joi, martie 28, 2024

Pentru pragmatism

Este surprinzător cât de mult contează comunicarea în politica românească. Ca şi cum cetăţenii nu ar fi atenţi la fapte, sau faptele nu ar conta pentru ei. Cutare ne face din vorbe, iar altul e, vezi Doamne, mutulică. Nu cred că demagogia, minciuna, manipularea, degradarea televiziunilor vor dispărea vreodată atât vreme cât ele sunt eficiente în modificarea comportamentului la vot.

În acest context poate că merită spus un lucru simplu : nu sentimentele, gândurile sau hotărârile anunţate, ci faptele sunt cele care dau profilul caracterial al unui om.

A le folosi pe primele drept criterii este ca şi cum am vrea să înţelegem o pădure din analiza felului cum tremură frunzele copacilor atunci când bate vântul. Faptele sunt proprietăţi emergente ale unei vieţi la o scară relevantă pentru înţelegerea ei şi cunoaşterea omului, aşa cum producţia de biomasă şi de servicii ecosistemice sunt proprietăţi ale unei păduri la o scară relevantă pentru managementulei. Ce este viaţa unui om într-o societate înţelegem prin faptele vieţii lui.

Cunoaşterea direct folositoare de sine este evaluarea obiectivă a propriilor fapte, posibilă doar printr-un act reflexiv de interpretare a eului trecut, până la limita prezentului, şi prin cunoaşterea şi interpretarea adecvată a opiniilor altora. A fi surprinşi de propriile fapte în faţa provocărilor vieţii arată cât de puţin ne cunoaştem eul.

Mecanismele de scară mică ne interesează doar pentru a şti ce putem face pentru schimbarea proprietăţilor de scară mare când am vrea asta, sau pentru a justifica sau explica faptele. Consecinţele şi valoarea pozitivă sau negativă a faptelor rămâne însă aceeaşi, indiferent cum ar putea fi explicate sau justificate. Eventual, ca flux proustian al trăirilor, acest exerciţiu de analiză detaliată poate avea vreun folos artistic printr-un produs cultural care îl descrie, dacă îl creăm.

Starea personală de a fi, conştiinţa de sine la care avem acces exclusiv fiecare singur, ne încurajează o falsă impresie de autocunoaştere. Eul propriu nu este această conştiinţă fundamentală de sine, ci o lume interioară explorabilă la fel ca şi cea naturală, fără pretenţia că vom putea dobândi altceva decât reprezentări despre fenomenele ei, aşa cum avem despre fenomenele naturale. Din punct de vedere al consecinţelor asupra lumii externe, caracterizabile obiectiv, al rolului unui om în societate, tot ce contează sunt rezultatele proceselor interioare: faptele.

E un fapt că majoritatea nu suntem atenţi la faptele oamenilor politici, ci mai mai mult la vorbele lor.

Un om ancorat excesiv în propriile sentimente şi gânduri ar putea fi unul nemulţumit de propriile fapte căutând zadarnic să le găsească explicaţii şi justificări în măsură să le schimbe valoarea, sau ar putea fi un om slab, retractil, care ezită să acţioneze şi pregăteşte prea mult faptele. Sau ambele.

Comunităţile puternice sunt cele în care în centrul atenţiei oamenilor sunt faptele. În care valorile, idealurile, sprijină faptele folositoare, nu ocupă permanent primul plan. Discutăm prea mult principii. Stânga, dreapta, centru, raţionalism, conservatorism. Principiile nu schimbă faptele. Cu suficientă imaginaţie diabolică, supra-abundentă la urmaşii comuniştilor, se pot construi scheme prin care din orice principii se “deduc” orice fapte (capcana demagogiei în care ne aflăm).

A nu se înţelege că opţiunea ideologică nu are importanţă. Dar acestea sunt mijloace, nu scopuri în sine. Scopurile sunt realizarea faptelor.

Avem nevoie de o turnură pragmatică. E ceva de făcut ? Să facem. Când rezultatul e bun, continuăm, când nu, corectăm. În timp util, înainte de risipirea prea multor resurse şi afectarea negativă a prea multor vieţi.

Mereu e ceva de făcut folositor.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Intr-un comentariu la articolul doamnei Victoria Stoiciu, „Mesaj pentru Vlad Mixich de la o prietena de stanga”, scriam urmatoarele:

    „De-a lungul timpului, am scris multe comentarii (in care am oferit numeroase date statistice), comentarii in care combateam ideile neo-liberalilor cu exemplul modelului economico-social (de succes) al tarilor nordice. De fiecare data, fanaticii neo-liberali combateau datele statistice cu lozinci ideologice, unii ajungand sa sugereze ca aceste tari mai au putin si devin comuniste. Culmea ironiei este ca acum, cu ocazia crizei din Grecia, multi comentatori «de dreapta» si-au schimbat brusc atitudinea fata de tarile nordice, acestea devenind adevarate modele de urmat! Cata ipocrizie!”

    Statistica la care ma refeream nu este altceva decat o oglinda a „faptelor” economico-politico-legislative. Atata timp cat statistica este combatuta cu ideologie, adica atata timp cat gandirea critica este „exterminata” de catre „gandirea” dogmatica (incepand de la varste fragede – din scoala), pentru cetateanul „de rand” „comunicarea” va fi mai importanta decat „faptele” („tot romanul e poet” – NU om de stiinta). Politicienii corupti, cu putere de decizie legislativa, au mare grija sa „apere” aceasta „mostenire culturala” a romanilor („prostind poporul cu televizorul”).

  2. Vorbele sunt tot fapte, asa cum o „simpla” alegere poate reprezenta o creatie, o arta, chiar!
    Exista oameni remarcabili care castiga (cinstit!) averi din conferinte si discursuri, adica „doar” din vorbe, exista artisti faimosi care n-au creat nimic, in sensul strict, ci au ales obiecte pe care le-au asociat, si pe care lumea se imbulzeste sa le achizitioneze pe sute de mii de dolari (Marcel Duchamp)!
    Evident, ineleg ce vreti sa spuneti, doar ca prin simpla opozitie vorbe vs fapte, discursul este fara mare interes constructiv, dupa parerea mea…
    Am ales totusi sa comentez, pentru a trage inca o data un semnal de alarma: atentie la extreme! Desigur ca sunt cel mai simplu de vizat, dar am vazut ce-au dat 25 de ani de tot sau nimic! E momentul sa cautam puncte de echilibru, viabile si durabile!
    Ori numai vorbe, ori numai fapte, nu e o solutie ci un derapaj, unul in plus in peisajul romanesc! A vorbi nu trebuie sa impiedice pe nimeni sa actioneze, a asculta vorbe nu trebuie sa oblige pe nimeni sa nu faca si altceva, si nici sa se increada orbeste in ce aude!

  3. Multumesc pentru articol!
    Cum vad eu este ca pana la fapte, teoretic, este o alegere a unei filozofii sa ii spunem politice, a unei strategii cu tot ce inseamna aceasta: enuntarea de principii, planificare, bugetare chiar, etc. Iar cetatenii ar trebui sa asculte, sa dialogheze si sa aleaga in functie de „vorbe”. Intr-adevar, mai important este ca ulterior acestia sa urmareasca faptele si realizarile, aceasta este problema socieatii noastre civile cam letargice.

  4. Faptele isi au originea in ganduri, gandurile isi au originea in emotii, emotiile in fiinta iar fiinta in viata. Daca omul nu e ancorat in fiinta, se va lasa purtat de emotii, gandurile nu vor fi obiective ci vor fi colorate de subiectivism si actiunile vor fi partinitoare. Pentru a crea omul trebuie sa lase energiile vietii sa-l permeeze …

  5. Cred ca baza pragmatismului este pereceperea corecta a realitatii. O percepere corecta porneste de la cercul oamenilor care fac. Facutul inseamna daruire … Daruirea nu este compulsiva … ci radiaza lumina din care fiecare vine si isi ia dupa trebuinta.

  6. Atata vreme cat toata lumea, in frunte cu elita intelectuala, racneste in cor ca nu exista adevar, nu avem la ce sa ne asteptam.
    E adevarat ca e o MARE falie intre politcieni, presa si elta intelectuala pe de o parte si omul de rand, pe de alta parte. E mare lucru ca mai exista oameni de bun simt atunci cand imensa majoritate a liderilor de opinie vinde gogosi.
    Omul de rand nu e reprezentat de nimeni, e doar porcait. Daca voteaza bine, ca in noiembrie, elitele se felicta, ca e meritul lor. Daca vrea religia in scoli, elitele se dau de ceasul mortii, ca poporul e pupator de moaste, retrograd, etc.
    Cel mai bine ar fi ca liderii de opinie sa fie ei insisi exemple credibile, sa arate in vietile lor ca sunt coerenti.
    PS: Ati aizit de procesul lui Visinescu? A fost in Romania un proces de crime contra umanitati. Pe contributors au aparut 2-3 articole consistente, cu pana la 10 comentarii. Daca nu bagam de seama crimele contra umanitatii, la ce fapte putem fi sensibili? Oamenii de rand ii resping pe Visinescu si pe Ficior. Elitele nu ii vad.

  7. Cred ca o doza sensibila de pragmatism care ar regla automat discursurile cu tenta politica si ideologica este sa raspundem la intrebarea: de ce platim taxe daca nu se face nimic sau mai nimic de banii respectivi ? A doua intrebare pragmatica ar fi: pe ce s-au cheltuit banii de la buget in ultimii 25 de ani daca in infrastructura, sanatate si educatie nu se vad aceste cheltuieli ?

    • 1. Pentru ca tara asta este plina de legalisti care confunda OUG cutare/cutare cu Biblia si au senzatia ca asa-zisii „legiuitori”, „conducatori”, „moderatori” si orice alti „-tori” (inclusiv pu-tori) au coborat cu harzobul din cer.

      2. Pentru ca multi cred ca daca de-alde Madalin Voicu au „dat bine” pe scena vor da bine si in Parlament (vedeti lista parlamentarilor cu studii liceale terminate „scrasnit”).

      3. Pentru ca intrebarile esentiale se pun si se discuta doar pe platforme gen contributors dar nu are nimeni curajul sa infrunte miticii in spatiul public (ca doar „un om, un vot”) deci miticii sunt, cf. Voda Lapusneanu, prosti da’ multi!

      Mai doriti? Ei bine, va mai ofer un motiv, poate cel mai important: pentru ca cei care ar putea face si-au dat seama ca lupta lor este inutila si-atunci s-au limitat la a face pentru ei insisi si familiile lor – nu poti lupta cu lichelele intr-o tara de lasi, ar fi suicid si nu cred ca cineva este dispus la asta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro