joi, martie 28, 2024

Pentru o atitudine pragmatică în chestiunea valului de refugiați

Construirea unor argumente elaborate de către cetățenii români din societatea civilă cu privire la decizia cea mai potrivită în privința refugiaților mi se pare o irosire a timpului deoarece:

  • nu avem toate datele problemei, vedem niște fotografii și niște filmulețe, auzim niște declarații, nu știm starea materială a refugiaților (de ce presupunem principial că sunt săraci ? În fond cine emigrează din România în Canada pleacă mereu cu o bază materială, tratează plecarea ca pe o investiție. Înclin să cred că nu sunt niște oameni lipsiți de posibilități cei care au luat decizia să plece.), ce formație profesională au, iar în cazul în care nu și-au plătit ei transportul, câți bani au investit ISIS sau alții în transport, etc.
  • problema este prea departe de nivelul nostru decizional ca să putem investi în informare. Chestiunea e prea delicată ca să așteptăm vreo informare din partea serviiciilor statului. Vor fi informați doar decidenții politici.
  • nu avem o răspundere în acest sens ca simpli cetățeni, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să îi primim la noi în casă. Răspunderea aparține celor care au puterea.
  • formularea unui argument de către noi nu poate influența cu nimic cursul evenimentelor, decizia luată de cei care au puterea va furniza “boundary conditions” pentru acțiunile noastre private în viitor.
  • În astfel de condiții a „argumenta” e de obicei o justifica ceea ce îți place sau sau nu îți place.

Nu îmi place ce se întâmplă și mi-ar plăcea să existe o politică externă care să ducă la existența unei zone tampon stabile în jurul Europei care să maximizeze șansele păstrării identității culturale europene.

Ca statul nostru să aibă o voce auzită în această privință cred că ar trebui ca cei care avem preferințe similare:

  1. să ne facem treaba ca lumea acolo unde ne-o facem astfel încât să avem resurse și să fim fiecare dintre noi puternic.
  2. Fiind puternici să ne permite să fim activi civic pe probleme concrete relevante, a căror rezolvare o putem influența. Acestea sunt cele mai grele probleme ale noastre, nu valul de refugiați.
  3. să nu pierdem timpul sau să irosim fără înțelepciune ce am acumulat, să nu ratăm oportunități de acțiune personală sau civică folositoare.
  4. să alegem cu responsabilitate la alegeri pe cei care ne conduc. Ei sunt cei cărora le punem în mâini condițiile în care putem lua noi decizii relevante.
  5. să facem în așa fel încât să depindem fiecare cât mai puțin de cei care ne conduc, revenim la punctul 1.

Ca simplu contribuabil nu e nevoie să împachetezi preferința personală în justificări asociate  binelui public conceput prin prisma unei ideologii sau a alteia, unei morale sau a alteia, așa cum are obligația un om politic aflat în serviciul public. Morala pe care o practici se vede din faptele tale.

Dacă politicienii vor acționa greșit vom avea timp suficient să constatăm după. Cum i-am ales așa îi avem.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. „Dacă politicienii vor acționa greșit vom avea timp suficient să constatăm după.”

    Eu m-am saturat de stilul asta contemplativ asa ca nu voi inceta sa-mi spun punctul de vedere cat pot eu de tare, fiindca situatia a scapat de sub control iar „politicienii” manifesta o iresponsabilitate criminala. Pentru mine este important ca deciziile corecte sa fie luate acum. Nu vreau sa decontez consecintele unor decizii aberante, nu vreau sa vad oameni iresponsabili care se joaca cu viitorul meu si al familiei mele. Punct.

    • Nu e posibil să „se ia” decizii corecte așa cum le credeți dvs corecte fiind în afara puterii.

      Intrați în politică și ajungeți la putere, și se vor lua deciziile pe care le credeți dvs corecte. Până atunci le vor lua cei care sunt la putere pe baza informațiilor la care au acces și a valorilor lor.

      Asta e părerea mea.

      gânduri bune,

      • Domnule draga, daca vreti sa ne jucam cu semantica, cautati-va alt partener. Faptul ca ati simtit nevoia sa ne indemnati la neutralitate intr-o problema atat de stringenta va priveste. Insa relativizarea nu incape aici. Va doresc „constatare placuta” atunci cand efectele isi vor face efectul.

        • Vă înțeleg preocuparea, și eu sunt preocupat. Pe de altă parte nu văd nici un mijloc mai eficient de reacție decât concentrarea pe ce putem face la scara noastră decizională. Uneori peisajul media de la noi sugerează preocupări exagerate pentru ceva ce nu putem influența.

          Uneori am impresia că e un circ mediatic pentru a manipula emoțiile oamenilor și a ușura acceptarea unor decizii de la nivel macro într-o anumită direcție.

          gânduri bune,

  2. Si blindetea ori vorbele sfatoase au vremea lor.
    Dar uneori nu mai este loc de ele:
    “„O, Allah, fa-le copiii orfani! Oh, Allah, fa-le femeile vaduve! Amin. Si fa-le copiii orfani! Oh, Allah, fa ca Islamul sa fie victorios pretutindeni. Allah e mare! Allah e mare! Nu exista un alt Dumnezeu in afara lui Allah”, scandeaza grupul de imigranti.”
    Da, e departe, la Paris, ce ne priveste!

    http://www.aktual24.ro/de-ce-ingrijoreaza-venirea-imigrantilor-priviti-ce-fac-in-acest-autobuz-din-paris/

    • Ok, scandează. Și ? Să leșinăm de emoție, ce să facem ? E mai eficient să ne vedem de treabă.

      gânduri bune,

      • Numai ca astia dupa ce scandeaza, trec si la fapte.
        Iar in timp ce ne vedem de treaba se intimpla 9/11-2001, Madrid, Londra, Paris.
        Poate dvoastra nu veti lesina de emotie, dar mii de nevinovati mor de pe urma celor ce scandeaza.
        Aceleasi ginduri bune.

        • Există această teamă, într-adevăr. Tehnic vorbind nu știu ce am putea face eu și dvs. Până la urmă depindem tot de instituțiile statelor, și va ieși bine dacă ele sunt puternice și simultan dedicate binelui public. Asta depinde de noi doar pe termen lung.

          O zi frumoasă vă doresc,

  3. De acord cu atitudinea maxim de pragmatica si de lucida cu evaluari corecte privind posibilitatile si asteptarile dinspre viitor si adaug ce i-am spus dimineata dlui Tismaneanu care fiind un foarte prolific autor ultimul articol al dsale trimite in „debara” pe cel dinainte:

    „Cred ca aceasta criza va scote la suprafata o multine din ce trebuie scos pentru ca omenirea, nu am curaj sa spun “umanitatea”, sa se priveaca intro oglinda nedeformanta si poate ca la sfarsitul ei vom afla daca dorim o ordine mondiala noetica sau bestiala(cuvantul bestie in sens de animal, de animal salbatic, fiara) fatisa sau vom continua in ipocrizia mimarii unui homo noeticus acoperind de fapt definirea preluata de Hobbes din Plaut(195 i.e.n):” Homo homini lupus est”, daca dorim o ordine cu o dezvoltare economico-sociala urmand filozofia Caii a treia.”

  4. Dacă tot nu avem toate datele necesare, mai sunt și alte întrebări care le putem pune:
    De ce sa presupunem principial ca sunt teroriști? Sau că, în cazul că cineva le-ar fi finanțat goana, acesta ar fi fost ISIS? De ce să consideram cultura europeană ca fiind amenințată, de trebuie să ne gândim la o zonă tampon? De ce trebuie neapărat să analizăm fenomenul din colțul pesimist?

  5. Calitatea fiintei se vede din actiunile persoanei … asta asa e … Ideea e ca acesta e un forum public … aici actiunea care da masura calitatii fiintei este discursul. Bineinteles ca nu e oprit nimeni de la acest discurs public, pot participa la el toate persoanele care cred ca pot sa-si aduca contributia, fie ca sunt sau nu in exercitiu public.

    Asta e in esenta una din dimensiunile care caracterizeaza o societate libera.

    Ingrijorarile oamenilor si poate, pe alocuri, vehementa de care dau dovada unii dintre comentatori … cei ale caror comentarii le putem vedea, cel putin, este cred datorata si faptului ca oamenii nu se simt reprezentati de clasa politica sau vad o decuplare intre discursul politic si actiunile politice care, cel putin pana acum, atat din punct de vedere al coerentei discurs-actiuni cat si al rezultatului nu par sa-i reprezinte si sa-i serveasca.

    • Da, cred că ați atins o problemă de fond, nesimțindu-se reprezentați oamenii tind să încerce să formuleze soluții la lucrurile pentru care nu au cum să aibă toate informațiile relevante. E cumva un simptom al eșecului clasei politice.

      Pe de altă parte nu putem avea tehnic o democrație participativă, e o mare risipă de timp și resurse aici.

      Dar lucrurile par să meargă spre direcția bună. Din societatea civilă sper să se desprindă oameni reprezentativi pentru principalele opțiuni ideologice ale cetățenilor.

      gânduri bune,

      • Cred ca se poate ajunge, tehnic, la o democratie participativa. e-Estonia e un exemplu de societate moderna informationala. Lucrurile se indreapta inevitabil in directia asta iar platformele de colaborare si retelele sociale nu fac decat sa paveze drumul in directia respectiva.

        Speranta mea este sa ne desprindem de gandirea ideologica, care mai ales in contextul posibilitatilor tehnologice actuale, poate fi catalizatorul unor societati opresive.

  6. In acelasi timp mai in gluma mai in serios cred ca trebuie sa fim mai atenti la unguri caci ei sunt cei mai recenti migratori cuceritori si colonizatori de teritorii fata de noi romanii care prin ascendenta dacica nu prea stim pana cand sa mergem in trecut iar prin cea romana ne trebuie peste 2000 de ani.

    Oricum totul apare ca ceva organizat si cred ca „inteligenta ” europeana si americana stie mult mai multe decat noi despre fenomen.

    Asta nu inseamna o contrazicere de vreun fel cu ce am scris ceva mai inainte. :)

  7. Domnule Virgil Iordache , nici nu stiu de unde sa incep…Sa incerc cu punctul 5: dimpotriva , cu cat ne facem mai bine treaba , cu atat depindem din ce in ce mai mult de cei care ne conduc . Acum , intorcandu-ne la punctul 1, asa cum ne sfatuiti , nu pot decat sa va dau deaptate.
    Dar exigentele va privesc si pe dvs. , ca intelectual . Si in acest caz, toate punctele formulate mai sus va sunt „obligatii de serviciu ” : trebuie sa va informati foarte bine , trebuie sa aveti puncte de vedere si opinii, guvernantii au nevoie de argumentele dvs. si da, chiar aveti o raspundere ( morala, intelectuala ) fata de popor , istorie , cultura , etc., pentru ca sunt fix valorile cu care lucrati. Asadar, chiar va doresc ganduri bune.

    • Da, ne privește pe toți, așa este cum spuneți.

      Cumva ultimul articol al domnului Liiceanu recent punctează tocmai această responsabilitate a celui cu meseria în zona gândirii profesionalizate de a nu se lăsa dus de ideologii, de a gândi la rece. Greu, uneori devin un mod de viață, însă tocmai asta trebuie făcut: detașare, gândire critică, rupere de reflexele proaste de gândire care au consecințe dezastruoase asupra altora dacă se propagă în practica politică.

      gânduri bune,

    • O, da … Credeti ca are cineva, poate in afara de comentatori, raspunere morala ? :))) E vorba de PUTERE … Puterea instinctuala pura asupra unei mase de oameni … Ce credeti ca se intampla de 26 de ani de la revolutie ? Credeti ca „intelectualii” nu erau pe aici … O, da … Doar ca apropierea de cercurile puterii, de functii caldute, corupe … In fapt s-a furat muuult, s-a manipulat muuuult, s-a mintit muuuult, doar ca lucrurile astea vedeti dumnevoastra merg mana in mana … Cei care au facut-o nu si-au dat seama ca la un moment dat lucrurile astea se vad … Faptul ca s-au ascuns de ei si de constiinta lor, i-a pacalit ca se pot ascunde de toata lumea …

  8. O actiune pragmatica atunci cand nu ai toate datele problemei si nu ai incredere in politicieni este sa zici nu. Niciodata da.

  9. 1″nu avem o răspundere în acest sens ca simpli cetăteni, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să îi primim la noi în casă. Răspunderea apartine celor care au puterea”….dar avem legi! ..conventia de la dublin trebuie aplicata – daca cei care au puterea iau decizii peste capul nostru nu e bine…

    2″..Înclin să cred că nu sunt niste oameni lipsiti de posibilităti cei care au luat decizia să plece.”…..aaaa..v-am prins! …va imaginati ca astia sunt investitorii strategici mult asteptati!..asa e ?!

    3..”problema este prea departe de nivelul nostru.. Chestiunea e prea delicată….formularea unui argument de către noi nu poate influenta cu nimic „….fatalitate domnule!..

    • Dacă dvs credeți că puteți influența cu ceva făceți-o. Părerea mea e că procesele sunt decuplate la scara de timp a zilelor lunilor și chiar anilor, ce e la nivelul cetățeanului obișnuit și ce e la nivelul CSAT. Apare un cuplaj doar cu ocazia alegerilor parlamentare și prezidențiale.

      gânduri bune,

  10. Dle Iordache, recunosc ca m-ati surprins cu acest articol…
    Intr-adevar, nu ma asteptam ca un intelectual, care-si desfasoara activitatea profesionala intr-un cadru prestigios, care participa la formarea viitoarei intelectualitati romane, si care se declara credincios practicant, sa concentreze in doar cateva randuri, asa o cantitate de idei retrograde si de indiferenta! Discordanta este abisala intre ceea ce sugerati dvs, si ceea ce propun omologii dvs occidentali…
    N-om fi noi, romanii, cei mai sclipitori dintre europeni, dar cu siguranta ca nu suntem nici atardati mintal carora sa intocmiti liste cu „ce sa facem”, ca sa nu ne irosim timpul, si cu „de ce nu trebuie sa facem” ceea ce fac toti europenii, astazi…Aveti, ori o parere f.proasta despre capacitatea noastra de discernamant, ori una prea buna despre a dvs…in ambele cazuri, va inselati, dupa parerea mea!
    Deci, ce ne transmiteti, cu paternalism si condescendenta?
    Ca sa rezum : ca nu avem nicio putere, ca nimic nu depinde de noi, deci sa nu ne mai preocupam de problema „irelevanta” a refugiatilor, sa avem grija sa nu irosim agoniseala si sa muncim mai cu spor, sa votam mai bine si, pana atunci, sa-i lasam pe cei votati prost sa decida cum or putea !? Right?
    Iata si subiectul cel mai imposibil de acceptat ptr. mine, cireasa dupa tortul dvs indigest :
    „Nu îmi place ce se întâmplă și mi-ar plăcea să existe o politică externă care să ducă la existența unei zone tampon stabile în jurul Europei care să maximizeze șansele păstrării identității culturale europene.” – aceasta este supararea intelectualului crestin orthodox V. Iordache, ca nu e o zona tampon care sa separe credinciosii de pagani?? Nu-l supara altceva din tragedia umana la care este spectator? Pentru ca el nu se considera capabil sa ajute efectiv oameni la nevoie, numai pentru ca sunt musulmani, nici noi nu avem cum sa fim in stare? Pitiful!!!

    Ce pot face romanii „fara putere”? Foarte multe, pentru ca Ro sa-si recastige respectul, demnitatea si locul pe care-l merita, cu adevarat, in lumea civilizata! De ex:
    – cei care vor, sa-si anunte public intentia de a ajuta, asa cum pot, familiile de refugiati
    – cei care vor, sa inceapa colectarea de produse neperisabile (inclusiv haine, corturi, paturi, jucarii)
    – papa Francisc a sugerat ca fiecare parohie din Europa sa primeasca o familie de refugiati, cele din Ro, chiar si cele ortodoxe, sa nu ezite sa ajute, daca pot, este uman si crestineste sa o faca, fara sa ceara incuviintarea cuiva!
    Cu cat aceste mesaje de solidaritate se vor face auzite, cu atat romanii se vor respecta, pe ei insisi, mai mult, si se vor solidariza implicit cu oamenii de bine occidentali care au devansat deja actiunile oficialilor din tarile lor!
    Exprimarea omeniei nu are nevoie de aprobari guvernamentale…acum este momentul ca oamenii de bine sa refuze indiferenta culpabila, aceea care este contrara propriei noastre identitati nationale, ca si tuturor preceptelor crestine!

    • Stimate domnule Falstaff,

      Ați punctat exact că putem face toate astea ca persoane private și sunt de acord cu dumneavoastră. Nu despre asta era vorba în articol.

      Cine vrea, dacă vrea, cu discreție, fără nici un drept să o ceară și altora, conform conștiinței sale personale. Și fără să o clameze public, pentru că atunci aceste fapte sunt de folos celui ajutat, dar pentru un creștin nu sunt de folos.

      În termenii din articol, punctul 1 realizat asigură și alocarea de resurse private pentru facerea de fapte bune.

      Cu respect vă rog să lăsați pe fiecare să facă ce dorește în spațiul lui privat, iar public să discutăm ce este de interes public.

      gânduri bune,

      • Perceptia fata de straini si fata de alte culturi e de interes public pentru ca acestea sunt valorile umane centrale statuate pe care se sprijina proiectul european. Refugiatii au reprezentat un test al acestor valori, pe care, cel putin la nivel de discurs multi, inclusiv din cei aflati in exercitiu public, l-au picat, dovedind ca exista o decuplare intre valorile statuate si valorile traite. Implementarea valorilor statuate prin forta, adica cu legea in mana, dovedeste ca proiectul europen nu este o expresie a constiintei oamenilor ci un proiect cu baza ideologica.

        • Bună dimineața.

          Eu înțeleg ce spuneți, am înțeles ce spune și dl Falstaff. Sunt opțiuni ideologice ale dvs de care mă despart, am alte opțiuni ideologice:

          – când discută despre idei retrograde domnia sa lucrează implicit cu noțiunea de idei progresiste, crede într-un progres moral al omenirii la care se poate lucra prin acțiuni publice

          – dvs vorbiți despre percepție de intere public al unor valori

          Ambele opțiuni sunt opțiuni de stânga nemoderată. Nu cred că există progres moral al omenirii, ci doar al persoanelor. Fiecare om pornește de la zero pe plan moral și se formează personal. Percepția valorilor mi se pare că ține de spațiul cel mai intim al oamenilor, de libertatea lor, de zona privată. Valorile personale se formează în familie și în cercul de apropiați, nu printr-un proces controlabil de către stat. Școala are o contribuție mică în privința asta, grosul vine din rețeaua socială personală. A etatiza percepția valorilor înseamnă a distruge total zona privată, a intra în lumea lor. Acesta e proiectul progresist de sorginte iluministă care a dus la proiectele comunismului real, cu milioane de victime: ca să schimbe percepția oamenilor, să creeze omul nou, să progresăm spre viitorul luminos al omenirii etc. Toate lucruri împotriva naturii umane.

          Acest proiect progresist îl cunosc foarte bine din vremea comunismului de la liceu: fără granițe în viitor, fără culturi, totul sub identitatea socialistă. Nu cred în așa ceva.

          Cred într-o lume structurată, în care oamenii cu valori diferite își crează state așa cum vor ei și au succes sau eșuează pe mâna lor. Au răspunderea propriului destin. Dacă nu au succes pot încearca să emuleze modelele altora și pot fi susținuți pentru asta. Ca să poți ajuta pe alții dacă ai un stat sau suprastat cum este UE trebuie să exiști, să ai stabilitatea asigurată, nu să fii perturbat permanent din exterior dincolo de ce poți suporta. Pentru asta trebuie să ai o politică de securitate coerentă, să ai o stabilitate minimală în jurul tău, o zonă tampon. N-o ai, nu mai poți să te ajuți nici pe tine, darămite pe alții. Nu e vorba că protejăm creștinismul, e vorba că protejăm democrația funcțională, libertate și moderați, tot ce apare în articolul domunlui Stanomir de aici:

          http://www.contributors.ro/analize/curajul-democratic-si-valul-seismic-al-islamismului/

          Din punctul meu de vedere suferințele semenilor, inclusiv ale refugiaților propriuziși odată identificați de către instituțiile publice în raport cu alte categorii (oameni cu interese de imigrare, oameni strecurați de organizațiile teroriste) se pot atenua:

          – prin măsuri luate de instituțiile publice ale statului, pentru care nu suntem răspunzători cetățenii contribuabili, conform legislației în vigoare. De exemplu UB și Politehnica oferă locuri în cămine, ca instituții.

          – prin inițiative personale care privesc exclusiv persoanele. Dacă vor să se asocieze o fac așa cum vor ele, nu e nimic de discutat public. Cine o face își face reclamă că ce mult bine face el și ce om bun e el. Un creștin nu va proceda așa.

          Vă mulțumes amândurora pentru această discuție. E limpede că nu avem cum să ajungem la un consens, chiar dacă avem scopuri cumune, binele omenirii. Această diversitate ideologică este ea însăși un produs al unei democrații funcționale specifice occidentului.

          gânduri bune,

          • Pai proiectul european exact asta incearca sa faca etatizarea valorilor. Eu nu spun ca e bine, din contra … dar discursul public si chiar legislatia vad ca sustin aceasta etatizare a valorilor iar oamenii care o fac nu sesizeaza ca e o decuplare intre valorile pe care le au si discurs, adica sustin valorile europene dar nu adera la valori umane. Adica se vede clar in discutiile de pe Contributors ca avem cetateni care sunt refractari la multiculturalism si la straini. Ori daca exista cetateni care au alte valori care e rolul legislatiei europene care sanctioneaza discursul xenofob ? Nu este acela de a incerca sa stabileasca aceste valori prin mecanisme politice ? Iar daca da, nu inseamna ca libertatea de expresie a cetatenilor care au alte optiuni si alt set de valori este incalcata in spiritul egalitatii si corectitudinii politice ? Bine deocamdata nu au existat sanctiuni dar faptul ca exista legislatie e un fapt ingrijorator in sine.

            • Nu subscriu opiniei că proiectul încearcă etatizarea valorilor. Văd trei tipuri de valori asociate acestui proiect:

              – valori de interes public general, constitutive proiectului democratic european – libertate, toleranță,
              moderație

              – valori inacceptabile deoarece subminează proiectul oricărei democrații: xenofobia, intoleranța

              – valori private și grupale comapatibile cu proiectul și care se dezvoltă în matricea de libertate și toleranță constitușțională: religioase, ateiste, diferite ecologisem, etc.

              Cetățenii refractari la multiculturalism sunt o minoritate în România, altminteri acest stat nu ar fi intrat în UE și NATO. Poate că sunt mai vocali, dar dacă ați face mâine referendum dacă rămânem în UE vocalii aceștia n-ar lua cine știe ce (poate doar bani de la Rusia).

              Informal, Europa nu e o șaorma cu de toate așa cum o văd eu, ci un meniu complex mai rafinat sau mai grobian în funcție de diversitatea culturală reală care există în diferite regiuni.

              gânduri bune,

              gânduri bune,

  11. Pai ok … si ce faci cu discursul xenofob. Eu sunt de acord ca nu e bun … Dar ce faci le interzici ? Daca le interzici printr-o lege ele nu dispar automat dupa cum bine se vede.

    Aici e cadrul legislativ european pentru pedepsirea discursului xenofob:

    http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:328:0055:0058:en:PDF

    Adica ce vreau sa spun este ok, valorile sunt bune, dar daca interzici manifestarile care nu respecta acele valori prin implementarea unei legislatii corespunzatoare inseamna ca persoanele care nu au aceste valori sunt pedepsite efectiv ca nu le au.

    • Nu sunt specialist în drept sau politici publice, ca urmare opiniile mele în acest sens nu au nici o bază profesională. Vă răspund totuși din politețe.

      Mă gândesc că poți crea condițiile pentru ca discursul xenofob să nu se dezvolte, de ex. climat economic și cultural adecvat, poți avea legi care să controleze excesele manifestate public de extremă dreapta și stânga, și poți controla centrele de influență din media plătite de afară care alimentează un discurs xenofob antieuropean ca să creeze dificultăți și apoi să exploateze vulnerabilitățile în interes economic prin politica dezbină și stăpânește.

      gânduri bune,

      • Pai un discurs e xenofob sau nu, colaratura e mai putin importanta. Faptul ca avem europeni care au aversiune fata de natii care nu fac parte din uniune nu face discursul xenofob mai putin grav. Deci asta se vede ca exista multi oameni, inclusiv la nivel politic a caror atitudine este xenofoba. Atitudinea e trecuta cu vederea atata timp cat tinta discursului nu e a unei populatii din cadrul uniunii. Deci la intrebarea cum stam cu valorile raspunsul este ele exita pe hartie. Cum se trece de la cele de pe hartie la cele practice ? Sanctionand discursul anti-european. Deci nu conteaza daca 90% din cetatenii uniunii europene habar nu au cu ce se mananca proiectul european si ca poate 50% din ei au atitudini pronuntat xenofobe sau nationale ideea e sa nu destabilizeze uniunea. Cand cineva incearca e redus frumos la tacere … Reducerea la tacere nu inseamna ca cineva a venit sa-i explice ce inseamna valorile umane si ca la facut sa le inteleaga ci pur si simplu ca impiedica destabilizarea uniunii. Daca discursul xenofob este impotriva altor natii din afara uniunii, sa zicem rusi, atunci discursul e tolerat pentru ca nu afecteaza proiectul unionist. Deci in concluzie care e scopul legislatiei anti-xenofobe ? Nu gradul de intelegere al cetatenilor care fac parte din uniune ci proiectul european in sine. Deci ce tine proiectul european inchegat, in ultima instanta ideea de uniune, adica ideologia. E cineva impotriva ideei de uniune si deranjeaza atunci se aplica sanctiuni. Intre timp ideologia e raspandita prin mijloacele clasice de propaganda. Rezultaul este ca proiectul european are alte interese decat valorile umane, ca de fapt nu valorizeaza libertatea de expresie decat atata timp cat nu contravine cu ideea de uniune. Proiectul este in concluzie unul fascist bazat pe o ideologie si implementat prin mijloacele clasice de propaganda.

      • Cred ca e clar ca ce tine o natie sau proiectul uniunii eurpene impreuna nu mai sunt valorile ci ideea. Valorile per se nu exista a ramas doar ideea, o idee goala de continut, ideea de natie sau de uniune europeana sau orice altfel de uniune. Cu alte cuvinte statele si natiunile nu mai au alte ratiuni de a exista decat cele ideologice.

    • Adica daca dezvoltarea valorilor este individuala si singura autoritate responsabila pentru aproprierea lor este fiecare individ in parte, cine are autoritatea sa pedepseasca lipsa lor ?

      • Vlad, apreciez oamenii care nu se multumesc niciodata cu un raspuns, daca acesta nu le satisface pe deplin inteligenta, curiozitatea si dorinta de a se ameliora, permanent. Remarc ca sunteti din aceasta categorie, si va felicit! Cineva (cred ca sir Richard Branson) spunea ca „cultura (instruirea) obtinuta din scoli te ajuta sa ai o profesie, iar cultura dobandita singur (autodidact) iti permite sa reusesti in viata!”
        Despre valori, cum se insusesc, despre lipsa lor sau pedepsirea lipsei (?), cred ca se discuta de milenii si, din fericire, subiectul nu s-a epuizat…
        Ceea ce cred este ca omul are interes sa fie sincer cu el insusi, sa-si asculte propria constiinta inainte de a zice „amin” la tot pachetul de „adevaruri absolute” pe care-l primeste la intrarea lui in societate.
        Un filosof se intreba „ce valoare au valorile noastre?” si, probabil ca, daca si noi ne-am intreba din cand in cand asta, am sti ce ne reprezinta si ce nu, cu ce ne simtim in acord si ce ne deranjeaza…Un altul, Marcus Antonius ne indemna sa nu ramanem psihorigizi, sa refuzam imobilismul, sa acceptam sa ne schimbam, si ne spunea cum:
        „In viata, este important sa chimbi ceea ce trebuie schimbat, este esential sa accepti ceea ce nu se mai poate schimba, si este vital sa faci diferenta dintre cele 2 categorii precedente.”
        Cat despre cine are autoritatea de a pedepsi lipsa de valori, cred ca depinde despre ce valori vorbim: daca sunt universale (respectul vietii, al proprietatii, cinstea, civismul, etc), se ocupa politia si justitia, dupa parerea mea…
        Pentru cele pe care le numim valori personale, fiecare se descurca cum poate cu propria constiinta…In orice caz, pedeapsa mai mare ca cea pe care ne-o impunem noi insine, nu cred ca exista! Remuscarile, ranchiuna, gelozia, auto-victimizarea, ura, pe care un om le resimte, din lipsa de valori sau din acceptarea de valori care nu-i corespund, echivaleaza cu perpetuitate in inchisoarea propriei mintii, iar de acolo… nimeni nu va poate elibera!

        • Falstaff, multumesc de apreciere si pentru raspuns …

          Cred ca primul pas este depistarea ipocritilor … Daca ipocritii sunt in exercitiul public cu atat mai rau … daca aplica legea si mai rau …

          Ipocritul crede ca are valorile sau vorbeste despre ele … dar nu le are … Ipocritul nu poate sa traga pe altul la raspundere pentru lucruri pe care nu le traieste … Nimeni nu-l mandateaza pentru asa ceva iar daca cineva l-a mandatat este extrem de regretabil si aspectul trebuie depistat si corectat …

          Alt aspect este identificarea valorilor reale: adevarul, libertatea, iubirea, prietenia, munca, creativitatea.

          O societate care valoriza minciuna … cum a fost de exemplu comunismul la noi va face orice pentru a-i impiedeca pe oameni sa vorbeasca. Am trecut prin asta … nu mai vrem sa ajungem acolo …

          • Vlad, cand spuneti „Cred ca primul pas este depistarea ipocritilor …”, cred ca subantelegeti ca vanatorii sant integri, incoruptibili, dar mai ales CAPABILI sa depisteze impostura!
            Altfel, vorbim discutii! Legitime, logice, bunul simt intruchipat, dar nu altceva!
            Or, vanatorii romani sunt priceputi doar la braconaj :(
            Educatie, educatie si iar educatie!
            Abia apoi visele noastre vor putea avea o sansa sa se realizeze…

            • Ela, nu prea sunt pentru generalizari pe de o parte iar pe de alta nu impartasesc viziunea dumnevoastra legata de educatie, mai ales legat de educatia care se desfasoara in Romania si care in mare are un rol formator doar din punct de vedere profesional, nu si uman.

              Altfel legat strict de educatie Romania a cam pierdut trenul si in afara de niste atitudini apatice si o gramada de atitudini critice … nu vad ca se intampla ceva concret care sa puna educatia romaneasca cat de cat pe linie de plutire. Ar fi manualele digitale … dar ele nu vin cu o platforma colaborativa deschisa cuplata institutional care sa faca procesul transferului si actualizarii cunostintelor eficace.

              Din punct de vedere uman stam prost, va spun asta din experienta directa, legata de sistemul de educatie romanesc, precum si legislatia aferenta … unde exista atat brese cat si material uman de slaba calitate atat in tabara profesorilor cat si a parintilor si care impreuna favorizeaza clientelismul, favoritismul, spaga intr-o maniera extrem de prolifica, tenace si lipsita de orice fel de scrupule.

        • Falstaff, de acord cu dvs, indiscutabil!
          O singura rectificare : Marcus Antonius n-a mai avut timp sa fie si filosof :) , este vorba de Marcus Aurelius.

          • Oups, i did it again!
            pasionat de Cleopatra, ii imbunatatesc CV-ul tocmai „rivalului” ;)
            Multumesc pentru indulgenta, Ela!
            …ce norocos sunt ca n-au remarcat „altii” inaintea dvs ;)

  12. Ce vreau sa spun este ca implementarea non-violentei si iubirii aproapelui prin violenta si forta este impotriva valorilor umane iar cine se angajeaza in astfel de demersuri folosind institutii o face pentru consolidarea unei agende proprii fie ideologice fie de alta natura.

    Puterea nu are legatura cu non-violenta si iubirea aproapelui.

  13. Dl Iordache, eu aleg sa-mi beau cafeaua cu dvs ;) , si ce aflu?
    Ca sunt de stanga, si nu oricare, ci aia furioasa, ca nu respect spatiul privat, ca in Romania, in public se discuta numai ceea ce este de interes public (wow! Gabita Oprea, iesi din corpul lui V. Iordache! :) ), ca orfanii sau fii si fiicele delicventilor n-au cum sa aibe valori personale, provenind de unde provin, si avand anturajul pe care-l au, si nici scoala n-are cum sa li le inculce (re-wow!), ca suferintele „refugiaților propriuziși odată identificați de către instituțiile publice” (re-re-wow!!) pot fi „atenuate” (?), ca papa Francisc nu-i bun crestin pentru ca si-a „facut reclama” atunci cand a spus ca primeste la Vatican 2 familii de refugiati, si, last but not least, imi transmiteti:
    „Cu respect vă rog să lăsați pe fiecare să facă ce dorește în spațiul lui privat, iar public să discutăm ce este de interes public.”, si inteleg ca dvs v-ati zis, scriind acest articol, ca-i de interes public sa le spuneti oamenilor ce sa faca si ce nu? Deci dvs decideti, am inteles! ;)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro