marți, iunie 25, 2024

Pentru ce am murit?

Observam în cronica dedicată spectacolului cu Macbeth de la Secția germană a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu că foarte tânărul regizor Botond Nagy s-a apropiat, în timp, fără complexe de câteva mari titluri ale literaturii dramatice universale. Asta neînsemnând defel că i-ar fi indiferentă dramaturgia contemporană. La fel ca și colegul lui de generație Andrei Măjeri, Botond Nagy montează texte a căror actualitate, aș spune chiar urgență, o resimte la un moment dat al carierei. Cu o demnă de aplaudat indiferență la presiunile unui anumit grup toxic din critica teatrală românească a momentului. Care nu ar vrea să vadă decât teatru social, teatru jurnalistic, editoriale politice mutate pe scenă.

Iată, în urmă cu câțiva ani, Botond Nagy a pus în scenă la Teatrul Matei Vișniec din Suceava Hidden Abuse Holdings, iar acum, exact la același Teatru, tânărul regizor ne propune un și emoționant, și incitant spectacol cu piesa patronului spiritual al instituției. Cu Recviem.

De precizat că tânărul director de scenă nu este la prima întâlnire cu scrierile lui Vișniec. Prin 2016, pe vremea când era încă masterand, luându-și inima în dinți, Botond Nagy ne-a propus la Târgu Secuiesc, într-un loc unde atunci nici măcar nu exista un teatru profesionist în lege, un extrem de incitant și modern spectacol cu deja cvasi-clasicizata Poveste a urșilor Panda…

E adevărat. Recviem  nu e ceea ce se cheamă o piesă tocmai nouă. Înrudită cumva cu Caii la fereastră, având un pronunțat însă nu și ieftin și defel propagandistic mesaj antirăzboinic, Recviem a fost publicată în volumul Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali în 2001 și apoi republicată în 2011, în antologia Omul din cerc (Editura Paralela 45). Bizar și nu prea, având în vedere, arhicunoscutele metehne ale teatrului românesc, Recviem a avut, pesemne, parte doar de o singură versiune scenică. Cea din 2016, de la Naționalul bucureștean, datorată regizorului Alexandru Dabija.

La Suceava, Recviem este rebotezat Întoarcerea acasă și, fapt important, nu are deloc nici forma unui text scos de la naftalină și nici gust de ciorbă reîncălzită. E o mărturie despre secolul trecut și un avertisment față de ceea ce pare că ne rezervă veacul nostru. Recviem metamorfozat în Întoarcerea acasă devine, grație lui Botond Nagy, a colaboratoarei lui fidele Kali Agnes și a actorilor de la Suceava un text care arde, frige.

Știam de multă vreme că secolul al XX lea nu a fost nici pe departe, așa cum l-a numit Michel Winnock, secolul intelectualilor, că, dimpotrivă, a reprezentat un bizar amestec între ispita binelui și memoria răului, cum l-a calificat Tzvetan Todorov. Și iată acum aflăm din cartea lui Niall Ferguson Războiul lumii. Epoca urii (Editura Polirom, 2022) că i s-ar potrivi perfect eticheta de secolul letal. Istoricul britanic aduce în volumul său nenumărate argumente în favoarea etichetei propuse. Din păcate, seria carnagiilor nu s-a oprit odată cu trecerea într-un alt secol și chiar în lunile pregătirii premierei și în zilele primelor ridicări de cortină a spectacolului de la Suceava orașul, mai mult decât altele, vedea pe piele și cu ochi proprii ce înseamnă teama de moarte.

Exact despre moarte și despre ceea ce înseamnă ea chiar și după ce s-a proclamat iertarea și s-a decretat întoarcerea acasă dă seama, într-o formulă extrem contemporană, montarea suceveană. Personajele spectacolului sunt morți, oameni aflați, probabil, în Purgatoriu. Foste ființe cărora un general cu multe medalii și evident exces de transpirație (Cătălin Ștefan Mîndru), înzestrat cu un imens sac cu pufuleți și ordonanța lui, Vasile (Alexandru Marin), au primit ordin să le organizeze glorioasa întoarcere acasă. În vederea defilării și onorării aferente.

Aparent, dar numai aparent, marea problemă a Morților Patriei, ori împușcați în inimă, ori victime ale gazărilor sau ale tratamentului și hranei proaste, fie ei eroi ori simulanți, e cine va deschide defilarea. De aici, noian de controverse. Le dau expresie, în coruri, în scene de grup, în monologuri, actorii atent conduși de Botond Nagy. E vorba despre Bogdan Amurăriței, Răzvan Bănuț, Horia Butnaru, Cristina Florea, Diana Lazăr, Delu Lucaci, Clara Popadiuc, îndrumați coregrafic fără cusur de George Pop. O fac trecând de la revendicări mai mult sau mai puțin vehemente ori frivole la formula poematică și sonurile folclorice riguros amestecate de Claudiu Urse. Și, Doamne, cât de emoționant e bocetul din final cântat de Cristina Florea!. Și atenție. Acestui amalgam de stări i se dau și nu li se redau formă și conținut. Adică fior și umanitate.

Însă, de fapt, nu. Nu ordinea încolonării, a întoarcerii acasă, nu cum se vor ordona ei în ziua defilării reprezintă, de fapt, principala problemă a morților din Recviemul  lui Vișniec. Ci întrebările precum rostul și nebunia morților, a conflagrațiilor, a sacrificării vieților. E ceea ce surprinde foarte bine dramaturgia spectacolului de la Suceava.O semnează colaboratoarea, cum spuneam,  fidelă a regizorului, Kali Agnés. Ca și scenografia datorată Andreei Săndulescu.

O surprinde spectacolul în întregul lui.

Teatrul Matei Vișniec din Suceava

ÎNTOARCEREA ACASĂ de Matei Vișniec


Un spectacol de BOTOND NAGY


Scenografia: ANDREEA SĂNDULESCU


Muzica Originală & Sound Design: CLAUDIU URSE


Dramaturgia: ÁGNES KALI

Light & Video Design: CRISTIAN NICULESCU


Coregrafia: GEORGE POP


Asistent scenografie:

 IOANA UNGUREANU


Cu: Bogdan Amurăriței, Răzvan Bănuț, Horia Butnaru, Cristina Florea, Diana Lazăr, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Cătălin Ștefan Mîndru, Clara Popadiuc

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro