Cu fiecare zi care se scurge, cu fiecare nou incident militar şi diplomatic care face din Ucraina şi din comunitatea internaţională ţintele unei agresiuni nedeclarate dar tenace, cu fiecare comunicat şi conferinţă de presă în care insolenţa sovietică de altădată este resuscitată retoric, Rusia se apropie de punctul dincolo de care orice întoarcere va deveni imposibilă. Escaladarea conflictului este deliberată, iar miza ţine de redefinirea identităţii ruse în raport de un Occident ale cărui valori sunt contestate, deschis.
Ceea ce nu înseamnă că Rusia lui Vladimir Putin nu cultivă cu atenţie şi asiduitate amicii şi tovarăşii de drum din comunitatea euro- atlantică. S –a observat, iar dovezile abundă, că o parte semnificativă a partidelor populiste şi de extremă dreaptă din Europa sunt parte a unei reţele informale care sprijină, adesea zgomotos, iniţiativele lui Putin. Dezordinea continentală nu poate fi decât terenul ideal pentru intrigile ruse. Şi poate că mai neliniştitoare estre fragilitatea europeană, relevată de graba cu care diferiţi oficiali au evocat necesitatea de a identifica un teren de acomodare şi de înţelegere cu statul care atentează la integritatea teritorială a Ucrainei.
Alegerile pentru Parlamentul European sunt, în acest nou context, un test pentru capacitatea europeană de a reacţiona la gesturile pirateşti şi anexioniste ale Rusiei. Un Parlament ornat de dreapta extremă şi dominat de socialişti va fi, neîndoielnic, pregătit să ofere lui Vladimir Putin acel ton conciliator pe care acesta îl aşteaptă.Divizarea, dependenţa energetică, complicităţile economice, laşităţile sunt cărămizile pe care se ridică acest edificiu şubred de astăzi al Uniunii Europene.
De aceea , poate, regăsirea unui nou curaj euro- atlantic este alternativa la această abandonare graduală a angajamentelor şi pregătire pentru noi şi noi cedări. Timp de două decenii, în spaţiul academic şi în cel politic, “Războiul Rece” şi spiritul său au fost blamate, fiind acuzate că întrupează acea mentalitatea agresivă şi revanşardă de care noile elite europene şi americane doreau să se despartă. Fantasma concordiei universale a fost alimentată, constant, însoţită fiind de visele de pacificare a lumii, prin acţiunea unei baghete magice.Astăzi, acest palat utopic imaginat de politicieni şi de diplomaţi se află în ruine,iar sinteza ideologică barocă a lui Putin se suprapune peste proiectul de regăsire a măreţiei sovietice. Curajul din epoca “ Războiului Rece”se cere reafirmat şi regăsit. Eliberarea naţiunilor din Europa Centrală şi Orientală, protejarea democraţiei constituţionale, îndiguirea agresiunii sunt elemente care nu pot fi negociate. Ca şi după 1948, Occidentul, având în centrul său Statele Unite, este confruntat cu alegeri etice şi strategice, în egală măsură.
A fost un timp în care Vestul nu ezita să apere principiile care se hrăneau din vocaţia libertăţii şi din matricea moştenirii comune iudeo-creştine. A fost un timp când dilemele relativismului moral nu slăbeau această hotărâre de a rezista avansului comunist. Spre acest timp al fermităţii şi asumării valorilor trebuie să ne indreptăm, la rândul nostru, neuitând că puterea Rusiei, de ieri şi de astăzi, este produsul slăbiciunii noastre.
Aşadar, un nou curaj care să însemne determinare şi speranţă. Istoria se reîntoarce, spre a ne reaminti că încercările şi tragediile fac parte din destinul umanităţii. Timp de o jumătate de secol, Uniunea Sovietică a dus o luptă asiduă şi proteică împotriva Occidentului, nereuşind să proclame victoria leninismului şi a tezelor sale liberticide. Asaltul de acum din Ucraina este un nou prilej, dramatic, de a ne redescoperi şi întări temeliile speranţei noastre.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mda…aveti mare dreptate. Dar, cu cine? Nu e vorba de politicieni sau de institutii ci e vorba de o intreaga populatie apatica, neinteresata, mai nou „ecologista” care prefera parteneriatul cu Rusia decat nus tiu ce riscuri de ei definite cu centralele nucleare sau gazele de sist. Mai avem apoi o populatie foarte pacifista, pacifista insa doar pentru ca au gusa plina si habar nu au pe ce lume traiesc.
E greu de definit cine va avea bilutele sa repuna Europa la masa natiunilor respectabile care au si ceva de spus pe arena internationala.
Dacă nu găsim noi curajul să ne împotrivim, noi care vorba aia suntem in coasta Rusiei… de ce ar găsi Occidentul curajul pentru asta. Numai să ni’i inchipuim pe toti cei ce ies din supermarket… la volanul jipanului ca se gandesc că … ah… „trebuie sa gasesc curajul sa ii infrunt pe rusi.”
Treaba e ca de la 1774 incoace ne tot zbatem între unii și altii… și totdeauna se vor gasi avocati ai Rusiei. Suflete pline de frustrare care gasesc o bucurie a da cu tifla occidentului. La urma urmei suntem tari agrare in care țăranii înca mai sunt sensibili la chemarea pravoslavnică: chemarea norodului.
Degeaba asteptam noi curajul occidentului. Pana nu ridicăm norodul la nivelul cetateanului, până nu transformăm satrapia într’un stat de drept, până nu desfiintam privilegiile și nu instaurăm drepturile, până nu înlocuim peșchesul, sperțul și bacșișul cu taxe legitime, până nu desființăm specula și nu devenim harnici, până nu… până nu ne modernizăm vom tremura la chemarea pravoslavnică, chemarea țarului, a tătucăi, a autocrației, a caftanelor cu fir de aur, a buzduganelor cu peceți. Este vorba de perceptia puterii si de relatia acesteia cu cetateanul. Daca noi ne ploconim… de ce ar veni altii sa ne ridice in picioare?
Un nou curaj? Pai de unde, in these days of cool hedonism? De ani de zile ni se preda „calea usoara”: fii tu insuti, traieste clipa, gay fest-uri, dezvoltare personala, reality-show-uri, dance show-uri, breaking news show-uri si alte show-uri. Orice este un show, un prilej de distractie, de fun, de entertainment. Luati 10 produse, la intimplare, de pe orice raft si cel putin 3 dintre ele iti promit ca te trimit la soare, la mare, la campionatul de fotbal. Nu trebuie sa muncesti! Trebuie doar sa razuiesti si sa trimiti. De altfel, nici la locul de munca nu (prea) trebuie sa muncesti. In orice caz, sa NU te omori cu munca! Trebuie sa aplici niste tehnici de NLP, de marketing, sa-ti cosmetizezi CV-ul, sa spui „da” cind logica iti dicteaza „nu” si „e posibil” in loc de „da”.
Ca d-aia zic: ne-am transformat in niste oi care voteaza. Iar oile niciodata nu vor alege lei care sa le conduca – deci, de unde curaj? Respectarea valorilor morale?
Corect. Sunt destui care traiesc in lumi paralele…si chiar daca le aduci sute de argumente ei tot dupa fluturi se uita. Curaj…sa aperi, ce? Tocurile lui Udrea? Flegmele lui Basescu? Teza lui Viorel? Prima regula pentru inrobirea unui popor este sa-i distrugi vointa. Dupa care urmeaza „paine si circ”. La paine s-a redus si TVA-ul iar circ avem pe toate posturile. Atita timp cat bizonul mioritic are bere ieftina si „entertainment”, si-l mai si premiezi pentru asta, nu-l mai bagi in transee.
Si asta s-a si dorit.
a)Cred ca de aici nu va porni un razboi mondial.
b) Mai cred ca UE si NATO sa -si stabileasca fara sa faca public aceasta o linie de demarcatie fata de zona de influenta ruseasca dar si chinezeasca pentru care sa se aplice principiul: peste aceasta nu se trece sau odata o incercare de trecere facuta se aplica principiul lui Cezar: „cu dusmanul inarmat Roma nu discuta”
Din fericire atat in Uniunea Europeana cat si in foarte multe state ale Usa, intalnim o societate post-crestina care nu mai cade atat de usor in capcana unei mentalitati beligerante…fireste ca in Romania, pe fondul unui retard civilizational, exista voci care spera la o reintoarcere a politicilor neo-con ale lui Reagen…din fericire insa,societatea occidentala a evoluat si o data cu ea si modul de intelegere a relatiilor internationale. Fireste ca exista exaltati ai razboiului, dupa cum se vede si in comentariile anterioare dar ei raman marginali si irelevanti.
Homolel mic, o sa te vad eu post-iubire, ratiune, hippiotism si alte astfel de nazdravanii cum ai sa fii pus intr-un lagar de cei care nu au evoluat si nu inteleg intru iubirie relatiile internationale. Atunci sa nu strigi la cei curajosi si belicosi pe care ii blamezi acum ca sa te salveze. Atunci o sa faci ce-ati facut si in WWII…adik ati asteptat sa vina Aliatii sa va scoata …atati cat mai erati.
Hehe, os a-l regretam noi si pe Bush daramite pe Reagan…de cand cu osama la casa alba am evoluat pe treapta iubirii internationale de numai noi o sa vedem.
Va multumesc pentru articol.
Nu pot decat sa reiau:
„Spre acest timp al fermităţii şi asumării valorilor trebuie să ne indreptăm, la rândul nostru, neuitând că puterea Rusiei, de ieri şi de astăzi, este produsul slăbiciunii noastre.”
Dle Stanomir,
Principile de bun simt nu mai sunt valabile in ziua de azi. Rusia, renascuta din colapsul in care a fost adusa de Eltin &Co si cu surplus substantial in conturi, profitand de letargia Europei si slabiciunile Americii si vazand dusmanul din perioada razboiului rece la granitele sale, face ceea ce a facut si America. Adica a sesizat timpul propice si-si ia revansa.
Daca stam sa analizam cu obiectivitate ce face Rusia acum, nu se poate compara sub nici o forma cu magariile Americii. Rusia pute spune ca si-a luat oarecum inapoi Crimeea, pe cand America le-a dat musulmanilor, prin foc si sabie, taramul stravechi al sarbilor, Kosovo. Apoi actiunile Americii, bazate numai pe forta si propaganda mincinoasa, au contribuit decisiv la insurgenta musulmana si la influenta tot mai mare a gruparilor extremiste musulmane in Middle East, Asia Centrala si de S-E. Mortii 911, sutele si miile de nevinovati ce cad victime sinucigasilor fanatici pateaza cu sangele lor obrazul unei Americi in care cinismul descrie cel mai bune statusul actual. Daca acum 60-80 de ani America era fara discutie exponentul si promotorul democratiei, in zilele noastre sunt numai interese, mascate, invaluite intr-o propagandistica agresiva, care din pacate este tot mai putin convingatoare.
E frumos sa promovezi democratia, respectarea drepturilor, libertatea….dar numai cand obrazul se arata altora. Vorbim despre interventia mascata a Rusiei in zonele de Est ale Ucrainei dar nu vorbim despre interventia armata, directa, a Frantei in Mali. Ca Franta a facut bine inlaturand o grupare fanatica, suntem toti de acord, dar la nivel de principii cum stam domnule Stanomir? As numi perioada razboiului rece ca perioada in care frica a tinut in frau actiunea. Acum suntem intr-o noua era, in care fiecare da la gioale dar il fluiera pe celalalt only.
Sa fiu bine inteles, nu sustin Rusia si actiunile ei, sunt total impotriva a ceea ce se intampla in Ucraina cu populatia civila. Cei care pana acum cateva luni duceau o viata linistita sunt prinsi acum intr-o lupta a Estului cu Vestul. Cine da dreptul Americii, UE si Rusiei sa strice tihna acestor oameni? Cine se va face vinovat de sangele celor nevinovati? Cand orgoliul si interesele isi vor fi atins scopul, Obama si Putin vor bea o cafea impreuna, Merkel si Schroeder vor face asisderea, Miler si Siemens isi vor vedea de businessul lor, in urma lor ramanand niste amarati, fara case, saraciti, ingandurati, timorati si marcati de confruntarea celor mari care cu cinism urmaresc doar interese. Asta e lumea in care traim, toti sunt nedrepti, isi urmaresc doar interesele. Nici Rusia si nici Vestul de acum sau din trecut sau viitor nu sunt sau nu vor fi mai buni, toti o apa si un pamant. Iar dumneavoastra ca formatori de opinie trebuie sa fiti obiectivi; in condamnarea Rusiei de acum, un act deplin justificat, ar trebui sa amintiti si fardelegile Vestului din trecutul apropiat, in asa fel incat si Vestul sa inteleaga ca actiunile lor au fost/ sunt monitorizate, ca sunt condamnati pentru fatarniciile lor din trecut, sa incerce astfel sa revina la obiectivitate si sa incerce sa aduca lumea asta de azi pe drumul cel bun. Asa cum merg lucrurile si daca trendul se pastreaza, probabil ca nu foarte tarziu, bombele nucleare stocate prin diferitele colturi ale lumii vor incepe sa explodeze. Nu Obama, nu Putin, nu Bil Gates sau Carlos Slim Helu for fi cei ce vor suferi, au de multa vreme buncare, ci amaratii astia care si in ziua de azi sufera. Democratia este o curva in zilele noastre, a devenit din pacate, in cea mai mare parte a cazurilor gift wrapul in care intentiile cele mai perfide, josnice sunt mascate. Haideti sa fim obiectivi, sa fim la fel de critici cu oricare parte pentru ca poate asa ii vom aduce cu picioarele pe pamant.
„partidelor populiste şi de extremă dreaptă” dar de socialisti ce ziceti?
Desigur, in era atomica Rusia mizeaza pe groaza omenirii (Europei) de razboi; in alt context n-avem cum sa stim ce s-ar putea intampla. Pana unde se pot intinde rusii fara sa fie opriti ? se pare ca intamplarile de acum vre-o 75 de ani(Munchen,) au fost uitate de catre politicieni… Zilele trecute un (i)responsabil rus amintea ca Rusia poate transforma oricand USA intr-un desert de cenusa(oare scutul nu functioneaza?) fara sa pomeneasca despre „reciproca”. E in traditia Rusiei ca dupa o perioada de reflux sa reincerce – si sa reuseasca adesea – reluarea politicii imperialiste. O prevedea Neculce dupa Stanilesti, s-a intamplat dupa revolutia comunista. E adevarat, in lipsa ideologiei comuniste datele problemei s-au schimbat.
Cine si cum il opreste pe Putin ?