-au „descurcat” pe seama intregii tari (inclusiv rezultand o elita politica de mai slaba calitate medie si expusa mai des la santaj si tentatii).

      • E superba asta cu „distorsionarea mecanismelor”. Adica nu este furt ci distorsionare a mecanismelor. Dar hai sa o admitem asa. Singura solutie contra „distorsionarii mecanismelor” este sa-i avantajam si pe ei ? Adica nu ar merge sa-i coboram si pe ceilalti tocmai pentru ca li s-a dat in mod anormal un avantaj ?

        • Pentru Dan-Bruma: După cum am detaliat la un alt comentariu, (a) unele categorii din sfera puterii efective din țară, cu functii stabile, au primit acum 15 ani (1) salarii bune si pensii bune și (2) posibilitati de distorsionare speculativa, precum pensionarea la 45 de ani si (b) alte categorii din sfera puterii – desi aveau functii temporare prin natură – nu au primit decât salarii ceva mai mari și asta mult mai tarziu.
          Ar trebui renunțaț la componenta (a(2)) și echilibrată componenta (a(1) și la categoria (b) (una din puținele categorii unde se justifică indemnizații și la vârste ma tinere). Assta dacă aplicăm aceeași logică ca acum 15 ani (care cred că în privința componentei respective a fost una bună și eficientă per total).
          Deci nu sunt deloc pentru distorsiuni – dar este f important să înțelegem diferența între funcții stabile și temporare, precum si faptul că tocmai categoriile din sfera puterii cele mai democratice ca natură din țară au fost lăsate în mecanisme viciate de fapt valoric deși la prima vedere pare invers (confundându-se simptome cu cauze). Și mulți români s-au mirat și indignat după că ponderea de probleme de competența și integritate pare relevant mai mare tocmai la acele categorii. Au mai fost, desigur, și alte cauze, dar mecanisme de genul de mai sus au roluri majore într-un sens sau altul.
          Pentru ca statul să nu supra-plătească artificial – se poate avea în vedere o formulă de venit minim garantat care ar interveni 100% doar dacă riscul de carieră/venituri s-ar concretiza.

    • In Germania pensiile pt oamenii de rand sunt un scandal si ridicole.
      Dupa 45 de ani de munca te trezesti ca nu iti mai poti plati chiria si cele necesare si nu este destul, mai platesti taxe de santatate si intretinere in caz de nevoie.
      Daca iesi cumva anticipat, 2 ani mai repede, esti penalizat pe toata viata cu cel putin 10 % .
      Pt o tara atat de bogata, un scandal, oamenii prosti care nu reactioneaza.

      • Păi vedeți?!

        Nu-i mai bine atunci să lăsați Germania aia în durerea ei și să veniți în patria română care e mereu generoasă cu pomenile publice?

  7. sunt de parere ca in ce priveste riscul functiilor temporare sa li se creeze o indemnizatie de somaj ceva mai consistenta, pentru cazul in care societatea activa nu va fi interesata si de serviciile profesionale ale dumnealor;
    de fapt, sunt de parere ca la modul general ar trebui majorate semnificativ contributia, indemnizatia si perioada de plata pentru somaj, pentru ca un nivel scazut al asigurarii de somaj inhiba libera concurenta, cererea-oferta si circulatia pe piata muncii

  8. Domnule Lucian Bondoc

    Cum explicati ca in Suedia nu exista pensii speciale si nici conditii speciale de iesire la pensie. Pensionarii sint anonimi cu totul. Tot ce-i deosebeste in privinta pensiilor este contributia si durata ei cit si valoarea salariului.
    In privinta salariatilor, nici acolo nu exista notiunea de sporuri, ci doar posibile negocieri la angajare sau in perioada in care esti angajat. Dar ce sa mai spunem, intr-o tara in care lucrul cu calculatorul e atit de nociv incit legiuitorul a fost nevoit sa prevada sporuri, te astepti la orice.

    Nu credeti ca rationamentul pe care il prezentati cu privire la tipologii ar trebui sa fie valabil exclusiv pentru perioada in care respectivii sint salariati?
    In acea perioada, bineinteles, ar putea prevazute si eventual negociate, orice fel de ,,sporuri” (salariale!) care sa compenseze posibilele pierderi si dezavantaje.

    • Pentru George Petrineanu: Mulțumesc pentru comentariu. Cunosc putine lucruri despre sistemul suedez (din cate stiu e diferit in multe privinte de al nostru – de exemplu, incluzand si fonduri de pensii care reprezinta peste 25% din PIB), pot fi si aspecte de terminologie, dar daca vedeti sinteza legata de pensii speciale de pe site-ul Comisiei Europene la care m-am referit in articol, o sa observati ca foarte multe tari din UE au diverse mecanisme de acest tip.
      Dupa cum am incercat sa arat in articol, terminologia de pensie nici nu este corecta ca atare in cazul parlamentarilor si primarilor – ratiunea si rolul fiind diferite.
      Pe durata functiei se acorda un salariu, problema este ce se intampla dupa. In cazul in care dvs ati castiga 100 de unitati salariu, cam ce nivel de pensie vi s-ar parea rezonabil si cum ati vedea lucrurile daca nu ati avea nimic asigurat dupa? Cat ar trebui sa fie salariul ca sa va asumati acest risc.
      Functiile elective sunt temporare, implica (teoretic) multa responsabilitate si nu pot fi exercitate in paralel cu prea multe activitati (la primari, se poate face si inchisoare usor legat de acest subiect).
      Multi romani nu sunt in mod evident multumiti de calitatea medie a alesilor din Romania, dar inca nu realizeaza ca aceasta este in buna parte un efect, nu o cauza.
      Daca nu se asigura mecanisme corecte pentru pozitiile elective temporare, de ce ne-am astepta ca ansamblul tarii sa mearga bine? Nu e ca la fotbal la amatori, sa se faca din hobby si in plus de activitatea obisnuita.
      In spatiul public nu s-a discutat deloc faptul ca fostii presedinti din Romania primesc pensii pe viata chiar rezonabile si alte avantaje. Este foarte normal sa fie asa, dar de ce am vedea pozitia electiva de presedinte atat de diferita de cea electiva de parlamentar sau primar? Doar pentru ca e o singura persoana sau ca este o functie traditional impozanta pentru ca noi inca avem cultura mesianica si inca nu intelegem bine ca echipele sunt cele care fac performanta?
      Desigur, sunt diferente de ierarhie sa spunem, dar nu fundamentale in privinta avuta in vedere in articol. Un primar e si inconjurat de echipe de mai slaba calitate medie decat ce au presedintii de obicei.
      Faptul ca multi administratori de socitati mari din Occident primesc asa numitele parasute de aur ar trebui sa fie gandit mult mai atent la noi. Actionarii respectivi fac asta – si in relatie cu pozitii care nu sunt temporare ca NATURA (cineva putand fi tot administrator si la o alta societate dupa, nu cum este la primari si parlamentari) – nu pentru ca sunt prosti, ci pentru ca inteleg mult mai bine mecanismele corecte de stimulare a performantei si eticii. Si asa sunt unele probleme si acolo, dar ele nu ar trebui sa ascunda motivul real (care este acela al intelegerii consecintelor alternativei).

      • Multumesc pentru raspuns si explicatii! Ca sa fiu cinstit, eu personal nu am solutii, sint doar multumit sa traiesc intr-o societate care a gindit solutii pe care le gasesc satisfacatoare.
        Va apreciez curajul ca ati abordat un subiect impopular cu intentia de a-l trata rational.
        Dumneavoastra ridicati in mod justificat problema, anume ca trebuie cumva instrumentalizata situatia unor persoane pe care le pomeniti. Rezistenta si reactia pe care o intilneste subiectul dumeavoastra vine de fapt din suprapunerea pe o alta pista social-politica: cultura avantajelor si dublei masuri ca traditie foarte veche a societatii românesti. Ea exista si acuma si aceasta practica de fapt pune bete in roate pentru gasirea unor solutii rezonabile pentru cazuri intr-adevar reale care necesita compensare. Nici eu nu cred in misiuni mesianice, dar se pare ca pe undeva Suedia a reusit sa modeleze mai bine problema. Judecind dupa performanata acceptabila si seriozitatea liderilor pe de o parte si dupa calmul social cu care e privita aceasta solutie. In România in schimb, atit problema eliminarii ,,pensiilor speciale” cit si cea a mentinerii acestora stirneste direct un efect de ,,funie in casa spinzuratului”. Increderea populatiei care nu e manipulata si supusa e foarte mica.
        P.S. Nu am mai pomenit de contractele parasuta. Erau populare intr-o perioada in Suedia. Probabil ca nu au disparut, doar ca nu se vorbeste despre ele. Erau impopulare pentru opinia publica. Reactiile au fost mai ales cind era vorba de mari concerne care au mers pina in pragul falimentului (Ericsson, SAAB Automobile) dar in acelasi timp directorii au terminat cu contracte parasuta.

        • Pentru George Petrineanu: Multumesc pentru raspuns. E intr-adevar mai simplu să fie lăsate lucurile să curgă, iar anomaliile deja implementate cu privire la alte categorii facilitează generalizări și extrapolări și unde nu este nicio legătură.
          Din păcate, fără mecanisme apte să rezolve o problemă și adaptate acesteia, nu se poate schimba relevant problema.
          Și eu consider excesive o parte din contractele de tip parașută de aur. Ele arată însă un tip de raționament la nivelul unor companii foarte sofisticate și experimentate care ar trebui să ne dea de gândit raportat la problema discutată în articol.

  9. Frumos. Nici nu am ce comenta.

    Inseamna ca nu toti sunt egali, sa spuna statul foarte clar care sunt speciali, esentiali, sa stim cat platim taxe.

    • Pentru Ion: Daca v-ati declina identitatea as putea sa va demonstrez foarte usor ca nici dvs nu sunteti egal cu alti oameni nici in jos nici in sus. Dar stiti deja asta. Comunismul ne egalizase fortat, intr-adevar, dar in jos.

      • exista diferite tipuri de inegalitati

        eu nu pretind sa fiu egal in avere si onoruri, si eu nu condamn un stat un sistem o societate unde exista inegalitati, e treaba lor

        Eu vreau sa cunosc regulile jocului, si vreau egalitate de sanse, o sa merg acolo unde sistemul imi place mai bine. Sa spunem tare si mare, uite facem aceasta. Si sa scoatem etichetele de liberal, democratie, egalitate, solidaritate, etc. din discursul public.

        Tot pomeniti de solidaritate. Ce solidaritate? Ce este solidaritate? Vreti sa fim solidari acei de jos cu acei de sus? De ce am fi?

  10. Voi vorbi strict din perspectiva sectorului privat, unde nu exista „pensii speciale”. Aici totul e pe contributivitate. Cum este și corect!
    1. „Daca nu ar trebui făcută o distincție importanta între funcțiile temporare și cele stabile?”. NU, clar nu!
    Sa ne înțelegem, funcțiile temporare au și salarii pe măsură. Sau așa ar trebui sa fie.
    (Un coleg tânăr își lua în fiecare vară 3 luni de concediu fara plata la companie, pentru a lucra pe un vas de croaziera. Munca riscanta, limitata în timp, dar și remunerata pe măsură.
    Alt coleg, programator, lucrează când și când part-time pe diverse proiecte. Munca limitata în timp, dar remunerata pe măsură.
    Vecinul meu, „retelist” la Posta a avut vara trecuta sute de solicitări pentru up-gradari de rețele Wi-Fi. Bani extra.)
    Funcțiile temporare vin, de regulă, cu salarii pe măsură. Nu vad de ce ar trebui făcut ceva special pentru cei care aleg aceste funcții, altceva decât o remunerare pe măsură. Salarii mari => contribuții la pensii mari => pensii mari. Punct!
    2. „Beneficiul corelat cu exigențele?”.
    Beneficiul salarial trebuie corelat cu exigențele meseriei, da. Pentru că exercitarea meseriei presupune niste exigente ridicate. Dar nu „exercitarea” pensiei presupune exigente ridicate. Beneficul prin pensie nu are sens prin exigente. Nu exista „exigente” la pensie.
    Beneficii salariale ridicate= >contribuții la pensii ridicate => pensii ridicate
    3. „pensiile speciale din punctul de vedere al cunatumului?”
    Faceți psihologie inversa cu cititorii. Problema este că aceste „pensii speciale” nu ar trebui sa existe deloc. Nu cuantumul lor este problema, ci existența lor.
    „Daca s-a recunoscut deja faptul că salariile unor astfel de categorii sa fie peste medie”. Pai salarii peste medie => contribuții pensie peste medie => pensii peste medie. Logic.
    Fix așa se întâmplă în cazul CEO, CTO, Executive Managers etc. Salarii și beneficii peste medie => pensii peste medie. Doar din contribuții. De ce nu aplicam bla-bla-urile cu „scăderea nivelului de trai” și la cei cu salarii peste medie din mediu privat? Pe ei de ce ii discriminați pe fata? Știm că se poarta discriminarea, dar totuși, cei din privat de ce merita sa li se scadă nivelul de trai prin pensionare? :|
    3. „Distorsiuni”.
    Cei din mediu privat care au companie proprie își permit să se „pensioneze” luând dividende. Dar nu din bugetul de stat.
    4. „Avantaje mai greu de observat transparent”
    Ok, poate că și dintr-o companie privata unii se pot pensiona cu un „bonus” de câteva salarii. Dar asta este la latitudinea angajatorului, trecut in CCM, nu din bani publici.
    5. Orice ati scrie despre meseriile limitate în timp, amintiti-va de vanatorii de balene, de șoferii pe utilaje grele, de fotbaliștii și sportivii cu meserii limitate în timp. Și la ei, salarii mari => contribuții la sistemul de pensii mari => pensii mai mari. Dar atât, și nimic mai mult. De ce discriminați între meserii?
    Răspunderea vine cu un salariu mai mare, și este deajuns! Fiecare face ce dorește cu acele venituri limitate în timp.
    „câți dintre noi ar renunța la viață profesionala actuala”? Ați fi surprinși cat de multi o fac pentru 3 luni de cules zarzavat primăvara, pentru 3 luni de munca part-time că și asistență într-un centru din Germania, pentru 2 ani pe o navă de pescuit pe mare, pentru 6 ani ca hostess la un hotel de lux samd. Nu ne-am născut cu functii by default, mai ales in anii 2020 când totul este foarte accelerat. De ce discriminați între meserii și intre oameni? De ce ar fi unii mai speciali decât alții, doar pentru că sunt bugetari și pleacă pe o poziție tot de bugetari și se întorc tot că bugetari? (Și profesorii au catedre limitate la 4 ani titulatura si nu cer pensii speciale!).
    O, va compătimesc! „O cariera greu supraviețuiește unei pauze de 4 ani!” Ce trist! Priviți cei 4 ani că și „pauza”, nu că și „ani de dezvoltare personala”. Cât de trist! In sectorul privat o astfel de „pauza” ar însemna un boost de cariera, câștigarea de skilluri noi, învățarea de competențe noi. Trist, foarte trist pentru dumneavoastră! :|
    6. Nu este vorba de bani, ci de principiu. De discriminarea nesimțită între oamenii care lucrează in domeniul privat și oamenii din domeniul administrativ/bugetar.
    De ce un CEO peste 20.000-30.000 de oameni (avem companii așa de mari in Ro) nu are pensie specială și un primar peste 20.000-30.000 oameni are? CEO-ul face că fiecare om să isi ia salariul, din valoarea muncii lor, nu din bugetul de stat. Primarul ia din bugetul de stat și da la asistații sociali, fără o valoare a muncii adăugată. De ce discriminați între cei doi? A cui munca este mai importanta?
    7. „cu alte cuvinte ar trebui avut în vedere că”:
    a. Se face o discriminare evidenta între salariații din mediul bugetar/administrativ și cei din mediul privat, între pensionarii pare provin din mediu privat și pensionarii care provin din mediul bugetar/administrativ. De ne-scuzat într-o țară aparent „capitalistă”!
    b. Principiul contributivității asigura trasabilitate: salarii mari => contributivitate mare => pensii mari
    c. Nu ați vorbit deloc de pensiile prin pilonul 2 și 3. Salarii mari => contribuții pilon 2 și 3 mai mari => pensii mai mari
    d. Cariera este suma experiențelor, ieșirea din zona de confort, învățarea continua. Nu un loc călduț la „stat” de la 20+ de ani la 40+ când se iese cu prima pensie.
    Trist articol, foarte trist! Ați avut ceva „balls” sa compătimiți niste trântori/pensionari bugetari.

    • Ultra de acord!

      Cel mult as fi de acord cu o pensie speciala doar pe baza de APORT si nu de PREZENTA!!! Parlamentar care suntine niste legi (vorbimde cele care aduc beneficiu populatiei), judecatori care au un anumit numar de procese, nu se intinde la nesfarsit, decizia luata nu este contestata si intoarsa, primari care lasa un buget pozitiv la plecare, care pot justifica cheltuieli si care au facut ceva pentru societate… .si asta in cel mai rau caz; DAr cum la noi sunt greu de facut evaluarile si pentru joburi simple la STAT, ma indoiesc ca se poate face asa ceva!!

    • Pentru Stefan: din pacate, pare ca aveti perceptii eronate fata de realitate pe multe din subiectele relevante pentru articol si faceti numeroase confuzii. Cateva exemple:
      pct 1 – amestecati o functie publica electiva temporara cu orice alta slujba temporara din sectorul privat, ba chiar cu unele sezoniere. Un mandat de primar nu poate fi valorificat ca atare.
      Daca prietenul dvs programator ar fi primar 4 ani, credeti ca dupa aceea se va intoarce la serviciu si va relua lucrurile de unde le-a lasat? (inca IT-ul fiind o profesie mai avantajata de lumea actuala decat multe altele)

      pct 3 – iarasi amestecati pozitii elective temporare cu slujbe temporare care ar putea fi legate continuu.
      CEO/CTO/Executive managers sunt profesii care se pot practica cvasi-continuu, in mandate succesive in alte companii. Daca un CEO ar fi ales primar, dupa mandat credeti ca ar fi asa usor sa fie din nou CEO in vreo companie mare? Credeti ca un primar este reales doar pe competenta? Daca un primar demareaza proiecte de termen mai lung (care sunt si cele mai importante), poata sa piarda glorios pentru ca multa lume nu va intelege santierul din primii ani fara sa vada panglicile taiate tot atunci,
      De altfel, nu pareti sa stiti ca – dupa cum spuneam si la un comentariu mai sus – multi administratori de societati mari din Occident primesc asa numitele parasute de aur pentru ipoteza incetarii mandatului si alte tipuri de co-interesare e termen lung. Actionarii respectivi fac asta – si in relatie cu pozitii care nu sunt temporare cu totul ca NATURA (dupa cum spuneam mai sus, cineva putand fi tot administrator si la o alta societate dupa, nu cum este la primari si parlamentari) – nu pentru ca sunt prosti, ci pentru ca inteleg mult mai bine mecanismele corecte de stimulare a performantei si eticii. Si asa sunt unele probleme si acolo, dar ele nu ar trebui sa ascunda motivul real (care este acela al intelegerii consecintelor alternativei).
      Pct 5 – reluati acelasi subiect cu aceleasi confuzii/generalizari eeronate. Ba mai si presupuneti ca parlamentarii si primarii ar proveni din bugetari si s-ar intoarce linistiti pe pozitia anterioara (unii o fac, dar doar unii).
      De asemenea, nu stiu nici ce cariera aveti, dar pauze de 4 ani chiar nu ajuta in cariera. Presupunerea dvs ca ar fi asa o perioada de progres intelectual, cursuri si regasire karmica nu este sustinuta de realitatea profesionala din punct de vedere statistic (ca exceptii mai sunt).
      Pc 6 – tot de principii vorbesc si eu. Daca principiul dvs in speta pare sa fie cum sa ne varsam oful si frustrarile si sa nu aiba nimeni nimic mai breaz decat noi, al meu este acela al identificarii motivelor reale ale unor probleme, diferentelor de situatii si gasirii mecanismelor care pot duce la rezultatele pe care de fapt le dorim (si de a nu ma impiedica in prejudecati).
      Legat de CEOs- am explicat deja mai sus – oricum, imi dati impresia ca nu cunoasteti deloc cum se negociaza contractele unor astfel de pozitii si ce includ deseori documente de acest tip.
      De asemenea, sunt multe probleme in sectorul public dar dvs sunteti de fapt cel care discrimineaza si generalizeaza cu totul excesiv. Eu m-am referit la functii elective temporare care vin cu restrictii si nu pot fi valorificate bine profesional in alta parte si dvs tot sugerati ca primarii nu fac nimic si bugetarii in general (si toti) sunt ceva parazitar, super-avantajat.
      Sunt si destule anomalii, dar generalizari de genul pe care le faceti impiedica orice progres si spre modificarile care, de fapt, au sens. Oricum, a considera treaba de primar (de localitate mai mare, cel putin) ca usoara e eronat.

      Pct 7 – ati concluzionat tot pe o baza eronata, vorbind in continuare de bugetari in general, desi eu am vorbit de functiile elective temporare de parlamentar si primar.
      Nici nu pareti sa stiti ca singura alta functie electiva de decizie transversala – cea de presedinte al tarii – beneficiaza de o „pensie” rezonabila (si nu bazata pe contributivitate) si alte avantaje toata viata dupa incetarea activitatii.
      Cu atat mai putin nu va puneti intrebarea de ce celelalte pozitii elective majore nu ar trebui sa fie avute in vedere cu mecanisme similare (desigur, adaptat).
      Cu caracter mai general, nu ati raspuns de fapt la nici unul din argumentele din articol, si pare ca ati plecat de la pozitia subiectiva deja avuta si ati mers inapoi fara sa va testati niciuna din premize sau false impresii.
      Ce mi se pare regretabil nu este atat parerea dvs de la finalul comentariului dvs (pentru ca baza ei nu e fundamentata si va inteleg foarte bine frustrarea fata de cum merg multe lucruri in Romania), ci ca va si ratoiti la mine cum de am sustinut ce am sustinut.
      Nu este nici democratic (in asa o tara capitalista ca a noastra cum mentionati mai sus in comentariu), nici util pentru a mai avea si alte perspective.

      • @Lucian Bondoc, mulțumesc pentru răspunsul dumneavoastră. Doresc in primul rand sa îmi cer iertare pentru tonul comentariului anterior. Dumneavoastră ați avut o poziție punctuala și eu ar fi trebuit să fiu politicos. Îmi cer scuze din nou!
        Doresc să punctez doar câteva elemente cheie, dpmdv:
        – remunerație mare => contribuție mare => pensii pe baza de contributivitate mare
        – remunerație mare => pilonul 2 mare => pensie pe baza de contributivitate pilon 2 mare
        – remunerație mare => posibilitate pilon 3 mare => pensie pe baza de contributivitate pilon 3 mare
        – alegerea unui job/meserii este o alegere personala. Un risc care trebuie asumat personal. Nimeni nu datorează nimănui, decât sie însuși, in cazul alegerii unui anumit job.
        – „funcțiile elective” sunt opționale, nu sunt obligatorii, deci trebuie asumate personal, nu societal.
        – responsabilitățile și limitările oricărui job sunt specificate în legi, OUGs, regulamente, procese interne, CCMs, fise de post, KPIs samd. Orice job, pe orice nivel, presupune riscuri care pot fi la limita legilor. De aceea exista „departamentul/consultantul juridic”, „departamentul/consultantul economic” samd. Nu exista „pericole” sau „riscuri” ci „necunoaștere” și/sau „scuze”.
        – partidele in sine primesc lunar bani de la bugetul central (pe lângă contribuțiile individuale ale membrilor) care pot fi folosiți pentru arecompensarea extra specialiștii care aduc rezultate.
        – continuați să discriminați între o „plecare” de 4 ani pentru un job bugetar bine plătit și o femeie care sta 4 ani acasă pentru a creste 2 copiii născuți la 2 ani diferența. Pe ea nu o mai compătimește nimeni relativ la „pauza in cariera” și nu i se acorda un „safety net” relativ la acei ani.
        – ați pus accentul pe riscurile proiectelor începute și neterminate in timpul unui mandat de demnitar, fix cum un CEO/CTO/Manager are proiectele sale în timpul mandatului. Amândoi au riscul de fail. Nimănui nu i se acorda o „safety net” la fail. Managerul are bonus la câștig dar din bani privați, cu valoare adăugată, nu de la bugetul central. „Aleșii” au bonus un nou mandat (deci remunerare buna) daca reușesc in ceea ce fac.
        – „funcții elective temporare care vin cu restricții” sunt scuze. Absolut toate joburile private cu responsabilitate vin cu NDA (non-disclosure agreement), care limitează și viitoarele acțiuni, alegeri, joburi. Este o scuza subțire.
        Este trist cum oamenii se auto-discrimineaza in raport cu „aleșii”. Și acordă acestor „aleși” scuze și aure nemeritate folosind cuvinte pompoase.
        Îmi cer scuze din nou pentru tonul comentariului anterior. Și e ok, accept, la cate kkturi se plătesc din taxele și impozitele noastre, ce mai contează discriminarea prin „pensii speciale”!?

    • Excelent comentariu. mare răbdare mai aveți (mie mi-o sărit muștarul după primele paragrafe ale articolului și nici că-mi venea să comentez ceva aici mai ales că nu pot să înțeleg cum de pot apărea avocați ai aristocrației de partid și stat printre tinerii contributori ai platformei…doar dacă nu cumva se cred esențiali și visează și ei la pensiile alea speciale).

      • @euNuke, sa nu fim naivi! Sa nu uitam că din contribuțiile tuturor sunt plătiți „specialii”.
        Așa cum spunea @Dan mai jos, cu certitudine mulți avocați se incalzesc pe margine pentru viitorul proces care va începe în momentul în care se va dori anularea acestor „speciale”. Își exersează pledoaria și se pregătesc pentru orice argument. Nu are legătură cu logica, ci doar cu raționamentele favorabile cauzei. Este exercițiul cuvintelor pompoase specifice, la care se va apela când va fi nevoie.
        Meseria autorului este una liberală, nu este naiv (sper). Doar pragmatic.

        • Pentru Stefan: Ati intrat din nou in zona de aluzii fără bază și care nu va fac cinste. Tot ce am spus tocmai ca este concentrat pe logică. Mă aștept la argumente de acelasi tip (singurele care dau valoare unei discuții). Altfel, este clar că nu cunoașteți ce fel de asistență juridică face firma pe care o coordonez. Ce vă pot spune este că nu avem niciun primar sau parlamentar client și nici nu văd cum subiectul dezbătut în articol poate fi disputat în instanță. Am spus de vreo 4-5 ori (dacă socotim și comentariile) că primarii nici nu au avut pensii speciale până acum, iar parlamentarii au avut de puțin timp și în sume mici pentru primul mandat – vă tot referiți la alte categorii decât cele avut în vedere în articol.

          • Îmi cer scuze și aici, intenția mea a fost una pozitivă. Pragmatismul meseriei dumneavoastră ar putea justifica acest articol. Am incercat sa va înțeleg într-un context mai larg. Zen!

      • Pentru EuNuke: Nu trebuie să vă sară muștarul așa ușor . Sunt numeroase lucruri în România mult mai „meritorii” din acest punct de vedere. Oricum, viziunea dvs cu privire la „soluția” la subiectul în discuție (să nu mai plătim categoriile respective deloc) am vazut-o mai jos și îmi pare e mult mai în măsură să contrarieze (și am și făcut câteva precizări punctuale acolo).

  11. Teza D-voastra pleaca de la o prezumtie care merita dezbatuta mai pe larg. In ce masura functiile elective ar trebui cu adevarat tratate si remunerate (initial si apoi dupa terminarea mandatului) suplimentar pentru a balansa „imposibilitatea exercitarii altor activitati pe durata mandatului”, „expunerea personala (va ganditi probabil la cat de transparenta ar deveni in media viata persoanei”) si „responsabilitatile asumate”. Si sunt ele intr-adevar profesii? Nimeni nu e fortat sa candideze si eroarea pe care o facem este sa consideram ca „primar” si „consilier comunal/judetean” resp. „parlamentar” reprezinta o meserie – ceea ce este gresit si cauza constelatiei de abuzuri pe care le vedem la acest moment dat. Odata acceptata public (fortuit sau in virtutea inertiei, societatea neavand anticorpii necesari pentru a reactiona la timp) aceasta idee, membrii corpului din care se aleg cu precadere „reprezentantii” natiei n-au facut decat sa legifereze pro domo ceea ce mental au considerat din start a fi dreptul lor – „sunt alesul lor, tb ca sunt deasupra lor”. Si partea de pensie ce incalca principiul contributivitatii este doar o mica parte din imaginea de ansamblu. Postulati ca functia de reprezentativitate necesita resurse si mijloace la indemana care sa sustina „statutul” individului, pentru ca – nu-i asa – a fost ales sa reprezinte pe ceilalti (oricat de efemer) si nu poate umbla descult. Simpla salarizare – care vine la pachet cu contributie la fondul de pensie si acumulare de stagiu normal de cotizare nu mai e destul? Ne ascundem dupa deget si o numim „indemnizatie” – recunoscund ca nu e o activitate salariata, dar o folosim ca baza pentru un drept supraproportional de pensie (printre altele). Subiectul e prea vast sa incapa in cateva randuri – asi aprecia insa un scurt raspuns legat de incadrarea activitatii de acest tip in clasa mai larga a activitatiilor salariate. PS De ce parlamentarii unor natiuni mai bogate si cu democratii mai vechi – imi vin in minte Suedia, Elvetia, Norvegia, Olanda – nu acorda masini de serviciu si soferi parlamentarilor proprii? Cetatenii acelor tari nu se simt jigniti de faptul ca alesii lor sunt atat de modesti si „nereprezentativi” ?

    • Pentru Radu Diaconovici: Multumesc pentru comentariu.
      Parlamentarii si primarii nu sunt intr-adevar fortati sa candideze, dar pozitiile respective nu mai sunt de peste 30 de ani aspecte de hobby in timpul liber.
      Sunt functii care consuma mult timp, vin cu restrictii importante cu privire la ce se poate face in paralel, pot duce la consecinte majore in toata societatea si fata de care cred ca avem un interes cu totii sa atragem si stimulam oameni cat mai competenti si integri.
      La noi au fost duse partial in derizoriu tocmai pentru ca o parte din ocupanti sunt impinsi de incertitudini de genul descris in articol spre comportamente de favorizare pentru a avea la randul lor favoruri dupa sau in vederea incetarii mandatului. Dar nu trebuie confundat un simptom cu una din cauze.
      Tocmai pentru ca mandatele nu au valoare profesionala intrinseca in afara functiilor respective, asumarea lor ar trebui compensata. Altfel, ponderea oamenilor de slaba calitate tehnica sau morala va fi importanta – dupa cum si experimentam de 30 de ani deja chiar daca nu trebuie deloc generalizat.
      Problema nu este, deci, aceea de salarizare si beneficii pe durata functiei, ci de faptul ca acestea nu pot compensa si riscul de privare de cariera si de posibilitatea de a avea alte venituri dupa incetarea mandatului.
      De altfel, dupa cum am mentionat expres in articol, eu nu am propus sa se dea o pensie intreaga automat, ci doar daca se concretizeaza riscul de venit/cariera (de exemplu, persoana nu se angajeaza dupa sau o face la un venit mai redus). Daca un parlamentar sau primar ar deveni, de exemplu, CEO la vreo firma privata notabila la incetarea mandatului, nu ar fi nevoie a se dea nimic extra contributivitatii sau doar o portiune din indemnizatia respectiva.
      Chestiunea cu masinile de serviciu si soferii e una diferita. In Romania sunt multe alte aspecte mult mai discutabile. Stiu personal CEOs care au sofer – motivul fiind acela ca e mult mai important pentru societatea respectiva ca CEO-ul sa isi ocupe timpul cu problemele societatii sau altele legate de acestea decat sa arate publicului cum isi conduce singur masina prin oras sau cum pierde si el stand la volan o gramada de timp in trafic (in tarile nordice si infrastructura si marimea oraselor reducand totusi aceasta problema).

      • Sistemul actual perpetueaza clasa politica profesionista – si e cauza problemei. Distanta dintre electorat si reprezentantii alesi creste cu fiecare ciclu legislativ care mentine acest mecanism. Nu vad o problema in a face atractiva cariera de „ales” doar pentru persoane cu o cariera profesionala si care pot sa-si permita „pierderea de re-conectare profesionala dupa final de mandat”, primind in schimb putere asupra celorlalti. Pentru ca despre asta este vorba – primesti puterea de a decide asupra celorlalti (pe durata mandatului, in cadrul unui mecanism constitutional, etc.) si asta este o forma de implinire sociala si personala la care aspiri de regula (piramida lui Maslow) dupa ce ti-ai satisfacut alte necesitati / aspiratii. Politicieni la 25 de ani (plus intrepatrunderea prea lejera intre carierele in administratie cu cele in politica) – oameni cu zero experienta profesionala si de viata, care stabilesc reguli pentru ceilalti; oameni care vad in cariera politica calea spre inavutire – si D-voastra sustineti ca tocmai de aceea tb sa-i remuneram bine, ca sa nu devina otravitori pentru societate. Nu e mai simplu sa eliminam atractivitatea economica, decat sa (cum spunea un antevorbitor) „ii mituim” (pe ei si altii) ca sa fie corecti? Societatea are in continuare nevoie de arta, de profesori, etc. – cariere pe care la acest moment le remuneram modic – si totusi vocatia si interesul intelectual face ca domeniile acestea sa fie in continuare alese ca si cariere profesionale. De ce zona „alesilor” ar face abstractie. Nu pare (sigur, in lipsa unui studiu aprofundat, dovezile sunt doar empirice) ca sistemul actual de recrutare a politicienilor a atras majoritar persoane cu inalte valori morale, pregatire profesionala superioara, echilibru si empatie.

        • Pentru Radu Diaconovici – Deși nu pare, pozițiile respective tind să devină cvasi-meserii.
          Pentru că – spre deosebire de situația SUA și Marii Britanii de acum 250 de ani – aleșii nu mai sunt în prezent, în principal, bogații locului, ci s-a mers pe o separare formală din ce în ce mai pregnantă între politică și afaceri (dar cu unele probleme și inter-dependențe mai peste tot în lume), inclusiv raportat la incompatibilitățile și conflictele de interese considerate a fi relevante – pozițiile respective trebuie să aibă o atractivitate intrinsecă. Altfel, vor avea doar una extrinsecă (prin ce poți să faci de acolo pentru tine și prieteni).
          Ultimii 30 de ani arată la noi tocmai ce se întâmplă în ultima variantă – ponderile bune nu mai sunt suficiente la nivelul ansamblului țării.
          A merge în direcția opusă (altfel decât pentru a corecta anomalii sau distorsiuni) nu are cum să ajute. Întotdeauna se poate și mai rău (inclusiv prin a progresa mult mai puțin decât s-ar fi putut).

      • Ce rezultate au aleșii că sa merite recompense?
        De obicei și le iau singuri pe durata mandatului. Hai sa vedem cu ce intră și cu ce ies. Hai sa vedem satele. Fără apă și canalizare care par părăsite. Primăria tronează cu zeci de angajați. Hai sa vedem industria dispărută. Câtă nesimțire sa ai că sa ceri recompense pt situația în care ne au adus că țara. Instituțiile statului lucrează pt aleși. Oamenii sunt pe cont propriu. Se vede asta cu tot ce se întâmplă zilnic. Cei care își merită numele că primari și parlamentari se numără pe degete. Pt cine cereți recompense?
        Hai sa nu mai învelim adevărul cu minciuna. Nu tine oricât va străduiți.

        • Pentru Elena: Din păcate faceți o mare confuzie între simptome și cauzalități. Desigur, pătimaș și înclinat spre insulte ca destui oameni fără argumente (sau care invocă aspecte fără legătură, care privesc/se leagă de alte cauze).
          Nici măcar nu încercați să înțelegeți de ce s-a ajuns în punctul în care vedeți toate problemele respective în primării – că nu din cauza pensiilor speciale că nu au existat.

  12. Să avem pardon stimabile: nu confundați pensia specială sau nu cu sinecura!!
    Pensiile, în general, sunt de fapt indemnizații cuvenite CONTRIBUABILILOR, nu oricui. Adică nu reprezintă recompense pentru perioada de inactivitate.
    Demnitarii sunt reprezentanții electorilor având atributele unor avocați. Aceștia sunt îndreptățiți sa primească nu pensii ci onorarii și decontarea cheltuielilor făcute pentru îndeplinirea mandatelor primite de la alegători. Ei ar trebui să-și asume răspunderea pentru activitatea de demnitar, fără să pretindă venituri necuvenite de la cetățean.

    Legat de încasarea pensiei cu salariul, va spun ca e profund nedrept întrucât pensia se plătește persoanelor INACTIVE, ca principiu. Dacă poți munci arunci primești salariu, care acoperă nevoile.

    • Pentru Doru: Din pacate dvs faceti confuzii. Avocatura e o profesie, se poate practica cu clienti diferiti, succesivi, etc. Un mandat de primar sau parlamentar nu e ceva repetabil/folosibil ca atare dupa ca sa fie suficient „onorariul” din timpul mandatului si pentru dupa.
      Chestiunea cu asumarea raspunderii fara sa fie acoperite si riscurile – mai ganditi-va la propria situatie daca ar fi asa la indemana.
      Sunt de acord, in schimb, ca aspectele de cumul trebuie analizate sceptic (cel putin cumulul100% neavand sens, de regula).

  13. Cateva nedumeriri:
    – in tipologia 1. Pentru ca o anumita categorie de salariati isi asuma riscuri suplimentare TEORETICE ( politie, armata , servicii) – apreciate prin salariu si, implicit prin pensia rezultata-, toata categoria trebuie sa primeasca sporuri suplimentare, chiar daca marea majoritate n-a tras un glont real in toata cariera ei?
    – in tipologia 2- ( magistrati). Se presupune cumva, a-priori, ca avem de-a face cu o categorie de mari corupti pe care, decat sa-o mituiasca clanurile din banii lor,, mai bine s-o mituiasca statul cu diverse beneficii ante si post pensionare din banii nostri?
    – in tipologia 3:
    – Iata cum, in viziunea autorului, statul roman ajunge sa fie, practic, santajat de catre primari/parlamentari: „Nu ne dati salarii mai mari, sporuri, pensii suplimentare cat incape, noi nu o sa mai…..Nu o sa mai ce? Nu o sa mai candidam la posturile de primari, vice, s.a.m.d.! O sa lasam listele de candidati la parlament goale!” Groaznica perspectiva! Ce-ar fi sa incercam un experiment!
    – Pe ce considerente ar trebui sa ne ingrijim ca aceste categorii, dupa ce ies la pensie, nu cumva sa traiasca cu mai putin decat inainte? Adica, noi toti ailalti putem?

    • Pentru Adrian Cristescu: Multumesc pentru comentariu.
      – Legat de tipologia 1 – situatia fiecarei categorii ar trebui intr-adevar discutata raportat la toate cele 7 puncte mentionate in articol (inclusiv partea de distorsiuni). Nu pare normal nici cum este acum, dar nici sa se mearga pe ideea, ca daca se intampla ceva, un grup va merge sa rezolve si – doar cei care merg efectiv si scapa si cu viata – o sa aiba pensie speciala.

      – Legat de magistrati – sunt destui oameni care nu ar lua nimic si daca ar avea salariul minim, dar statistic, nu e o politica publica eficienta. La noi s-a transat deja ca e nevoie sa salarii peste medie in magistratura si acest lucru s-a facut cu rezultate foarte bune cred, in medie. Nu trebuie pierdut din vedere ca un salariu mare creste si atractivitatea pentru performeri (concurenta la examenele pentru magistratura fiind mare). Credeti ca situatia din educatie in Romania nu are legatura si cu salariile mici pentru multi profesori?
      Sunt si alte implicatii – un salariu mic la oameni care decid dreptatea in instante nu doar ca ar creste mult riscul de abuz de putere si de coruptie, dar ar putea duce si la consecinte mai putin analizate – inclinatie spre decizii frustrate impotriva celor mai breji, cu efecte potentiale in economie, etc.
      Or, daca s-a stabilit deja ca e nevoie de salarii bune in magistratura, are sens sa se considere ca la pensie ar fi in regula sa fie pensii mici? Problemele acolo tin mai mult de distorsiunile mentionate. E anormal sa se plece la pensie la 45 de ani sau sa se poata manipula cuantumul primei pensii, etc.
      -Legat de tipologia 3 – e ciudat ca Romania a experimentat deja diferenta de eficienta dintre o politica publica cu salarii si pensii mici si una cu salarii si pensii mari in cazul magistratilor, dar ne e greu sa realizam ca situatia e absolut similara si la parlamentari si primari. Gasesc si mai ciudat ca ne vine si mai greu sa realizam ca la parlamentari si primari situatia e si mai pregnanta pentru ca nu e stabilitate pe post.
      Problema nu este ca nu se va mai candida, ci ca o pondere relevanta dintre cei care candideaza o fac pentru motivele pe care de fapt nu ni le dorim.
      Ce am incercat sa arat in articol este ca abordarea de a le arata noi lor ca nu sunt speciali este una de a ne arata noua ca se poate si mai rau si ca nu are atat legatura cu structura morala a unui individ, ci si cu constrangerile, riscurile si implicatiile unei pozitii elective temporare.
      Reamintesc ca primarii nu au avut pensii speciale pana acum si parlamentarii putin si insuficient la primul mandat – deci tot ce ne nemultumeste in Romania nu poate fi legat de ele (ci mai degraba partial, de lipsa lor).

  14. Autorul greșește în mod fundamental.

    În primul și în primul rând serviciile publice în România sunt extrem de proaste. Autorul spune că tot soiul de beneficii speciale sunt necesare pentru a atrage „personal calificat” în aceste servicii publice ce oricum nu funcționează. Bun dar dacă personalul ăla calificat nu e atras atunci România va continua să aibă servicii la fel de proaste (sau poate chiar ceva mai proaste – mai contează?) dar cu cheltuieli mai mici – ceea ce nu e de lepădat. Țara e practic paralizată de plata pensiilor și lefurilor de stat.

    Autorul vorbește de multitudinea de primari și consilieri locali ce trebuie cumva plătiți & ghiftuiți. Numai că să nu uităm că probabil peste 80% din localitățile din România pur și simplu nu-și pot plăti angajații și aleșii administrației locale. Câte sate și comune avem în care nu se produce nimic dar, care totuși au primari, viceprimari, consilieri, funcționari, plătiți conțtincios de la buget etc? Care e rostul lor?! Dacă o localitate nu și-i permite, atunci n-ar trebui să-i aibă. Punct.

    Suburbia americană în care locuiesc are 12000 de locuitori. Primarul are un salariu de $1/an. La fel consilierii locali și școlari. Primarul actual are o cârciumă la exitul autostrăzii. Lucrează la primărie numai atunci când e nevoie. Singurii funcționari permanenți de acolo sunt 3 doamne pensionare care fac voluntariat fără a fi plătite. Am fost consilier școlar timp de 2 ani. E o chestie civică, Nimeni nu cred că s-ar fi așteptat să facă bani din asta. Aveam ședințe de consiliu o dată sau poate de două ori e săptămână seara. Singurul „beneficiu” era că primarele aducea la ședințele de consiliu alunele expirate ce nu le putea vinde la cârciumă. Cineva de altfel l-a amenințat că o să-i ardă o găleată de alune în cap dacă nu mai aduce din alea în care-ți lași dinții :)

    Altfel serviciile locale funcționează perfect. Bugetul de ~ $23 milioane/anual se duce în cea mai mare parte pe districtul școlar independent ce nu primește bani de la stat, dar e unul din top 10 pe SUA. Poliție locală nu avem, iar serviciile de pompieri sunt asigurate de suburbia vecină căreia îi plătim o contribuție anuală modestă. Când e nevoie de repararea drumurilor se face refendum și se percepe o taxă suplimentară pe proprietăți. Serverele primăriei, arhivele și software-ul costă sub $15000/an. Curățenia publică și dezăpezirile costă și ele sub $700000/an. Sunt subcontractate și sunt la un nivel de calitate greu de imaginat în România.

    Orașele mari care au funcționari și consilieri „profesioniști” plătiți full time sunt într-o situație catastrofală. Exact ca-n România: Mizerie, servicii proaste, scandaluri de corupție, școli catastofale ce produc analfabeți pe bandă rulantă, etc.E limpede că sistemul cu aleși din ăștia profesioniști nu prea funcționează niciunde.

    La fel în cazul paralmentarilor. Dacă omul ăla merge în parlament pentru leafă și pensie înseamnă că toată viața lui a fost doar o ratare. Cum va fi ratatul ăla capabil să facă ceva pentru aleșii lui în 4 ani dacă n-a fost capabil să facă nimic pentru el însuși o viață întreagă?

    • Pentru Josef Svejk: Povestioara dvs din suburbia americana in care inteleg ca ati trai este placuta si amuzanta.
      M-a miscat mai ales faza cu alunele expirate, precum si cunoasterea dvs cu totul lacunara dar instructiva legata de serviciile pbulice locale si de ce face o primarie. Trecand la lucruri mai serioase:
      (a) faptul ca serviciile publice din Romania sunt extrem de proaste tocmai ca ar trebui sa va dea de gandit. Nu e din cauza „pensiilor” speciale ale primarilor ca nu au avut pana acum si – cand sa aiba – s-au suspendat.
      (b) orice primar de localitate mai mare are f multa treaba. Orice parlamentar care chiar citeste ce voteaza are multa treaba;
      (c) nu trebuie amestecata activitatea de consilier care consuma mult mai putin timp cu cea de primar, viceprimar, presedinte de consiliu judetean sau parlamentar.
      (d) e laudabil ca primarul american de unde inteleg ca locuiti ar lucra pentru 1 dolar pe luna – dragutul de el. Au fost si la noi chiar parlamentari care si-au donat tot salariul lunar uneori, inclusiv parca Dragnea – nu as avea nici cea mai mica incredere intr-un parlamentar si primar care face asta decat daca era deja bogat cand a inceput politica. Va sfatuiesc si pe dvs si pe ceilalti cititori in acelasi sens.

      • a.) Aha! Deci dacă-i dăm pensie specială lu’ primaru’ Rățoi din Pașcani o să arate Pașcanii ca soarele de pe cer?! Nici poveste! Va fi la fel de rău numai că va fi la fel rău pe mai mulți bani. Veniturile fincționărimii publice române și numărul funcționarilor au crescut ca din apă în ultimii 15 ani. A văzut cineva o îmbunătățire a serviciilor publice de pe urma acestor măriri?! Nimic! Care e sensul acestor cheltuieli ce au ajuns să sufoce țara?!

        b.) Puteți să detaliați un pic? Ce treabă are primarul? Uimiți-mă! Am un soi de unchi care e primar într-o localitate românească mai mare ca cea din SUA în care stau. E primar din 2004. Nu a făcut niciodată nimic. Conform propriilor spuse, nu are de gând să facă vreodată ceva afară de vânătoare și pescuit – pasiunile vieții sale. E reales cu majorități confortabile de cetățenii ce-i apreciază „realizările” – care or fi alea nici el nu știe :). Ca tot românu’ imparțial a cam trecut pe la toate partidele :) Ce sens are să plătești unul din ăsta cu mai multe de $1/an?!

        Primarul nostru dinainte crâciumarului, era un colonel în retragere care era și președinte la Country Club. Cea mai mare parte a timpului juca golf. Lucra la Country Club mai mult ca la primărie :) și călătorea enorm pe la tuneele de golf pentru pensionari din toată țara. Primăria mergea perfect și atunci, chiar dacă ăsta nu dădea în fiecare zi pe acolo așa cum face cârciumarul – ce se laudă că nu e zi să nu petreacă măcar 30 de minute în primărie :) înainte de a-și deschide cârciuma. Bietul colonel a fost pur și simplu zdrobit de rușinea de a pierde alegerile în fața cârciumarului. Nu mai vorbea cu nimeni. În semn de protest s-a mutat în Florida :)

        c.) Nu-i vorba de a le amesteca ci de a înțelege necesitatea ca ele să fie profesii „full time”. Așa cum am mai spus, bazat pe tot ceea ce văd în jur pot spune doar că acolo unde sunt o grămadă de funcționari și aleși plătiți cu lefuri ca într-o profesie normală NIMIC nu funcționează. Deci modelul e pe ici și colo prin punctele esențiale complet greșit.

        d.) În majoritatea suburbilor americane aleșii locali lucrează pe nimic, sau acolo unde toți aleșii trebuie aă aibă leafă lucrează pe $1/an. E o chestie de civism. În statul în care locuiesc congresmen-ii sunt plătiți cu leafa minimă de $7/oră sau cât o fi. Pot să spun că nivelul dezbaterilor e mult mai ridicat ca-n parlamentul României, iar totul funcționează mult mai transparent și mai eficient.

        Înțeleg că vi se pare deplasat ca un ales să-și facă treaba fără a fi plătit de la ușculița patriei. Problema e că aleșii plătți peste medie nu performează deloc. Sunt puzderie de indivizi ce fac voluntariat și trudesc prin fundații „non-profit” în România. Cred că merită încercat și în politică. E posibil să nu fie cu nimic mai bine ca ceea ce e acum. Însă măcar va fi mult mai ieftin.

        • Pt Josef Svejk; Dupa cum am tot repetat, primarii nu au avut pensii speciale pana acum, deci nu pensiile lor au sufocat tara, etc.
          Ideea de a incerca sa nu mai platim deloc alesii ca asa ar urma să fie mai ieftin e pur și simplu hazlie. Daca nu ar fi avansata in gluma, ar fi o propunere aberanta din orice perspectiva de politica publica si comportament uman.
          Am spus-o si mai sus – orice parlamentar sau primar care ar lucra degeaba ar trebui privit cu foarte mare neincredere daca nu ar fi deja bogat la intrarea in politica.

          • Intrebarea era cu totul alta: Credeți că dacă primarelui Rățoi din Pașcani (aflat la datorie din vremea lui Pingelică) i s-ar oferi o pebsie specială orașul ar arăta mai bine sau ar fi mai puțin prădat? Evident că nu. Dacă nu lui Rățoi, atunci pe care primar l-ar transforma pensia specială din pungaș în geniu administrativ.

            ideea de a nu-i plăti pe primari și alți funcționari locali e foarte serioasă. Majoritatea localităților din România nu pot colecta mai nimic pe plan local. Nici pe departe să acopoere lefuriule primarilor și restului aleșilor și conțopiștilor. Ce sens are să aibă o întreagă structură administrativă degeaba? Se găsesc destui oameni să o facă pe primarul e gratis de dragul fuduliei. Vor administra localitățile lor prost? Probabil! Dar măcar o vor face pe gratis.Acum aceleași localități sunt administrate extrem de rău pe mulți bani.

            Aceeași chestie despre parlamentari. Dacă omul la n-a fost capabil să-și zidească lui însuși o avere astfel încăt să poată face un serviciu public, și are nevoie de o leafă de subzistență pentru a face acel serviciu public înseamnă că e un ratat. Ce sens aresă fim reprezentați de ratați?!

  15. Ideea ca daca le dam functionarilor publici pensii mai mari acestia nu vor mai lua spaga e ridicola.

    Bugetarii de lux nu au limite asupra lacomiei lor, ei vor stoarce toti banii din toate locurile la care au acces.

    Oamenii astia nu au constiinta. Ca exemplu il dau pe Dorneanu, cu 4 pensii – daca asta nu e nesimtire, atunci ce e?

    • Pentru Marcel: Statistic, ridicola este ideea ca a avea salarii mici si pensii mici la pozitii de putere e eficient ca politica publica. La magistrati de ce credeti ca s-a schimbat radical sistemul acum 15 ani? Doar ca s-a trecut in partea cealalta cu pensionari si la 45 de ani.
      Generalizarile dvs sunt, de asemenea, absurde (si nedrepte) – desi inteleg frustrarea din spate legate de ponderile de anomalii vizibile in Romania. Doar ca, din pacate, confundati unele simptome cu unele cauze.
      Nu stiu ce cumul are o persoana sau alta, dar sunt pentru remedierea oricaror anomalii cum am fost, cred, foarte clar si in articol.

      • Dumneavoastră trăiți în România. Vi se pare cumva că măririle de lefuri ale funcționarilor publici mult peste nivelul inflației au dus la o creștere calitativă a serviciilor?! Am puțin de a face cu autoritățile românești – am cam lichidat tot ce mai aveam în România. Totuși în rarele interacțiuni cu ei nu am avut nicio clipă impresia că s-ar fi îmbunătățit ceva față de vremurile când erau rău plătiți. Dimpotrivă! Par a fi și mai abitir extrași din direct povestioarele vesele ale lui Gogol.

        P.S.: Stalin a avut ideea tâmpită că: „acumularea cantitativă generează un salt calitativ”. Nu e deloc adevărat. Ideea mustăciosului și-a dovedit de nenumpărate ori falsă și niciodată adevărată.

        • Pentru Josef Svejk: da, am inteles, ati trai in SUA.
          La intrebarea dvs punctuala – da, au fost efecte pozitive clare si sunt diferente importante fata de acum 20 de ani, de exemplu.
          Problemele (ca mai sunt multe) tin mult mai mult de alte aspecte – politizarea a numeroase pozitii, dublul standard in intern – unii care muncesc mult, destui care nu fac nimic, etc. Or, acestea din urma tin partial tocmai de ponderile de probleme de competenta si calitate morala din legislativ si primari, consilii judetene, etc legat de lipsa unui regim atractiv sau rezomabil prin el insusi la varf.
          Inclinatia spre a face tot felul de favoruri si rabaturi de la performanta si exceptii a fost foarte mare, rezultand in conivențe, etc. Se pare ca sunt și destule cazuri de functionari care dau o parte din salariu sau bonus catre unii șefi (sau sunt rude cu ei), etc.
          Nu trebuie confundat un simptom cu adevarata cauza (aspecte de genul mentionat, avand, oricum, cauzalitati multiple).

          • Domnule Bondoc, cu tot respectul astea-s povești vânătorești generalizatoare :)

            Dacă am nevoie de ORICE (indiferent cât de îndreptățit aș fi!) de la administrația română cea mai simplă variantă e să văd pe cine știu în bransă ca să-mi rezolve în 20-30 de minute o chestie ce altfel poate dura săptămâni. Nu văd și n-am auzit pe nimeni să fi sesizat vreo îmbunătățire. Dimpotrivă. Aparatul administrativ pare mai anchilozat și mai corupt ca acum 15-20 de ani.

            Cine crede că serviciile publice româneștis s-au îmbunătățit cu măcar 5% în cei 15 ani în care leafa medie administrației publice a crescut de vreo 8-10 ori (in termeni reali) să ridice două dește și să ne uimească pe toți cu revelațiile sale :)

            • Nu vă întrebați de ce sunt așa multe probleme? (că nu din cauza „pensiilor” speciale că nu au existat acolo) Credeți că e așa o chestiune de destin sau că mulți din sectorul respectiv ar fi „specii” diferite? Nu ar fi oare posibil ca mecanisme proaste să conducă regulat la comportamente proaste? Și că ar trebui, poate, alte mecanisme?

            • Pentru Lucian Bobdoc

              Domnule Bondoc, până un a alta vedem că pomparea de tot mai mulți bani în administrația patriei are rezulatate 0 sau negative. Evident că soluția nu e pomparea a și mai mulți bani în ceva ce oricum nu funcționează. E lecția de project management 101, dacă vreți :)

              Singura idee pe care o aveți e aia din povestea avionului care decolează fără a avea un plan unde anume vrea să aterizeze. Nu are nici hărți și nici instrumente de navigație, dar speră să-i iasă în față o pistă suficient de lungă. Evident că unica finalitate e prăbușirea…

              Fără îndoială că „mecanismele proaste conduc regulat la comportamente proaste.” Adică băgatul banilor cu nemiluita în administrație i-a dat acesteia sentimentul nemuririi și atotputerniciei transformând-o într-o imensă tumoare ce sufocă România. Sigur deci că trebuie alte „mecanimsme”.

              Cum nici eu și nici dumneavoastră nu avem nici cea mai vagă idee despre ce anume ar putea transforma birocrația fanariotă acRomâniei în ceva util și funcțional, înseamnă că măcar trebuie tăiată risipa. Nu-i așa?! Aveți orice altă idee cât de cât fezabilă?

          • @ Lucian Bondoc 11/03/2021 At 20:44
            Va dau eu un exemplu punctual privind efectel e”pozitive clare”de care vorbiti.

            Am trimis – in 20 august 2020 – o adeverinta privind un spor permanent (14% in aviatie) pe care l-am primit peste 6 ani pentru mi se recalcula pensia. Adeverinta era atasata la un e-mail.
            Niciodata nu am primit vreun un raspuns concret ci doar mi s-a raspus, chiar a doua zi, …… spre rezolvare serviciului…..).
            Am revenit la 30-40 de zile prin e-mail pentru ca s-a introdus digitilzarea nu-i asa ?
            Inainte de Craciun 2020 am fost informat ca mi s-a transmis un raspuns prin scrisoare recomanadata care – fireste – n-a ajuns la mine.
            Am fost mirat de aceasta alegere si am cerut sa mi se trimita o copie atasat la un e-mail.

            Intr-o duminica din februarie 2021 urmarind o emisiune TV, am trimis un e-mail moderatorului care-l avea invitat pe noul Presedinte la Casei Nationale de Pensii dl. Daniel Baciu.
            Domnia sa s-a mirat ca nu s-a raspuns ai a informat / confirmat ca orice casa de pensii trebuie sa rezolve in 45 de zile orice cerere de recalculare.
            Pe 1 martie 2021 bazat pe afirmatia d-lui Daniel Baciu am informat – evident prin e-mail – despre acest terme de 45 de zile si pe cei de la casa de pensii sector 5.
            De data asta n-am mai primit nici macar e-mailul obisnuit expediat a doua zi cu…..transmiterea spre rezolvare.

            Deci eu sunt un caz punctual din nenumaratele „efecte pozitive”.
            In calitate dvs. de avocat cred ca m-ati putea ajuta sa rezolv acest caa punctual si ati putea demonstra ca cele afirmate de dvs. sunt reale si eu sunt dor un accidente nefericit in activitate casei de pensii.
            Adresa de e-mail este reala si v-o poate pune la dispozitie administratorul acestui site. Va voi trimite toate e-mailurile si celelate date (nr. de inregistrare, dosar nr.).
            Va multumesc anticipat pentru sprijin.

            • Dl. Bondoc se referea strict la chestiunile strategice & de principiu. Nu se încurcă în mărunțișurile & meschinăriile cotidiene ale strălucitei administrații românești „care per ansamblu merge tot mai bine” dar nu vreți dumneavoastră să vedeți realitatea :)

              În rest liniște și pace. Se aud greierii…

              P.S. L-am întrebat pe un amic ce trăiește în România dacă se vede ceva îmbunătățireaâ în serviciile publice acum că-s totuși plătiți ceva mai bine ca odinioară. Omul a sintetizat situația perfect: „Sunt la fel de incompetenți ineficienți ca și înainte. Atâta doar că s-au ticăloșit: Acum fac rău de dragul răului.”

            • Pentru Dinu I: Nu sunt sigur că am înțeles bine problema – pare să nu privească articolul ca atare, ci o situație în care nu vi s-a răspuns la o solicitare de recalculare a pensiei pe baza unui document nou.
              Dacă este vorba despre această ultimă situație, ar trebui să demarați procedurile legale, existând riscul potențial și de prescripție pentru o parte din perioada care vă interesează.

  16. Acum ~250 ani părintele teoriei economice a capitalismului, Adam Smith, spunea in The Wealth of Nations ca exista slujbe productive si slujbe neproductive. Se inspira dintr-o categorisire a lui François Quesnay, primul marchiz de Mirabeau, care le numea pe ultimele slujbe sterile (acesta includea aici in special nobilimea franceza proprietara de pământ, nobilime din care făcea si el parte!). .
    Adam Smith considera slujbe neproductive pe cele din armata (necesara doar temporar), churchmen, lawyers, physicians, men of letters of all kinds; players, buffoons, musicians, opera-singers, opera-dancers, etc. Putem bineînțeles sa nu fim de acord cu clasificarea lui Adam Smith (in special referitor la doctori) dar ceea ce uimește probabil este lipsa in lista lui Adam Smith a politicienilor. Explicația este simpla, la vremea lui politicienii nu erau plătiți de loc sau beneficiau doar de rambursarea unor cheltuieli de călătorie. Abia dupa 1906 s-a introdus plata parlamentarilor si atunci limitata la perioada activa a mandatului (adică cat se afla fizic in Parlament).
    Am făcut aceasta introducere pentru a arata ca astăzi avem de-a face cu o distorsionare grava a rolului pe care unele categorii profesionale il joaca in societate, categorii care ar putea intra in cea numita de un un alt britanic „bullshit jobs”.
    Putem glosa si argumenta frumos despre presupusele privațiuni pe care le-ar avea o parte din categoriile enumerate de autorul articolului, realitatea este ca, parafrazându-l pe Shakespeare, ceva este putred si in Danemarca (citata ca exemplu de autor) cand legiuitorii isi acorda singuri pensii speciale.
    Ca veni vorba de Danemarca: „nobody receives a parliamentary pension as long as he or she receives basic remuneration or supplementary remuneration.” In plus pensia este scalabila si depinde de numărul de ani petrecuți in Parlament, atinge max dupa 20 ani de MP), iar membrii care-si pierd mandatul înainte de 60 ani primesc o compensație fixa pe max 2 ani.
    Sa dai pensii speciale unor primari si viceprimari de comune de max 1000 locuitori, unor ofițeri care ies la pensie la 45 ani si apoi isi fac o firma de paza, unor magistrați care ies la pensie la 60 ani si-si fac o forma de avocatură este curata neobrăzare.

    • Pentru Cinicul: Dupa cum am fost, cred, clar in articol, sunt perfect de acord ca distorsiunile trebuie remediate.
      Dupa cum am fost la fel de clar, nu sustin ideea de a se acorda o pensie speciala in procent de 100% indiferent de ce se intampla dupa, ci mai ales daca riscul de cariera sau venit se concretizeaza.

      Pe de alta parte, vremea lui Adam Smith nu are nicio legatura cu cea de acum.
      Foarte multa lume uita ca cei care au votat Constitutia americana erau toti deja bogati si nici Parlamentul britanic nu era relevant diferit. Multi votau relevant si pentru propriile afaceri.
      De atunci, insa, a avut loc o separare pe care orice analiza obiectiva trebuie sa o ia in calcul.
      Scandalizarea pe care o afisati la final – real sau mimat – e cu totul deplasata in context nu doar ca ton, dar si tocmai prin prisma confuziei pe care o faceti intre situatii care nu au nicio legatura, precum si a extrapolarii unor distorsiuni intr-un mod care oculteaza ratiunea de fond din spate din perspectiva mecanismelor implicate.
      Adica primari si parlamentarii ar trebui tratati foarte diferit de presedintele tarii (desi sunt alesi prin vot direct toti si sunt functii cvasi-full time) si „reforma” ar trebui inceputa fix cu locul unde nu au fost de fapt pensii speiale pana acum.
      Sunt masuri care nu au cum decat sa fragilizeze decidentii respectivi si sa-i faca in ponderi mai mari mai santajabili, inclusiv politic, si mai predispusi la comportamente paguboase, unele chiar neconstientizate – aspect evident si din ultimii 30 de ani.

      • Diferenta între jobul de președinte și jobul de parlamentar tine de reprezentativitate. E un raport de 1:22.000.000 că și reprezentativitate. Președintele reprezintă tara pe plan exterior. Un „special” se amesteca între ceilalți 600 anonimi „interiori” dintr-un mandat. (Probabil ar trebui redeschisă discuția privind referendumul 300).
        A fi parlamentar presupune a avea o reprezentativitate de 1 deputat la 70.000 locuitori și 1 senator la 160.000 locuitori. Un raport de 0.003, respectiv 0.007. Beneficiile jobului de președinte ar trebui sa fie de 140 ori mai mari decât cele pentru senatori și de 315 ori mai mari decât cele pentru deputații. Probabil că sunt.

        • Pentru Stefan: reprezentativitatea mai largă este irelevanta pentru modul in care stimulam atractivitatea functiei si comportamentul pe aceasta.
          Pe rationamentul dvs ar fi trebuit sa fie date indemnizatii pe viata, casa si paza, etc si celor care au pierdut alegerile prezidentiale ca si ei au avut mult mai multe voturi decat un parlamentar sau primar.
          Marea majoritate a deciziilor care conteaza pentru populatie se iau in parlament si de primari – avem un interes sa stimulam atractivitatea acestor pozitii si comportamentele de calitate si etice pe durata lot.
          Ar fi normal, cred, ca forurile care reprezinta democratia dintr-o tara sa fie tratate pe principii comune si cu mecanisme corecte ca implicatii raportat la caracterul temporar si responsabilitati.

          • Va rog, nu îmi atribuiți raționamente favorabile cauzei dumneavoastră. Nu consider ca orice raționament se sfârșește automat cu darea de foloase.
            Omiteți, intenționat probabil, faptul că procesul electiv este deja o „munca” remunerata proporțional cu voturile primite.
            Nu ați vorbit nicăieri de un proces de evaluare a muncii, beneficiile fiind, o consecință a plusvalorii muncii.
            Nu pomeniți nicăieri despre distincția între puterea reprezentativa (parlamentară) și puterea executivă (guvernul). Discriminați extrem de mult și intre oamenii din cele două categorii.
            (Responsabilitatile și deciziile executivului sunt mult mai mari, că și influența directa, fata de inacțiunile „specialilor”. Executivul suferă continuu de o expunere și de un proces de evaluare publica. Diferența este că ei nu sunt aleși, ci sunt numiți. Ok, continuați să discriminați!).
            Sigur, cum va este convenabil!

            • Pentru Ștefan: Raționamentul era al dvs, doar am precizat una din implicațiile logice pentru a arăta de ce nu sunt de acord cu el.
              Nu e vorba de o „cauză”, ci de o propunere bazată pe argumente, cred, destul de detaliate. Mai degrabă dvs păreți să vă poziționați ideologic și, cumva, pătimaș.
              Faptul că articolul a privit unele categorii, nu însemnă că discriminează categorii la care nu s-a referit deloc.
              Nu am înțeles ce doriți să spuneți prin propoziția:
              „Omiteți, intenționat probabil, faptul că procesul electiv este deja o „munca” remunerata proporțional cu voturile primite.”
              Nu se trăiește din voturi.

            • @Lucian Bondoc, candidații la președinție sunt remunerați proporțional cu voturile primite. Campania lor electorală este subvenționată din banii de la buget => Exercițiul candidaturii (și) pentru cei care pierd alegerile este unul remunerat => absolut, da, se trăiește din voturi.
              Partidele electorale își decontează cheltuielile din campania electorală (deci și cele de personal) => absolut, da, se trăiește din voturi!
              Discriminați între categorii atâta timp cât pentru toți ceilalți algoritmul este: munca => remunerație => contribuții pensii pilonul 1, 2, 3 => pensie contributivă. De ce unii sunt mai „speciali” pentru alții? De ce o „slujba electivă temporara” este mai specială decât o „slujba temporara”? Nu este asta fix definiția discriminarii?
              Pătimaș, ideolog? Nu cred. Mai degraba ne-ați provocat pe toți, intrând in dialog cu fiecare. Apreciez și respect, alaturi de ceilalți comentatori, implicarea dumneavoastră.

  17. Din articol si comentariile autorului inteleg ca odata ales individul devine unul special, are protectie nu doar in timpul mandatului dar pe viata. Autorul zice ca e sub demnitatea alesului dupa mandat sa revina la viata normala si sa-si savureze legile date din pozitia cetateanului de rand, trebuie sa-i asiguram un statut social, merite, onoruri si o situtatie foarte buna in continuare (nu e clar ce face in continuare?). Nici nu conteaza mult rezultatul, idea e ca daca dam astea la toti poate o masa critica din ei peste ceva timp va face ceva mai bun decat fac acum.

    Inteleg corect?

    • Pentru Ion: Nu prea. Problema la functiile elective temporare este aceea ca nu e clar care ar fi viata aceea normala la care va referiti si care ar fi reluata dupa 4 ani si acest risc ar trebui avut in vedere.
      Ce am propus este ca indemnizatia speciala respectiva sa se acorde integral doar daca riscul se concretizeaza 100%, nu si daca un fost primar, de exemplu, castiga mult si dupa mandat.
      Conteaza, de fapt, rezultatul si chiar mult – il si vedem in ultimii 30 de ani cand nu au fost pensii speciale pentru categoriile la care m-am referit in articol (a fost doar ceva partial si putin timp la parlamentari).
      Tocmai acest rezultat ar trebui sa duca la schimbarea abordarii ca sa nu o tinem tot asa.

      • O problema mare este ca odata devenit special acea persoana ne face regulii si decide pentru noi, impotriva noastra. Lui ii este greu sa coboare dupa mandat pe pamant si sa-si savureze rezultatele. Ei nu merg pe jos cu transportul public in fiecare zi la serviciu sa-si vada rezultatul muncii, ei nu folosesc aceleasi spitale, nu se lovesc de aceasi birocratie. Mai sunt deciziile lor bune? Ei se deconecteaza complet de la realitate.

        Dumneavoastra propuneti sa le dam bani si dupa mandat, ca sa nu se reconecteze la realitatea de pe teren. Recunoasteti ca sunt riscuri acolo la implementare si dupa mandat nu se mai regasesc in societate. Probabil vreti sa spuneti ca exista consultanti, specialisti , lobby, care produc niste politici publice. Aceste politici publice sunt nepopulare, de multe ori sunt asa de absurde ca pur si simplu ca cetatean nu poti sa te conformezi. Sunt asa de contradictorii si prost facute ca nu le intelege nimeni. Cineva trebuie pus la inaintare sa le impuna, acesti primari si deputati. Hai sa le cream lumea lor mai buna paralela ca ei sa poata face acest lucru. Urmatorul pas o sa ziceti ca legile nu se aplica la toti la fel, ca acei care au fost in sistem deja se supun altor regulamente, si se intampla deja de facto.

        In privinta „castiga mult si dupa mandat …” sunt absurditati, ce ne pasa cat castiga dupa mandat? poate sa castige cat doreste el. Nu stiu daca ati lucrat la privat, dar si la privat cand lucrezi la o companie mare exista contract cu restrictii in timpul si dupa. Eu doresc la orice om sa poata lucra cat doreste si cat poate si pana la 100 de ani. Terminati cu prostiile astea cu cumuluri, pensii si cersit de privilegii, nu limitati oamenii care muncesc. Si tata si socru meu au lucrat pana dupa 70 si au fost foarte tristi cand nu au putut continua, fiindca ei se simteau foarte bine. In belgia am vazut ca statul incurajeaza sa lucreze lumea si dupa pensie. Numai la noi toti vor sa iasa devreme la pensie si sa nu faca nimic.

        • Pentru Ion: M-am obișnuit deja cu stilul dvs de a distorsiona ce se spune.
          Limitez eu pe cineva să muncească? Nu am spus expres că ieșirea la pensie la 45 de ani pentru funcțiile stabile e lipsită de sens?
          Mai și luați aiureli cu copy-paste din arhiva dvs de „comentarii” – cum adică dacă aș lucra la privat – doar acolo lucrez de 20 de ani și este evident că nu lucrez în sectorul public pentru că, spre deosebire de dvs (care puteți poza în orice vă cere rolul) – am identitatea și profesia pe site.

          • Ce inseamna functie stabila? Nu negati ca in functii nestabile iesirea la 45 are sens.

            Citit prea repede si vedeti totul distorsionat.

            La privat functia nu e stabila, poti zbura oricand din diverse motive. La privat sunt contracte cu NDA si clauze care interzic sa faci acelasi lucru in urmatorii X ani. Eu cred ca si in meseria dumneavoastra ati vazut astfel de contracte.

            Domnule avocat, ne jucam de-a pisica si soarecele? Poate aveti o comanda sa aparati aceasta idee. De ce va enervati asa de tare? Eu nu v-am calificat. Am comentat, asa cum vad eu.

            • Pentru Ion: Chiar nu mă enervați deloc – doar am reiterat (am făcut-o și la articolul anterior și la un altul din multiplele comentarii la acest articol) pentru alți cititori rolul dvs ubicuu pe contributors tocmai pentru a nu fi luate lucrurile personal în ceea ce vă privește, dar a se și înțelege în context mai larg mesajele recurente din comentariile pe care le postați.

            • astept raspuns la intrebarea:

              „Ce inseamna functie stabila? Nu negati ca in functii nestabile iesirea la 45 are sens. ”

              Daca ati trecut pe chestii personale si „context mai larg” inseamna ca nu aveti raspuns.

  18. Vorbe bine ticluite.
    Pensiile speciale, sub toate formele si denumirile, trebuie sa dispara. Cine isi alege o meserie si-o alege impreuna cu riscurile salariale, de pensionare, si chiar de viata. Salariu si eventual varsata de pensionare trebuie sa fie masura rasplatii.
    Pensiile speciale, cu toate foremele sale ce se mai cheama sporuri indemnizatii etc, au fost acordate ca mita serviciilor sectre, armatei, magistratior ca forma ai a-i „lasa in pace”, sau pentru linistea, politicienilor. Aceste sunt un furt din buzunarul tarii. Toti cei ce le primesc sunt parazii de pe spatele celor care produc ceva pentru tara.
    Armata, militienii, jandarmerie, magistratii nu produc nici macar 1 Lei pentru PIB-ul tarii, cum spunem, paraziteaza productia tarii.
    Nu cred ca cineva din politica va avea curaj sa desfiinteze aceste forme de mita si chiar si felul in care se constitutie salariile imense ale sefilor din ministere. Nimeni nu va avea curajul sa calce pe coada, sereistii, armata, judecatorii, procurorii, militienii, jandarmii….ca doar acestia ii tin in scaunele traficului de bani si influienta.
    Aricolul doar o trasatura inutila din condei, pentru ca rezultatele sunt si vor fi clare. ZERO absolut!
    Pacat ca cei ce chiar produc si contribuie, sufera si vor suferi in continuare.

    • Autorul incearca sa spuna ca prin stimulare materiala ar fi atrasi in politica, respectiv administratie , oameni de calitate. In genere cei buni merg la privat unde sunt mult mai bine platiti. Nu cred ca un medic bun, un pilot, un ing sau ITist ar dori un job de primar chiar daca ar avea pensie speciala. Deci ipoteza lansata de autor e falsa, deoarece e vorba de cu totul alte calificari, calitati, unele sunt calitatile necesare unui primar bun si altele unui pilot bun. Asta se vede si in catastrofele care s-au petrecut atunci cind persoane cu performante profesionale, fie artisti, fie ziaristi, scriitori, chiar si medici au sarit in curtea politicii, s-a ales praful.
      O chestie si mai ilara e performanta politicienilor. Parca as fi de acord cumva cu premierea celor buni si cinstiti, dar nu exista nici un criteriu de masurat performanta acestora.

      • Pt Neamtu Tiganu: Sugestia că cei buni merg in privat si cei răi in public e, desigur, eronata. Sunt insa aspecte de ponderi care sunt influentate de atractivitatea regimului unei directii.
        E adevarat ca si politica e intr-un fel o meserie si succesul intr-o alta nu-l garanteaza pe cel de acolo – dar cred ca intelegeti ca daca un regim este atractiv el va atrage generational ponderi mai mari de persoane competente si integre in directia respectiva. Oricum, noi am practicat deja alternativa si nu cred ca rezultatul e de vreo fală, dar avem tendinta sa confundam simptomul cu cauza.

    • Pentru contribuabil onest: E regretabil ca sunteti dintre cei care cred ca a produce valoare inseamna doar ce se vede fizic imediat in vreo galeata sau cuptor ceva. Chiar ati vrea sa nu fie politie sau magistrati (sau armata sau capabilitati de servicii secrete proprii) in tara?
      Cand va referiti ca o slujba ar trebuie asumata ca atare pareti a crede ca ele sunt configurate de vreo divinitate, nu tot de o tara raportat la nevoile de acoperit si modul considerat eficient de a o face (si ca acestea pot fi distorsionate tocmai de considerente de genul descris in articol, cu conceptii distorsionate, etc).
      Altfel, de acord ca distorsiunile ar trebuie remediate. Tocmai abordarea la gramada pe care o au multi oameni e o piedica in remedierea rapida a distorsiunilor (si unii oameni incurajeaza generalizarile fara nicio baza si din acest motiv).

  19. In germania exista si asa numita Beitragsbemessungsgrenze, adica o limita de la care nu ti se mai considera contributia la pensie.
    Concret, daca ai un venit sub aceasta limita, acum e 6700 lunar, banii platiti pt pensie se considera corespunzator. Daca ai mai multi bani ti se ia in continuare taxa de pensie in procente la brutto dar nu ti se considera la calculul pensiei.
    Exemplu: cistigi 6699 lunar, platesti 18,6%, pt pensie (juma tu, juma firma), (556) ti se considera la pensie ca 2,2 punkte. Cistigi un milion lunar, platesti 83000 contributie la pensie, dar ti se considera tot doar 2,2 punkte. Aceste e motivul pt care pensia de stat nu poate depasi in nici un caz ca. 2500 indiferent cit de mult s-a contribuit.

    • Nu e chiar asa…… contributia maxima la pensie e data de 6700×0,186, pentru veniturile peste 6700 nu se mai platesc partile sociale, daca aveti venit 7000, pentru 300 nu mai platiti contributie la pensie . Daca aveti 7000 puteti chiar renunta la pensia de stat si sa va asigurati privat.

  20. Raportat la o parte din comentarii, ce este amuzant cumva in Romania, dar si contrariant si ineficient ca politica publica, este ca:
    (a) unele categorii cu rol in puterea sau dreptatea din tara (1) au primit deja de peste 15 ani salarii si pensii mai mari pentru cresterea competentei si integritatii (masuri care chiar au functionat in mare parte), (2) au primit si posibilitati de distorsionare (in sus) a regimului favorabil respectiv – si
    (b) au fost indreptate, prin natura activitatii, impotriva celorlalte categorii cu rol in putere si dreptate si calitatea politicilor publice – care nu au primit salarii mai mari decat mult mai tarziu si nu au primit deloc sau mai deloc pensii mari (cum sunt parlamentarii si primarii),
    mirandu-ne, insa, cu totii in context de ce ponderi relevante de coruptie si insuficienta calitate transpar tocmai la o parte din aceste din urma categorii (cele care nu au beneficiat de mecanisme similare de atragere si stimulare a meritocratiei si integritatii).
    Or categoriile la care ma refer in articol sunt baza democratiei reprezentative dintr-o tara (impreuna cu presedintele tarii care are deja o indemnizatie speciala pe viata si alte avantaje dupa mandat) si au si functii temporare.
    A lasa pe cineva din categoriile de la punctul (a) sa plece la pensie mare la 45 de ani in timp ce lasam parlamentarii si primarii (care nu au stabilitate pe post si au functii temporare) sa se decurce singuri sau sa manifeste maxima sfintenie denota o contradictie fundamentala ca relevanta din perspectiva tendintelor de atractivitate de cariera si de comportament uman mediu (inclusiv in sectorul privat) si a rolului politicilor publice (atat din perspectiva echilibrului intre puterile in stat, cat si a gestiunii resurselor umane si integritatii pe functie la unele categorii de functionari publici) . Denota, de asemenea, o dubla masura, paguboasa atat in sine, cat si dintr-o perspectiva de interes general.
    Dupa cum spunea cineva celebru cu o alta ocazie si cu privire la altceva, e mai mult decat o eroare, este o greseala.
    Ideea nu este aceea de a darama tot ce este si la categoriile care au primit deja un regim bun (pentru ca si acolo putem sa mergem mult mai prost), ci de echilibrat situatia tocmai cu privire la categoriile unde are mai multa logica (pentru ca e vorba de functii temporare, fara stabilitate) si – in rest, de corectat numeroasele anomalii si distorsiuni (punctul (a(2)) de mai sus – exemple de notorietate fiind date in articol (fara a afecta principiul de plecare).
    Este, cred, important sa iesim din logica de a ne varsa oful si frustrarea pe perceptii grabite sau induse de dezbateri de suprafata sau pe generalizari fara baza si sa analizam si dezbatem ce are sens cu adevarat si ce este cauza si ce este doar simptom din ce ne nemultumeste in prezent in Romania. Aici ma adresez, desigur, celor care sunt preocupati sincer de interesul general real, nu celor care doar mimeaza asta.

    • Incredibil, deci cei ce se împotrivesc privilegiilor -imorale, nedemocratice și neconstituționale- unei tagme de neofeudali doar mimează grija pentru interesul general, iar cei ce apără privilegiile acestei minorități abuzive (care și-a legiferat – in răspăr cu voința majorității- instrumentul jafului, raptul instituționalizat și permanentizat prin care se îmbogâțește pe cârca celorlalți) sunt adevărații cetățeni preocupați de interesul general. dureros.

      • Pentru EuNuke: Ce este incredibil este cu ce rea credință distorsionați subiectul.
        În România sunt mulți pretinși „patrioți” ca dvs care au ruinat țara fie din rea credință pură/rol (cum e cazul dvs), fie pentru că nu înțeleg ce li se întâmplă și de ce.
        Am menționat mai sus de atâtea ori că orice om de bună credință ar fi înțeles că primarii și parlamentarii tocmai că nu au avut pensii speciale fie deloc, fie nu la vreun nivel care putea deservi rolul – și tot încercați să amestecați celelalte categorii de putere unde sunt o serie de anomalii, după cum am spus foarte clar în articol.
        Dacă vă referiți la ce privilegii își procură singuri unii parlamentari și primarii – confundați (mă rog, amestecați intenționat) simptomul cu cauza.
        De ce credeți că se dau acum zeci de milioane de euro partidelor parlamentare pentru campanii electorale și alte activități? Pentru că atât costă – și, când nu se dădeau, statistic se procurau acei bani pe favoruri și distorsiuni în toată societatea (unele continua pentru că unele inerții – când corectezi târziu un mecanism – încă joacă). Probabil că sunteți tot dintre cei care militează pentru reducerea sumelor respective – fără să înțelegeți implicațiile (sau facându-vă că nu le înțelegeți) – fragilizarea democrației, posibilități mai mari și regulate de șantajare a politicienilor de diverși și distorsiuni meritocratice și etice în toată societatea.
        Ar trebui să vă fie jenă – unde s-a găsit marele apărător îndurerat al sărmanilor jefuiți! – dar știu că nu vă este pentru că rolul dvs este altul.

  21. Nu m-ați convins deloc. Pare mai degrabă pledoaria unui avocat care își apără clientul. Plecați de la premisa falsă că pensionarul care a avut o funcție publică este mai presus decât pensionarul medic, profesor, etc. Pentru toate categoriile enumerate de d.voastră trebuie să existe, și există deja, o remunerație pe măsură. Deși am mari îndoieli că un grefier sau judecător are o activitate mai solicitantă decât un profesor, să admitem că au o remunerație mai mare. Până aici toți suntem de acord.
    Dar de ce un pensionar, dezangajat de toate presiunile fizice, psihice și sociale trebuie să aibă o pensie specială? Argumentul că trebuie să își păstreze nivelul de trai ”decent” avut înainte de pensionare nu stă în picioare. Poate dați un search pe google și căutați cuvântul ”decent”, desi nu cred că este nevoie. Cum și cât de ”decent” și-au cheltuit banii în perioada activă, fără să se gândească la bătrânețe, nu ne interesează. La fel nu ar trebui să ne intereseze dacă își pot menține traiul ”decent” dinainte de pensionare. Dacă ai avut un venit suficient de mare și nu te-ai gândit să pui deoparte ceva pentru zile negre, înseamnă că ai îmbătrânit degeaba și nu mă poți obliga pe mine, cetățean, să-ți susțin traiul tău ”decent”. Credeți că raportată la pensia medie, o pensie mai mare de 10 000 de lei/lună este ”decentă”?!
    ”Câți dintre noi ar renunța la viața profesională actuală pentru a urmări astfel de poziții în lipsa unui confort de genul respectiv (fie pre-asigurat din activitatea anterioară, fie predictibil după)? Ce fel de oameni vrem să atragem, în medie, ce fel de comportamente pe funcție vrem să stimulăm și cum o facem?” Mă faceți să râd. Dacă credeți că un profesionist în domeniul său, ajuns la un anumit nivel socioprofesional, își oferă serviciile comunității cu gândul la pensia specială, cred că nu ați întâlnit încă oameni valoroși în viața dumneavoastră. Și cumva argumentul dumneavoastră este în contratimp cu realitatea actuală. Păi tocmai pensiile speciale și alte avantaje au atras tot felul de nulități în poziții importante în stat. Nu vreți să schimbăm strategia? Să nu încurajăm accesul la aceste funcții prin niște pensii speciale și alte avantaje, ci din contră. Câte dintre aceste nulități profesionale s-ar mai înghesui să intre pe listele de partid dacă ar ști că poziția la care vor să acceadă înseamnă muncă, responsabilitate și sacrificiu, nu avantaje și pensii speciale?!

    • Pentru Dan: Sper ca unele explicatii suplimentare care au aparut odata cu comentariul dvs sa ajute mai mult la convingerea dvs.
      Raportat la ce ati spus mai concret (dincolo de sugestia legata de avocatura):
      (a) Eu m-am referit la functii elective temporare care nu au avut de fapt pensii speciale pana acum sau au avut marginal, nu la categoriile care au avut deja, cum faceti dvs;
      (b) Si la categoriile de functii stabile car au deja avantaje de tipul respectiv – ar fi o mare eroare sa se arunce la cos tot ce exista – problema principala tine de numeroasele distorsiuni/anomalii, nu de principiul unei remuneratii atractive pentru categorii implicate in aspecte transverale pentru societate. Se cunoaste f bine in Romania exemplul predictibilitatii medii a deciziilor magistratilor inainte de regimul respectiv si dupa – doar cine nu-l cunoaste sau nu vrea sa stie de el poate sa ignore diferenta;
      (c) Ideea ca pozitiile elective ar fi asa o incununare a vietii in care te implici dupa ce ai facut tot ce doreai in viata si te-ai realizat este rupta de realitatea statistica si nu doar din Romania. Si ideea ca a fi primar, de exemplu, e la indemana oricui e eronata.
      (d) Mai mult, ideea ca eliminarea avantajelor ar tine departe nulitatile e fundamental eronata. Ponderea celor inclinati spre aventuri, putere pura sau hotie ar creste, nu ar scade. Acele avantaje (nu ma refer la cele manipulate sau distorsionate) tocmai ca ar atrage ponderi mai mari de oameni care ar fi pregatiti sa se abtina in rest si nu urmaresc prioritar puterea si capatuiala si ar reduce numarul oricaror deraieri dupa alegerea pe functii.

  22. 1. De acord cu „morcovul” propus(descris principial de Dvs.).
    Dar urmand logica motivarii propunerii Dvs., intreb si eu „Unde-i batul/bata?” in articolul asta?
    Pregatiti partea II care sa descrie batul/bata in uz/vigoare(si daca se aplica constant si impartial) si, de ce nu, daca e fragil si putred, facut altul nou cu niste cuie infipte in el, ca sa descurajeze alesii si bugetarii speciali a se dedulci la alti morcovi decat ala oferit din bugetul national, atat pe durata mandatelor/angajarii la stat, cat si dupa?!

    2. Alesii, ca sa ajunga alesi/platiti din bugetul national, spre deosebire de ceilalti, nu trec printr-un proces de validare a profesionalismului.
    Au cumva partidele teste de cunostinte de administratie publica/privata(insotite de cv pre-intrare in partid, care sa confirme prin rezultate verificabile cunostintele de administratie publica/privata) ca parte din procesul de selectie al candidatilor?
    Morala/etica/integritatea nu stiu daca-s(cum?) sondate pentru vreuna din categorii.

    3. Presupunand ca stabilim(teoretic, pana dupa vreo 3-4 cicluri electorale) ca „morcovul si batul/bata” sunt suficiente si echilibrate calitativ/cantitativ, ce ne facem cu natura/libertatea umana?
    Adica, spre exemplu:
    – magistrat incuscrit/prieten cu interlop
    – jandarm insurat cu dna judecator
    – politician prieten cu judecator/politist/granicer etc.
    Situatiile astea exista. Sunt sau nu vulnerabilitati? Daca-s vulnerabilitati, cum sunt prevenite?

    • Pentru Morcov: Multumesc pentru comentariu. 1. M-am referit expres si la bat in articol (inclusiv sanctiuni mai aspre in caz de incalcari).
      2. Nu direct, dar lipsa unui venit suficient pe post sau dupa, induce comportamente problematice in lant si care se auto-alimenteaza de la un punct, apar obisnuinte, tolerari reciproce, etc. Am inserat mai sus un comentariu mai general care a aparut odata cu al dvs in care explic problema mai ampla si dezechilibrul actual din Romania. Cred ca dezechilibrul respectiv este destul de evident in ce s-a intamplat in ultimii 30 de ani (inclusiv raportat la efectele bune ale remedierii unor probleme pentru unele categorii acum 15 ani, chit ca s-a trecut partial in partea cealalta).
      3. Nu se pot evita cu totul probleme – dar ponderea este esentiala pentru directia de ansamblu a unei tari. Or, Romania trebuie sa lucreze la ponderi si sunt putine politici publice eficiente cat de cat rapid in materie.

      • Reiterez, de acord ca PRINCIPIU, dar fara un studiu serios si detaliat de fezabilitate, in care (tabelar-3 coloane-doua fiind „morcov”, respectiv „bat” si x randuri) sa apara:
        a. de la ce plecam/situatia existenta (categorie de angajat la stat/ales – morcov – bat)
        b. ce propunem (categorie de angajat la stat/ales – morcov – bat)
        este de inteles opozitia pe care o intampinati.

        In coloana „bat” sa fie incluse SI ghiduri de conduita obligatorii cu consecinte penale(inclusiv autocenzura vietii personale-vezi 3 de la comentariul precedent), compensate financiar in coloana „morcov”.
        Adica, babaetz, va dam bani/beneficii, dar UNA din conditii este sa va traiti functia si viata intr-un fel care sa elimine/minimizeze SI subiectivitatile creatoare de riscuri la adresa interesului public.
        ==================

        Ce parere aveti despre „cresterea de mici” a viitorilor politicieni si administratori ai statului(scoli specializate – liceu+postliceal sau facultate cu accent pe administrare publica/privata si integritate/interes public), cu locuri asigurate la stat, respectiv in partide(asta fiind singurul traseu acceptat prin lege pt viitorii candidati la functii locale/centrale/UE)?

        • Pentru Morcov: Costurile anuale estimate ale echilibrării la care m-am referit este menționat în articol și sunt mici.
          Alternativa echilibrării respective o știm deja pentru că o experimentăm de 30 de ani (după cum am spus, primarii nu au avut deloc indemnizațiile speciale respective și parlamentarii au avut doar ultimii ani și la un nivel pentru primul mandat foarte scăzut). Practic avem cel mai mare, serios și detaliat studiu de „fezabilitate” care poate fi – cel pe pielea noastră și de o durată de decenii.
          Legat de creșterea de mici a viitorilor politicieni și administrator – e ub subiect complex. Nu cred că o separare de tipul respectiv este oportună. Una din problemele mari ale României este tocmai ponderea scăzută de schimb de experiențe și de dialog real între sectorul privat și cel public (partial artificială).
          O garantare de poziții mai de masă de acest gen ar fi și foarte riscantă în România în situația în care suntem pentru că ar risca să ofere poziții „automate” unor persoane pentru care procesul de selecție și nivelul formatorilor să fie încă unul încă puternic deficitar în medie.
          Fiecare partid are un interes să dezvolte pepiniere de talente – și unele încearcă să o facă. Cred că ceva resurse bugetare în acest sens ar ajuta.
          Există și formări dedicate pentru funcționari direct (eg, INA) sau indirect (la Drept sau ASE etc) – unele foarte serios făcute – doar că mecanismul actual de stimulare regulată a a favoritismului și subiectivismului la categoriile elective temporare (mă refer întotdeauna la ponderi, orice generalizare fiind eronată) face ca puțini din absolvenții respectivi să capete acces la poziții importante de decizie.

          • A. „Costurile anuale estimate ale echilibrării la care m-am referit este menționat în articol și sunt mici.”
            Da, asta am vazut, studiul mentionat de mine ar servi la cresterea puterii de convingere – CLARITATE PRIN DETALIERE.

            Spre ex, urmand pctele a si b din comentariul anterior:
            a. Primar => „x” Salariu + „y” beneficii in timp mandat + „w” beneficii dupa mandat / „u” restrictii in timp mandat + „z” restrictii dupa mandat => coeficient corelare intre „x+y+w” si „u+z”

            b. Primar => „x+” Salariu + „y sau y+ sau y-” + „w sau w+ sau w-” etc pe acelasi fir, astfel incat sa atingeti nivelul teoretic dorit a ceea ce considerati echitabil si generator de stabilitate.

            Claritatea e obtinuta prin definirea detaliata a variabilelor si confruntarea lor, spre ex: „u” in vigoare(pct a) vs. „u+ sau u-” al propunerii(pct b).
            Adica:
            – dam/luam/modificam/restrictionam, dar CAT, IN CE MOD, CUI/PENTRU CE FUNCTII?
            – este propunerea(pct b) agreata de o majoritate de platitori de taxe pentru ca e perceputa ca ECHITABILA si GENERATOARE DE STABILITATE pe termen mediu si lung?

            B. „Practic avem cel mai mare, serios și detaliat studiu de „fezabilitate” care poate fi – cel pe pielea noastră și de o durată de decenii.”
            De acord si asta-i unul dintre motivele pentru care agreez ideea/principiul, dar vezi „A”.

    • In Belgia vara anului trecut a fost o comisie carea a analizat raspunsul la covid. Una din concluzii era ca acei din varf, erau habarnisti, nu aveau idee si competenta cum sa gestioneze o criza, ce structuri si instrumente exista deja si functioneaza si cum trebuie utilizate. Nu imi este clar de ce acesti „alesi” nu sunt testati de populatie inainte ca bucatarii la tv. Ni se spune ca noi ii delegam si ei ne reprezinta, nu vad cu ce ii delegam? Noi ce le cerem? Care e mandatul? Cum verific ce a facut? Cum ii retrag mandatul?

      Noi le dam carte blanche si imunitate, le mai dam si privilegii si bani pana la sfarsitul vietii. Dar pentru ce nu stim nici noi, nici ei.

      • Pentru Ion – de fapt mai mult pentru alți cititori – unul din mesajele standard ale lui Ion (care este prezent pe forum la mai toate articolele publicate pe contributors) este acela că elitele sunt (în cvasi-ansamblu) incompetente sau hoațe. Un alt mesaj al său este acela că nu te poți aștepta la mai nimic de la ele și nu se poate face nimic pentru a îndrepta situația (mă rog, nimic coerent – că altfel Ion e plin de idei).
        La fel e și mesajul de mai sus. Desigur, Ion se solidarizează sistematic cu oamenii obișnuiți, trădați și oropsiți de elitele astea incompetente, deconectate de realitate și irecuperabile.

        • Nu vad sa combateti aceste idei, dimpotriva le recunoasteti. In esenta articolul asta si spune ca deputatii si primarii sunt incompetenti si corupti pana in maduva oaselor. Spuneti ca ar trebui sa le dam pensii speciale si imunitate ca sa? Nu e clar ca sa ce?

          Eu nu ma solidarizez cu nimeni, iar imi interpretati textul asa cum va place. Eu chiar am intrebat ce inseamna solidaritate? Uite mie nu imi este clar. Imi puteti explica? Cum se solidarizeaza un ales sau deputat cu pensie speciala?

          Eu nu am spus niciodata ca oamenii sunt tradati sau oropsiti.

          Eu constat ca elitele sunt deconectate de la realitate. Si chiar sunt, mergeti pe jos prin centru in capitala, o sa va dati seama ca primarii nu mai merg pe jos acolo de mult timp. Din mercedes si din birou cu paza lumea se vede altfel.

        • As adauga ca constat cu tristete ca elita e incompetenta, eu mi-as dori ca lucrurile sa mearga

          Ca e hoata (termenul apartine lui Lucian Bondoc, eu nu l-am folosit) as dori sa nuantez, consider ca ne manipuleaza si ne minte. Tot cu tristete constat. As fi dorit sa am incredere, dar cand incep sa verific ce spun imi dau seama ca sunt manipulari ca din manuale, de multe ori nici nu e nevoie sa verific, se contrazic singuri peste cateva ore.

          Nu imi este clar de ce avem elite? Daca tot zicem ca suntem egali, apasam pe solidaritate. Sau suntem inegali si atunci nu vorbim de solidaritate sau suntem egali si vorbim de solidaritate. Daca avem elite, ok, sa stim ce le cerem ce nu facem si mergem inainte.

  23. cei patru piloni ai dictaturii prostilor, militia, armata, securitatea, justitia (despre care v am mai vorbit) au ramas incremeniti in istorie. pina nu vor fi apucati de cozorocul caschetei si trimisi c un sut in fund si fara pensii speciale unde le e locul (prostii din fundul clasei trebuie mai intii sa nvete sa citeasca inainte de a si autoacorda privilegii), Romania nu se va insanatosi. cind vom avea oameni de calitate care sa slujeasca cetateanul (ce i plateste leafa) si nu jigodii amorale ce l apasa cu cizma pe grumaz, abia atunci vom putea vorbi de o schimbare.

  24. Am și eu o perpectivă diferită de cea medievală oferită de autor: parlamentarii ar trebui să primească de la stat 0 (ZERO) LEI. Ei nu sunt angajații Statului, nu sunt angajați căci au un mandat, nu o slujbă. Și nici nu există profesia de deputat, ci doar mandatul de deputat. Nu lucrează pentru Stat, ci exclusiv pentru cetățenii care i-au votat. Nimeni nu este calificat pentru profesia -inexistentă- de parlamentar, nimeni nu poate obține vreo pregătire specială pentru această ocupație, căci, intr-o democrație constituțională reprezentarea NU este condiționată de astfel de elemente tipice contractelor de muncă (condiționările legale privesc doar vârsta, discernământul și cazierul). In schimb ar putea primi de la cetățeni o sumă anuală in funcție de performanțe (număr interpelări, inițiative legislative, întâlniri cu alegătorii etc), iar partidele care i-au puis pe liste le pot deconta STRICT cheltuielile de cazare și deplasare. Nu numai pensiile speciale ar trebui să dispară, ci și pensiile ordinare de parlsamentar (care insă poate contruibi direct la fondul public de pensii și pe perioada exercitării mandatului).

    In acest fel, fiind vorba de o muncă grea, solicitantă intelectual și neremunerată, e de așteptat ca toți profitorii să o evite. e de așteptat ca printre candidați să apară și oameni obișnuiți, onești, energici (ar trebui să fie capabili de 2 munci diferite in același interval de timp) animați de o gândire pozitivă și de altruism -căci există și astfel de oameni, dar nu au nicidecum loc in lumea politică actuală dominată de vânătorii de sinecuri-.

    • Pentru EuNuke: Din pacate, comentariul dvs nu contribuie la vreo dezbatere pe subiect pentru ca perspectiva dvs ca nu ar trebui platit nimic pentru asa o onoare de a reprezenta cetatenii prin munca „grea, solicitanta intelectual si neremunerata” e pur si simplu hazlie.
      Comvingerea dvs ca acesta ar fi modul de a tine departe tocmai profitorii (fiind atrase doar figurile angelice) este si mai hazlie – ar fi exact invers (pentru ca profitul s-ar face doar din deciziile luate, nemaiexistand nici vreo bariera de contrapartida din salariu) , mult mai pregnant decat deja e cazul ca ponderi.

      • „pentru ca profitul s-ar face doar din deciziile luate”
        ce profit, domnule? vorbim de o dugheană aici sau despre instituția de bază a democrației? Dacă dumneavoastră sunteți atât de convins că toți cei ce și-ar dori să intre in politică o fac din scopuri exclusiv mercantile nu înțeleg ce vă mai bateți capul cu justificarea legală/economică a privilegiilor acestora. E mai simplu să renunțăm definitiv la democrație și să o înlocuim cu o dictatură a managerilor. Despre care să ne vorbiți apoi pedant cum e in fapt o supermeritocrație in care oamenii cei mai valoroși sunt numiți in funcții publice și răsplătiți după competențele și diplomele lor fantastice. Obținute in școli de elită mondială. Precum SpiruHaret, SNSPA, ASE, Valahia sau UB.

        Dar, luînd totuși in serios scenariul dumneavoastră (ar trebui să fie dramatic?), nu văd care ar fi problema ca profitul să rezulte exclusiv din deciziile parlamentarilor-bișnițari. Adică din munca lor, nu din munca altora, ca până acum. O decizie de nivel managerial înseamnă ore de studiu de piață, deci o preocupare serioasă pentru societate, chiar dacă in scopul extragerii unor rente. De pildă își pot face tarabe in bătătura din spatele casei poporului unde să vândă șlapi, jucării și dume chinezești. Care ar fi problema? In prezent nu există astfel de preocupări printre parlamentari, pot să doarmă 4 ani in fotolii că tot salariul ăla il primesc. De altfel ei au inceput să privească mandatul fix ca pe o slujbă de lux la stat (d-aia se bat pe ‘postu’ ăsta), așa cum pare că și dumneavoastră il priviți (sau poate mă înșel eu și doar jucați un rol…de avocat al somnoroșilor geniali).

        • Pentru EuNuke: Din celelalte comentarii înclin să cred că sunteți de rea credință, nu că nu ați înțelege.
          Oricum, dacă spuneți că sunteți așa un fan al instituțiilor de bază ale democrației și aleșii ar treui să fie onorați de funcția în sine și să muncească gratis, de ce nu mergeți dvs să faceți voluntariat la una dintre ele – de ce să munciți pe bani?
          În rest, faceți din nou o confuzie între simptom și cauză, iar ideea că ar fi ok ca „profitul să rezulte exclusiv din deciziile parlamentarilor-bișnițari.” nu cred că poate fi serioasă (dacă e propusă serios – sper să nu fie susținută niciodată cât de cât relevant politic).

          • „Din celelalte comentarii înclin să cred că sunteți de rea credință”
            Desigur că sunt de rea credință: nu cred deloc in dumneavoastră și in ideile medievale pe care le expuneți aici tacticos, cu un aer superior. Așijderea: nu am deloc încredere in politruci și sub nicio formă nu aș accepta -teoretic, binențeles- recompensarea suplimentară a unor demnitari doar din iluzia că astfel ar performa decent pe viitor. Și mă bucur că ați priceput și că m-ați dat in vileag. :) Intr-adevăr, e vorba de credință: unii oameni, precum dumneavoastră, sunt înclinați să vadă binele in om (cu excepția cazurilor in care omul îi contrazice abrupt in repetate rânduri), sunt dispuși să creadă in destoinicia conducătorilor, sunt gata să se încreadă in ei, să-i asculte și să cedeze din drepturile lor, inclusiv patrimoniale, bunilor lideri de aur ai țării. Ba chiar trăiesc cu credința că avuția care i se cuvine conducătorului de neam poate și trebuie să fie sporită prin noi cedări impuse cetățenilor, cu sau fără acordul lor (eu și ceilalți comentatori, tot oameni răi și ei, nu ne-am dat acordul, deocamdată..dar cine știe poate ne convingeți totuși). Asta înseamnă să fii patriot: să respecți litera legii, creatorii ei și să te abții de la comentarii malițioase și invidioase când elita țării se chivernisește pe banii altora (că e dreptul și natura lor și la cât de înjurați sunt bieții își merita pensioara înzecit).

            • Pentru EuNuke: Am încercat să argumentez detaliat ce am spus. Nu e vorba de superioritate sau a fi tacticos sau nu, dar ideea unei dezbateri este de a discuta tocmai pe argumente cât mai detaliate. Altfel care e diferența între o dezbatere/o poziție argumentată și o părere?
              Propunerea dvs de a nu mai plăti nimic chiar nu are niciun fundament și ar trebui să vă gândiți de ce nicio țară din lume nu a implementat așa ceva în constituții (și de ce dvs nu munciți gratis).
              Este legitim să fim frustrați de numeroasele probleme din jur. Întrebarea rămâne totuși care sunt cauzele reale ale acestora și dacă nu cumva ce ne supără sunt mult mai mult simptome decât cauze și ce ar trebui făcut efectiv pentru a ameliora lucrurile (cost versus beneficii, versus experiențe deja avute în țară sau la alții).

  25. Chiar daca nu sunt de acord cu tezele apărate de autor, trebuie apreciat ca domnul Bondoc este printre putinii autori de pe Contributors care își susține consecvent punctul de vedere si o face in mod civilizat.
    Mai avem pe aici autori din categoria celor care considera Contributors o gazeta de perete, publica si fug, apoi alții care cenzurează comentariile care le critica articolele, indiferent de cat de civilizat s-ar fi exprimat oponenții, si apoi o a treia categorie, cea a autorilor care răspund din când in când criticilor de pe poziții de superioritate, chiar obraznic, persiflând-i ca si când ar fi deținătorii adevărului absolut.
    Am văzut chiar autori care au scris negru pe alb: de acum nu mai sunteți bineveniții la articolele mele, chiar daca preopinenții nu se exprimaseră necivilizat.
    Ma întreb daca n-ar trebui sa avem si un moderator al comentariilor autorilor.

    • Da. Și eu îl apreciez pe domnul Bondoc, pentru spiritul său democratic și pentru disponibilitatea sa pentru dialog. Chiar dacă nu suntem deloc pe aceeași frecvență. Altfel, nu-s deloc convins că articolul și subsolul polemic ar fi altceva decât un exercițiu retoric (cum sugera mai sus un domn coforumist) și nu văd nimic rău in asta (in facultate făceam asta chiar in seminarii). Deci ideile propagate aici nu reflectă neapărat convingerile intime ale autorului.

    • „…trebuie apreciat ca domnul Bondoc este printre putinii autori de pe Contributors care își susține consecvent punctul de vedere si o face in mod civilizat.”

      De acord si ma alatur aprecierii mentionate de Dvs.

  26. Daca îmi permiteți, as vrea sa inteleg de ce nu se aplica acelasi raționament de la „funcțiile elective temporale” la oricare dintre „funcțiile de numire temporală”? De ce orice „executiv temporar” este discriminat, in mod vădit, fata de un „reprezentativ temporar”?

    • Pentru Ștefan: M-aș referi la 3 tipologii mari de numiri temporare. Una privește contracte pe durată determinată (de exemplu, pleacă un funcționar pubic în maternitate și, pe durata respectivă, este angajat altcineva). Aici, nu este cazul de indemnizații speciale, pentru că se angajează în virtutea meseriei respectivului pe care acesta o poate practica și după expirarea contractului cu durată temporară.
      O a doua privește numeroasele delegări și detașări de funcționari publici din România. Unele au sens, altele riscă doar să concentreze persoana vizată prea mult pe unde merge după și pe servirea celor care l-au delegat/detașat ca să beneficieze de o nouă delegare bună când expiră cea actuală, nu pe ce este cel mai bine de făcut pe poziția în curs. Nici aici nu este cazul, pentru că postul persoanei este de fapt asigurat – se va întoarce pe el când delegarea chiar expiră și nu este reînnoită.
      A treia situație privește cazuri precum de ministru sau secretar de stat. Aici ar trebui să fie aceeași abordare precum cea pe care am menționat-o pentru primari, din motive similare. Trebuie înțeles că practici distorsionante pe care le observăm în prezent au legătură în parte tocmai cu această situație – o parte din numirile în consiliile de administrație ale unor companii de stat sunt menite tocmai să asigure un venit cumulat mai aproape de unul care să dea confort economic pe termen lung. Consider mult mai logic și eficient economic să se meargă pe mecanisme transparente și capabile intrinsec să ofere confort economic decât să o facem ocolit (așa ceva duce și rapid la excese pentru că bariera morală se diluează foarte mult, devenind cvasi scuzabilă pentru mulți indivizi) – sau să lăsăm decidenții respectivi să aibă grijă ei înșiși de riscul de pierdere a poziției după mandat (desigur, ar trebui vorbit doar de situații de cel puțin câțiva ani de mandat, mai puțin situația de schimbare de majoritate parlamentară, când se poate gândi ceva și mai repede). Este adevărat că abordări similar sunt și în alte șări, sectorul public tinzând să abordeze mai discret subiectul din motive de populism și slabă explicație către populației a responsabilităților și mecanismelor (fiind și mai multă transparență impusă de lege pe subiect decât în sectorul privat)
      Încă o data, nu mă refer automat la o indemnizație de 100%, ci la una care ar interveni la nivelul de 100% doar dacă riscul s-ar concretiza (altfel, ar merge un cumul partial).

      • Mulțumesc! Mi-ați zdrobit și ultima urma de inocenta! Chiar credeam că numirile sunt făcute pe baza de competențe!
        ” o parte din numirile în consiliile de administrație ale unor companii de stat sunt menite tocmai să asigure un venit cumulat mai aproape de unul care să dea confort economic pe termen lung.” Pfff!
        Re-subliniez ceea ce spuneți chiar dumneavoastră: aceste numiri nu au responsabilități măsurabile, KPI-uri. Fără penalizări bănești, indiferent daca firma se afundă tot mai mult. Sunt pentru „confort economic!”
        Mă scuzați, este peste mine! Nu va înțeleg logica, oricât aș încerca! Vorbiți de grija pe care statul ar trebui sa o aibă fata de niste „electivi temporar”, fix cum ar trebui sa o aibă fata de niste handicapați sau asistați sociali. Nu simțiți că îi jigniți ca și persoane? Vorbiți despre ei ca si cum acest job „electiv temporar” ii transforma in eunuci și ei nu mai pot presta un job normal dupa. Deci slujba de „electiv temporal” este una cu cel mai ridicaf risc de handicapizare, ii castrează de orice putere în a-si câștigă „confort economic” după. Poate că legal, ar trebui trecuta aceasta perioada temporara la grupele de risc? Condiții speciale ori deosebite de munca? Sa fie legal și transparent, fără supărări!
        Sau ….asta era scopul inițial al articolului? Sa ne stârniți milă față de ei, sa înțelegem că poziția „electivă temporala” ii tâmpește brusc și că merită „beneficii economice” și după! Îmi da o lacrimă!
        A fost mai greu, dar acum ați reușit! Am înțeles! Pentru noi ăștia, mai novici in ale cuvintelor, trebuia să o spuneți direct, fără cuvinte alambicate: că slujba temporara ii debilitează pe „electivi” și că au nevoie după ea de „ajutor de handicapați pentru confort economic!”. A fost mai greu in hățișul de cuvinte alambicate, dar am înțeles! Rămâne așa!
        Weekend plăcut și sigur, aveți dreptate!

  27. Nu exista motivatie care sta in picioare pentru pensiile speciale.

    Da, exista activitati cu riscuri și constrângeri speciale fizice, sau cu responsabilitate mare, cu instabilitate mare, cu restrictii cu privire la desfășurarea altor activități. Si pentru toate aceste limitari si restrictii exista plata salariului la sfarsitul lunii. Salariu lunar rascumpara munca facuta, si rasplateste pentru toate riscurile si restrictiile nascute din luna aceea. Asta este rolul salariului lunar pana la urma, ca daca nu e asta, atunci care e?

    Nu exista parlamentar, primar, judecator, militar sau alt special care sa spuna „am fost supus unui mare risc in acesti 4 ani, dar vreau rasplata peste 25 de ani, cand ies la pensie”. Chiar asa? Pai atunci hai sa-ti dam si salariile tot atunci, daca nu te grabesti sa fii rasplatit. Ce-ar fi ca judecatorii sa nu fie platiti pana la 65 de ani, si sa primeasca si salariile tot atunci, retroactiv? Daca tot vor sa fie rasplatiti abia la pensie pentru serviciul lor si restrictiile asociate, zic. Ar fi absurd, nu? Dar poate atunci redescoperim normalitatea, si anume ca rasplata muncii si a restrictiilor trebuie sa vina ceva mai repede, totusi, si ca pentru asta s-a inventat conceptul de solda / salariu / indemnizatie lunara.

    Da, e posibil ca salariile „specialilor” sa trebuiasca crescute ca sa le acopere riscurile (nu exista munca de calitate pro-bono, asta e clar). Dar pe termen lung e mai corect asa, pentru ca atunci cand rasplata vine sub forma de salariu, nu pensie, atunci ea poate fi corelata cu performanta. Poti sa dai salarii mai mari in functie de performanta lunara sau anuala, dar peste 25 de ani nu mai poti corela pensia cu performanta si atunci un parlamentar chiulangiu si unul activ vor avea aceeasi pensie.

    • Cu totul de acord cu acest comentariu. E normal sa se remunereze activitatea si nu statul degeaba, adica perioada de pensie. Si foarte pertinent argumentul cu referire la performanta. Statul degeaba poate sa fie remunerat de fiecare din salariul cu care este platit. Asta înseamna o societate democratica.

    • Pentru Kinn: Eu am făcut distincție între funcțiile temporare și cele stabile, precizând că acelea temporare au riscuri și caracteristici foarte diferite ca natură.
      Am și subliniat (detaliind și într-un comentariu mai sus) dezechilibrul de abordare între ce s-a făcut acum 15 ani în relația cu unele categorii (și în mare măsură a avut succes), față de tratamentul pentru altele (și consecințele sale).
      Dacă vedeți articolul, ce am propus este un fel de venit minim garantat care să intervină 100% doar dacă riscul se concretizează cu totul, altfel ar interveni parțial.
      La funcțiile stabile respective, regimul ar trebui să rămână unul bun, dar fără anomalii.
      Cred că distincțiile respective și ce am spus de fapt sunt legate.

      • Riscurile unei functii temporare nu sunt diferite ca natura de alte riscuri profesionale, difera cel mult in grad. De ce trebuie inventat un nou mecanism „special” pentru aceste functii, cand exista atatea alte mecanisme care functioneaza deja? La urma urmei „un fel de venit minim garantat care sa intervine proportional cu concretizarea riscului” este doar un alt nume pentru o asigurare de risc profesional, ca o banala asigurare de somaj cu extra steps, asa cum exista deja sub diverse forme:

        – Femeile care intra in concediu de crestere a copilului isi intrerup si ele cariera pe 2 sau de multe ori 4 ani. La ele se evita socul revenirii prin obligatia legala a angajatorului de a le reintegra la intoarcere pe o pozitie echivalenta, si li se considera perioada ca vechime in munca etc. De ce nu ar fi asa ceva suficient si pentru alesi temporar in functii publice? Suspendarea contractului si obligativitatea reintegrarii pe pozitie echivalenta dupa 4 ani.
        – Asigurarea de somaj a unui angajat obisnuit include o componenta proportionala cu salariul mediu avut in ultimele 12 luni. Tot un mecanism destinat sa absoarba socul scaderii de venit. De ce nu e suficient acest model?

        Pe scurt, daca sustineti ca „pensiile speciale” sunt justificate de riscurile reintegrarii post-politica, atunci va spun ca ele nu difera de riscurile unui muzician care isi poate rupe mana cu care canta la vioara, sau ale oricarui alt angajat intr-un domeniu de nisa. Iar daca spuneti ca ele sunt justificate de mentinerea unei calitati ridicate in timpul functiei, atunci trebuie asigurate prin salariul din timpul functiei.

        In opinia mea „pensiile speciale” seamana cu privilegiile medievale de breasla:, complicate, ineficiente, imposibil de cuantificat si gestionat echitabil. Regula proportionalitatii si a contributivitatii e sfanta si clara. Algoritmul trebuie sa fie numai unul, iar cine vrea un output mai mare trebuie sa puna un input mai mare, nu sa altereze algoritmul introducand n-spe cazuri speciale.

        • Pentru Kinn – Ridicați întrebări absolut legitime.
          Aș preciza că:
          (1) Problema implică 2 componente – sigutanța unui loc de muncă după mandat și siguranța unui venit nu foarte diferit de cel atins în mandat pentru că oamenii nu trăiesc în medie, ci raportat la propriul nivel de viață și de fluctuație în prvința lor specifică.
          (2) Prima problemă poate fi rezolvată parțial cu propunerea dvs, dar doar dacă se pleacă din poziții bugetare. Altfel, nu cred că ar fi corect să-i fie impus unui angajator din sectorul privat costul a ceva ce implică întreaga comunitate. În această privință, raportat și la primul punct pe care l-ați ridicat, experiența de parlamentar sau primar nu poate fi valorificată ca atare în profesia de bază, ca să spun așa, iar 4 ani reprezintă o ruptură majoră (mai ales față de sectorul privat), mult mai mare ca semnificație față de una de 2 ani.
          (3) A doua problemă nu poate fi rezolvată cu totul în modul propus de dvs (or, după cum am detalia și în articol, a da mai puțin nu are sense de fapt, doar nivelul suficient fiind cel în măsură să asigure rolul). Pentru a atrage în poziții de putere ponderi cât mai mari de oameni de calitate profesională și morală și pentru a stimula pe post ponderi cât mai mari de comportamente de calitate profesională și etică, ar trebui asigurat că la încetarea activității nivelul de viață este posibil să rămână similar cu cel atins deja.
          (4) De aceea m-am și referit în special la un mecanism de indemnizație de risc/venit minim garantat care ar interveni doar parțial dacă riscul nu se concretizează.
          (5) Nu cred că e ceva așa de complicat – noi avem sistemul de 15 ani (dar doar la o parte din cateoriile de putere) și logica de bază era absolut necesară și a avut efecte bune (am dat deja exemplul magistraturii). Partea complicată a fost dată de numeroasele anomalii și posibilități speculative, dar principiul de bază este unul corect si s-a dovedit, cred, eficient. Dacă nu s-ar fi permis plecarea la pensie la 42-48 de ani aiurea, cu supra-numărarea uneori a unor ani ca reprezentând mai mult din punctul de vedere al experienței, nu am fi avut o medie de vârstă de 30 si ceva de ani și de experiență de 9-10 ani în sisteme cheie ale țării. Iar la primari, de exemplu, oricum nu au fost deloc și la parlamentari puțin timp și insuficient la primul mandat.
          Adică marea majoritate a problemelor țin de anomalii și dezechilibre, nu de principiul de bază care a fost adoptat doar în privința unor categorii.
          (6) celelalte exemple pe care le-ați dat nu afectează cele de mai sus – hazard există în orice – și un primar poate avea un accident de mașină. Întrebarea este dacă în lipsa unui ghinion de genul care ne-a însoțit toată istoria, activitatea în sine implică un hazard. Or la funcțiile full job elective despre asta e vorba și e curios că s-au adoptat „steroizi ” (de genul pensie la 45 de ani) tocmai la categorii de funcții stabile unde postul este cvasi garantat „pe viață” și nu unde exista o logică mult mai conturată. Bine, motivul inițial l-am înțeles (și l-am detaliat în seria trilogiei elitelor), dar menținerea sa și în prezent (și începerea încercării de reformă acolo unde nu avea cum să fie cauzele esențiale, ci doar simptome) este mult mai greu de înțeles raportat la interesul general.
          (7) Este important să trecem de percepția semantică a cuvântului „special” – după cum spuneam și în articol, chiar considerați că situațiile sunt similare? O poziție electivă full time temporară care nu poate fi valorificată în meseria de bază a atare nu este și ea cumva „specială”? V-ați asuma o poziție de primar de exemplu de localitate mare la un salariu mai redus decât al categoriilor stabile și fără să știți ce se va întâmpla după mandat?

          • Multumesc pentru raspunsuri. Va apreciez argumentele, desi uneori nu sunt complet de acord cu dvs.

            Dvs va bazati in buna masura pe diferenta dintre o ocupatie „normala”, unde presupuneti o cariera cu parcurs liniar si in care orice etapa de 4 ani poate fi valorificata ulterior, si aceste pozitii elective temporare, pe care le vedeti ca niste exceptii prin faptul ca nu pot fi valorificate. Aici este principala mea obiectie. Chiar credeti ca in economia sec XX1 mai domina modelul acesta de profesii liniare si sigure, de genul in care iesi la pensie de la fabrica la care ai muncit 40 de ani? Unde, in afara de bugetarii de tip doctor /profesor / magistrat (si nici la acestea nu mai e garantat) mai exista aceste meserii pe viata in care esti complet sigur ca fiecare an muncit poate fi si va fi valorificat in viitor, si nu vei avea socuri financiare? Desigur, pentru mine e riscant sa-mi asum o pozitie de primar. Dar credeti ca e mai putin riscant sa fii actor, sau mecanic CFR la Dolhasca, sau orice altceva in afara de bugetar sau IT-ist?

            Intr-o lume care devine tot mai antreprenoriala, in care fiecare dintre noi cei cu profesii „normale” este din ce in ce mai mult CEO-ul propriei cariere, este bizar si complet anacronic ca folositi acest model al carierei liniare. Sa ne gandim la o absolventa de Geografie si Turism, care a lucrat 2 ani ca vanzatoare, apoi a plecat 6 ani in UK, apoi s-a intors si si-a deschis o pensiune, care a dat faliment in 3 ani, apoi a facut o post-liceala medicala si s-a angajat asistenta la un cabinet stomatologic. Cine a avut un parcurs mai riscant, ea sau primarul? O sa-i spuneti absolventei ca avea obligatia de a-si valorifica mereu experienta anterioara intr-o cariera liniara, si daca s-a abatut de la linie atunci e vina ei? Dar unde scrie ca noi avem obligatia sine qua non sa ne valorificam fiecare etapa a activitatii profesionale trecute? Sigur, avem posibilitatea asta, iar alesii nu o au. Asta nu inseamna ca ne e mai usor sa trecem printr-un soc financiar, ci doar ca avem sanse mai mici sa se intample, procentual vorbind. Dar totusi unora li se intampla si asta. Iar atunci cand accidentul s-a intamplat, si cineva a suferit o cadere de venituri substantiala fara vina lui, de ce mai conteaza daca respectivul este primar iesit din functie, sau un sculer-matriter din Onesti caruia i s-a inchis singura fabrica de profil pe o raza de 50 km, sau un violonist cu mana rupta? O sa-l judecati pe sculer-matriter cum ca e vina lui ca nu-si mai poate valorifica experienta?

            De ce oare n-ar fi mai potrivit pentru alesii temporari modelul de tip antreprenor. Cand angajez un avocat sa-mi apere interesele sale, sunt foarte interesat de calitatea muncii sale si il platesc pe masura, dar pe baza de contract. S-a terminat procesul, s-a terminat relatia contractuala, s-a terminat plata. Ii mai platesc pensie dupa? Ma intereseaza daca sufera o cadere de venituri dupa mine? Nu, nu e treaba mea. Are posibilitatea ca tot restul lumii sa contribuie la acelasi sistem public de pensii, in aceleasi conditii cu noi toti, cu aceleasi beneficii. De ce-ar fi nevoie sa-l tratez ca un caz special?

            • Pentru Kinn: Legat de ultimul punct, motivul principal este acela că pozițiile respective nu sunt utilizabile prin natură ca atare în funcția de bază (pe când un avocat, ca să iau exemplul dvs, ar fi tot avocat cu următorul client).
              Este adevărat că oamenii schimbă mai des serviciul în prezent, dar schimbă mult mai rar meseria și atunci când încep un nou serviciu, acesta nu are un sfârșit automat în 4 ani.
              Când o iei de la capăt, riscul de precaritate economică e și mare, or problema de ponderi de comportamente când riști cazi de sus este necesar a fi luată în calcul pragmatic, mai ales raportat la pozițiile de putere.
              Funcțiile full-time elective temporare tocmai că au riscuri foarte diferite de cele standard pentru bugetari, dar au fost tratate mult mai populist decât majoritatea funcțiilor stabile de putere – pe costul general din perspectiva ponderilor de comportamente departe de ideal.
              Oricum, mecanismul propus efectiv se referea la o indemnizație de 100% doar dacă riscul s-ar concretiza 100%, altfel ar interveni parțial.

            • „…cineva a suferit o cadere de venituri substantiala fara vina lui, DE CE MAI CONTEAZA daca respectivul este primar iesit din functie, sau un sculer-matriter din Onesti…”

              Pentru ca puneti semnul egal la categoria „impact asupra vietii de grup(comuna/oras/municipiu/capitala)” intre primar si sculer-matriter.

  28. In esenta, argumentati ca pentru demnitari este fundamentala recompensarea cu sinecuri, (denumite pensii speciale de dvs), pentru a avea un cost social mai mic.
    In regula, e un punct de vedere. Nesustinut de nimeni dintre comentatori din motive evidente, dar nu conteaza.

    Totusi, daca tot ati dezvaluit sumele implicate (ca procent din PIB), folositi-le in context. De pilda, care este costul social al renuntarii la orice forma de recompensare a demnitarilor, comparativ cu acordarea acelor sinecuri. Poate cine stie, e mai bine cum spuneti dvs si nu inteleg eu (oricum ati afirmat ca fac diverse confuzii).

    Nu de alta, insa daca punem asa problema, ma fac si eu deminitar pe termen limitat (un mandat sa zicem), dupa care vad eu cum ma descurc profesional (am permis auto si pot fi oricand sofer de taxi). Ca mine, cred ca am vrea sa fim toti demnitari pentru un mandat, de preferat imediat dupa terminarea scolii primare. Sa nu ne mai incurcam cu demnitatile in cariera ulteriora (un fel de stagiu militar). Primim pensie de demnitar, cumulat cu salariul si cu eventuale dividende, chirii, alte drepturi de autor iar la 65 ani, ramanem cu minim 2 pensii de stat, una ocupationala, una sau mai multe facultative. Sa tot pleci in vacante exotice.

    La urma urmei, aveti dreptate: in viata conteaza de ce parte a pensiei te afli: cea de beneficiar sau cea de platitor.

    • Pentru Doru – Dacă vedeți articolul și răspunsurile de mai sus veți observa că sunt mult mai multe nuanțe.
      Ca să răspund punctual la întrebarea dvs, costul social al renunțării la orice formă de compensare a demnitarilor ar fi potențial enorm. El a fost deja mare și legat de scenariul implementat deja în România cu salarii și pensii mici pentru parlamentari și primari timp de decenii.
      Dacă ponderile de merit și moralitate sunt nesatisfăcătoare cu salariile și pensiile actuale – credeți că ele vor deveni mai bune dacă acestea ar fi eliminate cu totul?
      E ca și cum ați spune că a scoate benzina unei mașini va face o economie – prețul combustibilului – nu că va fi o pierdere semnificativă, respectiv, mașina nu va mai merge.
      Acum sper că nu o să spuneți că este inadmisibil ca oamenii pe funcție să fie atât de mercantili. Da, motivațiile umane sunt complexe, dar dacă nu munciți degeaba și dvs, sper că veți fi de acord că a avea posibilitatea unui trai bun pentru sine și familie e o motivație umană foarte importantă în medie.
      Oricum nu vă puteți face așa parlamentar sau primar doar că vreți – trebuie să vă aleagă cineva.

  29. Nu inteleg cum poate cineva sa scrie un articol care sa pledeze pentru „pensiile speciale” Poate numai cu scopul de a acumula comentarii împotriva. Ma adaug si eu comentatorilor care se exprima împotriva acestui articol pentru a nu scadea procentul sub 100% a celor care sint impotriva. Cred ca e bine sa pornim de la baza si anume de la faptul ca o pensie nu este un salariu ci un mijloc de a fi asigurat traiul cuiva dupa o perioada de activitate platita cu un salariu. Deja definitia asta exclude din start pensia speciala. De ce? Pentru ca doar o activitate poate fii speciala si nicidecum statul degeaba, adica iesitul la pensie. Intr-o societate democratica fiecare este liber sa-si aleaga activitatea pe care si-o doreste. Iar statul ar trebui sa fie neutru din punctul asta de vedere. Adica nu trebuie sa promita pensii. Bineinteles ca statul poate sa atraga competente dar nu punand înainte o pensie interesanta ci un salariu interesant. Statul nu ar trebui sa permita nici iesiri la pensie aberante la 42 de ani. Cat despre integritatea functionarilor, ea nu se mentine numai cu salarii mari ci si cu mijloace judiciare.

  30. Pentru Dan_Bruma: Conceptul de pensii speciale e mult mai larg și diversificat decât păreți să fi dedus. E regretabil că toate diferențierile pe care le-am făcut par să fie văzute la grămadă de dvs (aproape că pare că nu ați citit decât unele comentarii care vă plăceau și nu articolul sau răspunsuri la ele).
    Oricum, dacă nici nu concepeți că unele „pensii” speciale ar fi justificate (pentru că doar o citire de rea credință ar putea deduce că le-aș susține pe toate), e într-adevăr dificil să vă schimbați părerea deja formată.
    De asemenea, o bună parte din comentariile de mai sus sunt mult mai nuanțate decât păreți să fi dedus, dar probabil că pre-concepția respectivă filtrează tot ce nu bate cu concluzia la care ajunseserăți deja pe baza vreunui ziar, alte păreri, etc. În orice caz, orice problemă de fond necesită argumente și nu ar trebui apreciată de numărul de păreri dacă nu sunt însoțite și de argumente și fapte obiective pe măsură.
    Cu privire la părerea dvs cu privire la ce este pensia și ce nu este (temen folosi de mine în ghilimele chiar în titlul articolului) – ce am încercat să arăt în principal este că:
    (a) Funcțiile full time elective temporare în România au fost plătite prost foarte mulți ani – mult mai prost decât categorii din sfera de putere cu funcții stabile unde situația s-a remediat acum 15 ani – și nu au avut, de fapt, nici pensii speciale (fie deloc, cum e cazul primarilor, fie parțial cum e la parlamentari).
    (b) Acest dezechilibru între categorii elective temporare și categorii cu funcții stabile permanente a generat o parte importantă din problemele din societate crescând ponderile de probleme pe partea de meritocrație și integritate în zone decizionale esențiale,
    (c) Acest dezechilibru este, de fapt, ilogic să nu fie corectat (adaptat la caracterul temporar al funcțiilor elective full time) dacă nu considerăm că logica de acum 15 ani cu privire la categoriile stabile nu era bună (or, cred că a fost bună și eficientă în bună parte) și că
    (d) În cazul funcțiilor full time elective temporare, un venit minim garantat după primul mandat ar corecta în bună parte problema de mecanism și ar și permite să nu se supra-plătească degeaba (intervenind 100% doar dacă riscul s-ar concretiza, altfel doar parțial).
    Anomaliile pe care le menționați (cu ieșirea la pensie pentru categorii stabile la 42 sau 45 de ani, etc) ar trebui eliminate (am fost cred foarte clar în articol în acest sens) dar ele nu ar trebui folosite pentru a confuza alte aspecte care sunt diferite, de fond și sunt foarte importante ca mecanisme profunde.

    • Multumesc pentru raspuns. Poate plecam de la doua definitii (principii) cu care putem fi de acord si anume ca :
      – Din secunda in care se iese la pensie (se foloseste verbul a iesi pentru ca pur si simplu se iese de pe piata muncii), nici un angajator fie el de stat fie privat nu ar mai trebui sa aiba nimic a face cu pensionarul. Iesirea la pensie este un acord (contract) între sistemul de pensie si pensionar. In general acordul de activitate si cel de pensie sint exclusive reciproc.
      – Iesirea la pensie ar trebui sa se faca la o varsta limita, PRIN LEGE, si sa subînteleaga urmatoarele doua reguli :
      o Daca se iese la pensie înainte de varsta limita persoana respectiva nu poate primi pensie decat in momentul în care atinge varsta limita (altfel plecarea de la un loc de munca este concediere sau demisie sau MUNCA TEMPORARA si eventual somaj – adica alt sistem de asigurare)
      o In cazul de mai sus, cand persoana atinge varsta limita, nivelul de pensie pentru persoana respectiva nu trebuie sa fie unul intreg ci unul recalculat cu prorata anilor in care persoana respectiva nu a participat la sistemul de pensii.
      o Sint cazuri in Romania de azi de « distorsionare a mecanismelor » in care se iese la pensie inainte de varsta limita si se ia pensia respectiva în buzunar. Adica se incalca cu gratie principiul doi de mai sus care este baza oricarui sistem de pensii european.
      Cu aceste doua precizari în mana sa revenim la discutia generala. Si sa vedem care e problema cu articolul dvs. Eu cred ca problema vine din faptul ca articolul vorbeste cu prioritate despre un aspect detestat de opinia publica romaneasca în loc sa abordeze subiectul de o maniera generala si punctand ce nu merge in sistem. Si abia apoi sa vina sa vorbeasca despre « speciali », dar nu facandu-i si mai speciali cu formule de genul « în lipsa unui confort decent » « risc profesional », etc. etc. ci dimpotriva incluzandu-i cât mai mult în sistemul general. Da, incluzandu-i cat mai mult in sistemul general. De la maniera de abordare a subiectului vin comentariile împotriva. Doua aspecte participa la asta : nerespectarea prioritatilor opiniei publice si lipsa oricarei tentative de a aduce « pensia speciala » in sistemul general. Daca articolul ar fi insistat si atras atentia pe un diagnostic precis al situatiei pensiilor ar fi avut mai multe like-uri. Dar acest diagnostic pare sa fie lasat pe un plan doi. In concluzie, trebuie bine avut in vedere ca în momentul in care discutam despre pensie trebuie sa discutam in primul rand si mai mult despre activitate. Pentru ca aici se situeaza problema romaneasca principala a pensiilor (toate comentariile o spun : pensii mai mari decat salariile, iesit la pensie la varste inimaginabile în restul UE cu pensie intreaga, etc.) Si pentru ca activitatea determina pensia si nu invers (un alt comentariu a spus : salariu mare = contributie mare = pensie mare, si este suficient) Nu poti veni ca angajator (de stat sau privat) sa promiti o pensie magica, fara fundament economic serios. Cele doua sisteme (activitate si pensie) functioneaza separat dar exista o legatura stransa între ele si anume ca primul îl determina pe al doilea prin diferite mecanisme care nu ar trebui sa fie distorsionate pentru ca legea ar trebui sa le încadreze foarte strict. LEGEA PENSIILOR PE CARE O ASTEPTAM CU TOTII DE LA ACEST GUVERN. Asta este OPINIA PUBLICA. Un sentiment de nedreptate si de injustitie in legatura cu sistemul de pensii. De aceea sint cu totul surprins, si nu cred ca sint singurul, ca un specialist în drept si afaceri europene se apuca sa scrie un articol despre „speciali” si în favoarea lor pe ici pe colo prin locurile esentiale, în loc sa fie preocupat de sistemul de pensii in general si de gasirea de solutii împotriva „distorsionarii mecanismelor”. Scuze, dar în cazul asta „special” pe care îl creati este normal ca aproape toate comentariile sa fie critice si unele dintre ele chiar ultracritice.

      • In multe tari exista pensii speciale dar cred ca Romania este unica in ce priveste cunatumului accesteia (mai mare decat salariul !!!!!), majorarea acestea nu cu rata inflatieie ci cu rata cresterii salariului unei persoane active in aceesi functie si varsta la care se acorda pensia integrala.

        Iata cum este in Canada (tara federala cu provincii) care nu e in UE dar este o tara dezvoltata in Grupul celor 7.
        Va dau exemplul judecatorilor de la curtile proninciale marimea pensiei este functie de 2 factori: anii de vechimea in serviciu (J) ca judecator in tribunal (nu se iau in considerare nici o alta functie asimilata) si varsta (B).

        Eligibilitate:
        1- varsta (de cel putin 50 de ani) + anii de serviciu ca judecator sa fie cel putin de 80 (aritmetic J + B > 80)
        sau
        2.-varsta de cel putin 60 de ani si 2 sau mai multi ani de serviciu ca judecator
        sau
        3.-varsta de cel putin 55 de ani si 2 sau mai multi ani de serviciu(pensie redusa).

        Calculul pensiei:
        2 % x cea mai mare medie a salariilor pe o perioada de 5 ani x numarul de ani pensionabili.
        Se considera salarii brute.
        Si un amanunt important: Taxarea pe venituri este progresiva si se plateste pe totalul veniturilor cumulate (pensie + salariu + chirii + venit din membru al cons. de administratie + onorarii din avocatura + consultant/profesor pe baza de contract + orice alt venit ocazional adica asa numitul Annual Income).

        Exemplu : Un judecator din cazul 1 (50 ani + 30 ani vechimae de serviciu) si o medie de CAD$200.000/an rezulta o pensie de CAD$ 120.000/an adica CAD$10.000/luna approx. 30.000 RON ( la o rata de1 CAD$ = 3 RON).
        Remarcati varsta minima de pensionare ca si anii de serviciu.
        Este evident ca pensionarul-judecator primeste o pensie mult mai mica fata de salariul din viata activa.
        Similar pentr u fiecare din celelte categorii speciale:pol,tisti, spioni, militari esista legi speciale dupa care se acorda pensii intregi sau partiale.

        • Pentru David Wilson: Am precizat expres în articol că distorsionarea unui mecanism pentru a avea o pensie mai mare decât salariul este cu totul anormală.
          M-am referit la categorii cu funcții full-time elective temporare unde situația este foarte diferită.

      • Pentru Dan_Bruma: Recunosc că scopul articolului nu era să vină în întâmpinarea opiniei publice majoritare, ci să arate de ce aceasta este formată pe o bază în bună parte eronată și cumva la grămadă, punând în același coș lucruri f diferite. De aceea și anticipam ponderi mult mai mari de comentarii cumva instinctive care se raportau la elemente puțin relevante pentru obiectul real al articolului.
        Una din bazele eronate respective este aceea că primarii și parlamentarii ar fi fost „speciali” anterior – primarii nu apucaseră deloc, iar parlamentarii doar pe la al 3-lea mandat ar fi fost ceva de acest gen.
        Am avertizat și din titlu că e o perspectivă diferită și ca acel cuvânt – pensii – trebuie menționat în ghilimele.
        Deschiderea spre alte perspective și spre dezbatere cu argumente și nu pe păreri este esențială pentru politici publice corecte .
        Aveți dreptate că sunt multe anomalii în România în sistemul de pensii, dar ar fi fost o discuție mult mai amplă și complexă.

        • Comentarii cumva instinctive? Glumiti sau vreti sa jigniti intentionat? Si asta este instinctiv? https://pressone.ro/cnatdcu-ii-declara-plagiatori-pe-fostul-sef-dga-catalin-ionita-si-pe-actualul-sef-al-aep-constantin-mituletu-buica. Chestorul plagiator s-a pensionat la 44 de ani „Chestorul Cătălin Ioniță s-a pensionat în septembrie 2020, la 44 de ani.” Si dvs ne spuneti ca articolul nu vine „în întâmpinarea opiniei publice majoritare”? Pai daca articolele dvs nu vin „în întâmpinarea opiniei publice majoritare” atunci ele vin in intampinarea cui? A primarilor si parlamentarilor banuiesc. Este de fapt ceea ce spunem mai toti comentatorii la acest articol care incepe sa capete o culoare din ce in ce mai bizara. Articolul este despre „pensii”. Daca punem intre ghilimele cuvantul „pensii” atunci eu zic sa punem tot articolul intre ghilimele. Sau si mai bine. Il luati pe tot acasa si il refaceti. De la zero.

          • Pentru Dan_Bruma: Cred că orice citire de bună credință poate observa că pensionările la 44-45 de ani pentru polițiști (funcții stabile, în general) sunt considerate expres de articol anomalii/distorsiuni, etc. Le prezentați ca și cum le-aș fi susținut.
            Este, astfel, evident chiar din exemplul dvs că vă concentrați pe altceva decât ce spun în principal în articol și că pe aspectul la care vă referiți suntem, de fapt, de acord.
            Dacă apreciați că toate categoriile sunt la fel cu cea din exemplul pe care l-ați ales, am încercat să arăt de ce, de fapt, nu sunt.
            Fiecare rămâne să facă acasă ce vrea mai departe în privința modului de a se documenta, diferenția sau nu între situații, chestiona propriile păreri și încerca să explice argumentat o perspectivă sau doar a proclama una într-o abordare deplasată de profesor-elev.

  31. Domnule Lucian Bondoc, vă felicit sincer pentru articol. Nu înseamnă că sunt de acord cu concluzia lui, dar este reconfortant să constați că sunt autori care chiar au curajul să spună ce gândesc și mai ales să poată susține cu argumente cele scrise. Ideea pare trăsnită, dar nu de puține ori iepurele sare de unde nu gândești. Mai ales sinceritate cuprinsă încă din titlu o apreciez.
    Nu cred însă că un astfel de sistem de răsplăţi ar atrage profesioniști și specialiști spre politică, dar ar putea să le ofere celor aleși o oarecare independență față de cel care îi pune pe listă. Odată aleși , majoritatea dintre ei depind de voința acestuia și vor vota în consecință, tocmai pentru perpetuarea poziției obținute. Din moment ce viitorul le-ar fi asigurat, există mai multe șanse de „rebeliune”, ca să zic așa, deși personal le consider încă infime pentru a produce efectele scontate de dumneavoastră. Dar plec de la credința că nimeni nu parșiv, dacă are o opțiune mai bună să nu fie.

    • Pentru Hantzy: Mulțumesc. Nu aș fi scris dacă nu vedeam o problemă profundă în mecanismul din ultimii 30 de ani (și efectele din practica) și o contradicție cu implicații complee în diferența de tratament dintre funcțiile de putere temporare (și elective) și cele de putere stabile și în evaluarea a ce este cauză și ce este efect în România în legătură cu astfel de subiecte.
      Mă așteptam la ponderi mult mai mari de comentarii pătimașe și pripite decât au fost (nu spun că toate în situația respectivă nu includ și puncte legitime), dar au contat probabil parțial argumentele, parțial gradul de civilitate de pe contributors și, sper, înțelegerea că subiecte de acest gen merită discuții aprofundate și cu mult mai multe fapte, argumente, diferențieri și nuanțe decât a fost cazul în spațiul public de la noi.
      Cred că un mecanism de genul celui propus ar juca și în sensul pe care-l menționați (contând probabil și în faptul că s-a început încercarea de reformă tocmai cu categoriile respective, pe lângă faptul că acelea nu apucaseră încă să aibă ceva relevant), dar cred că ar ajuta gradual mult și în celelalte privințe menționate – așa cum s-a acceptat deja în cazul altor categorii, inclusiv cu funcții stabile.

  32. Bun, daca oferim beneficii pe viata pentru 4 ani de primarie la Tetoiu, Valcea, ce speram sa obtinem cu asta? Am obtinut un primar cinstit care trebuie sa faca, ce anume? Care sunt criteriile dupa care acordam acele pensii speciale? Care e performanta? Ai fost 4 ani primar si atat? Nu ar fi mai bine ca acea comunitate sa-i ofere „speciala” alesului, din impozite special croite pentru asta? In acest moment avem multe comunitati care nu-si sustin cheltuielile din venituri si trebuie sa primeasca bani de la altii. Nu ar trebui, mai bine, sa ne gandim la o reforma administrativa, asa incat un primar si un consiliu sa „guverneze” un numar de oameni, care, eventual, sa le poata plati acele pensii speciale? Pe mine ma nemultumeste profund contraperformanta sistemelor conduse/ patronate de statul Roman. Nu cred ca oferind recompense speciale vom schimba lucrurile.

    • Pentru PAFI: Multe lucruri au evoluat deja în România pe baza mecanismelor anterioare. De aceea am și spus că era mult mai eficient să fi fost niște mecanisme coerente și echilibrate de la început.
      Și la medici, efectele măririi salariilor sunt departe de a fi imediate în ponderile dorite pentru că un întreg mediu a evoluat decenii altfel. Dar se cunoaște deja și se va cunoaște din ce în ce mai mult (deși acolo e o discuție mai amplă pentru că lucruri de acest gen trebuie făcute mult mai corelat cu altele decât a fost cazul la noi).
      Cred că aspectul detaliat în articol (lipsa lui) este un element important care a jucat în sensul problemelor pe care le vedeți. Mai sunt și altele (am vorbit deja, de exemplu, de „strategia” iliesciană din iunie 1992 și consecințele deza’struoase ale acesteia).
      Întrebarea mai amplă este ce credem că ar trebui schimbat pentru a ameliora lucrurile și cu ce cost? Dacă nu schimbăm nimic, de ce ne-am aștepta la altceva?
      În general sunt 4 aspecte care trebuie avute în vedere într-o soluție de politică publică:
      (1) motivația umană standard raportat la cerințele unui post, aștepări sau tentații de comportament în anumite fișe ale postului, etc – mai ales când gestionez resursele altora și deciziile nu mă afectează și pe mine direct;
      (2) constrângerile instituționale obișnuite – de exemplu, transparența este ceva important, de regulă, pentru că permite detectarea mai multor erori/anomalii și mai rapid. Sau nevoia de adoptare a undei decizii cu mai multe semnături – checks and balances. Sau posibilitatea reală de a da afară un incompetent sau un leneș din echipă.
      (3) sancțiuni – nivel, rapiditate, etc (dar având în vedere și faptul că de multe ori în sectorul public depinzi de alții mai mult decât de tine – de aceea a cere demisia unui ministru pentru o greșeală făcută de un funcționar undeva în țară e frecvent cu totul deplasată).
      (4) ce s-a întâmplat anterior și cauzele probabile, inclusiv conexiuni între ele.
      În cazul discutat în articol m-am și referit la 7 sub-puncte de discutat corelat.

      • „(1) motivația umană standard ”
        Aceeasi ca cea din tarile unde nu exista pensii speciale. Deci nu e un argument in favoarea specialilor.
        „(2) constrângerile instituționale obișnuite” Nici asta nu e un argument in favoare specialilor.
        „(3) sancțiuni –” este singura metoda pentru descurajarea coruptiei , nu banii , deoarece lacomia nu are limite.
        „(4) ce s-a întâmplat anterior” cumoeastem , cunoastem si cauzele , a fost evident de la inceput ce se urmareste .

        Deocamdata nu ati prezentat nici un argument legal, rational , etic sau moral pentru care ar fi necesara sau macar acceptabila existenta pensiilor speciale.
        Solidaritatea sociala pica , ea este menita sa asigure doar subzistenta unui individ incapabil fizic sau mental. Adica acele camine sociale si cantina saracilor.
        In opinia mea remuneratia demnitarilor si a inaltilor functionari publici trebuie stabilita in urma unui referendum in Constitutie , in procente din salariul minim /mediu.
        Aceste remuneratii si alte prestari ar trebui sa faca obiectul negocierii intre proprietari- poporul suveran – si administratori – legiuitorii, demnitarii si guvernantii. Lucru usor de implementat: va oferim veniturile prevazute in Constitutie, lar pe parcursul sau la sfarsitul mandatului va evaluam prestatia si restituti salariul. Sau va acordam o prima.
        Cred ca nu s-a inteles bine: demnitarii si inaltii functionari sint salariatii nostri.
        Nu va alegem sa faceti ce vreti. Nu va alegem sefi. Va alegem sa implementati programul de guvernare pentru care ati fost votati.

        • Pentru Vasile: Nu sunt sigur că ați citit tot ce am scris mai sus. Oricum, eu sigur nu am spus că primarii și parlamentarii trebuie plătiți bine și pe durata mandatului și după din solidaritate socială, ci pentru că pozițiile respective sunt temporare, implică multă responsabilitate și nevoie de decizii gândite echilibrat și obiectiv, pentru că alte categorii (care au funcții stabile) au deja asta și pentru că riscul de ruptură profesională și economică e mult mai mare în cazul funcțiilor temporare și trebuie recompensat dacă dorim să atragem și să menținem ponderi cât mai mari de calitate și integritate pe funcție.
          Constituția nici nu prevede vreun nivel de venituri – nu înțeleg la ca vă referiți.
          Ideea că ar merge o negociere așa globală, cu referendum, pe astfel de aspecte nu este realistă (de aceea nici nu se face niciunde în UE, de exemplu).
          Și ideea că e așa ușor de evaluat performanța e foarte departe de adevăr – de exemplu, un primar care se apucă de reforme profunde are un risc mai mare să nu fie reales pentru că astfel de reforme durează mai mult timp și pot genera deranj în oraș inițial – de aceea trebuie și încurajate comportamentele care să nu fie concentrate doar pe termenul f scurt etc.
          Chestiunea că parlamentarii și primarii sunt salariații poporului, etc – are o oarecare dimensiune corectă de principiu mai larg, dar ignoră toate celelalte dimensiuni ale realității politice, juridice efective și de politici publice, ceea ce o face total ineficientă luată separat și o face să rămână doar un slogan pe pielea tocmai a „angajatorului” la care vă referiți, adică a noastră a tuturor.

  33. Il rog pe dl autor sa ne arate care este principiul de Drept conform caruia administratorul banului public ar avea dreptul sa-si stabileasca remuneratia si alte drepturi pecuniare fara aprobare din partea proprietarilor.
    Daca se poate fara sa citati ordonante si legi, spuneti-ne doar principiul.
    Multumesc.

    • Pentru Traian: În realitate, așa se face cam peste tot în lume, nu se face referendum, ci tot legiuitorul stabilește și astfel de aspecte.
      Există presiune pentru a nu se stabili niveluri absurde sau distorsiuni – dacă observați la noi, anomaliile sunt la alte categorii și presounie populistă merge ipocrit în direcția inversă – spre niveluri mult mai mici față de ce plătim de fapt în privat la poziții mult mai puțin importante transversal.
      Tocmai pentru că mulți oameni se pripesc să judece pe bază directă și fără să compare cu alte categorii (chiar din sectorul public) avem și acum încercarea de reformă debutând tocmai cu zona care nu avea anomalii ca atare pentru că – după cum am menționat în mai multe rânduri mai sus – primarii nu au avut pensii speciale până acum, iar parlamentarii au avut de câțiva ani doar și mici la primul mandat.
      Ar trebuie întotdeauna să ne îngrijoreze mult mai mult cei care joacă populist și spun că funcțiile elective respective nu au nevoie de un regim bun și care să țină cont de specificități și eventual cei care își doneză salariul – pentru că abia atunci puteți de fapt conta pe ponderi mai mari de comportamente aiurea pe funcție.
      Ceva care sună bine în privat (în relații foarte restrânse între un angajator sau acționar și un administrator) nu ține loc de mecanism care să și funcționeze eficient în sectorul public unde nu avem referendum pe orice lucru și – dacă am avea – la nivelul actual de informare al multor oameni, ar fi un dezastru (credeți că s-ar vota, de exemplu, impozite, mă rog, pentru sine?).

  34. D-le Lucian Bondoc, felicitări pentru articol. Absolut remarcabil raționamentul și calitatea argumentelor d-voastră. În plus, este de admirat răbdarea și competența cu care ați răspuns comentariilor. Cu atît mai mult cu cît ați avut de răspuns unor persoane care, uneori datorita problemelor personale, sub infuența diferitelor „curente de opinie” sau – în multe situații – a nepăsării față de subiect (poate părea paradoxal), cu greu acceptă raționamentul logic în dauna sentimentului ori a ideilor preconcepute, mai ales dacă punem în balanță diferențele uneori mari între așteptările cetățeanului și rezultatul concret al activității la sfîrșitul mandatului reprezentativ sau în funcția publică. Nu exagerez deloc dacă spun că articolul d-voastră este printre puținele opinii publice competente cu privire la subiect. Întrucît personal mă aflu într-una dintre situațiile prezentate în articolul d-voastră și pentru că spuneți, vă citez, a „acorda pensii speciale parlamentarilor sau primarilor pentru perioade anterioare celei în care principiul a fost adoptat legislativ pentru prima data ar avea mult mai puțin fundament pentru că utilitatea indemnizației e mai ales aceea de a compensa riscul profesional ce derivă din acceptarea unei funcții temporare și de stimulare a eticii decidenților (évident, nu pot să fiu stimulat de ceva dacă nu știam de stimulent).”, aș dori să vă argumentez de ce cred eu (nu doar eu) că principiul discutat are oleacă puțin mai mult fundament decît la prima vedere. Astfel, trebuie menționat, ca un argument în plus adus raționamentului d-voastră, faptul că, după 1990, timp de cîteva legislaturi bune (sau… rele, în opinia unora), parlamentarilor nu li s-a reținut contribuția de asigurări sociale corespunzătoare indemnizației primite (datorită regimului juridic al indemnizațiilor). Perioada mandatelor constituie vechime în muncă dar este o perioadă necontributivă, cu influență negativă asupra cuantumului pensiei la împlinirea vîrstei de pensionare. În ce mă privește, această situație m-a afectat de două ori. Prima dată, printr-un nivel al pensiei diminuat corespunzător cu perioada necontributivă. A doua oară, pentru că în ultimii 8 ani de activitate salarială am profesat într-o altă țară europeană (Italia) de unde, începînd cu anul 2020, aș fi putut primi o pensie corespunzătoare perioadei lucrate acolo. Îndeplineam toate condițiile cerute de legea italiană cu excepția aceleia referitoare la perioada de contributivitate, lipsindu-mi exact perioada activității parlamentare. Voi îndeplini toate condițiile cerute abia anul viitor (dacă mai apuc!). Iată, deci, deși tardiv față de data publicării articolului (abia astăzi l-am „descoperit”), și alte argumente, care probabil că v-au scăpat din vedere la formularea raționamentului d-voastră. Cu deosebită considerație,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Bondoc
Lucian Bondoc
Absolvent al cursurilor Facultății de Drept, U.B (1998), Colegiului Juridic Franco Român de Studii Europene(1998), ciclului internațional lung al Ecole Nationale d’Administration (2000) și masterului în afaceri europene organizat de ENA și universități partenere (2000). A lucrat un an în cadrul administrației publice în perioada 2000-2001. Ulterior a activat ca avocat (din 2008 - ca partener). În afara domeniului juridic, este interesat, în principal, de bună guvernanță, studii comportamentale și viitorologie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro