sâmbătă, mai 8, 2021

Pentru baronii locali jurnaliștii nu sunt cetățeni

Un incident petrecut la Consiliul Județean Mehedinți, la ușa baronului Adrian Duicu, fost benzinar ajuns președinte județean, este o ilustrare perfectă pentru atitudinea arogantă a stăpânilor de județ față de presa locală. Informația de Severin relatează că un jurnalist cu o cameră de luat vederi, colaborator la Antena 3 și la un ziar local, a ajuns la cabinetul președintelui pentru a pune întrebări legate de o asfaltare pe zăpadă din Strehaia. ”La intrare nu era gardian la poartă şi am mers până la secretariat. Când să intru în încăpere, un gardian a venit şi m-a luat de mână şi m-a bruscat. Eu am reu­şit să intru în birou, am în­trebat pe doamna secretară dacă este domnul Duicu şi mi-a zis să ies afară şi să îl aştept. Gardianul m-a lovit cu pumnul în faţă, am pus camera pe el, m-a împins în zid, mi-a dat din nou cu pumnul în faţă şi m-a împins pe scări. A venit şi şoferul preşedintelui Consiliului Judeţean care mi-a zis cine sunt eu şi de ce filmez pe toată lumea, mi-a lovit camera şi i-a rupt microfonul. Mi-au zis că n-am ce să le fac şi să sun la poliţie. Am depus plângere la po­liţie pentru a se face drep­tate”, povestește Nicolae Ușurelu. Întrebat de presa locală despre incident, Duicu a decretat că individul e omul PDL (și colaborează cu Antena 3?), că nu e jurnalist fiindcă nu are carte de muncă, că e scandalagiu și face propagandă politică pentru portocalii și că, până la urmă, a scăpat ieftin. Dar, a admis baronul, subalternii vor fi atenționați. Adrian Duicu, descris de Evenimentul zilei ca unul care își agresa mama, iar pe YouTube ca Pofticiosul de voturi de la referendum, decide în județ cine este și cine nu este jurnalist, dirijează informația în funcție de afiliere. Șeful județean a invocat lipsa de maniere în care a ales jurnalistul să încerce abordarea, când ar fi putut să sune, să programeze interviul, ceea ce n-a făcut fiindcă, a concluzionat Adrian Duicu, n-a vrut decât să provoace scandal politic. În Mehedinți instituția publică pare interzisă pentru inamici: jurnaliști neafiliați USL, oameni din opoziție sau care au îndrăznit să nu exprime entuziasm pentru PSD. „Ce e, dom­ne, aici? Sunt jos audien­ţele. Nu sunt aici!” a ținut-o Duicu pe-a lui. ”Domnule Duicu, suntem cetăţeni!”, au replicat colegii de breaslă ai jurnalistului agresat. ”Nu sunteţi cetăţeni, sunteţi slugile PDL-ului. Cheamă, mă, poliţia! Lasă că vă liniştiţi. Imediat vă liniştiţi…”, a ameninţat Duicu, pecetluind mentalitatea de stăpân și abuzul de putere ca regulă.

Întâmplarea mi-a amintit, prin contrast, de o vizită făcută acum mai bine de zece ani în SUA într-o mică localitate din California, care nu avea pe atunci decât un post de radio, o televiziune locală și două ziare. Ziarul de opoziție tocmai câștigase un proces cu primarul care omisese să-i cheme la conferința de presă și pe jurnaliștii mai critici, care au primit informațiile abia a doua zi. Instanța a judecat situația de discriminare în care ziarul de opoziție fusese pus fiindcă primise informațiile mai târziu, fiind astfel dezavantajat în competiția media. Primarul a fost amendat personal și obligat nu doar să scoată banii de amendă din buzunar, dar să respecte fără excepții regula de a oferi informații simultan tuturor jurnaliștilor. Nici acum zece ani, nici azi, în lumea democrației solide autoritățile locale nu-și pot permite să refuze cuiva, cu atât mai puțin jurnaliștilor, informațiile de interes public. Pentru agresiune sau admiterea ei, orice primar sau șef districtual ar fi plătit în SUA cu funcția și, posibil, cu libertatea. În România instituțiile publice tind să devină bastioane bine păzite în jurul baronilor, departe de ochii iscoditori ai presei, pentru a putea digera în liniște bugetele dirijate spre averi ilicite. Cercetat de ANI pentru conflict de interese, după cum anunța Mehedințeanul, suspectat pentru prea multe diplome obținute în timp record (Duicu a devenit brusc veterinar, inginer, contabil și expert în apărare, susține Evenimentul zilei), dar și pentru fraude la referendum, președintele C.J. Mehedinți desăvârșește profilul baronului local care deține controlul a tot ce mișcă (dar mai mișcă?), inclusiv a mass-media. Din umbră sau pe față, baronii sunt și proprietarii presei locale. Nici Duicu nu face excepție. Dacă mai scapă câte un ziar pe Internet sau vreun mic post de televiziune, ele sunt izolate și li se închide gura. Consilierii locali din Turnu-Severin tocmai au anulat un contract de asociere cu Terra-Sat Severin fiindcă n-au fost îndeajuns lăudați. E valabil peste tot în România democrației originale, astfel boicotul difuzării cotidianului Evenimentul zilei în orașe ca București, Reghin, Timișoara, Suceava, Craiova sau Focșani nu mai miră pe nimeni. Vorba lui Crin Antonescu: ”mai apăreți?”.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Pentru baronii locali nimeni nu reprezinta nimic, nu numai jurnalisti. Vin dintr-o zona care este de 15 ani sub dominatia unui sngur personaj politic. Tot judetul se afla sub stapanirea sa: stanga, dreapta, chiar si cei din PPDD tot oamenii sai sunt. Controleaza tot: politie, mass-media, afaceri….TOT…si din pacate nu se poate face nimic. Atmosfera din zona este demna de romanul lui Orwell. Nimeni nu zice si nu face nimic. Oare cate zone de acest gen exista in Romania?

    • Sa nu ne facem iluzii ca ceilalti baroni sunt (mult) mai buni. In fond, Frunzaverde nu a devenit mai rau decind a plecat din PDL la USL. Din pacate, asta ne arata ce influenta deosebita au baronii locali asupra sefilor de partid de la centru, ca si sansele de a putea face ceva chiar daca la presedentie sau la guvern apar ceva capete luminate. Sansele de reforma sunt aproape egale cu zero.

    • Te inseli, asa a fost dintotdeauna, oprisan si mazare nu au aparut din spuma marii pe 9 decembrie ci sunt acolo de aproape 20 de ani…

  2. Aparte de subiect, oarecum, as propune sa nu li se mai spuna acestor domni (si doamne?) „baroni”. Acest titlu era acordat bughezilor care doreau sa faca parte dintre nobili si isi cumparau titlul de baron. Poate ma insel. Daca insa lucrurile stateau asa, aceste personaje caror mereu li se spune baroni, dar care nu sunt decat nomenclaturisti pe stil nou, proveniti si parveniti pe filiere de partid, din administratie, oameni care nici macar nu au inventat roata, nu merita sa li se spuna nici macar baroni. Cine propune alt nume ?

  3. Interesant subiect si e f. bine ca v-ati sesizat, dar Clubul Roman de Pres, Centrul Independent pt. Jurnalism ce face? Are cineva vreo idee daca exista vreo statistica centralizata pe undeva? Monitorizeaza cineva situatia asta zi de zi? Altfel cred ca riscam sa avem multi jurnalisti cu dintii nitel rearanjati prin gura.

  4. Pt dl Tiberiu Cazacioc
    Intradevar nu e bun termenul de baron, cred ca am putea lua numai doua litere de la baron si sa completam cu ndit! Nu credeti ca li se potriveste „banditi locali”?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro