La 1 decembrie 2014, Ziarul Financiar ”își asuma trecerea completă la leu”, însemnând ca începând de atunci ”toate articolele din paginile ZF vor indica valori ale cifrelor de afaceri, ale profiturilor, ale tranzactiilor sau ale altor indicatori financiari exprimate in primul rand in lei”. Este o acțiune lăudabilă și normală dat fiind faptul că leul este moneda națională. Dar, ar trebui mai mult decât practica/formalismul de a prezenta cifrele in lei. România, țară a cărei monedă națională încă este leul, ar trebui să aibă toate tarifele, sau prețurile serviciilor, bunurilor denominate numai în lei.
Și exemplific cu telecomunicațiile, unde marii operatori (Orange, Vodafone, Telekom) au tarifele serviciilor denominate în Euro. Excepția este UPC România și partial RCS&RDS, care are tarife denominate in lei (Internet,TV) și în Euro (telefonie). Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări a telecomunicațiilor, denomineaza în Euro tarifele (terminare, etc.), prețurile (licențe, etc.)
De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră. Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu.
De ce ar trebui revenit la moneda națională și denominate în lei tarifele serviciilor de telecomunicații (telefonie, Tv, Internet) din România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarife denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea la moneda națională Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.
Câteva argumente macroeconomice pentru liniștirea operatorilor – în ultima vreme leul pare să se fi stabilizat în raport cu Euro (variații mici in intervalul 4,4-4,45 lei pentru un euro), iar inflația a scăzut continuu în ultimii ani, astfel că riscul pare a se diminua. Chiar și în aceste condiții liniștitoare, pentru predictibilitatea cheltuielilor in lei aferente importurile denominate în Euro, operatorii noștrii de telecomunicații au la îndemână hedging-ul pentru minimizarea riscului și a cheltuielilor financiare. Nu și utilizatorii finali!
Telecomunicațiile din România ar trebui să revină la normalitate, la tarife denominate în lei, așa cum era înainte de lansarea pe scară largă a servicilor de telefonie mobilă.
Tonul ar trebui să-l dea autoritățile și în primul rând ANCOM, autoritatea de reglementări, și MSI, ministerul comunicațiilor, care ar trebui să-și denomineze în lei toate tarifele și prețurile cu care lucrează: tarife de interconectare, tarife de închiriere, tarife de utilizare a spectrului, prețurile licențelor, etc. și să ceară operatorilor același lucru.
Apoi, Consilului Concurenței ar trebui să analizeze, poate împreună cu ANCOM, dacă nu sunt create probleme concurențiale pe o piața cu tarife denominate în mai multe monede.
Și nu în ultimul rând, ANPC, care are menirea să protejeze utilizatorii finali având astfel printre atribuții ”să propună Guvernului spre adoptare şi să avizeze proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor…”, ar trebui să propună guvernului, împreună cu celelate autorități, un proiect de act normativ pentru protejarea consumatorul român de servicii de telecomunicații prevăzând obligativitatea denominării tarifelor în lei, moneda națională a României.
Nu este pentru prima data când solicit public normalitate prin denominarea tarifelor serviciilor de telecomunicații în moneda națională, dar sper să fie ultima, astfel ca anul 2015 să fie unul al intrării în normalitate și în tarifarea în telecomunicațiile românești.
http://www.anpc.gov.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=73&Itemid=47
Lucrul cu € e permis de B. N. R. Acolo e problema. Sunt curios când A. N. P. C. o să taxeze B. N. R. (pt acest fapt, de pildă). Dublul limbaj e în floare. Pot să vă confirm că mi-a propus telefonic zilele acestea cineva de la rețeaua mobilă o ofertă la x lei, și când a trecut la detalii, a precizat €. În fine, chestiunea implicând două monede, deci două Bănci Centrale, cred că și Consiliul Concurenței ar avea front de lucru, să zicem 10% din rulajul B. N . R., pt început, ca amendă.
Sunt foarte curios daca cineva din presa poate determina momentul in care S-A APROBAT ca plata unor servicii sa fie incasata in euro la cursul de schimb..CINE era PRIM MINISTRU,cine a fost factorul decizional ,motivatia oficiala..
O smecherie ca multe altele cu scopul vadit de a scoate bani necuveniti de la abonati..
Este ilegal si inadmisibil sa percepi incasari si sa calculezi preturi intr-o alta moneda decit a Romaniei…
PINA CIND??Bataie de joc pentru romani!
este o poveste foarte veche.Tine de trecutul economic al Romaniei de dupa 1989.
In anii ’90 cand s-au deschis granitele evident foarte multe marfuri au fost de import.Evident (sau tocmai si din aceasta cauza ) moneda nationala s-a devalorizat enoerm fata de dolar(pe vremea aceea dolarul era referinta si in transilvanai aer larg folosita si marca germana ca referinta).Practic aceste valute forte erau repereul fata de care cotai un leu ,care s-a devalorizat in unii ani si cu peste 100%.Si assta s-a intamplat la nivelul intregii Romanii de la importatorul auto (de ex9 pina la cineca care inchiria un apartament sau vindea ceva de ocazie la mica publicitate.
Banca nationala a interzis afisarea preturile in alte monezi decat cea nationala de prin anii 92-94 ( nu ami tin minte exact de cand).Dar practica a ramas si s-a inradacinat.De abia dupa anii 2000 putem vorbi de o econommie tot mai stabila si de o moneda tot mai predictibila.Dar obieciul a ramas din motive lesen de inteles : e mult mai comod pentru un comerciant, pe o piata in care competitia nu este suficient de puternica, sa transfere riscurile legate de moneda clientilor sai.
Pe opiata puternic concurentiala unde comerciantii folosesc si instrumente de risc fata de posibila devalorizare a monedei nationale,clientul isi poate face calculele doar in eli,fara sa-i pese de eventualel fluctuatii ale vreunei valute forte.
Poate nu e intamplator ca tocmai pitat telecom si a servicilor de Tv prin cablu a initiat miscarea : este o piata cu o concurenta foarte puternica, as indrazni sa spun ca e una dintre pietele cele mai mature din Romania.
e o discutie foarte interesanta. daca s-ar da o lege care sa spuna ca operatorii sunt obligati sa afiseze tarife in lei, atunci s-ar intampla urmatoarele:
1. in momentul in care hotararea este anuntata, operatorii sufera imediat o schimbare masiva a pozitiei valutare echivalenta cu valoarea prezenta a incasarilor pe urmatorii ani (pentru contractele existente ale caror tarife nu pot fi ajustate in timp). pe ansamblul pietei este vorba de sume mari. ca sa ajunga in aceeasi pozitie valutara de dinainte de anunt, operatorii ar trebui sa vanda masiv lei si sa cumpere euro, spot si mai ales forward. nu inseamna ca vor acoperi tot sau ca o vor face imediat, dar ar fi oricum o informatie foarte utila pentru speculatori, mai ales partea de forward.
2. efectul net pe temen lung nu trebuie neaparat sa fie scaderea leului fata de euro. cu cat sunt mai multe preturi cotate in lei, cu atat cererea pentru lei ca moneda de economisire ar putea creste. si clientii fac un fel de hedging cand decid in ce valuta sa-si tina economiile. pe termen lung e greu de spus care ar fi efectul net, dar pe termen scurt leul s-ar deprecia.
3. hedgingul unor venituri viitoare pe multi ani de acum incolo cu instrumentele pietei valutare este o bataie de cap mai mare decat pare la prima vedere, din mai multe motive. cel mai probabil un alt efect imediat ar fi cresterea tarifelor.
una peste alta, riscul valutar exista. cat timp exista, sa nu ne facem iluzii, costul va fi suportat tot de client, ca orice alt cost. s-ar schimba doar forma de plata.
e normal ca tarifele sa fie in lei si nu ar fi nimic neobisnuit pana la urma, toate firmele lucreaza cu astfel de riscuri valutare. neobisnuita este doar magnitudinea schimbarii avand in vedere punctul de plecare, mai ales daca schimbarea ar fi realizata intr-un timp scurt.
Observațiile sunt foarte inspirate, dar totuși să nu exagerăm. O procedură legislativă durează 6 luni – 1 an și forma finală poate să stabilească termene diferențiate pentru diverse servicii. Cel puțin pe comunicații mobile, marjele de profit sunt de ordinul a 20% (au fost și peste 40%), au bugete mari de publicitate și personal (care pot fi denominate ușor în lei), tarifele de interconectare și licențele pot fi și ele în lei, energie electrică și chirii etc.
Fracțiunea de prețul serviciului telecom care reprezintă amortizarea echipamentelor nu cred că justifică exportarea unui risc valutar amplificat către toți ceilalți agenți economici. E comod pentru operator, dar e prost pentru noi, ceilalți. E ca un joc competitiv, echilibrul Nash e euroizarea, chiar dacă nu e optim pentru țară. Nu știu unde mai vezi reclame TV la mașini, servicii etc. exprimate în valută.
Dar e totuși prematur câtă vreme nici statul nu are încredere în propria monedă. Nivelul accizelor, praguri fiscale, taxele telecom menționate mai sus, licitații publice, peste tot statul român folosește baremuri în echivalent euro, încă la cursuri fictive.
Sunt foarte de acord cu articolul. Euroizarea economiei noastre (fenomenul se duce dincolo de telecomunicaţii) ne trage înapoi prin deruta pe care o creează. E ca şi cum în aceeaşi ţară unii ar măsura distanţele în km iar alţii în mile. Deja este bizar. Să adăugăm însă că raportul de conversie dintre km şi mile fluctuează zilnic (chiar dacă nu mult). Aberant de-a dreptul. Dar ceea ce ni se pare aberant la măsurarea distanţelor găsim normal la măsurarea valorilor…
Nu cereti agentiilor nationale de orice fel sa protejeze consumatorul . Ele sint conduse de indivizi care fac politica marilor companii si a decidentilor politici . Consumatorul de rind a fost pina acum cel care a pierdut pe toate planurile in relatia cu bugetul de stat si cu marile companii . Cazurile in care consumatorul a cistigat in instanta conra lor sint extrem de putine pentru ca oamenilor le lipseste o educatie economica elementara ( asta si pentru ca invatamintul din Romania nu se ocupa de asa ceva ) dar si din cauza faptului ca instantele sint lipsite de practica si capacitatea de intelegere a domeniului . Consumul in Romania este inca foarte mare . El este incurajat de companii dar si de institutiile statului acestea din urma colectind din pret tot felul de impozite taxe si accize care ingroasa bugetul . Asta pentru ca guvernantii de pina acum nu sint capabili sa usureze povara fiscala si sa gaseasca alte modalitati de realizare a veniturilor bugetare . Personal consider o greva fiscala la nivel national binevenita . Chiar dublata de miscari de strada . Cu guvernantii astia de rusine trebuie dat de pamint .
Despre latura psihologică a problemei nu aveți nimic de spus (autor + comentatori) ? Ați și uitat devalorizările infernale din anii ´90 ?
Sau, ca de obicei, sînteți atît de tineri încît lumea începe cu voi, iar trecutul este „…o epocă anterioară naşterii voastre, care vă stîrneşte doar o vagă curiozitate… prin însăşi faptul că voi încă nu existaţi, vremurile acelea par ciudate, aproape fantastice… zac în acelaşi album cu epocile în care se mai credea în vrăjitorie, iar oala de noapte ţinea loc de WC fiind folosită şi de adulţi” (citat dintr-un roman SF sovietic)..
Remarca e corecta,dar eu nu am vrut sa fiu atat de acid.
Am explicat ,probabil cititorilor mai tineri, care este istoricul acestui fapt si ca exsiat o lege care obliga afisare preturilor in lei (de peste 20 de ani),doar ca nimeni nu impiedica (si nu te poate impiediac) sa iti raportei costuriloe la o alta moneda.
Este o chhestiune care tine si de paia : istoric,concurenta pe piata, educatia comerciantilor si a consumatorilor etc.
Nu sint specialist in domeniu(doar obesrvator anonim de dupa 89 ) asa ca rog a-mi fi scuzate eventualele erori .
Aruncam anatema pe companii, probabil pe buna dreptate, dar sa nu uitam ca cel mai mare ( si mai necinstit) jucator la Euro este chiar statul. Atata timp cat statul isi calculeaza accizele in Euro, nu poate cere companiilor mari (care isi stabiles preturile de vanzare bazandu-se si pe accizele si taxele datorate) sa se denomineze la leu.
Cred ca primul care ar trebui sa dea semnalul este chiar statul.
Povestea cu cursul de schimb calculat aiurea pentru accize este halucinanta.
Piata de telecomunicatii din Romania prezinta o concurenta foarte puternica, iar acest lucru s-a realizat pe seama investiilor masive in noile tehnologii 4G si fibra optica. Deja piata are probleme datorita preturilor mici pentru serviciile de telecomunicatii (http://www.ziare.com/vodafone/romania/directorul-vodafone-romania-avertizeaza-piata-telecom-nu-va-rezista-asa-1339403) nerecuperandu-se investiile facute pana acum, situatie in care, daca se va afla in colaps, va afecta utilizatorul final. Prin urmare, o eventuala trecere la RON a tarifelor actuale va accentua acesta situatie. De aceea nici ANCOM nu este de acord cu acest lucru, fiind afectati in mod negativ indicatorii macroeconomici din acesta industrie. Mai mult, un eventual colaps al pietei de telecom ar determina lipsa acuta de investitii si free cash flow negativ pentru proiecte (Net Present Value negativ) si, nu in ultimul rand, o crestere a tarifelor catre utilizatorii finali. Va doriti sa platiti mai mult pentru TV sau telefonul mobil? Ma gandesc ca nu!!!! Nu mai spun ca rata de schimb euro/ron a fost in plaja de 4.3-4.5 de foarte mult timp, fluctuatii care nu v-au afectat semnificativ valoarea abonamentului dvs!!!
Usor patetic mesjul dlui Lucian Penes care prevede colapsul operatorilor de telefonie mobile daca tarifele vor fi denominate in LEI.
La
http://www.bursa.ro/?s=companii_afaceri&articol=240244
veti gasi o analiza a eficientei afacerii de comunicatii mobile din Romania, unde se observa ca inainte de criza primii doi opertori aveau marja profitului net de cca 30%!!! (in ce industrii fiscalizate avem o astfel de marje?) Acum a ajuns in jur de 12% si e sfarsitul lumii!!! In ultimii ani, Vodafone a fost mai tot timpul al doilea in acest clasament al marjei profitului net si poate de aici ingrijorarea …
Si oficiali ai operatorilor de telefonie mobile clameaza faptul ca Romania are cele mai mici tarife ale serviciior de comunicatii mobile din UE, uitand de fiecare data sa mentioneze ca Romania are si cele mai mici salarii din UE. Nu poti avea decat tarife corelate cu puterea de cumparare. Nu poti avea tarifele din Franta la salariile din Romania!
Este adevarat ca s-a investit mult )peste 2 miliarde euro), dar investitiile facute s-au recuperat, trecerea pe profit facandu-se la cca 5 ani de la lansare.
ANCOM nu a zis ca nu este de acord cu denominarea in lei a tarifelor serviciilor de telecomunicatii. Si nici nu ar putea sa o faca fiind autoritate romana in care Leul este moneda nationala. Zice doar ca nu prea stie cum, sau ca nu intra in competenta ei….
Mai zice distinsul domn ca trecerea la leu ar ’’afecta in mod negativ indicatorii macroeconomici din acesta industrie’’. Sa fie asta o recunoastere a faptului ca prin denominarea in Euro a tarifelor operatorii incaseaza mult mai mult decat ar trebui? Ca pacalesc mult utilizatorii romani? Mi-e greu sa evaluez cu cat, dar poate dansul stie ….
Apoi se ajunge la scenariul apocaliptic, un pic cam incurcat si confuz – ‚’’ un eventual colaps al pietei de telecom’’…. Daca apare colapsul, falimentul, nu se mai pune problema investitiilor si nici a tarifelor!!! Insa, pe pietele competitive, nu stiu daca este cazul comunicatiiilor mobile, preturile sunt formate de cerere si oferta. Si inca ceva – nu prea am auzit de falimentul unei intregi piete! Cate un operator a mai picat (Telemobil, etc.), dar nu o piata.
Intrebarea ’’ Va doriti sa platiti mai mult pentru TV sau telefonul mobil?’’ din cauza denominarii in lei a tarifelor mi se pare cam ciudata? Chiar atat de mult castiga operatorii prin denominarea in Euro, de s-a starnit panica ….?
Usor patetic mesjul dlui Lucian Penes care prevede colapsul operatorilor de telefonie mobile daca tarifele vor fi denominate in LEI.
La
http://www.bursa.ro/?s=companii_afaceri&articol=240244
veti gasi o analiza a eficientei afacerii de comunicatii mobile din Romania, unde se observa ca inainte de criza primii doi opertori aveau marja profitului net de cca 30%!!! (in ce industrii fiscalizate avem astfel de marje?) Acum a ajuns in jur de 12% si e sfarsitul lumii!!! In ultimii ani, Vodafone a fost mai tot timpul al doilea in acest clasament al marjei profitului net si poate de aici ingrijorarea …
Si oficiali ai operatorilor de telefonie mobile clameaza faptul ca Romania are cele mai mici tarife ale serviciior de comunicatii mobile din UE, uitand de fiecare data sa mentioneze ca Romania are si cele mai mici salarii din UE. Nu poti avea decat tarife corelate cu puterea de cumparare. Nu poti avea tarifele din Franta la salariile din Romania!
Este adevarat ca s-a investit mult (peste 2 miliarde euro), dar investitiile facute s-au recuperat, trecerea pe profit facandu-se la cca 5 ani de la lansare.
ANCOM nu a zis ca nu este de acord cu denominarea in lei a tarifelor serviciilor de telecomunicatii. Si nici nu ar putea sa o faca fiind autoritate din Romania, unde Leul este moneda nationala. Zice doar ca nu prea stie cum, sau ca nu intra in competenta ei….
Mai zice distinsul domn ca trecerea la leu ar ’’afecta in mod negativ indicatorii macroeconomici din acesta industrie’’. Sa fie asta o recunoastere a faptului ca prin denominarea in Euro a tarifelor operatorii incaseaza mult mai mult decat ar trebui? Ca pacalesc mult utilizatorii romani? Mi-e greu sa evaluez cu cat, dar poate dansul stie ….
Apoi se ajunge la scenariul apocaliptic, un pic cam incurcat si confuz – ‚’’ un eventual colaps al pietei de telecom’’…. Daca apare colapsul, falimentul, nu se mai pune problema investitiilor si nici a tarifelor!!! Insa, pe pietele competitive, nu stiu daca este cazul comunicatiiilor mobile, preturile sunt formate de cerere si oferta. Si inca ceva – nu prea am auzit de falimentul unei intregi piete! Cate un operator a mai picat (Telemobil, etc.), dar nu o piata.
Intrebarea ’’ Va doriti sa platiti mai mult pentru TV sau telefonul mobil?’’ din cauza denominarii in lei a tarifelor mi se pare cam ciudata? Chiar atat de mult castiga operatorii prin denominarea in Euro, de s-a starnit panica ….?
Lăsați salariile, dar care sunt costurile de licențiere a spectrului ? În Germania sau UK o licitație de spectru 3G aduce câteva zeci de miliarde de euro, în România câteva sute de milioane. Ok, piața e mai mică, dar nu de 100 de ori mai mică.
E clar deci că prețurile pot să rămână scăzute foarte mult timp, e perfect sustenabil, comunicațiile mobile nu sunt în România o formă de taxare așa cum sunt în vest, unde resursele naturale sunt exploatate la maxim.
Iar în ce privește investițiile în”fibră optică”, dacă ne uităm la RDS, au de departe cele mai mari volume de date și totuși au oferte de internet fix denominate în lei. Echipamentele 4G se vor amortiza prin servicii premium, sensibil mai scumpe, dacă piața le va cere.
Usor pe langa problema, dar totusi inrudit: a observat cineva ca nu-ti poti cumpara un abonament decat daca te obligi la o perioada contractuala de 12-24 de luni?
Asta chiar daca nu vrei telefon de pomană sau alte bunatati oferite de operator. Vodafone, Orange si Cosmote au dectetat ca toate ofertele lor sunt promotionale si nu-ti pot vinde un abonament decat la pachet cu o perioada contractuala (asta ca sa scape de probleme cu ANCOM-ul).
In Dex este definita notiunea de abonament ca plata a unui tarif in schimbul accesului la un serviciu. La operatorii sus mentionati definitia include si perioada contractuala, iar mie-mi sună ca sunt obligat sa cumpar un serviciu in genul comertului socialist: vrei sapun, cumpara si Omagiul tovarasului.
Pai in conditiile in care chiar guvernul calculeaza accizele pornind de la cursul EUR/RON („ajustat” prin diverse magarii contabile) ce pretentii aveti de la firmele private?
Dupa parerea mea – si aici astept sa fiu lovit cu pietre – o firma privata are dreptul sa-si ofere serviciile in ce moneda doreste, inclusiv in cea din Botswana, atata timp cat accepta plata in moneda nationala (adica RON). Astept ca guvernul sa dez-lege accizele de euro, dupa care mai vorbim discutii!
P.S. Din punctul de vedere al libertarienilor moneda nationala (si dreptul exclusiv al bancii centrale de a o emite fara acoperire) este o aberatie, echivalenta cu o taxare mascata, deci daca eu vreau sa initiez schimburi pe o piata libera in… castraveti, de exemplu, esta dreptul meu sa fac acest lucru!